Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Sentința nr. 69/2015. Curtea de Apel IAŞI

Sentința nr. 69/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 2982/333/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 391/2015

Ședința publică de la 08 Mai 2015

Completul compus din:

Președinte E. S.

Judecător C.-G. T.

Grefier C.-M. Ș.

Pe rol fiind judecarea apelurile declarate de inculpații R. I. R. și A. C., împotriva sentinței penale nr. 695 din data de 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.04.2015 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor de față:

Prin sentința penală nr.695 din 28 martie 2014, Judecătoria V. a dispus

1. În baza art. 396 Cod pr.pen. condamnă pe inculpatul R. I. R., fiul lui I. și L., născut la data de 06.01.1992 în mun. V., cu domiciliul în .. văleni, CNP_ studii 11 clase, necăsătorit, cetățean român, angajat la .. V., fără antecedente penale la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal – constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă;

- pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal – constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă.

Constată că faptele din 07/08.05.2011, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V.,definitivă prin nerecurare la 23.10.2012, la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, sunt concurente cu faptele din 3.12.2011, deduse judecății în prezenta cauză.

În baza art. 5 Noul Cod penal, art. 15 alin. 2 din L.P.A. a Noului Cod penal, rap. la art. 85 Cod penal din 1968, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V..

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., în pedepsele componenet, pe care le repune în iondividualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1,4- art. 209 alin.1 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.d Cod penal din 1968;

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.e Cod penal din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.e Cod penal din 1968

Constată că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1,4- art. 209 alin.1 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.d Cod penal din 1968, nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea prev. de art.230 alin.1 – art. 229 al.1 lit.b cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod pr.pen. .

Constată că pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.e Cod penal din 1968, nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 336 al.1 cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod pr.pen. .

Constată că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.e Cod penal din 1968, nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 336 al.1 cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod pr.pen. .

Constată că sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni în forma concursului, legea penală veche este mai favorabilă.

În baza art. 5 Cod penal, art. 15 alin. 2 din L.P.A. a Noului Cod penal, rap. la art. 36 alin.1 și art. 85 Cod penal din 1968, contopește pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V. cu pedepsele aplicate în cauză, în pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare, pe care o sporește cu 1 lună închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 8 luni închisoare.

Conform art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, interzice R. I. R. în condițiile arătate de art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968 exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Vechiul Cod penal ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective ) și lit. b Cod penal ( dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 86 indice 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 ani ( termen format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 2 ani și 4 luni fixat de instanță) stabilit în condițiile art. 86 indice 2 alin. 1 Cod penal din 1968.

În baza art. 71 alin. 5 Vechiul Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii dispune suspendarea și a executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal.

Încredințează supravegherea Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 86 indice 3 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul C. A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune V., conform programului stabilit de această instituție ;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea la domiciliu;

c) să comunice și să justifice – dacă este cazul - schimbarea locului de muncă

d) să comunice relații și informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență .

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 alin. 1,2 rap. la art. 83, 84 Cod penal din 1968, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul în care, în cursul termenului de încercare stabilit, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, inculpatul săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea credință, masurile de supraveghere stabilite, sau nu achită, cu rea credință, obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

2. În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. stabilește pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, în sarcina inculpatului M. C., fiul lui I. și I., născut la data de 19.05.1977 în mun. V., cu domiciliul în .. Văleni, CNP_ studii 9 clase, căsătorit, cetățean român, agricultor, fără antecedente penale – parte vătămată D. N.- constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă.

În baza art. 71 Cod penal din 1968 rap. la art. 12 L.P.A. a Codului penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri - constatând că sub aspectul individualizării modalității de executare, legea penală nouă este mai favorabilă.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 83 alin.4 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse șau ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Încredințează supravegherea Serviciului de Probațiune V..

3. În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. stabilește în sarcina inculpatului M. E.-M., fiul lui Natural și I., născut la data de 21.10.1989 în mun. V., cu domiciliul în .. Văleni, CNP_ studii 8 clase, necăsătorit, cetățean român, fără ocupație, fără antecedente penale, următoarele pedepse:

- pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal– parte vătămată D. N.- constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă;

- pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal,– parte vătămată L. C.- constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă.

Constată că sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni în forma concursului, legea penală veche este mai favorabilă.

În baza art. 5 Cod penal, rap. la art. 36 alin.1 și art. 449 vechiul Cod pr.pen., contopește pedepsele stabilite mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Conform art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, interzice inculpatului M. E.-M. în condițiile arătate de art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968 exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Vechiul Cod penal ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective ) și lit. b Cod penal ( dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 Cod penal, amână aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri - constatând că sub aspectul individualizării modalității de executare, legea penală nouă este mai favorabilă.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 83 alin.4 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse șau ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Încredințează supravegherea Serviciului de Probațiune V..

4. În baza art. 114 alin.1, art. 115 alin.1 lit.a și art. 117 alin. 1 Noul Cod penal, aplică inculpatului major (minor la data săvârșirii faptei) A. C., fiul lui A. și C., născut la data de 08.12.1993, în mun. V., jud. V., cu domiciliul în .. Văleni, jud. V., CNP_, fără antecedente penale, măsura educativă a obligării inculpatului la a participa la un stagiu de formare civică, cu o durată de cel mult 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin.2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin.3 Noul Cod penal, art.77 lit.a Noul Cod penal și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal (vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea 99 alin.3, art. 74 alin.1 lit.a,c Cod penal din 1968, art.75 lit.a Cod penal din 1968, art.80 alin.2 Cod penal din 1968, art.320 ind.1 Cod pr.pen. )- constatând că sub aspectul sancțiunilor penale, legea penală nouă este mai favorabilă.

În baza art. 404 alin.2 teza finală Cod pr.pen. rap. la art. 117 alin.2 Noul Cod penal, organizarea, asigurarea participării și supravegherea inculpatului minor la data săvârșirii faptei pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea Serviciului de Probațiune V., fără a afecta programul școlar sau profesional al inculpatului.

C. după dispozitivul prezentei hotărâri urmează a fi comunicată și la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V..

ACȚIUNEA CIVILĂ

Admite, în parte, acțiunile civile formulate de partea vătămată D. N. și partea vătămată L. C..

