Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-04-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ

DECIZIA PENALĂ Nr. 39/2015

Ședința publică de la 03 aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. S.

Grefier V. M.

Ministerul Public reprezentat prin procuror – L. Z. din cadrul D. – Serviciul Teritorial Iași

Pe rol fiind judecarea contestațiile formulate de inculpații C. E.– C., I. V. – Nicușor și I. A.-D. împotriva încheierii din 25 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr._ 14.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator C. E.-C., în stare de arest preventiv asistat de av. C. C., apărător ales, inculpatul I. A.-I., în stare de arest preventiv, asistat de av. B. N., avocat desemnat din oficiu, inculpatul I. V.-Nicușor, în stare de arest preventiv, asistat de av. B. R., avocat desemnat din oficiu și inculpatul I. A.-D., în stare de arest preventiv, asistat de av. B. R., avocat desemnat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Instanța procedează la identificarea inculpaților, prin compararea datelor de stare civilă declarate de aceștia și cele consemnate în dosar.

Interpelați, inculpații arată că își mențin contestațiile formulate.

Inculpatul I. V.-Nicușor depune la dosar un memoriu în scriere olografă.

Interpelați, inculpații arată că nu au de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestațiilor de față.

Av. C. C., pentru inculpatul contestator C. E.-C., solicită admiterea contestației, a se constata că încheierea Tribunalului Iași este nelegală și netemeinică. Inculpatul nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și nu se mai impune menținerea măsurii de arest preventiv. Inculpatul C. E.-C. este arestat de 8 luni de zile iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv nu mai subzistă. Solicită a se avea în vedere că față de martorii audiați la instanța de fond, procurorul s-a sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Atunci, întrebarea pe care o adresează este „în ce ar trebui să aibă bază instanța, în declarațiile de la urmărire penală sau în declarațiile date de martori în fața instanței”. Din actele dosarului nu rezultă că inculpatul este vinovat, însă instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii de arest preventiv în condițiile în care a apreciat că măsura preventivă a arestului la domiciliu nu ar fi prea drastică și nu ar exista un control asupra inculpatului. Consideră că prin măsura preventivă a arestului la domiciliu, instanța poate avea control asupra inculpatului.

Pentru motivele expuse solicită admiterea contestației. Consideră că instanța poate să dispună înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Av. B. R. pentru inculpații I. V.-Nicușor și I. A.-D. solicită admiterea contestațiilor formulate de inculpați și desființarea încheierii contestate întrucât este netemeinică. Solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi. Nu există riscul sustragerii de la judecată a inculpaților și nici riscul că aceștia vor putea influența cursul procesului penal și al probelor ce urmează a fi administrate. Consideră că față de inculpați poate fi luată măsura preventivă a arestului la domiciliu, iar instanța prin această măsură poate avea un control asupra inculpaților. Arestul la domiciliu permite organelor de poliție să înștiințeze instanța cu privire la orice conduită a inculpaților care ar interfera cu buna desfășurare a procesului penal.

Av. B. N. pentru inculpatul I. A.-D. solicită admiterea contestației formulată de inculpat. Consideră că instanța poate să dispună înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Măsura preventivă a arestului la domiciliu îngrădește libertatea persoanei și are aceeași valoare ca măsura arestării preventive. Nu există date din care să rezulte că inculpatul ar putea influența cursul procesului penal sau că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Reprezentantul Ministerului public având cuvântul solicită respingerea contestației formulată de inculpați și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a apreciat corect că temeiurile inițiale nu s-au schimbat, din datele existente la dosar rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor. Referitor la susținerea apărării că pentru o parte din martorii audiați, procurorul s-a sesizat din oficiu pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă solicită a se avea în vedere împrejurarea că instanța va avea în vedere declarațiile acestor martori prin coroborare cu celelalte probe administrate. Niciunul din martorii audiați nu au spus că au dat declarații sub presiune. Având în vedere gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, lipsire de libertate, trafic de minori, viol, față de modalitatea în care se presupune că inculpații au acționat, consecințele produse asupra părților vătămate.

Inculpatul C. E.-C. solicită admiterea contestației. Arată că este nevinovat.

Inculpatul I. A.-I. având cuvântul solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Inculpatul I. V.-Nicușor solicită admiterea contestației. Arată că are doi copii minori iar soția sa lucrează și are nevoie de ajutor pentru îngrijirea copiilor.

