Traficul de persoane (art.210 NCP). Sentința nr. 430/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 430/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2467/89/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 298/2015

Ședința publică de la 07 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător D. D.

Grefier G. A.

Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul A.-B. A.-V. împotriva sentinței penale nr. 430/16.10.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de trafic de persoane (art.210 NCP)

La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30 martie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. C. din cadrul DIICOT + S. teritorial Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 7 aprilie 2015.

INSTANȚA

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 439/16.10.2014, Tribunalul V. a hotărât următoarele:

„În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.-B. A.-V. prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2012 din 14.06.2013 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial V. din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și infracțiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 36 alin. 1 Noul Cod Penal, cu referire la art. 5 din Noul Cod Penal și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 36 alin. 1 Noul Cod Penal, cu referire la art. 5 Noul Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969.

În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.-B. A.-V. prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2012 din 14.06.2013 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial V. din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și infracțiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969 în două infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 210 al. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal cu referire la art. 5 Noul Cod penal și două infracțiuni de trafic de minori prev. de art. 211 al. 1 Noul Cod penal cu referire la art. 5 Noul Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Noul Cod penal.

Condamnă pe inculpatul A.-B. A.-V., fiul lui A.-B. V. și P. C., porecla A., născut la data de 02.08.1987 în municipiul V., județul V., C.N.P._, posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. V., cetățean român, studii primare, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, cu domiciliul în municipiul V., ., nr. 84, județul V., la următoarele pedepse:

-2 (doi) ani de închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 cu referire la art. 5 Noul Cod penal.

-4 (patru) ani și 6 (șase) luni de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 cu referire la art. 5 Noul Cod penal.

În baza art. 33 lit. a) Cod penal din 1969, art. 34 lit. b) Cod penal din 1969, art. 35 alin. 3 Cod penal din 1969, contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul A.-B. A.-V. să execute în final pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1969

Interzice inculpatului A.-B. A.-V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.

În baza art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A.-B. A.-V. la data de 17.02.2014 de Tribunalul Vaslui, în baza art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 raportat la art. 214 din Codul de procedură penală.

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpatul A.-B. A.-V. la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L. A..

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpatul A.-B. A.-V. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. M..

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpatul A.-B. A.-V. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. A. E..

Ia act că partea vătămată D. A. R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului A.-B. A.-V..

În baza art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 5 Noul Cod penal, confiscă de la inculpatul A.-B. A.-V. sumele de 11.225 EURO și 4.805,53 USD, în echivalent lei la data plății, dobândite din activitatea infracțională.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, cu modificările și completările ulterioare, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.-B. A.-V. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul A.-B. A.-V. la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Suma de 600 lei (4x150 lei) reprezentând onorariu apărători desemnați din oficiu pentru părțile vătămate (avocat O. A. – delegație nr. 462/20.06.2013 emisă de Baroul V. pentru partea vătămată L. A., avocat L. F. – delegație nr. 463/20.06.2013 emisă de Baroul V. pentru partea vătămată D. A. R., avocat L. M. – delegație nr. 464/20.06.2013 emisă de Baroul V. pentru partea vătămată M. M., avocat B. C. – delegație nr. 465/20.06.2013 emisă de Baroul V. pentru partea vătămată B. A. E.) va rămâne în sarcina statului și va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Suma de 100 lei reprezentând ½ onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul A.-B. A.-V. (avocat S. A. – delegație nr. 733/21.10.2013 emisă de Baroul V.) va rămâne în sarcina statului și va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.”

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Partea vătămată minoră L. A. este născută la data 09.10.1990, în localitatea V., județ V. și are domiciliul in satul Tanacu, ., unde locuiește tatal său, mama victimei fiind decedata din anul 2005.

În anul 2007, partea vătămată minoră avea o stare materiala destul de precară, în sensul că locuia împreună cu tatăl său in satul Tanacu, județ V., acesta fiind pensionar pe caz de boală din anul 2000. Tot in anul 2007, în luna aprilie, victima minora L. A. a născut un copil, însă datorită faptului ca nu avea posibilități de creștere a acestuia, l-a dat in plasament la o familie.

Profitând de aceste vulnerabilități ale părții vătămate minore L. A., inculpatul A.-B. A.-V. a recrutat-o pe aceasta, în luna octombrie 2007, când a fost abordată în satul Tanacu, ., de către inculpat, pe care îl cunoștea din anul 2003.

În acest sens, partea vătămată L. A. a declarat, printre altele:

,, Tot in luna octombrie 2007, a venit in satul unde locuiesc – Tanacu, numitul A.-B. A.-V., împreună cu un cetățean italian, care conducea un autoturism marca BMW ., cu numere de înmatriculare de Italia. Eram prin . abordata de către cei doi… Numitul A.-B. A.-V., când m-a văzut, m-a întrebat daca nu merg pana in oraș sa servim o cafea. Am acceptat si ne-am deplasat în municipiul V., unde am mers la barul Femina. Aici am fost servita cu o cafea si din discuțiile pe care le-am purtat cu A.-B. A.-V. cei doi mi-au spus ca sunt in căutarea de tinere fete pentru a lucra . deschis aparținând cetățeanului italian, cu care eram la masa. Numitul A.-B. A.-V. mi-a promis ca voi lucra ca spălătoreasă la acest bar, voi primi un salariu de 2.000 de euro și voi fi cazată la el într-o camera confortabilă, unde voi avea baie cu dus. I-am spus lui A.-B. A.-V. că nu sunt sigură că voi merge, dar este destul de atractivă propunerea, explicându-i totodată si stituatia mea familiala - ca îmi murise mama, nu aveam bani, eram minoră si aveam doar 17 ani – situație pe care, la acea vreme, datorita vârstei, o vedeam disperată. Eram în postura de a avea posibilitatea de a duce o viata decenta si de a scăpa din sărăcie. Nu eram convinsă că tatal meu, care era si atunci bolnav, va accepta sa-mi semneze procura notariala pentru a putea parasi tara, întrucât, în luna octombrie 2007, eu eram minora si aveam 17 ani…..