În baza art. 397 alin.1 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 19 alin.1 Noul Cod de procedură penală și art. 998 și urm. vechiul Cod civil, art. 1003 vechiul Cod civil, obligă pe inculpați, în solidar, inculpatul minor A. C. în solidar și cu partea responsabilă civilmente A. C., să achite părții civile D. N., domiciliat în mun. V., . U1-6, ., jud. V., suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale.

În baza art. 397 alin.1 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 19 alin.1 Noul Cod de procedură penală și art. 998 și urm. vechiul Cod civil, art. 1003 vechiul Cod civil, obligă pe inculpații M. E. M., R. I. R. și A. C., în solidar, inculpatul minor A. C. în solidar și cu partea responsabilă civilmente A. C., să achite părții civile L. C., domiciliat în ., suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale.

Respinge cererile părților civile L. costel și D. N. de acordare a despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale și diferența până la câte 5.000 lei, solicitată de fiecare cu titlu de daune morale, ca neîntemeiate.

În baza art. 397 alin.1 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 19 alin.1 Noul Cod de procedură penală, art. 998 și urm. Vechiul Cod civil, art. 1003 Vechiul Cod civil, art. 313 alin.1 din Legea nr.65/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006 admite acțiunea civilă exercitată de S. Județean de Ambulanță V. și obligă inculpații în solidar, inculpatul minor A. C. în solidar și cu partea responsabilă civilmente A. C. să achite părții civile suma de 412,80 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 272, 274 Cod procedură penală, obligă pe inculpații majori R. I. R., M. C. ȘI M. E. M. la plata către stat a sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (50 lei la urmărirea penală și 550 lei la instanță).

În baza art. 272, 274 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul major (minor la data săvârșirii faptei) A. C., în solidar și cu partea responsabilă civilmente A. C., la plata către stat a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (50 lei la urmărirea penală și 850 lei la instanță) din care suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu în cursul judecății - avocat L. C.- conform împuternicirii avocațiale nr. 1461/2013, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.”

Pentru se pronunța astfel, prim instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. nr. 4359/P/2011 înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2013 sub numărul_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: R. I. R., cu antecedente penale, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de loviri sau alte violente, prev. de art. l80 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a si c si 33 lit. a C. pen.; M. E. M., fara antecedente penale, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de loviri sau alte violente, prev. de art. 180 alin.2 Cod pen., ambele cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a si c si 33 lit. a C. pen.; M. C., fara antecedente penale, pentru săvârșirea unei infracțiuni de loviri sau alte violente, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a si c C. pen.; ARCALEANU C., minor, fara antecedente penale pentru săvârșirea a doua infracțiuni de loviri sau alte violente, prev. de art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a, art. 33 lit. a si art. 99 alin. 3 C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 03.12.2011, partea vătămată D. N. a fost lovită de către numiții M. C., Rau R. I., M. E. M. si A. C. cu pumnii și cu picioarele iar partea vătămată L. C. (ginerele lui D. N.) a fost lovit de către Rau R. I., M. E. M. si A. C. cu pumnii și cu picioarele.

Din actele medico-legale depuse la dosar a rezultat ca partea vătămata D. N. a suferit o leziune traumatică de tipul excoriației pentru vindecarea căreia au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale, iar L. C. a prezentat leziuni de tipul plăgii contuze, echimozelor, tumefactiilor si excoriatiilor, situate la nivelul capului si a corpului pentru vindecarea cărora au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale, (filele 24, 25 d.u.p.).

Procedura în fața instanței de judecată

Inculpații legal citați nu s-au prezentat în instanță, din dovezile de citare rezultând că aceștia sunt plecați în străinătate, la muncă.

Pentru respectarea procedurii în cauzele cu infractori minori instanța a acordat termene pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpatul minor la data săvârșirii faptei, pentru efectuarea referatului de evaluare psiho socială, pentru citarea prin publicitate a inculpaților care erau plecați în străinătate precum și pentru verificări privind posibila stare de arest a inculpaților în străinătate.

La termenul din 16.01.2014, instanța a pus în discuția părților și a constatat regularitatea actului de sesizare.

La același termen a luat act de constituirile de părți civile ale părților vătămate D. N.- cu 200.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale și L. C. – 10.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale și a Serviciului Județean de Ambulanță V. cu suma de 412,8 lei.

Instanța a pus în discuția părților și a admis judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art. 320 ind.1 Cod pr.pen., pentru inculpatul minor Arcălianu C., apărătorul acestuia depunând un înscris autentic în acest sens, fiind depuse la dosar și acte în circumstanțiere. Pentru inculpații majori, urmare a începerii cercetării judecătorești și față de atitudinea de recunoaștere a faptelor, adoptată de acești inculpați în cursul urmăririi penale, instanța a admis în probațiune proba testimonială cu audierea martorilor din lucrări.

La termenul din 13.03.2014, instanța a constatat imposibilitatea audierii martorilor din lucrări, urmând a da eficiență declarațiilor acestora date în cursul urmăririi penale.

La dosar au fost atașate fișele de cazier judiciar pentru inculpați (filele 8-11), copia sentinței penale nr. 1082/2012 a Judecătoriei V. pentru inculpatul R. R. I. (fila 26) și referatul de evaluare psiho socială pentru inculpatul minor (fila 86).

Analizând actele și lucrările dosarului prin coroborarea probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

În fapt,

La data de 05.12.2011, părțile vătămate D. N. si L. C. (ginerele acestuia) au sesizat prin plângere organele de cercetare penala despre faptul ca in seara de 03.12.2011, în jurul orelor 21,30, în timp ce circulau cu o autoutilitara condusă de L. C. pe drumul județean care face legătura între localitățile Moara Domneasca si Ferești din ., ajunși în satul Moara Domneasca au observat mai multe persoane că circulau pe mijlocul drumului. Părțile vătămate le-au cerut tinerilor sa se dea la o parte si au claxonat. Inculpații au răspuns cu înjurături, fără a părăsi carosabilul, determinându-l pe L. C. sa oprească mașina. In acel moment, D. N. a coborât din mașina si văzând că inculpații nu intenționau sa se dea din drum, i-a înjurat si a lovit cu pumnul pe unul din ei, respectiv pe inculpatul M. C.. Acesta, alături de ceilalți inculpați, respectiv Rau R. I., M. E. M. si A. C. au începu să o lovească pe partea vătămată D. N. cu pumnii si picioarele, doborându-l . la marginea drumului. Partea vătămată, L. C., a încercat sa-l ajute pe socrul sau, dar a fost si el lovit de M. E. M., Rau R. lonut si Arcaleanu C. cu pumnii si picioarele, determinându-l pe L. C. sa fuga către DN 24 V.-lasi pentru a scapă de agresori. Partea vătămata L. C. a fost ajunsa din urma de cei trei inculpați, fiind din nou lovit cu pumnii si picioarele. A fost doborât și abandonat . părăsind locul faptei.

