Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 413/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 10623/245/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 413/2015
Ședința publică de la 13 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.-C.
Judecător D. A.
Grefier C. L.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat prin procuror S. C.
S-a luat în examinare judecarea apelului apelul declarat de inculpatul B. P. împotriva sentinței penale nr. 663/NCPP din 01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ având ca obiect furtul calificat (art.229 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența inculpatului apelant B. P. în stare de deținere, asistat de av. N. A., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind reprezentantul legal al persoanei vătămate ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea procedează la verificarea identității inculpatului B. P., fiul lui P. și G., născut la data 14.07.1985 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași.
Interpelat fiind, acesta precizează că își menține apelul promovat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția contradictorie a părților excepția tardiviății formulării de către inculpatul B. Petroenl a căii de atac a apelului.
Av. N. A. pentru inculpatul apelant B. P., având cuvântul, precizează că a luat legătura cu acesta și i-a comunicat că a fost judecat în străinătate pentru alte fapte și când a fost transferat în țară a primit și dispozitivului hotărârii apelate, în urmă cu 15 zile, când a și promovat calea de atac. Față de aceste susțineri, solicită a se dispune respingerea excepției invocate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a excepției invocate din oficiu de către instanță.
Inculpatul apelant B. P., având ultimul cuvânt, precizează că nu a știut care este procedura privitoare la inițierea căii de atac. A fost încarcerat la Rahova și după ce a fost transferat la Iași l-au învățat alți deținuți cum să promoveze calea de atac.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând supra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 663/NCPP din 01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în baza disp. art.386 din Noul Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrarii juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i) din Codul penal din 1968, cu aplicarea disp. art.37 lit.a) din Codul penal din 1968, în infracțiunea prev. și ped. de art.229 alin.1 lit.d) din Noul Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.a) din Codul penal din 1968 și art.5 din Noul Cod penal.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus condamnarea inculpatului B. P., fiul lui P. și G., născut la data de 14.07.1985 în mun.Iași, jud.Iași, domiciliat în ., CNP_, cetățean român, studii – 10 clase, muncitor necalificat, fără loc de muncă, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, prev. și ped. de art.229 alin.1 lit.d) din Noul Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.a) din Codul penal din 1968 și art.5 din Noul Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an și 4( patru) luni închisoare.
În baza disp. art.83 din Codul penal din 1968, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2(doi) ani și 4(patru) luni închisoare aplicată – pentru comiterea infracțiunii de „furt calificat”, prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.75 lit.c) din Codul penal, art.74 alin.1 lit.a) și c) din Codul penal și art.76 alin.1 lit.c) din Codul penal – prin sentința penală nr.5324 din 20.12.2006 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 23.01.2007, pedeapsă care dispune a fi executată, integral, alăturat pedepsei stabilite prin prezenta sentință penală.
Total pedeapsă de executat pentru inculpatul B. P., pedeapsa de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, în regim de detenție.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal din 1968, i s-a aplicat inculpatului B. P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) din Codul penal din 1968.
S-a constatat recuperat parțial, prin restituire, prejudiciul cauzat și, în baza disp. art.19 și art.397 din Noul Cod de procedură penală, inculpatul B. P. a fost obligat să plătească părții civile S.C. „S. P.” S.R.L., prin reprezentantul său legal, Țenu A., domiciliată în ., jud.Iași, CNP_, suma de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, sens în care inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 700 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, în considerentele hotărârii date, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat în dosarul penal nr.4452/P/2010 la data de 21.03.2013 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.05.2013 sub numărul mai sus-menționat, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. P., pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i) din Codul penal din 1969, cu aplicarea disp. art.37 lit.a) din Codul penal din 1969.
