Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 31/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 00906/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte C.-G. T.
Grefier L. M. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Iași -
procuror C. S.
Decizia penală nr. 31
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnat I. C. R. împotriva sentinței penale nr. 136/04.03.2014 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._ - intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul I. C. R. personal și asistat de către apărătorul desemnat din oficiu conform delegației emise de către Baroul Iași nr._/06.05.2015, avocat M. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, prezența contestatorului.
Instanța procedează la identificarea contestatorului I. C. R., fiul lui D. și D., născut la data de 16.06.1981, în prezent aflat în P. Iași, care interpelat fiind, precizează că își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 136/04.03.2014 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Instanța procedează la luarea unei declarației contestatorului I. C. R., declarația acestuia fiind consemnată în scris și, după semnare, atașată la dosar și acordă cuvântul cu privire la aceasta.
Avocat M. S., având cuvântul cu privire la declarația de retragere a contestației, solicită instanței să ia act de aceasta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței să ia de declarația de retragere.
Instanța reține cauza spre competenta soluționare.
CURTEA DE APEL,
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 136/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a hotărât:
„În baza art. 23 din Legea nr. 255 din 2013 și art. 595 C. proc. pen., admite sesizarea formulată de condamnatul I. C. R. – fiul lui D. și D., născut la data de 16.06.1981, în prezent deținut în P. Iași, privind aplicarea legii mai favorabile.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 30 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15 din 04.02.2002 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia pen. 5198/28.11.2002 a Î.C.C.J., și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată condamnatului I. C. R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 -176 lit. b, d C.pen. din 1969 și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal;
- pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată condamnatul I. C. R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. a,c,d,f C.pen. din 1969;
- înlătură sporul de 5 ani închisoare.
În baza art. 6 alin. 1 C.pen. rap. la art. 233, 234 alin.1 lit. c,d,f C.pen., reduce pedeapsa de la 15 ani închisoare aplicată condamnatului I. C. R. pentru infracțiunea de tâlhărie, la maximul legal prevăzut de legea nouă, de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 6 alin. 5 Cod penal, reduce de la 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal, pe care o va executa condamnatul
În baza art. 40 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. contopește pedepsele cu închisoarea astfel stabilite în sarcina condamnatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 25 ani, sporită cu 3 ani și 4 luni închisoare (1/3 din 10 ani), deci un total de pedeapsă de 28 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal.
Interzice condamnatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
Menține starea de detenție a condamnatului și deduce din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 14.07.2000 la zi.
Dispune anularea MEPI nr. 16/2002 emis la data de 13.12.2002 de Tribunalul Suceava în baza sentinței penale nr. 15/04.02.2002 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
„Prin sentința penală nr. 15 din 04.02.2002 a Tribunalului Suceava, I. C. R. – fiul lui D. și D., născut la data de 16.06.1981, în prezent deținut în P. Iași, a fost condamnat la pedeapsa 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 -176 lit. b, d C.pen. din 1969 și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal și la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. a,c,d,f C.pen. din 1969; În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 25 ani închisoare, la cer a adăugat un spor de 5 ani, în final inculpatul având de executat pedeapsa unică de 30 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza sentinței penale menționate s-a emis de către Tribunalul Suceava mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 15/2002 din data de 13.12.2002, executarea pedepsei începând cu data de 14.07.2000, urmând să ia sfârșit la data de 13.07.2030.
Examinând aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate definitiv, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod pen., instanța urmează să analizeze următoarele aspecte:
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente;
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la pluralitatea de infracțiuni;
3. aplicarea legii mai favorabile referitor la pedeapsa complementară stabilită în sarcina condamnatului.
Analizând pedepsele cu închisoarea aplicate condamnatului pentru infracțiunile comise instanța reține că infracțiunea de tâlhărie comisă de condamnat își găsește incriminarea și în actualul Cod penal în disp. art. 234, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani închisoare.
Se constată astfel că pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, de 15 ani, depășește limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă.
Infracțiunea de omor calificat comisă de condamnat își găsește incriminarea în noul Cod penal, în disp. art. 189 lit. d. fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, astfel că pedeapsa aplicată pentru această infracțiune se încadrează în limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă.
Or, potrivit art. 4 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Cu privire la tratamentul sancționator aplicat pentru concursul de infracțiuni, instanța constată că în temeiul disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b Codul penal de la 1969, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care a aplicat un spor de pedeapsă de 5 ani închisoare, ajungând la o pedeapsă rezultantă de 30 ani închisoare.