Inculpatul I. A.-D. solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

CURTEA DE APEL

Asupra contestațiilor de față.

Prin încheierea penală din 25 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ 14, s-au dispus următoarele:

„În temeiul disp. art.362 alin.2 C.proc.pen. coroborat cu disp. art.208 C.proc.pen. cu referire la art.207 alin.4 C.proc.pen., verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. E. – C., fiul lui G. și A., ns. la data de 17.12.2014 în Iași, CNP_, I. A. – I., fiul lui V. și S. – E., ns. la data de 09.11.1992 în Iași, CNP_, I. V. – Nicușor, fiul lui V. și S. - E., ns. la data de 19.08.1984 în Iași, CNP_ și I. A.-D., fiul lui V. și S. – E., ns. la data de 10.07.1989 în Iași, CNP_, toți aflați în prezent în P. Iași, măsură pe care o menține în cazul fiecăruia dintre inculpați.

Respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpații I. V. Nicușor, I. A. D. și I. A. I., precum și solicitarea inculpatului C. E. C., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.”

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

„În deliberare asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților C. E. C., I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D., asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventivă cu măsura arestului la domiciliu, formulate de inculpații I. V. Nicușor, I. A. D. și I. A.-I., precum și cu privire la solicitarea inculpatului C. E. C. de examinare din oficiu a oportunității înlocuirii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoare cum ar fi cea a arestului la domiciliu ori a controlului judiciar, reține următoarele:

Prin încheierea penală nr. 93JDL/99/2014, s-a admis propunerea D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. E. C., I. A. I., I. V. Nicușor și I. A. D. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.08.2014 și până la data de 06.09.2014, inclusiv, reținându-se ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 232 alin. 2 coroborate cu art. 202 alin. 1 – 3 din Cod procedură penală - deoarece analiza mijloacelor de probă administrate în prima fază procesuală conturează, inechivoc, concluzia existenței unui ansamblu de date și informații credibile ce susțin suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în dosarul nr. 224/D/P/2014 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași.

De asemenea, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedura penală, întrucât infracțiunile suspectat a fi comise de inculpați sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar prin prisma evaluării gravitații abstracte și concrete a faptelor, a împrejurărilor concret în care se pretinde săvârșirea faptelor imputate inculpaților, reținând și faptul că, inculpații nu se află la primul contact cu legea penală, (inculpații C. E. C. și I. A. I. suferind condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, respectiv măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru infracțiuni săvârșite în perioada minorității, iar inculpații I. A. D. și I. V. Nicușor sunt recidiviști, condamnați anterior pentru infracțiuni deosebit de grave, respectiv tâlhărie și loviri cauzatoare de moarte, pentru care au executat pedepse privative de libertate), apreciind că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pe care aceștia o prezintă pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal (…) dar mai ales în condițiile în care, din materialul dosarului, se conturează împrejurarea că ulterior săvârșirii faptelor, inculpații ar fi exercitat presiuni, amenințări asupra persoanei vătămate, în sensul de a-și schimba declarațiile, și chiar de a-și retracta plângerea penală formulată împotriva lor – toate aceste împrejurări justificând conduita procesuală oscilantă a persoanei vătămate adoptată pe parcursul urmăririi penale.

De asemenea, în opinia judecătorului de drepturi și libertăți, lăsarea în libertate a inculpaților ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitatea rurală din care provin inculpații și persoana vătămată și ar induce percepția - periculoasă pentru statul de drept - că, în fața unor conduite de genul celor avute de inculpații din prezenta cauză, autoritățile statului nu au o reacție fermă, menită să înlăture riscul de reiterare a unor conduite asemănătoare (reiterare care poate veni fie din partea inculpaților din prezentul dosar, fie din partea altor persoane care ar considera că pot acționa într-o manieră asemănătoare, fără ca statul, prin instituțiile abilitate, să reacționeze proporțional cu gravitatea încălcărilor produse).