Prin actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul, la data de 5.04.2010, folosind fără drept o cheie adevărată, a sustras din incinta punctului de lucru al brutăriei aparținând S.C. S. P. S.R.L., situat în municipiul Iași, Bulevardul D. Mangeron nr.71 A, 22 saci cu taină de grâu, o unitate centrală de computer, un monitor și o imprimantă laser, cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare totală de 6000 lei.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform disp. art.387 alin.2 din Noul Cod de procedură penală (intrat în vigoare la data de 01.02.2014), analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă prin rechizitoriu, probele administrate în cursul cercetării judecătorești neducând vreo modificare, reținând astfel că:
În fapt,
La data de 5.04.2010, numita Țenu A., administrator la S.C. „S. P.” S.R.L., a sesizat organele poliție cu privire la faptul că în perioada 02 - 05.04.2010, persoane necunoscute au pătruns, prin folosirea de chei potrivite, în incinta punctului de lucru al brutăriei aparținând S.C. S. P. S.R.L., situat în municipiul Iași, Bulevardul D. Mamgeron nr.71A, de unde au sustras 22 saci cu taină de grâu, o unitate de calculator Intel Pentium 4, un monitor LCD marca Benq, cu diagonala 22” și o imprimantă laser marca HP, valoarea totală a prejudiciului fiind estimată la suma de 6000 lei.
Din analiza probatoriilor administrate în cauză, în ambele faze procesuale, instanța reține faptul că în cursul zilei de 05.04.2010 inculpatul B. P., angajat ca brutar la S.C. S. P. S.R.L.. a pătruns, prin folosirea de chei potrivite, în brutăria aparținând societății comerciale amintite, de unde a sustras 22 saci cu făină de grâu. o unitate de calculator Intel Pentium 4, un monitor LCD marca Benq, cu diagonala 22” și o imprimantă laser marca HP, bunuri pe care ulterior le-a vândut martorilor T. A. F. (unitatea centrală de computer) și Ț. V. (doi saci cu făină).
În cursul urmăririi penale a fost audiat, în calitate de martor, numitul B. C., fratele inculpatului B. P., care a arătat că în cursul zilei de 05.04.2010, întorcându-se la domiciliu, a văzut în camera ocupată de fratele său, inculpatul B. P., o parte din bunurile reclamat a fi sustrase, respectiv: o unitate de calculator cu carcasă neagră, o imprimantă și un monitor, iar într-o cameră alăturată, B. C. a văzut depozitați mai mulți saci cu făină de grâu. A mai declarat martorul că fratele său, inculpatul, i-a spus că toate aceste bunuri le-a sustras din brutăria la care lucra (filele 33-34, dosar urmărire penală). În cursul cercetării judecătorești, martorul B. C. nu a putut fi audiat, din mandatul de aducere emise pe numele acestuia pentru termenul de judecată din data de 29.10.2013 rezultând că martorul a refuzat să se prezinte la instanță, având un comportament agresiv față de organele de poliție. Din mandatele de aducere emise pe numele martorului pentru termenele de judecată din datele de 07.01.2014 și 04.02.2014, rezultă că martorul nu a fost găsit la domiciliu, existând date că ar fi plecat în străinătate, fără a se cunoaște locația. Față de aceste motive, instanța a constatat imposibilitatea audierii martorului B. C., având în vedere la soluționarea cauzei declarația acestuia dată în cursul urmăririi penale.
Instanța a dispus și audierea martorilor Ț. V. și A. C., ambii declarând că au cumpărat de la inculpatul B. P. diferite cantități de făină, fără a cunoaște proveniența acesteia. Martorul T. A. F., audiat la termenul de judecată din data de 04.03.2014, a declarat că a cumpărat de la inculpatul B. P. (pe care l-a identificat după fotografie, la poliție, când a fost audiat în cursul urmăririi penale), o unitate centrală pentru calculator, bun pe care l-a predat ulterior organelor de poliție.