Din actele medico-legale depuse la dosar a rezultat ca partea vătămata D. N. a suferit o leziune traumatică de tipul excoriației pentru vindecarea căreia au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale, iar L. C. a prezentat leziuni de tipul plăgii contuze, echimozelor, tumefactiilor si excoriatiilor, situate la nivelul capului si a corpului pentru vindecarea cărora au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale, (filele 24, 25 d.u.p.).

Audiați în cursul urmării penale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor. În cursul cercetării judecătorești, aceștia nu au putut fi reaudiați întrucât erau plecați din țară. La data de 20.06.2013, inculpatul R. I. R. a depus o cerere la dosar, prin Registratura instanței, prin care solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător. Ulterior, la termenul din 12.09.2013, acest inculpat s-a prezentat însă nu a putut fi audiat datorită lipsei de procedură, iar ulterior inculpatul nu s-a mai prezentat, plecând în Italia.

Starea de fapt reținută este recunoscută de către inculpați și a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: Declarația părților vătămate; Certificat medico-legal nr. 724/05.12.2011, nr. 725/05.12.2011; Declarațiile inculpatului R. lonuț-R.; Declarațiile inculpatului M. C.; Declarațiile inculpatului Arcaleanu C.; Declarațiile inculpatului M. E.-M.; Declarația martorului V. A.;Declarația martorului O. P.; Declarația martorului P. S.;

În cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și examinarea acestora în mod nemijlocit de către instanța de judecată, au dovedit în mod cert că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată.

În drept,

Faptele săvârșite de inculpații Rau R. lonut, M. E. M., Arcaleanu C. si M. C., au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. si in raport de contribuția acestora la săvârșirea infracțiunilor, se vor retine cate doua fapte pentru inculpații Rau R. lonut, M. E. M. si Arcaleanu C. (parti vătămate D. N. si L. C.), cu aplicarea circumstanțelor agravante prev. de art.75 alin. 1 lit. a si c C.pen. pentru primii doi inculpați si a circumstanței agravante prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. pentru inculpatul minor la data săvârșirii faptei Arcaleanu C., pentru care se vor reține și dispozițiile art. 99 alin. 3 C.pen.

Pentru inculpatul M. C. a reținut o singura fapta de lovire prev. de art.

180 alin.2 (parte vătămata D. N.), cu aplicarea agravantei prev. de art. 75 alin. 1 lit. a si c C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunilor de lovire sau alte violențe este realizat prin acțiunile concertate ale inculpaților, care, în grup de 4 respectiv 3 inculpați au exercitat acte de violență asupra părților vătămate D. N. si L. C. cauzându-le leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale pentru partea vătămată C. A. S., respectiv de 14-15 zile îngrijiri medicale în cazul părții vătămate C. V..

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpaților față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma de vinovăție a intenției directe în sensul art. 19 alin.1 pct.1 lit.a Cod penal.

Aplicare art. 5 Noul Cod penal

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Forma agravată din Noul Cod penal ( art. 193 alin.2), în care se regăsește incriminată infracțiunea astfel cum era aceasta prevăzută de vechiul Cod penal la art. 180 alin.2, are în vedere producerea unor leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.

Sub imperiului Noului Cod penal, faptele inculpaților a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin.2, vinovăția acestora fiind prevăzută de art. 16 alin.3 lit.a Noul Cod penal.

În cazul formei agravate prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal, caracterul de lege penală mai favorabilă, a fost determinat prin raportarea pedepsei la gravitatea urmăririi produse.

Astfel, în situația în care pentru vătămarea produsă au fost necesare între una și 20 de zile îngrijiri medicale, este mai favorabilă incriminarea anterioară, deoarece prevede sancțiunea cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, spre deosebire de Noul Cod penal, în care se prevede sancțiunea cu închisoarea de la 6 luni la 5 sau amendă.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective și au fost săvârșite de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestora la câte o pedeapsă prevăzută de norma de incriminare din legea constatată ca fiind mai favorabilă, atât in abstracto cât și in concreto.

Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Vechiul Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor comise, urmările produse asupra integrității fizice a părții vătămate, urmările care s-ar fi putut produce și care ar fi putut fi mai grave, natura leziunilor suferite, suferințele produse părților vătămate, modalitatea de săvârșire care implică acțiuni deosebit de violente.

Protejarea integrității și a sănătății persoanelor care este un obiectiv al legii penale poate fi atins numai prin aplicarea unor sancțiuni apte să conducă atât la atingerea scopului educativ cât și a scopului preventiv al pedepsei conform art. 52 Cod penal.

De asemenea, instanța a avut în vedere, în cazul inculpatului minor la data săvârșirii faptei A. C., dispozițiile privind răspunderea penală a minorilor, atât în legea veche cât și în legea nouă precum și împrejurarea că pentru inculpatul minor instanța a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii. Astfel instanța a constatat că potrivit noului cod penal inculpaților minori nu li se mai pot aplica decât măsuri educative, iar comparând sancțiunile penale potrivit vechiului cod penal și noului cod penal, în raport și de art. 17 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, a constatat că doar pentru măsurile educative privative de libertate se poate aprecia că suspendarea condiționată a pedepsei potrivit vechiului cod penal este mai favorabilă.

Întrucât instanța a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, a constatat că atât in abstracto cât și in concreto, aplicarea unei măsuri educative neprivativă de libertate este mai favorabilă aplicării unei pedepse cu închisoarea (potrivit vechiului cod penal) chiar cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere.

Pentru inculpații majori, instanța a avut în vedere agravanta constând în săvârșirea faptei de către un major împreună cu un minor precum și, pentru toți inculpații agravanta constând în săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.