Măsura a fost ulterior prelungită motivat, în faza urmăririi penale.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ, D., Serviciul Teritorial Iași, nr. 224D/P/2013 din data de 25.09.2014, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 26.09.2014 sub nr._ 14, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:- C. E.-C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.211 alin.1, 2 C.penal raportat la art.210 alin.1 lit.a, b C.penal cu art.5 C.penal, act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 C.penal cu aplicarea art.5 C.penal, viol, prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c și f din C.P. cu aplicarea art. 5 C.penal (victimă I. D. N.), lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 din C.p., viol prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. f din C.P. cu aplicarea art. 5 C.penal (victimă A. E.), toate cu aplicarea art. 38 alin.1 C.penal;- I. A.-I., pentru săvârșirea infracțiunilor de: act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 C.penal ( victimă I. D.), viol, prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c și f din C.P. (victimă I. D. N.), lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 din C.p. (victimă A. E.), viol prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. f din C.P. (victimă A. E.), toate cu aplicarea art. 38 alin.1 C.penal; - I. V.-Nicușor pentru săvârșirea infracțiunilor de: act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1, 2 C.penal ( victimă I. D. N.), viol, prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c și f din C.P. (victimă I. D. N.), lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 din C.p. (victimă A. E.), viol prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. f din C.P. (victimă A. E.), toate cu aplicarea art. 38 alin.1 C.penal; - I. A.-D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 din C.p. (victimă A. E.), viol prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. f din C.P. (victimă A. E.), toate cu aplicarea art. 38 alin.1 C.penal.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a propus menținerea stării de arest preventiv a celor patru inculpați.

Ulterior înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului Iași, măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată periodic, în cameră preliminară, constându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpați, și dispunându-se menținerea acesteia în cazul fiecăruia dintre inculpați.

În procedura de cameră preliminară, urmare a constatării unor neregularități ale actului de sesizare a instanței, procurorul a nuanțat dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților, în sensul că a menținut dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților C. E. C., I. A. I., I. V. Nicușor, I. A. D. cu privire la săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- C. E. C. – pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.211 alin.1, 2 C. penal raportat la art.210 alin.1 lit.a, b C. penal (parte vătămată I. D. N.), art.220 alin.1 și 2 C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.218 alin.1, alin.3 lit.c, f C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.205 alin.1 C.penal (parte vătămată A. E.), art.48 raportat la art.218 alin.1, 3 lit. f C.penal (persoană vătămată A. E.), toate cu aplicarea art.38 C.penal și art.5 C.penal;

- I. A. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.220 alin.1 și 2 C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.218 alin.1, alin.3 lit.c, f C.penal cu aplicarea art.35 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.205 alin.1 C.penal (parte vătămată A. E.), art.218 alin.1, 3 lit. f C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (persoană vătămată A. E.), toate cu aplicarea art.38 C.penal și art.5 C.penal;

- I. V. Nicușor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.220 alin.1 și 2 C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.218 alin.1, alin.3 lit.c, f C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.205 alin.1 C.penal (parte vătămată A. E.), art.48 raportat la art.218 alin.1, 3 lit. f C.penal (persoană vătămată A. E.), toate cu aplicarea art.38 C.penal și art.5 C.penal;

- I. A. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.205 alin.1 C.penal (parte vătămată A. E.), art.218 alin.1, 3 lit. f C.penal cu aplicarea disp. art.35 alin.1 C.penal (persoană vătămată A. E.), toate cu aplicarea art.38 C.penal și art.5 C.penal.”

Prin încheierea din 03.12.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin necontestare, s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații C. E. C., I. A. I., I. A. D. și I. V. Nicușor trimiși în judecată sub aspectul infracțiunilor sus-menționate.

Ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în cursul cercetării judecătorești a avut loc pe 30.01.2015, când instanța, constatând că măsura arestării preventive a inculpaților este atât legală cât și temeinică, a dispus menținerea acesteia în raport de fiecare dintre inculpați.

Pentru termenul din 23.03.2015, inculpații I. A. D., I. A. I. și I. V. Nicușor au formulat în scris cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, motivele cărora au fost pe larg expuse în scris și susținute oral în cadrul dezbaterilor orale din cadrul ședinței de judecată, care face parte integrantă din prezenta.