Fiind audiat în cauză, în cursul urmăririi penale (filele 43-44 și 47, dosar urmărire penală), inculpatul B. P. a recunoscut faptul că o parte dintre bunurile reclamate ca fiind sustrase - respectiv o imprimantă laser marca HP și monitorul marca Benq - se află în posesia sa, susținând însă că aceste bunuri au fost sustrase de fratele său, numitul B. C.. Cele două componente IT amintite au fost puse la dispoziția organelor de cercetare penală, fiind ridicate la data de 07.05.2010 (fila 31, dosar urmărire penală) și predate reprezentantului legal al părții vătămate, numita Țenu A. (fila 32, dosar urmărire penală). Inculpatul a susținut, de asemenea, că nu are cunoștință despre vânzarea unității centrale de computer și a sacilor de taină ce au fost sustrași din brutărie, afirmații infirmate de declarațiile martorilor T. A. F., A. C. și Ț. V.. Astfel, martorul T. A. F. arată că a cumpărat de la inculpat o unitate centrală de computer și o carcasă de calculator (fila 41), bunuri ce au fost ridicate de lucrătorii de poliție din posesia acestuia (fila 30) și predate părții vătămate (fila 32). Totodată, atât martorul A. C., cât și martorul Ț. V. au declarat că au cumpărat de la inculpat saci cu făină, martorul A. recunoscându-l pe inculpatul prezent în instanță la termenul de judecată din 29.10.2013, ca fiind persoana de la care a cumpărat făina.
Constată instanța faptul că afirmațiile inculpatului, cu privire la săvârșirea faptei de sustragere de bunuri de către numitul B. C., nu sunt susținute de nici unul dintre mijloacele de probă administrate în cauză, fiind contrazise de declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, inclusiv ale numitului B. C., așa cum s-a arătat anterior.
Inculpatul B. P. a fost prezent în instanță la termenul de judecată din data de 29.10.2013, când a precizat că până la acel moment a fost plecat în străinătate, la muncă, că nu are cunoștință de actele dosarului și a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a studia dosarul și pentru a-și pregăti apărarea, cerere admisă de către instanță. Ulterior, inculpatul nu s-a mai prezentat în instanță. Din mandatul de aducere emis pe numele acestuia (instanța apreciind că audierea inculpatului este necesară pentru justa soluționare a cauzei) rezultă că inculpatul B. P., deși are cunoștință de prezentul dosar, refuză să se prezinte în fața instanței (fila 86, dosar).
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită, pe deplin, cu întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv:
- plângerea și declarația reprezentantului legal al părții vătămate, numita Țenu A. (filele 6-8, dosar urmărire penală);
proces-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșă fotografică (filele 9-27, dosar urmărire penală);
dovezi de ridicare, respectiv, de predare a unora dintre bunurile sustrase (filele 30-32, dosar urmărire penală);
- declarația martorului B. C. (filele 33-34, dosar urmărire penală); - declarațiile martorilor Ț. V., A. C. și T. A. F., audiați în ambele faze procesuale, așa cum s-a arătat anterior.
Constată instanța faptul că, din coroborarea probatoriilor administrate în cauză, așa cum au fost descrise și analizate anterior, rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului B. P., în ceea ce privește comiterea infracțiunii de furt calificat pentru care este judecat în prezenta cauză penală.
Constată instanța faptul că data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal, care reglementează și sancționează, într-o concepție unitară și într-o modalitate diferită, activitatea desfășurată de inculpat, expusă în cadrul situației de fapt, ce are conotație penală în ambele reglementări penale.
Din acest considerent, se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 5 Cod penal, în conformitate cu care „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Analizând comparativ cele două reglementări penale, se constată că, potrivit legislației anterioare, activitatea infracțională a inculpatului se circumscrie conținutului constitutiv a infracțiunii de „furt calificat”, prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i) din Codul penal din 1969 (fiind incidentă agravanta constând în folosirea fără drept a unei chei adevărate), cu aplicarea disp. art.37 lit.a) din Codul penal din 1969, privind starea de recidivă.