Instanța a avut în vedere la alegerea sancțiunii penale atât violența agresiunii exercitate de inculpați asupra părților vătămate dar și atitudinea de recunoaștere a faptelor adoptată de către inculpați, astfel că, în funcție de antecedentele penale ale fiecărui inculpat, sancțiunea aplicată va fi în concordanță cu aportul și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat. La alegerea modalității de executare a sancțiunilor penale instanța a avut în vedere echilibrarea răspunderilor penale, astfel fiecare inculpat urmând a fi supus unei modalități de supraveghere din partea Serviciului de probațiune, instanța a apreciat că toți inculpați au participat la săvârșirea faptelor în aceeași măsură și că toți inculpații prezintă șanse reale de reintegrare în societate fără executare efectivă a pedepsei, respectiv fără aplicarea unei măsuri educative privative de libertate.

Pentru considerentele mai sus-expuse instanța:

1. În baza art. 396 Cod pr.pen. a condamnat pe inculpatul R. I. R., fără antecedente penale dar cu condamnări definitive pentru fapte concurente, la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal – constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă;

- pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal – constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă.

A constatat că faptele din 07/08.05.2011, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V.,definitivă prin nerecurare la 23.10.2012, la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, sunt concurente cu faptele din 3.12.2011, deduse judecății în prezenta cauză.

În baza art. 5 Noul Cod penal, art. 15 alin. 2 din L.P.A. a Noului Cod penal, rap. la art. 85 Cod penal din 1968, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V..

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1,4- art. 209 alin.1 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.d Cod penal din 1968;

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr. pen., art. 74 alin.1 lit. a,c și art. 76 lit.e Cod penal din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr. pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.e Cod penal din 1968

A constatat că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1,4- art. 209 alin.1 lit e,g Cod penal cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.d Cod penal din 1968, nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea prev. de art.230 alin.1 – art. 229 al.1 lit. b cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod pr.pen.

A constatat că pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit. a,c și art. 76 lit.e Cod penal din 1968, nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 336 al.1 cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod pr.pen. .

A constatat că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c și art. 76 lit.e Cod penal din 1968, nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 336 al.1 cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod pr.pen.

Faptele au fost comise de inculpat în condițiile concursului real prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal (o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni sau inacțiuni diferite, înainte de a fi condamnată definitiv).

Noul Cod penal în art. 38 alin.1, definește concursul real de infracțiuni arătând că infracțiunile concurente sunt săvârșite prin „ acțiuni sau inacțiuni distincte”.

Noul Cod penal a consacrat, în sancționarea concursului de infracțiuni, în cazul în care sunt aplicate mai multe pedepse cu închisoarea sistemul cumulului juridic, cu spor obligatoriu.

Astfel, potrivit dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b Noul Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Potrivit art. 34 Cod penal anterior, în ipoteza concursului de infracțiuni se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Art. 39 alin.1 lit.b din Noul Cod penal prevede că atunci când s-au stabilit numai pedepsei cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Comparând cele două regimuri sancționatorii, instanța a constatat că sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni în forma concursului, legea penală veche este mai favorabilă, motiv pentru care, în baza art. 5 Cod penal, art. 15 alin. 2 din L.P.A. a Noului Cod penal, rap. la art. 36 alin.1 și art. 85 Cod penal din 1968, va contopi pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1082/25.10.2012 a Judecătoriei V. cu pedepsele aplicate în cauză, în pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare, pe care o va spori cu 1 lună închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 8 luni închisoare.

Conform art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, interzice R. I. R. în condițiile arătate de art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968 exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Vechiul Cod penal ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective ) și lit. b Cod penal ( dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie.

Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate inculpatului R. I. R. în, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale.

Instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, prev. de art. 81 Cod penal din 1969m deși admisibilă, reprezintă o modalitate prea ușoară de executare, care nu asigură realizarea scopului pedepsei, în raport de multitudinea de fapte săvârșite în concurs real.

Astfel, analizând legea penală mai favorabile, în cazul modalității de individualizare a pedepsei, prin compararea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ( Noul Cod penal) și a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ( Vechiul Cod penal), instanța a reținut că: .

În Noul Cod penal pedeapsa maximă stabilită de instanță a cărei executare poate fi suspendată este de trei ani închisoare ( aceeași și în caz de concurs de infracțiuni), în vreme ce în Codul penal din 1969 pedeapsa stabilită trebuia să fie închisoarea de cel mult 4 ani, iar în cazul concursului de infracțiuni pedeapsa rezultantă aplicată nu trebuia să fie mai mare de 3 ani închisoare. În Noul Cod penal nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere în cazul în care inculpatul este recidivist, în vreme ce în Codul penal din 1969 era posibilă dispunerea suspendării sub supraveghere și pentru o infracțiune săvârșită în stare de recidivă. În Noul Cod penal termenul de supraveghere este un interval de timp cuprins între doi și patru ani, fără a fi adăugat la acesta pedeapsa a cărei executare se suspendă, însă fără a putea fi mai mic decât durata pedepsei aplicate, în timp ce în Codul penal din 1969 termenul de încercare consta în durata pedepsei închisorii aplicate, la care se adăuga un termen variabil între 2 și 5 ani.

Noul Cod penal stabilește un alt set de măsuri de supraveghere și obligații decât Codul penal din 1969. Spre deosebire de Codul penal din 1969, în Noul Cod penal pedepsele complementare stabilite pe lângă pedeapsa închisorii se vor executa pe parcursul termenul de supraveghere. În Noul Cod penal efectu definitiv al suspendării sub supraveghere este acela că pedeapsa se consideră executată, în vreme ce potrivit Codului penal din 1969, intervenea reabilitarea de drept.

În cazul în care, potrivit ambelor legi, sunt îndeplinite condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere obligația condamnatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, precum și faptul că inculpatul nu va fi reabilitat de drept conform Noului Cod penal, legea mai favorabilă este Codul penal din 1969, motiv pentru care în baza art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 86 indice 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, instanța va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 ani ( termen format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 2 ani și 4 luni fixat de instanță) stabilit în condițiile art. 86 indice 2 alin. 1 Cod penal din 1968.

În baza art. 71 alin. 5 Vechiul Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal.

A încredințat supravegherea Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 86 indice 3 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul C. A. se va suspune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune V., conform programului stabilit de această instituție ;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea la domiciliu;

c) să comunice și să justifice – dacă este cazul - schimbarea locului de muncă

d) să comunice relații și informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență .

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 alin. 1,2 rap. la art. 83, 84 Cod penal din 1968, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul în care, în cursul termenului de încercare stabilit, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, inculpatul săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea credință, masurile de supraveghere stabilite, sau nu achită, cu rea credință, obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

2. În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a ales ca modalitate de sancționare penală pentru inculpatul M. C. fără antecedente penale, amânarea aplicării pedepsei, sens în care, va stabili în sarcina acestuia pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri - constatând că sub aspectul individualizării modalității de sancționare penală, legea penală nouă este mai favorabilă.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) sau fost comunicate Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 83 alin.4 Cod penal, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse sau ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

A încredințat supravegherea Serviciului de Probațiune V..

3. În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a ales ca modalitate de sancționare penală pentru inculpatul M. E.-M., fără antecedente penale, amânarea aplicării pedepsei, sens în care va stabili în sarcina acestuia următoarele pedepse:

- pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal– parte vătămată D. N.- constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă;

- pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul Cod penal ( vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal din 1968, art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 80 alin.2 Cod penal din 1968 ) și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal,– parte vătămată L. C.- constatând că sub aspectul pedepsei principale, legea penală veche este mai favorabilă.

Faptele au fost comise de inculpat în condițiile concursului real prevăzut de art. 33 lit.a Cod penal ( o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni sau inacțiuni diferite, înainte de a fi condamnată definitiv).

Noul Cod penal în art. 38 alin.1, definește concursul real de infracțiuni arătând că infracțiunile concurente sunt săvârșite prin „ acțiuni sau inacțiuni distincte”.

Noul Cod penal a consacrat, în sancționarea concursului de infracțiuni, în cazul în care sunt aplicate mai multe pedepse cu închisoarea sistemul cumulului juridic, cu spor obligatoriu.

Astfel, potrivit dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b Noul Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Potrivit art. 34 Cod penal anterior, în ipoteza concursului de infracțiuni se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Art. 39 alin.1 lit.b din Noul Cod penal prevede că atunci când s-au stabilit numai pedepsei cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Comparând cele două regimuri sancționatorii, instanța a constatat că sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni în forma concursului, legea penală veche este mai favorabilă, motiv pentru care în baza art. 5 Cod penal, rap. la art. 36 alin.1 și art. 449 vechiul Cod pr.pen., va contopi pedepsele stabilite mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri - constatând că sub aspectul individualizării modalității de sancționare penală, legea penală nouă este mai favorabilă.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie respectate următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 83 alin.4 Cod penal, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse șau ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

A încredintat supravegherea Serviciului de Probațiune V..

4. În baza art. 114 alin.1, art. 115 alin.1 lit.a și art. 117 alin. 1 Noul Cod penal și în raport de concluziile referatului de evaluare psiho socială, instanța a aplicat inculpatului major (minor la data săvârșirii faptei) A. C., fără antecedente penale, măsura educativă a obligării inculpatului la a participa la un stagiu de formare civică, cu o durată de cel mult 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin.2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin.3 Noul Cod penal, art.77 lit.a Noul Cod penal și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal (vechea reglementare art. 180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea 99 alin.3, art. 74 alin.1 lit.a,c Cod penal din 1968, art.75 lit.a Cod penal din 1968, art.80 alin.2 Cod penal din 1968, art.320 ind.1 Cod pr.pen. )- constatând că sub aspectul sancțiunilor penale, legea penală nouă este mai favorabilă.

În baza art. 404 alin.2 teza finală Cod pr.pen. rap. la art. 117 alin.2 Noul Cod penal, organizarea, asigurarea participării și supravegherea inculpatului minor la data săvârșirii faptei pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea Serviciului de Probațiune V., fără a afecta programul școlar sau profesional al inculpatului.

ACȚIUNEA CIVILĂ

În cursul urmării penale partea vătămată D. N. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 5000 de lei, iar partea vătămată L. C. cu suma de 30. 000 de lei. (filele 22, 24 du,.p. ).

În fața instanței, părțile vătămate au depus la dosar cereri de constituire de părți civile: D. N.- cu 200.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale și a L. C. – 10.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale și a Serviciului Județean de Ambulanță V. cu suma de 412,8 lei.

Părțile vătămate nu au fost prezente în instanță pentru a propune probe în dovedirea daunelor materiale.

În raport de reglementările legale și de situația de fapt expusă, instanța a apreciat că în ceea cer privește daunele morale solicitate și despăgubirile solicitate de unitatea spitalicească, sunt întrunite condițiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestuia, respectiv:

a) existența unui prejudiciu

b) existența unei fapte ilicite

c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu

d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate de părțile vătămate, instanța a reținut că dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revine victimei faptei ilicite, care are calitatea de o persoană care face o afirmație în fața judecătorului, în accepțiunea acestui text de lege.

Deși se poate aprecia în mod rezonabil că aceste cheltuieli au existat, totuși acestea nu sunt dovedite, astfel încât instanța nu a putut acorda, neavând nici un criteriu pentru a stabili o sumă care să corespundă daunelor materiale încercate de părțile vătămate.

Răspunderea civilă delictuală poate fi angajată numai în măsura în care se face dovada unui prejudiciu care trebuie să fie cert atât sub aspectul întinderii, cât și al existenței, însă părțile vătămată nu au produs nici un mijloc de probă – acte, martori – în ceea ce privește existența prejudiciului material încercat, motiv pentru care cererea de acordare a daunelor materiale a fost respinsă ca nedovedită.

Cu privire la solicitarea părților vătămate privind acordarea de despăgubiri civile cu titlu de daune morale, instanța a reținut următoarele:

Daunele morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui drept nepatrimonial sau interes personal nepatrimonial, acestea nefiind susceptibile de evaluare bănească. Deși nu există o reglementare legală privind evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, instanța trebuie să raporteze această evaluare la o . criterii desprinse din jurisprudență cum ar fi: consecințele negative suferite de partea vătămată pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori sau intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către cel prejudiciat.

Instanța a apreciat cuantumul prejudiciului moral, în funcție de circumstanțele concrete ale cazului pendinte, întrucât acesta nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce le diferă de la persoană la persoană.