Verificând din oficiu, la termenul din 23.05.2015, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, văzând și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventivă cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpații I. V. Nicușor, I. A. D. și I. A.-I., precum și solicitarea inculpatului C. E. C. de examinare din oficiu a oportunității înlocuirii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoare cum ar fi cea a arestului la domiciliu ori a controlului judiciar, instanța reține următoarele:

Potrivit disp. art.208 C.proc.pen., la care face trimitere art.362 C.proc.pen., instanța de judecată, verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea acesteia, disp. art.207 alin.3 – 5 aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit textului citat, când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, măsura preventivă se menține, iar în cazul în care se constată că temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive au încetat și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, măsura preventivă se revocă.

Potrivit art. 242 alin.2 C.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.

Din interpretarea dispozițiilor legale prev. de art. 208 și 242 Cod procedură penală, citate mai sus, rezultă că menținerea măsurii preventive presupune menținerea temeiurilor care au determinat-o și lipsa vreunei împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.

Potrivit art.202 alin.1 și 3 C.proc.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține la acest moment procesual că măsura arestării preventive dispusă față de inculpații C. E. C., I. A.-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D. este legală și temeinică continuând să se circumscrie cazurilor prevăzute de legiuitor în art.223 C.proc.pen. și deservește în continuare scopul prev. de art.202 C.proc.pen. pentru următoarele considerente:

Instanța constată că măsura a fost și este legală fiind dispusă și menținută față de inculpați cu respectarea dispozițiilor legale, circumscriindu-se cazurilor prevăzute de legiuitor în art.223 alin.2 C.proc.pen., din punctul de vedere al instanței neapărând împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.

Instanța reține că temeiul prev. de art.223 alin.2 C.proc.pen. a fost justificat în principal pe elementele ce țin de gravitatea faptelor, modalitatea concretă în care se presupune că inculpații ar fi acționat, natura și importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală și lezate prin activitatea infracțională presupus întreprinsă de inculpati și sentimentul de insecuritate creat în rândul societății de comiterea de fapte de acest gen, la care se adaugă aspectele legate de persoana inculpaților și anturajul acestora.

Examinând temeinicia măsurii arestării preventive, instanța reține că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați s-au administrat un cumul de mijloace probatorii, respectiv s-au audiat martori (propuși de inculpați sau propuși de acuzare), dintre care unii au infirmat parțial ori și-au menținut declarațiile date anterior în cauză, iar cei audiați pentru prima oară în cauză au susținut/infirmat poziția procesuală a inculpaților care nu recunosc comiterea faptelor pentru care s-a dispus/menținut trimiterea în judecată.

Examinând ansamblul probator administrat până în prezent în cauză, strict sub aspectul verificării subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpați, instanța constată că aceste temeiuri nu au suferit modificări de esență în raport de care să se conchidă că măsura preventivă luată nu își mai justifică necesitatea ori că aceasta și-ar fi pierdut caracterul proporțional cu scopul pentru care a fost instituită.

Așa cum s-a arătat și anterior, în cursul cercetării judecătorești care este în plină desfășurare au existat martori care și-au nuanțat declarațiile anterioare, precum și martori care și-au menținut aceste declarații, după cum persoana vătămată A. E. a retractat unele dintre declarațiile făcute în cauză, inculpații clamându-și nevinovăția, și exercitându-și dreptul la apărare prin propunerea de probatorii în susținerea poziției lor procesuale, probatorii care în parte au fost deja administrate, în cauză fiind la acest moment de audiat un număr de încă 11 martori.

Toate aceste nu echivalează, în opinia instanței, cu infirmarea de plano în ansamblu și în totalitate a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, făcându-se abstracție de faptul că mai sunt încă probe de administrat și că analiza valorii fiecărei probe în parte se face prin raportare la ansamblul materialului probator, în procesul deliberării, fără a se acorda preeminență probelor administrate în una sau alta dintre etapele procedurii. Modificarea declarației unor martori, sau infirmarea/nuanțarea/adăugirea poziției procesuale adoptată de una dintre persoanele vătămate, nerecunoașterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, nu este de natură a conduce la concluzia că au fost infirmate în totalitate ori au dispărut probele și indiciile temeinice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, întrucât, forța probantă a acestora nu poate fi apreciată la acest moment procesual, având în vedere, că trebuie coroborate cu întregul material probator ce se va mai administra în prezenta cauză, dacă se va impune. Așa cum s-a arătat și anterior, se reține că la baza măsurii preventive luate față de inculpați nu a stat și nu stă vinovăția acestora în comiterea faptelor pentru care sunt cercetați, ci existența unor indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă pentru un observator obiectiv că inculpații ar fi putut săvârși faptele ce li se impută, în tot sau în parte.