Se constată că rezultanta stabilită în sarcina acestuia depășește maximul prevăzut de legea nouă. Potrivit art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., pedepsele aplicate condamnatului, contopite potrivit regulilor concursului de infracțiuni stabilite de legea nouă, ar determina un maxim de pedeapsă de 28 ani și 4 luni închisoare (25 ani + 1/3 din 10 ani), sub pedeapsa executabilă de 30 ani închisoare stabilită în sarcina condamnatului prin sentința penală nr. 15 din 04.02.2002 a Tribunalului Suceava.
Prin urmare, intervenirea legii penale noi produce efecte pentru condamnatul I. C. R. întrucât pedeapsa de 30 ani închisoare este mai mare decât maximul pedepsei cu închisoarea aplicabilă potrivit legii noi, de 28 de ani și 4 luni închisoare, astfel că instanța va proceda la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Prin raportare și la pedeapsa complementară stabilită în sarcina condamnatului I. C. R. prin sentința penală nr. 15 din 04.02.2002 a Tribunalului Suceava, instanța reține că și aceasta depășește maximul legal prevăzut de legea nouă.
Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969 are corespondent în dispozițiile art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual. Însă, potrivit art. 66 alin. 1 C.pen. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi dispusă pentru o perioadă de la 1 la 5 ani. Prin urmare, pedeapsa complementară aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav pe lângă pedeapsa rezultantă cu închisoarea stabilită în sarcina condamnatului depășește maximul special de 5 ani prevăzut de legea nouă, urmând a fi redusă la acest maxim.
Potrivit art. 6 alin. 6 C.pen., dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Prin urmare, având în vedere cele expuse, în temeiul art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, va admite contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul I. C. R. raport de condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 15 din 04.02.2002 a Tribunalului Suceava.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 30 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15 din 04.02.2002 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia pen. 5198/28.11.2002 a Î.C.C.J., și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată condamnatului I. C. R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 -176 lit. b, d C.pen. din 1969 și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal;
- pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată condamnatul I. C. R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. a,c,d,f C.pen. din 1969;
- înlătură sporul de 5 ani închisoare.
În baza art. 6 alin. 1 C.pen. rap. la art. 233, 234 alin.1 lit. c,d,f C.pen., va reduce pedeapsa de la 15 ani închisoare aplicată condamnatului I. C. R. pentru infracțiunea de tâlhărie, la maximul legal prevăzut de legea nouă, de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 6 alin. 5 Cod penal, va reduce de la 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal, pe care o va executa condamnatul
În baza art. 40 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. va contopești pedepsele cu închisoarea astfel stabilite în sarcina condamnatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 25 ani, sporită cu 3 ani și 4 luni închisoare (1/3 din 10 ani), deci un total de pedeapsă de 28 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal.
Va interzice condamnatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
Va menține starea de detenție a condamnatului și deduce din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 14.07.2000 la zi.
Va dispune anularea MEPI nr. 16/2002 emis la data de 13.12.2002 de Tribunalul Suceava în baza sentinței penale nr. 15/04.02.2002 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
Nemulțumit de soluția dispusă prin sentința penală nr. 136 din 04.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, condamnatul I. C. R., la data de 27.04.2015, a formulat contestație împotriva respectivei hotărâri judecătorești.
Dosarul cauzei a fost înaintat la Curtea de Apel Iași pentru competenta soluționare a căii de atac a contestației promovată de condamnatul I. C. R..
La termenul de judecată stabilit la Curtea de Apel Iași la data de 06.05.2015, prezent în fața judecătorului, în condițiile în care a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu, contestatorul condamnat I. C. R. a precizat că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 136/04.03.2014 a Tribunalului Iași. În acest sens, instanța a procedat la luarea unei declarații scrise contestatorului condamnat.
Față de manifestarea de voință exprimată de contestatorul condamnat I. C. R., reținând faptul că prezenta contestație reprezintă o cale de atac asupra căreia titularul cererii are un drept de dispoziție, având astfel posibilitatea de a-și retrage cererea, Curtea urmează să ia act de declarația contestatorului în sensul retragerii contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 136/04.03.2014 a Tribunalului Iași.
Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 alin. (2) Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 599 alin. 3 Cod procedură penală, ia act de declarația de retragere a contestației la executare formulată de contestatorul I. C. R. (fiul lui D. și D., născut la data de 16.06.1981 în orașul Vatra Dornei, jud. Suceava, CNP_, în prezent în P. Iași) împotriva sentinței penale nr. 136/04.03.2014 pronunțată de către Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei, incluzând și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2015.
Președinte,
C.-G. T.
Grefier,
L. M. P.
Red./Tehnored. TCG
2ex. +2 ex./08.05.2015
Tribunalul Iași
Judecător I. D.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 413/2015. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