De aceea, nici Curtea Europeană ( Hotărârea din 29 martie 2000, R. contra României – Hotărârea din 29 aprilie 2002, Prety c. Regatul Unit; - Hotărârea din 9 noiembrie 2010, în cauzele conexate C-92/09, Volker und Markus Schecke GbR ( C-92/09)c/Land Hessen, atunci când acorda despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ei judecă în echitate.

În ceea ce privește existența prejudiciului moral, instanța a apreciat că acordarea sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale părții vătămate D. N. și a sumei de 2.500 lei părții vătămate L. C., sume raportate la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite de fiecare în parte, este în măsură să diminueze suferința afectivă, atingerile aduse sentimentelor intime, vătămarea onoarei părții vătămate, produse prin faptele inculpaților, precum și disconfortul creat de afecțiunile evidențiate în certificatele medico-legale.

Este de necontestat că prin natura sa nepecuniară, acest prejudiciu nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare. Așa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanța consideră că, prin admiterea în parte a cererilor privind daunele morale, pentru sumele mai sus indicate, se asigură o reparație bazată pe un raport echitabil între faptă și prejudiciul suferit pe plan psihic, în contextul factual al cauzei.

Mai mult, instanța a apreciat că deși părțile vătămate au suferit, într-adevăr, un prejudiciu moral de pe urma infracțiunii, aceasta nu se cuvine a se transforma într-o nejustă cauză de îmbogățire și de obligare la plata inechitabilă unor alte sume pecuniare decât cele acordate.

Față de dispozițiile art. 1003 Vechiul cod civil „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat” instanța urmează a-i obliga pe inculpați în solidar, pe inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente, să achite părților vătămate sumele acordate cu titlu de daune morale.

Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, persoanele care, prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efectiv ocazionate de asistența medicală acordată.

Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Pentru considerentele mai sus-expuse, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a admis acțiunea civilă a unității sanitare au fost obligați inculpații în solidar, inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale.

În baza art. 272,274 Noul Cod de procedură penală instanța va obliga pe inculpați să achite, fiecare, cheltuielile judiciare avansate de stat.

În termen legal sentința penală a fost apelată de inculpații R. R. I. și A. C., prin avocat invocând:

Inculpatul R. R. I. a precizat faptul că instanța de fond a reținut că, cele arătate anterior prin rechizitoriu sunt corect reținute, dar inculpatul consideră în mod greșit nu s-a avut în vedere toate aspectele cu privire la infracțiunile săvârșite, astfel pronunțând o hotărâre parțial nelegală și netemeinică.

Inculpatul R. R. a mai solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 al. 2 vechiul Cod penal (art. 192 al. 2 noul Cod penal) cu aplicarea art. 5 noul Cod penal (partea vătămată D. N.) și a infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 al. 2 vechiul Cod penal (art. 192 al. 2 noul Cod penal) cu aplicarea art. 5 noul Cod penal (partea vătămată L. C.) în temeiul art. 11 punctul 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e (există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei), raportat la art. 44 al. 3 vechiul Cod penal (legitimă apărare) sau art. 17 al. 2 raportat la art. 16 al. 1 lit. d noul Cod de procedură penală raportat la art. 26 al. 1 noul Cod penal, el fiind cel care s-a apărat de atacul material, imediat și injust al părților vătămate și nu invers; ori suspendarea condiționată a pedepsei.

Inculpatul A. C. a solicitat achitarea, având în vedere vârsta și statura celor două păți vătămate, raportat la vârsta și statura sa, era minor la acel moment, iar instanța de fond în mod eronat nu a reținut în sarcina sa prevederile art. 44 al. 1 sau 3, în baza cărora să constate că datorită temerii și tulburării provocate de părțile vătămate s-au depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările reale în care s-a produs atacul.

Curtea a analizat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate reținând:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: R. I. R., cu antecedente penale, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de loviri sau alte violente, prev. de art. l80 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a si c si 33 lit. a C. pen.; M. E. M., fara antecedente penale, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de loviri sau alte violente, prev. de art. 180 alin.2 Cod pen., ambele cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a si c si 33 lit. a C. pen.; M. C., fara antecedente penale, pentru săvârșirea unei infracțiuni de loviri sau alte violente, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a si c C. pen.; ARCALEANU C., minor, fara antecedente penale pentru săvârșirea a doua infracțiuni de loviri sau alte violente, prev. de art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a, art. 33 lit. a si art. 99 alin. 3 C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 03.12.2011, partea vătămată D. N. a fost lovită de către numiții M. C., Rau R. I., M. E. M. si A. C. cu pumnii și cu picioarele iar partea vătămată L. C. (ginerele lui D. N.) a fost lovit de către Rau R. I., M. E. M. si A. C. cu pumnii și cu picioarele.

Din actele medico-legale depuse la dosar rezulta ca partea vătămata D. N. a suferit o leziune traumatică de tipul excoriației pentru vindecarea căreia au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale, iar L. C. a prezentat leziuni de tipul plăgii contuze, echimozelor, tumefactiilor si excoriatiilor, situate la nivelul capului si a corpului pentru vindecarea cărora au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale, (filele 24, 25 d.u.p.).

Instanța de fond a analizat și coroborat just probele administrate: declarația părților vătămate (fila 19, 21, 23 d.u.p.); certificat medico-legal nr. 724/05.12.2011, nr. 725/05.12.2011 (fila 24, 25 d.u.p.); declarațiile inculpatului R. lonuț-R. (filele 26-30 d.u.p.); declarațiile inculpatului M. C. (filele 31-34 d.u.p.) ; declarațiile inculpatului Arcaleanu C. (filele 35-36 d.u.p.); declarațiile inculpatului M. E.-M. (filele 37-39 d.u.p.) ; declarația martorului V. A. (fila 40-42 d.u.p.); declarația martorului O. P. (fila 45 d.u.p.); d eclarația martorului P. S. (fila 46 d.u.p.) și a reținut în drept, faptele săvârșite de inculpații Rau R. lonut, M. E. M., Arcaleanu C. si M. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. si in raport de contribuția acestora la săvârșirea infracțiunilor, se vor retine cate doua fapte pentru inculpații Rau R. lonut, M. E. M. si Arcaleanu C. (parti vătămate D. N. si L. C.), cu aplicarea circumstanțelor agravante prev. de art.75 alin. 1 lit. a si c C.pen. pentru primii doi inculpați si a circumstanței agravante prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. pentru inculpatul minor la data săvârșirii faptei Arcaleanu C., pentru care se vor reține și dispozițiile art. 99 alin. 3 C.pen.