Faptele care ar putea să dea naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (O”H. c. Regatului Unit, Murray c. Regatului Unit). Concomitent, în acest stadiu procedural, instanța nu poate decela relevanța sau nerelevanța unei anumite probe prin raportare la ansamblul materialului probator care se evaluează în procesul deliberării .

Contrar criticilor formulate în principal de inculpatul I. V. Nicușor o analiză amănunțită a probatoriului este exclusă la acest moment.

În cauză, se reține un cumul de probatorii (administrate în faza urmăririi penale dar și a cercetării judecătorești) care evaluate strict din perspectiva examenului pe care instanța îl face cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii preventive, continuă să releve suficiente indicii temeinice privind bănuiala rezonabilă că inculpații ar putea fi implicați în comiterea unor infracțiuni de o gravitate sporită sub aspectul cărora s-a dispus trimiterea lor în judecată iar din perspectiva modului și circumstanțelor în care se presupune au acestea au fost comise, a împrejurărilor privitoare la persoana inculpaților rezultă că menținerea în continuare a măsurii celei mai severe continuă să fie necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și totodată suficientă pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Instanța reține că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată și pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni.

Asigurarea bunei desfășurări a procesului penal presupune în cauză luarea tuturor măsurilor pentru eliminarea oricărui risc ca inculpații ar putea influența buna desfășurarea a procesului penal, prin influențarea probatoriilor (așa cum a menționat deja instanța în cauză existe motive pertinente relevate de datele cauzei pe baza cărora se poate aprecia că lăsați în libertate inculpații ar putea încerca să influențeze martorii ce mai sunt de audiat în cauză ori să încerce o înțelegere frauduloasă cu persoanele vătămate).

Instanța apreciază că, în speță, continuă să existe indicii concrete care releva necesitatea protejării ordinii publice ce prevalează in raport de regula judecării unei persoane in stare de libertate, raportat la gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpați, gravitate ce rezidă dincolo de limitele sancționatorii dintre cele mai ridicate prevăzute de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații, din presupusul caracter repetitiv și continuat al presupuselor activități infracționale desfășurate de inculpați în raport de două persoane vătămate, dintre care una minora, iar alta cu serioase deficiențe intelectuale, de către mai multe persoane împreună, prin întrebuințarea de violențe și amenințări, urmările produse dar și cele care se putea produce, și nu în ultimul rând în raport de persoana inculpaților care nu sunt la primul contact cu legea penală – fiind cercetați și condamnați pentru infracțiuni comise cu violență sau de altă natură, și cel mai important - împrejurarea că deși aflați deja în atenția organelor judiciare pentru presupuse activități infracționale săvârșite în raport de persoana vătămată I. D., se presupune că ar fi comis acte împotriva libertății (de mișcare și sexuale) a unei alte persoane- vitima A. E., toate acestea fiind de natură să releve în continuare o stare de pericol actual și concret pentru ordinea publică, vădind temeinicia măsurii preventive sub imperiul căreia inculpații se află în prezent.

Instanța reține că inculpații se află în stare de arest de mai puțin de 8 luni, și că, în raport de complexitatea cauzei (dictată în principal de cantitatea materialului probator de administrat în cauză, de numărul părților, natura faptelor cercetate și întinderea în timp a acestora) durata măsurii arestării preventive a inculpaților nu a depășit în nici un caz o durată rezonabilă

Nu se poate invoca comportamentul autorităților judiciare ca determinând prelungirea procedurilor în cauză, în condițiile în care organul de urmărire penală a menținut un ritm relativ constant al instrucției penale iar în cursul judecății s-au făcut toate demersurile pentru urgentarea procedurilor prin acordarea de termene scurte, la care s-a administrat un probatoriu semnificativ.

Sintetizând, instanța constată subzistența temeiurilor care au fundamentat hotărârea de arestare (baza factuală furnizată de probe sau indicii temeinice în accepțiunea art.202 Cod procedură penală); menținerea unui pericol concret pentru ordinea publică în înțelesul art.223 alin.2 Cpr.pen.; actualitatea criteriilor și a scopurilor prevăzute de norma procesual penală, a riscului de reiterare a acțiunilor prohibite de legea penală; menținerea riscului de alterare a probelor prin influențarea declarațiilor martorilor.

