Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art.195 NCP). Sentința nr. 11/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 688/89/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 560/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător G. S.
Grefier E. A.
Pe rol pronunțarea apelului declarat de condamnatul B. D. D. împotriva sentinței penală nr. 11/C din 5 mai 2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ având ca obiect lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art.195 NCP) – revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 30 iunie 2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 1 iulie 2015.
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 11/C din 5.05.2015, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 459 alin. 5 Cod de procedură penală raportat la art. 453 alin. 1 Cod de procedură penală, respinge ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul B. D.-D., fiul lui N. și T., născut la data de 20.01.1977, privind revizuirea sentinței penale nr. 199/11 august 2010 pronunțată de Tribunalul V., rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 677/22.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe revizuent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”.
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1.04.2015, sub numărul_, condamnatul B. D. D. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 199, pronunțată la data de 11.08.2010 de către Tribunalul V., în cauza înregistrată sub nr._, rămasă definitivă prin decizia nr. 677/ 22.02.2011 a Înaltei Curți de Justiție și Casație -Secția Penală.
Revizuentul a criticat prin cererea sa modul in care au fost propuse și administrate probe in favoarea sa, solicitând efectuarea unei anchete obiective și efective. A solicitat efectuarea unei expertize grafologice cu privire la declarațiile date de acesta și de unii martori din cauză. A mai susținut revizuentul că a fost torturat și forțat de polițist cu prilejul audierii.
Tribunalul, analizând cererea de revizuire prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de B. D. D. este inadmisibilă, astfel încât urmează să o respingă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sentința penală nr. 199, pronunțată la data de 11.08.2010 de către Tribunalul V., această instanță a dispus, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal din 1969, condamnarea inculpaților HULUBA C., și B. D.- D. la câte o pedeapsă de 14 (paisprezece) ani închisoare.
Pe durata executării pedepselor a interzis inculpaților Huluba C. și B. D. - D. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969, în condițiile prev. de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 350 alin. 1 Cod penal, a menținut starea de arest a inculpaților Huluba C. și B. D. D. și a dedus din pedepsele aplicate acestora, conf. art. 88 alin. 1 Cod penal din 1969, durata arestării preventive de la 18.12.2009 la zi.
În baza art. 118 lit. b Cod penal din 1969, a confiscat de la inculpatul Huluba C. un băț și o secure, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrate la poziția nr. 54/2009 din registrul de corpuri delicte.
În baza art. 113 Cod penal din 1969, a obligat pe inculpatul Huluba C. la tratament medical până la însănătoșire, măsură ce va fi pusă în executare conform art. 429 Cod pr. penală.
A luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Cod de procedură penală, a obligat inculpații Huluba C. și B. D. D. la câte 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1200 lei reprezentând onorarii pentru avocați din oficiu asigurați inculpaților la urmărirea penală și judecată, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, că, în ziua de 16.12.2009, în domiciliul inculpatului Huluba C., acesta, împreună cu inculpatul B. D.-D., într-o acțiune conjugată, au aplicat victimei B. M. lovituri active cu obiecte și mijloace contondente, cauzându-i astfel victimei leziuni traumatice severe, care au condus la decesul victimei după câteva ore.
La individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, conduita preponderent nesinceră din cursul procesului, discernământul scăzut al inculpatului Huluba C., precum și încercările repetate ale inculpatului B. D. D. de a induce în eroare organele judiciare și a scăpa astfel de răspundere penală. Vinovăția revizuentului B. D. D. a fost stabilită de către instanța de judecată prin analiza probelor administrate, declarațiile sale fiind interpretate ca parțial sincere, respectiv a procesului - verbal de cercetare la fața locului și a fotografiilor anexate acestuia, a raportului de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 346/N din data de 18.12.2009, declarațiile inculpatului Huluba C., ale martorilor D. Crenguța A., D. G., P. Vergina, M. C., Ț. A., P. V., a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_ .
În drept, potrivit art. 453 alin. 1 Cod de procedură penală, revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Pentru a se conferi activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii și au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă.
În virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului (res judicata pro veritate habetur). Cu toate acestea, în practică a reieșit că, în anumite situații, chiar hotărârile judecătorești rămase definitive sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin hotărârile judecătorești penale rămase definitive.
În această categorie de remedii procesuale se încadrează și revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmărește o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Conform art. 459 alin. 3 Cod de procedură penală, în vederea admiterii în principiu, instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Tribunalul constată, în primul rând, că solicitarea de revizuire a sentinței penale nr. 199, pronunțată la data de 11.08.2010 de către Tribunalul V., în cauza înregistrată sub nr._, rămasă definitivă prin decizia nr. 677/ 22.02.2011 a Înaltei Curți de Justiție și Casație -Secția Penală a fost formulată de condamnatul B. D.-D., persoană care are calitate, conform art. 455 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală.