Pentru inculpatul M. C. s-a reținut o singura fapta de lovire prev. de art.

180 alin.2 (parte vătămata D. N.), cu aplicarea agravantei prev. de art. 75 alin. 1 lit. a si c C.pen.

Instanța de apel a reevaluat întreg probatoriul administrat, raportat la apărările și susținerile fiecărui inculpat în parte, constatând că în fapt, la data de 05.12.2011, părțile vătămate D. N. si L. C. (ginerele acestuia) au sesizat prin plângere organele de cercetare penala despre faptul ca in seara de 03.12.2011, în jurul orelor 21,30, în timp ce circulau cu o autoutilitara condusă de L. C. pe drumul județean care face legătura între localitățile Moara Domneasca si Ferești din ., ajunși în satul Moara Domneasca au observat mai multe persoane că circulau pe mijlocul drumului. Părțile vătămate le-au cerut tinerilor sa se dea la o parte si au claxonat. Inculpații au răspuns cu înjurături, fără a părăsi carosabilul, determinându-l pe L. C. sa oprească mașina. In acel moment, D. N. a coborât din mașina si văzând că inculpații nu intenționau sa se dea din drum, i-a înjurat si a lovit cu pumnul pe unul din ei, respectiv pe inculpatul M. C.. Acesta, alături de ceilalți inculpați, respectiv Rau R. I., M. E. M. si A. C. au începu să o lovească pe partea vătămată D. N. cu pumnii si picioarele, doborându-l . la marginea drumului. Partea vătămată, L. C., a încercat sa-l ajute pe socrul sau, dar a fost si el lovit de M. E. M., Rau R. lonut si Arcaleanu C. cu pumnii si picioarele, determinându-l pe L. C. sa fuga către DN 24 V.-lasi pentru a scapă de agresori. Partea vătămata L. C. a fost ajunsa din urma de cei trei inculpați, fiind din nou lovit cu pumnii si picioarele. A fost doborât și abandonat . părăsind locul faptei.

Din declarațiile martorilor audiați, actele inculpaților și a părților vătămate, rezulta ca partea vătămata D. N. a suferit o leziune traumatică de tipul excoriației pentru vindecarea căreia au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale, iar L. C. a prezentat leziuni de tipul plăgii contuze, echimozelor, tumefactiilor si excoriatiilor, situate la nivelul capului si a corpului pentru vindecarea cărora au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale, (filele 24, 25 d.u.p.).

În cursul judecății în apel nu au fost solicitate a fi administrate alte probe pentru susținerea criticilor formulate.

Dispozițiile invocate de inculpați, respectiv art. 44 Cod penal din 1969 privind legitima apărare nu s-au conturat probator în nici un moment s ub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunilor de lovire sau alte violențe a fost realizat prin acțiunile concertate ale inculpaților, care, în grup de 4 respectiv 3 inculpați au exercitat acte de violență asupra părților vătămate D. N. si L. C. cauzându-le leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale pentru partea vătămată C. A. S., respectiv de 14-15 zile îngrijiri medicale în cazul părții vătămate C. V..

Curtea reține probator că s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective și au fost săvârșite de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor comise, urmările produse asupra integrității fizice a părții vătămate, urmările care s-ar fi putut produce și care ar fi putut fi mai grave, natura leziunilor suferite, suferințele produse părților vătămate, modalitatea de săvârșire care implică acțiuni deosebit de violente.

Din coroborarea și evaluarea declarațiilor martorilor și ale părților vătămate s-a reținut că partea vătămată D. N. a coborât din mașina si văzând că inculpații nu intenționau sa se dea din drum, i-a înjurat si a lovit cu pumnul pe unul din ei, respectiv pe inculpatul M. C.. Acesta, alături de ceilalți inculpați, respectiv Rau R. I., M. E. M. si A. C. au începu să o lovească pe partea vătămată D. N. cu pumnii si picioarele, doborându-l . la marginea drumului. Partea vătămată, L. C., a încercat sa-l ajute pe socrul sau, dar a fost si el lovit de M. E. M., Rau R. lonut si Arcaleanu C. cu pumnii si picioarele, determinându-l pe L. C. sa fuga către DN 24 V. - lasi pentru a scapă de agresori. Partea vătămata L. C. a fost ajunsa din urma de cei trei inculpați, fiind din nou lovit cu pumnii si picioarele. A fost doborât și abandonat . părăsind locul faptei.

Această conduită a părții vătămate D. N. a fost ulterioară și determinată de acțiunea celor patru inculpați R. R. I., M. E. M., A. C. și M. C. și nici un moment nu poate fi circumscrisă și nici nu a rezultat probator dispozițiile art. 44 al. 2 sau al. 3 din Codul penal din 1969 anume: este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Pe cale de consecință în drept, faptele săvârșite de inculpații Rau R. lonut, M. E. M., Arcaleanu C. si M. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. si in raport de contribuția acestora la săvârșirea infracțiunilor, se vor retine cate doua fapte pentru inculpații Rau R. lonut, M. E. M. si Arcaleanu C. (parti vătămate D. N. si L. C.), cu aplicarea circumstanțelor agravante prev. de art.75 alin. 1 lit. a si c C.pen. pentru primii doi inculpați si a circumstanței agravante prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. pentru inculpatul minor la data săvârșirii faptei Arcaleanu C., pentru care se vor reține și dispozițiile art. 99 alin. 3 C.pen. și pentru inculpatul M. C. corect a reținut o singura fapta de lovire prev. de art. 180 alin.2 (parte vătămata D. N.), cu aplicarea agravantei prev. de art. 75 alin. 1 lit. a si c C.pen.

Prin prisma argumentelor expuse criticile inculpaților apelanți R. R. I. și A. C. cu privire la nevinovăție în săvârșirea faptelor, nu sunt probe întemeiate și vor fi înlăturate.