În considerarea celor mai sus-expuse, văzând cererea inculpaților de a le fi înlocuită măsura arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, instanța reține că simpla îndeplinire formală a condițiilor de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu nu atrage automat și admiterea unei astfel de cereri, aprecierea temeiniciei cererii trebuind raportată în primul rând la natura și gravitatea deosebită a faptelor pretins comise de inculpați, la perioada de timp în care s-a desfășurat presupusa activitate infracțională.

Pe de altă parte, arestul la domiciliu poate fi acordat doar atunci când se apreciază că instituirea măsurilor de supraveghere este suficientă pentru protecția ordinii publice și un control riguros asupra conduitei inculpaților atenuează sau înlătură periculozitatea acestora.

Din acest punct de vedere în raport și de specificitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, instanța apreciază că instituirea obligațiilor impuse de dispozițiile art.221 Cod procedură penală, în acest moment procesual, nu este de natură a garanta realizarea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 Cod procedură penală, referitoare la buna desfășurare a procesului penal.

Pentru toate considerente anterior expuse, apreciind că măsura arestării preventive corespunde în continuare plenar scopului pentru care a fost instituită, că aceasta continuă să fie proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru buna desfășurarea a procesului penal, instanța consideră că cel puțin la acest moment procesual, inculpații nu prezintă suficiente garanții că prin lăsarea lor în libertate, chiar dacă aceasta ar fi restrânsă la domiciliul în care inculpații locuiesc, dar aflată în aceeași comunitate restrânsă în care locuiește marea majoritate a martorilor, cercetarea judecătorească se va putea desfășura fără riscul de a fi influențată, că s-ar mai putea preveni la fel de eficient riscul comiterii de noi infracțiuni și că ordinea publică ar fi prezervată. Așa cum s-a arătat deja instanța reține că măsura preventivă cea mai severă continuă să fie necesară și din perspectiva caracterului preventiv al acesteia, în contextul în care inculpații nu sunt la prima abatere, fiind recidiviști sau cunoscuți cu antecedente, dând astfel dovadă de perseverență infracțională.

Față de toate aceste argumente, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și nu există motive pentru a considera că măsura arestului la domiciliu și cu atât mai puțin măsura măsura controlului judiciar ar fi aptă la acest moment procesual să asigure atingerea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.proc.pen., instanța va respinge ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulate de inculpații I. A. I., I. A. D. și I. V. NIcușor, ori solicitarea formulată de inculpatul C. E. C., prin apărător, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu ori cu măsura controlului judiciar.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații C. E. C., I. Andre-I., I. V.-Nicușor și I. A.-D. se mențin, constatând atât legalitatea cât și temeinicia măsurii arestării preventive luate împotriva acestora, instanța va menține starea de arest a acestora.”

În termen legal, inculpații, prin avocații din oficiu și avocatul ales pentru inculpatul C. E.-C., au contestat încheierea de ședință susmenționată invocând critici legate de interpretarea probelor (declarațiile martorilor, ale părții vătămate A. E.), durata procedurilor judiciare, faptul că pentru unii martori și procurorul s-a sesizat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, durata rezonabilă a arestării preventive a acestora, precum și circumstanțele personale (susținute personal de inculpați).

Curtea a analizat legalitatea și temeinicia încheierii de ședință contestată prin prisma tuturor criticilor formulate, reține:

Instanța de control judiciar a evaluat cerințele prev. de art. 242 Cod procedură penală (inculpații solicitând la instanța de fond înlocuirea măsurii arestării preventive) ale art. 208 Cod procedură penală și art. 202 alin. 1,2 Cod procedură penală, prin raportare strictă la actele și lucrările dosarului și față de momentul procesual al judecății constatând că, la acest stadiu procesual a judecății că temeiul prev. de art.223 alin.2 C.proc.pen. a fost justificat de elementele ce țin de gravitatea faptelor, modalitatea concretă în care se presupune că inculpații ar fi acționat, natura și importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală și lezate prin activitatea infracțională presupus întreprinsă de inculpati și sentimentul de insecuritate creat în rândul societății de comiterea de fapte de acest gen, la care se adaugă aspectele legate de persoana inculpaților și anturajul acestora.