Potrivit Codului penal în vigoare, aceeași activitate infracțională a inculpatului se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de „furt calificat, prev. și ped. de art.229 alin.1 lit.d) din Codul penal (fiind incidentă agravanta constând în folosirea fără drept a unei chei adevărate), cu aplicarea disp. art.37 lit.a) din Codul penal din 1969, privind starea de recidivă.
Analiza în concret a legii penale favorabilă inculpatului, conform art. 5 Cod penal, impune examinarea succesivă a următoarelor aspecte:
- condițiile de incriminare existente în legile succesive; se va constata că ambele legi penale reglementează, infracțiunea de „furt calificat”, existând astfel o continuitate de incriminare;
- condițiile de tragere la răspundere penală sunt identice în ambele reglementări, neexistând diferențe;
- pedepsele prevăzute de legea penală.
În ceea ce privește acest ultim criteriu de determinare a legii penale mai favorabile, incident doar în situațiile în care, în ambele legi penale succesive, sunt întrunite condițiile de existență ale infracțiunii și condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, așa cum este cazul în prezenta speță, se impune a se menționa că analiza acestuia implică o evaluare în concret a tuturor circumstanțelor legate de faptă și de inculpat, în strânsă legătură cu operațiunea de individualizare judiciară pe care instanța este chemată să o realizeze, întrucât numai în această manieră se poate aprecia care este legea mai favorabilă pentru inculpat, căreia i se impune a i se da eficiență.
Altfel spus, chiar dacă în abstract, o anumită reglementare, prin limitele de pedeapsă prevăzute poate părea mai favorabilă inculpatului este posibil ca aceasta să nu fie în concret legea penală care acestuia îi este mai favorabilă, în condițiile în care, în temeiul unei alte reglementări, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai ușoare.
Prin urmare, instanța urmează să determine atât pedeapsa pe care i-ar aplica-o inculpatului în temeiului legislației anterioare, respectiv Codul penal din 1969, cât și pedeapsa pe care i-ar aplica-o în temeiul actualului Cod penal și pe baza comparației între acestea, să stabilească legea penală mai favorabilă și, în mod corespunzător, pedeapsa pe care inculpatul ar urma să o execute.
Aceste operațiuni se întemeiază pe situația ipotetică în care inculpatul ar fi fost judecat în conformitate cu dispozițiile Codului penal din 1969, pe de o parte și, pe de altă parte, luând în considerare ipoteza în care inculpatul ar fi fost judecat exclusiv conform actualului Cod penal.
Constată astfel instanța că, în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i) din Codul penal din 1969, acestea sunt situate între 3 ani și 15 ani. Limitele de pedeapsă prevăzute de art.229 alin.1 lit.d) din Noul Cod penal sunt între 1 an și 5 ani, instanța constatând că, din această perspectivă, Noul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă, deoarece prevede limite mai mici de pedeapsă.
În ceea ce privește starea de recidivă, instanța constată, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosarul cauzei, faptul că acesta a o ultimă condamnare, de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată – pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a), g) și i) din Codul penal din 1969 – prin sent. pen. nr.5324 din 20.12.2006 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 23.01.2007, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform disp. art.81 din Codul penal din 1969, fiind stabilit un termen de încercare de 4(patru) ani și 4(patru) luni. Cum infracțiunea comisă de către inculpat și pentru care este judecat în prezenta cauză penală a fost comisă în perioada 02 – 05.04.2010, respectiv în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală menționată anterior, în cauză sunt incidente dispozițiile art.37 lit.a) din Codul penal din 1969, privind starea de recidivă postcondamnatorie. Mai constată instanța faptul că, în conformitate cu disp. art.41 alin.1 din Noul Cod penal există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an (în loc de 6 luni, cum prevedea Codul penal din 1969) și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, fiind astfel îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de noua lege penală pentru starea de recidivă.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al stării de recidivă, analizând comparativ dispozițiile cuprinse în art.83 din Codul penal din 1969 și în art.43 alin.1 din Noul Cod penal, instanța constată că ambele dispoziții prevăd, în situația particulară concretă a inculpatului B. P., cumulul aritmetic între pedeapsa stabilită prin prezenta sentință penală și pedeapsa aplicată anterior.