Cu privire la criticile ce au vizat individualizarea pedepsei aplicate, de asemenea, instanța a avut în vedere, în cazul inculpatului minor la data săvârșirii faptei A. C., dispozițiile privind răspunderea penală a minorilor, atât în legea veche cât și în legea nouă precum și împrejurarea că pentru inculpatul minor instanța a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii. Astfel instanța constată că potrivit noului cod penal inculpaților minori nu li se mai pot aplica decât măsuri educative, iar comparând sancțiunile penale potrivit vechiului cod penal și noului cod penal, în raport și de art. 17 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, se constată că doar pentru măsurile educative privative de libertate se poate aprecia că suspendarea condiționată a pedepsei potrivit vechiului cod penal este mai favorabilă.

De asemenea, instanța a avut în vedere, în cazul inculpatului minor la data săvârșirii faptei A. C., dispozițiile privind răspunderea penală a minorilor, atât în legea veche cât și în legea nouă precum și împrejurarea că pentru inculpatul minor instanța a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii. Astfel instanța constată că potrivit noului cod penal inculpaților minori nu li se mai pot aplica decât măsuri educative, iar comparând sancțiunile penale potrivit vechiului cod penal și noului cod penal, în raport și de art. 17 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, se constată că doar pentru măsurile educative privative de libertate se poate aprecia că suspendarea condiționată a pedepsei potrivit vechiului cod penal este mai favorabilă.

Întrucât instanța apreciază că în cauză nu se impune aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, se constată că atât in abstracto cât și in concreto, aplicarea unei măsuri educative neprivativă de libertate este mai favorabilă aplicării unei pedepse cu închisoarea (potrivit vechiului cod penal) chiar cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere.

Pentru inculpații majori, instanța a avut în vedere agravanta constând în săvârșirea faptei de către un major împreună cu un minor precum și, pentru toți inculpații agravanta constând în săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună; violența agresiunii exercitate de inculpați asupra părților vătămate dar și atitudinea de recunoaștere a faptelor adoptată de către inculpați, astfel că, în funcție de antecedentele penale ale fiecărui inculpat, sancțiunea aplicată a fost în concordanță cu aportul și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate inculpatului R. I. R. în, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale, însă suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, prev. de art. 81 Cod penal din 1969, deși admisibilă, reprezintă o modalitate prea ușoară de executare, care nu asigură realizarea scopului pedepsei, în raport de multitudinea de fapte săvârșite în concurs real.

Corect instanța a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 ani ( termen format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 2 ani și 4 luni fixat de instanță) stabilit în condițiile art. 86 indice 2 alin. 1 Cod penal din 1968.

Față de inculpatul A. C. în baza art. 114 alin.1, art. 115 alin.1 lit.a și art. 117 alin. 1 Noul Cod penal și în raport de concluziile referatului de evaluare psiho socială, instanța corect a aplicat inculpatului major (minor la data săvârșirii faptei) A. C., fără antecedente penale, măsura educativă a obligării inculpatului la a participa la un stagiu de formare civică, cu o durată de cel mult 4 luni.

Analizând din oficiu și rezolvarea acțiunii civile a cauzei, Curtea reține legalitatea acesteia în fața instanței, părțile vătămate au depus la dosar cereri de constituire de părți civile: D. N. - cu 200.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale și a L. C. – 10.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale și a Serviciului Județean de Ambulanță V. cu suma de 412,8 lei, însă nu s-au prezentat în instanță pentru a propune probe în dovedirea daunelor materiale.

Răspunderea civilă delictuală poate fi angajată numai în măsura în care se face dovada unui prejudiciu care trebuie să fie cert atât sub aspectul întinderii, cât și al existenței, însă părțile vătămată nu au produs nici un mijloc de probă – acte, martori – în ceea ce privește existența prejudiciului material încercat, motiv pentru care cererea de acordare a daunelor materiale urmează a fi respinsă ca nedovedită.

Cu privire la solicitarea părților vătămate privind acordarea de despăgubiri civile cu titlu de daune morale, instanța a apreciat cuantumul prejudiciului moral, în funcție de circumstanțele concrete ale cazului pendinte, întrucât acesta nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce le diferă de la persoană la persoană.

De aceea, nici Curtea Europeană ( Hotărârea din 29 martie 2000, R. contra României – Hotărârea din 29 aprilie 2002, Prety c. Regatul Unit; - Hotărârea din 9 noiembrie 2010, în cauzele conexate C-92/09, Volker und Markus Schecke GbR ( C-92/09)c/Land Hessen, atunci când acorda despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ei judecă în echitate.

În ceea ce privește existența prejudiciului moral, instanța apreciază că acordarea sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale părții vătămate D. N. și a sumei de 2.500 lei părții vătămate L. C., sume raportate la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite de fiecare în parte, este în măsură să diminueze suferința afectivă, atingerile aduse sentimentelor intime, vătămarea onoarei părții vătămate, produse prin faptele inculpaților, precum și disconfortul creat de afecțiunile evidențiate în certificatele medico-legale.

Este de necontestat că prin natura sa nepecuniară, acest prejudiciu nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare. Așa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanța consideră că, prin admiterea în parte a cererilor privind daunele morale, pentru sumele mai sus indicate, se asigură o reparație bazată pe un raport echitabil între faptă și prejudiciul suferit pe plan psihic, în contextul factual al cauzei.

Deși părțile vătămate au suferit, într-adevăr, un prejudiciu moral de pe urma infracțiunii, aceasta nu se cuvine a se transforma într-o nejustă cauză de îmbogățire și de obligare la plata inechitabilă unor alte sume pecuniare decât cele acordate.

Față de argumentele de fapt și de drept expuse, contestată nefondate criticile formulate în baza art. 421 punctul 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații apelanți R. R. I. și A. C..

Văzând și dispozițiile art. 275 al. 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R. I. R., fiul lui I. și L., născut la data de 06.01.1992 în mun. V., cu domiciliul în .. Văleni, CNP_ și A. C., fiul lui A. și C., născut la data de 08.12.1993, în mun. V., jud. V., cu domiciliul în .. Văleni, jud. V., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 695 din data de 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, sentință pe care o menține.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpații apelanți R. I. R. și A. C., să plătească statului suma de câte 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, incluzând și onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului apelant A. C., în sumă de 200 lei, ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2015.

Președinte, Judecător,

E. S. C.-G. T.

Grefier,

C.-M. Ș.

Red. S.E.

Tehnored. Ș.C.M.

2 ex./29.05.2015

Judecătoria V. – M. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Sentința nr. 69/2015. Curtea de Apel IAŞI