Fiind o cerere de revizuire în favoarea condamnatului se poate formula oricând, conform art. 457 alin. 1 Cod de procedură penală.
Revizuentul a motivat, în cererea formulată, că solicită administrarea de probe noi, care nu au fost cunoscute de prima instanță, deoarece au fost descoperite fapte și împrejurări noi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Astfel cum sunt reglementate motivele de revizuire în Codul de procedură penală și raportând cererea revizuentului B. D. D. la textele de lege indicate, rezultă că solicitarea acestuia poate fi analizată prin raportare la dispozițiile art. 459 alin. 3 lit. a) Cod de procedură penală.
Ceea ce particularizează revizuirea față de alte căi extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 459 alin. 3 lit. a) Cod de procedură penală, este faptul că are menirea de a desființa o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței, adică neexistente în materialul probator de la dosar.
Din analiza dispozițiilor art. 459 alin. 3 lit. a) Cod de procedură penală, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare în cazul de față).
În primul rând, în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate „probe noi” în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, așa cum este și solicitarea revizuentului de a se efectua o expertiză grafologică in cauză, precum și de a se relua ancheta penală.
Textul Codului de procedură penală este foarte clar din acest punct de vedere, în sensul că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza (fie prin administrarea unor probe noi sau prin readministrarea probelor).
Tribunalul arată că inculpatul a fost prezent la toate termenele de judecată care s-au acordat în cauză – atât la fond, cât și în căile de atac – și a beneficiat de asistență juridică, fiindu-i respectate toate drepturile procesuale.
Inculpatul a avut așadar posibilitatea de a-și propune probe în apărare pe întreaga desfășurare a procesului penal, procedând, de altfel, în acest sens.
Instanța de fond a procedat la ascultarea martorilor audiați în faza de urmărire penală, respectiv D. G., D. Crenguța A., M. C., Ț. A., constatând imposibilitatea audierii martorei P. Vergina.
De asemenea, revizuientul nu a indicat în ce constau noile fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei.
Inculpatul B. D. D. s-a prevalat de dreptul său la tăcere, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, propunându-și în apărare proba cu acte în circumstanțiere.
Referitor la conduita procesuală a revizuentului pe parcursul desfășurării procesului penal în fața instanței de fond și a instanțelor de control judiciar, Tribunalul arată că, prin hotărârea primei instanțe s-a reținut o conduită preponderent nesinceră a revizuentului B. D. D., iar, în fața instanței de apel, B. D. D. a uzat de dreptul de a nu da declarații.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în motivarea deciziei penale nr. 677/22.02.2011, că revizuentul a încercat pe orice cale să acrediteze ideea că doar inculpatul Huluba a lovit victima, însă probele administrate și fiecare memoriu depus în cursul judecății îl contrazic.
În realitate, în cererea sa revizuentul nu invocă elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci solicită reanalizarea aceleiași situații de fapt care a fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior.
De altfel, tribunalul a constatat in urma verificărilor efectuate că B. D.-D. s-a mai adresat anterior acestei instanțe cu opt cereri de revizuire, toate fiind respinse ca inadmisibile.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 459 alin. 5 Cod de procedură penală raportat la art. 453 alin. 1 Cod de procedură penală, tribunalul va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul B. D.-D. privind revizuirea sentinței penale nr. 199/11 august 2010 pronunțată de Tribunalul V., rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 677/22.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe revizuent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat”.
În termen legal hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de revizuentul B. D. D., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că după hotărârea de condamnare conține erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță.
La termenul din 30.06.2015 condamnatul revizuent B. D. D., a declarat în fața instanței că înțelege să își retragă apelul formulat.
Potrivit art. 415 cod proc. pen., „până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămata si oricare dintre parți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se afla in stare de deținere, printr-o declarație atestata sau consemnata . de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacata, fie la instanța de apel.”
Având în vedere dispozițiile menționate, care conferă părților disponibilitate cu privire la exercitarea căii de atac, Curtea urmează ca, în temeiul textelor de lege menționate, să ia act de manifestarea de voință a revizuentului apelant privind retragerea apelului formulat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 cod proc. pen, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 415 Cod procedură penală ia act de declarația revizuientului B. D. D., deținut în Penitenciarul V., de retragere a apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 11 din 5.05.2015 a Tribunalului V..
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod pr. penală, obligă apelantul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iulie 2015.
Președinte, Judecător,
I. E. CiobanuGeta S.
Grefier,
E. A.
Redactat/tehnoredactat C.I.E.
2 ex./2.07.2015
Tribunalul V.
Judecător M. V.
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... | Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 531/2015.... → |
|---|