Raportat la toate aceste considerente instanța constată că, în drept, fapta inculpatului B. P. care, în perioada 02.-05.04.2010, a sustras din incinta punctului de lucru al brutăriei aparținând S.C. S. P. S.R.L., situat în municipiul Iași, Bulevardul D. Mangeron nr.71 A, 22 saci cu taină de grâu, o unitate centrală de computer, un monitor și o imprimantă laser, cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare totală de 6000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat”, prev. și ped. de art.229 alin.1 lit.d) din Noul Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.a) din Codul penal din 1968 și art.5 din Noul Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, conform disp. art.386 din Noul Cod de procedură penală, având în vedere incidența în cauză a legii penale favorabile, așa cum s-a arătat anterior.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul B. P. va fi pedepsit.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art.72 din Codul penal din 1968, instanța, având în vedere – pe de o parte – gradul de pericol social concret al infracțiuniii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (respectiv, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, inculpatul profitând de faptul cp a fost angajat al societății parte civilă), iar – pe de altă parte – având în vedere persoana inculpatului B. P., care este recidivist, suferind anterior două condamnări pentru comiterea unor fapte de același gen, dovedind astfel perseverență infracțională, care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare în faza de urmărire penală, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, dar care nu s-a prezentat ulterior în instanță pentru a fi audiat, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre limita minimă prevăzută de legea penală în vigoare pentru infracțiunea săvârșită.
În baza disp. art.83 din Codul penal din 1968, va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2(doi) ani și 4(patru) luni închisoare aplicată – pentru comiterea infracțiunii de „furt calificat”, prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.75 lit.c) din Codul penal, art.74 alin.1 lit.a) și c) din Codul penal și art.76 alin.1 lit.c) din Codul penal – prin sent. pen. nr.5324 din 20.12.2006 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 23.01.2007, pedeapsă care dispune a fi executată, integral, alăturat pedepsei stabilite prin prezenta sentință penală.
Total pedeapsă de executat pentru inculpatul B. P., pedeapsa de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, în regim de detenție, având în vedere starea de recidivă a acestuia.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal din 1968, va aplica inculpatului B. P. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal. Astfel, instanța va interzice inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau într-o funcție electivă publică, luând în considerare gravitatea faptei săvârșite, cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicate, constatând existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală. Instanța apreciază că aplicarea acestei pedepse accesorii este proporțională cu scopul legitim urmărit, instrucția penală, în deplină concordanță cu prevederile art.3 din Protocolul 1 la CEDO și jurisprudența EDO, cauza Hirst c. Marii Britanii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată faptul că numita Țenu A., reprezentant legal al S.C. „S. P.” S.R.L., a fost prezentă la termenul de judecată din data de 28.05.2013, când a declarat că parte din bunurile sustrase i-au fost restituite de către organele de poliție și că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea cantității de făină sustrasă de către inculpat și rămasă nerecuperată. Având în vedere probatoriile administrate în cursul procesului penal, instanța constată faptul că s-a făcut dovada vinovăției inculpatului, a legăturii de cauzalitate între infracțiunea comisă și prejudiciul cauzat părții civile, astfel încât constată că acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de către partea civilă este întemeiată și dovedită, motiv pentru care o va admite ca atare și va obliga pe inculpatul B. P. să plătească părții civile S.C. „S. P.” S.R.L., prin reprezentantul său legal, Țenu A., domiciliată în ., jud.Iași, CNP_, suma de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, constatând recuperat parțial prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii.”
Împotriva sentinței penale sus menționate, la data de 30.03.2015, inculpatul B. P. a promovat calea de atac a apelului.