În ceea ce privește modificarea declarației unor martori, sau infirmarea/nuanțarea/adăugirea poziției procesuale adoptată de una dintre persoanele vătămate, nerecunoașterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, aceste aspecte nu sunt de natură a conduce la concluzia că au fost infirmate în totalitate ori au dispărut probele și indiciile temeinice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, întrucât, forța probantă a acestora nu poate fi apreciată la acest moment procesual, având în vedere, că trebuie coroborate cu întregul material probator ce se va mai administra în prezenta cauză, dacă se va impune.

Curtea apreciază că, în speță, continuă să existe indicii concrete care releva necesitatea protejării ordinii publice ce prevalează in raport de regula judecării unei persoane in stare de libertate, raportat la gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpați, gravitate ce rezidă dincolo de limitele sancționatorii dintre cele mai ridicate prevăzute de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații, din presupusul caracter repetitiv și continuat al presupuselor activități infracționale desfășurate de inculpați în raport de persoanele vătămate,(dintre care una minora, alta cu serioase deficiențe intelectuale), de către mai multe persoane împreună, prin întrebuințarea de violențe și amenințări, urmările produse dar și cele care se putea produce, și nu în ultimul rând în raport de persoana inculpaților care nu sunt la primul contact cu legea penală – fiind cercetați și condamnați pentru infracțiuni comise cu violență sau de altă natură, și cel mai important - împrejurarea că deși aflați deja în atenția organelor judiciare pentru presupuse activități infracționale săvârșite în raport de persoana vătămată I. D., se presupune că ar fi comis acte împotriva libertății (de mișcare și sexuale) a unei alte persoane-victima A. E., toate acestea fiind de natură să releve în continuare o stare de pericol actual și concret pentru ordinea publică, vădind temeinicia măsurii preventive sub imperiul căreia inculpații se află în prezent.

Sub aspectul criticilor ce au vizat durata rezonabilă a arestării preventive, Curtea reține că, în raport de complexitatea cauzei, materialul probator de administrat în cauză, numărul părților, natura faptelor cercetate și întinderea în timp a acestora, durata măsurii arestării preventive a inculpaților nu a depășit în nici un caz o durată rezonabilă

Față de argumentele expuse, în raport și de specificitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, instanța apreciază că instituirea obligațiilor impuse de dispozițiile art.221 Cod procedură penală, în acest moment procesual, nu este de natură a garanta realizarea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 Cod procedură penală, referitoare la buna desfășurare a procesului penal.

De asemenea, având în vedere și circumstanțele personale susținute și invocate de inculpași, deși acestea sunt reale, nu pot justifica în mod singular luarea unei măsuri preventive mai ușoare ci, trebuie coroborate în tot, cu circumstanțele reale ale faptelor pentru care sunt judecați inculpații (anterior expuse) – fapte care demonstrează la acest moment procesual că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și nu există motive pentru a considera că măsura arestului la domiciliu și cu atât mai puțin măsura controlului judiciar ar fi aptă la acest moment procesual să asigure atingerea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.proc.pen.

Față de toate argumentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpații contestatori C. E.– C., I. V. – Nicușor și I. A.-D. vor fi respinse ca nefondate contestațiile formulate.

Având în vedere și dispozițiile art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații C. E.– C., fiul lui G. și A., ns. la data de 17.12.2014 în Iași, CNP_, I. A. – I., fiul lui V. și S. – E., ns. la data de 09.11.1992 în Iași, CNP_, I. V. – Nicușor, fiul lui V. și S. - E., ns. la data de 19.08.1984 în Iași, CNP_ și I. A.-D., fiul lui V. și S. – E., ns. la data de 10.07.1989 în Iași, CNP_, toți aflați în prezent în P. Iași împotriva încheierii din 25 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr._ 14, pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul contestator C. E.-C. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpații contestatori I. A. – I., I. V. – Nicușor și I. A.-D. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care a fost inclusă și suma de câte 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ce va fi avansată din fondurile M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 03 aprilie 2015.

Președinte,

E. S.

Grefier,

V. M.

red. S.E

tehnored. V.M – 8 exemplare

21 aprilie 2015

Tribunalul Iași – judecător S. L.

← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Hotărâre...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel IAŞI