În motivarea căii de atac declarate inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond sus aspectul temeiniciei, susținând în esență că nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat și, că, în realitate, autor al faptei de furt imputate ar fi fratele său, numitul Barda C..
A mai susținut inculpatul apelant că la momentul pronunțării hotarârii instanței de fond nu se afla în România și ca astfel nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de soluția dispusa prin hotarârea contestată.
Preliminar examinării fondului cauzei, verificând respectarea termenului legal de declarare a căii ordinare de atac a apelului, Curtea constată că apelul de față este tardiv motivat de considerentele ce vor fi redate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 410 alin. (1) Cod procedură penală ”pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de declarare a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.”
În cauza de față, sentința penală dată de Judecătoria Iași a fost pronunțată în ziua de 01.-04.2014, iar o copie de pe minută i-a fost comunicată inculpatului B. P., la data de 10.04.2014 (în acest sens, dovada de primire aflata la fila 118, dosarul instanței de fond).Se reține că acea comunicare a minutei s-a făcut la adresa de domiciliu indicată de inculpat pe parcursul procesului ca fiind adresa la care locuiește efectiv, respectiv în com. Mogoșești, ., comunicare fiind remisa de factorul poștal unei persoane ce locuia împreuna cu inculpatul, numitei B. C. A..
Data anterior precizata – de 10.04.2014 - este data de la care pentru inculpat a început să curgă termenul legal de 10 zile de declarare a apelului. Procedând la calcularea acestui termen în conformitate cu dispozițiile art. 269 alin. (1), (2) și (4) Cod procedură penală, instanța de control judiciar reține că acest termen s-a împlinit în ziua de 22.04.2014.
Verificând cuprinsul cererii scrise de apel formulata de inculpatul B. P. se constată că acesta a fost întocmita (conform datării efectuate de către titular, în partea finală a cererii) și depusa la administrația locului de deținere în acre este încarcerat inculpatul la data de 30.03.2015, adică cu mult timp (circa 11 luni) după ce termenul de declarare a apelului se împlinise, situație în care apelul inculpatului se constata că este tardiv.
Împrejurarea susținută de inculpat în sensul ca a fost plecat din țara și nu a primit personal comunicarea minutei, nu este de natură sa susțină o soluție de repunere în termenul de apel, atâta timp cât comunicarea a fost efectuata cu respectarea întocmai a normelor de procedură penală, la adresa la care inculpatul a declarat ca locuiește; în ipoteza în care inculpatul și-a schimbat adresa, locuind efectiv la o alta adresa – din țara sau străinătate – potrivit dispozițiilor procesual penale în vigoare acesta avea obligația de a încunoștința instanța de judecata despre modificarea intervenita. Or, în cauza inculpatul Barda P. nu a informat instanța cum că și-ar fi schimbat adresa la care locuiește, situație în care instanța nu avea de unde sa cunoasca faptul că acesta a ales sa părăseasca țara și să se sustargă ulterior executării pedepsei aplicate.
Termenul de declarare a apelului, fiind un termen procedural, nerespectarea lui atrage conform dispozițiilor art. 268 alin. (1) Cod procedură penală, sancțiune decăderii din exercițiu dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, în prezenta cauza nulitatea cererii de apel formulata de inculpatul B. P..
În considerarea argumentelor expuse, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul B. P. este tardiv situație în care, în baza disp. art. 421 pct. (1) lit. a) Cod procedură penală, urmează să se dispună respingerea lui ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 alin. (3) Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MTOIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 421 pct. (1) lit. a) Cod procedură penală, respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul B. P., fiul lui P. și G., născut la data 14.07.1985 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 663/NCPP din 01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat oficiu pentru inculpatul B. P. (delegația nr._/21.04.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul apelant B. P. să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării prezentului apel, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte,Judecător,
A. C.-C. D. A.
Grefier,
C. L.
Redactat/Tehnoredactat C.C.A.
6 exemplare/03.07.2015
Judecătoria Iași: C. A.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 14/2015. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