A doua zi, m-am întâlnit cu o prietena de-a mea pe nume S. A. (identitatea reala: D. A. R.). L-am contactat telefonic pe A.-B. A.-V., căruia i-am spus daca poate sa vina sa ne ia pana in V.. In jurul orelor 19.00, A.-B. A.-V. a venit însoțit tot de Giussepe, care conducea același autoturism, iar împreună am plecat tot la barul Femina, adică cei doi barbati si prietena mea S. A.. Am stat la bar, unde am servit câte o cafea si un suc. A.-B. A.-V. a început sa-mi povestească ca in Italia voi duce o viata foarte buna, voi câștiga foarte mulți bani cu serviciul pe care mi-l oferă la acest restaurant . Eu i-am povestit faptul ca tatal meu nu este de acord sa-mi facă procura notariala si nu cred ca voi putea pleca. A.-B. A.-V. m-a asigurat ca acest lucru nu este un impediment si ca va rezolva el aceasta problema, împreuna cu cetățeanul italian.,, (file nr. 25-26 dosar de urmărire penală).

În același sens, martorul T. V.-C. a declarat că, prin toamna anului 2007, inculpatul i-a solicitat să îi rezerve un bilet de transport pentru persoana vătămată L. A. pe ruta V. -Torino, bilet care a fost achitat integral de A.-B. A.-V.. Precizează că partea vătămată era minoră și că, în situația pasagerilor minori, informa despre necesitatea existenței unei procuri notariale, din partea ambilor părinți, pentru a putea părăsi teritoriul României. În caz contrar, exista riscul de fi întorși la vamă, iar firma sa nu returna contravaloarea biletului.

A mai precizat martorul că i-a adus la cunoștință inculpatului aceste lucruri, iar A.-B. A.-V. i-a solicitat să rezerve bilet la autocar părții vătămate L. A., asumându-și riscul și spunând că se va descurca (fila 129 dosar de urmărire penală).

Martorul T. V.-C. a arătat, în fața instanței de judecată, că își menține în integralitate declarația dată în cursul urmăririi penale, în care a spus adevărul (fila 130 volum I dosar instanță).

Martorul L. V., tatăl părții vătămate L. A., a arătat că, în anul 2007, fiica sa, minoră în vârstă de 17 ani, i-a spus că vrea să plece în Italia. A precizat că nu a fost de acord cu această plecare, întrucât nu cunoștea amănunte despre această plecare și îi era frică să își lase fiica să plece în Italia. A mai indicat că fiica sa a plecat în Italia, probabil în octombrie 2007, fără a avea procură notarială de părăsire a țării din partea sa.

În continuare, inculpatul A.-B. A.-V.a scos-o pe victima minora L. A. din România, ilegal, cu o firma de turism aparținând martorului T. C..

Imediat după ce a trecut punctul de trecere al frontierei, in prima stație PECO, victima minora L. A. a urcat, conform înțelegerii cu inculpatul, în autoturismul condus de către cetățeanul italian, și in care se afla si inculpatul A.-B. A.-V. si a fost dusa in Italia – orașul Torino, in localitatea SAN BENIGNO CANAVESE, ., situata lângă Torino, unde a fost obligata să se prostitueze, la stradă.

In acest sens, partea vătămată minora L. A. a declarat, printre altele:

,, Aici am mers la un imobil situat in centrul localității, unde eram așteptați de către mama fraților A., pe nume P. C.. În seara care a urmat m-am odihnit, iar, a doua zi, A. B. B. a spus ca pleacă in România, iar eu am rămas cu P. C., A.-B. A.-V., cu Giussepe si cu o alta sora de-a fraților A. pe nume R.-M., in jur de 27-28 ani…..

După aproximativ o zi sau doua, a venit, in apartamentul unde stăteam, o femeie in vârsta de aproximativ 25 de ani pe nume T., de loc fiind din județul B., pe care am recunoscut-o după fotografiile prezentate de organele de ancheta, ca numindu-se A. T.. Atunci P. C., împreuna cu A. R.-M., mi-au explicat că de fapt munca pentru care am fost adusa in Italia este aceea de a mă prostitua. Am început sa plâng si le-am spus atunci ca eu sunt hotărâtă sa plec la sora mea, care lucra in Milano iar toți banii care fuseseră cheltuiți cu mine pentru deplasarea mea in Italia ii voi înapoia. Mi-au spus că le sunt datoare cu suma de 2.000 de euro si ca nu-mi vor da drumul pana nu voi face acești bani.

Plângând, le-am explicat celor două, că eu nu vreau sa ma prostituez; acest lucru trebuia sa mi-l spună A.-B. A.-V. din momentul plecării si nicidecum acum când sunt in fata faptului împlinit. Daca știam ca ma vor obliga sa ma prostituez, eu nu as mai fi plecat in Italia. Rămâneam așa săracă cum eram si nu plecam. În mintea mea de copil, am încercat sa fac tot felul de planuri de a fugi din imobilul unde eram sechestrată. Din imobil, nu am putut fugi deoarece ferestrele erau prevăzute cu grilaje metalice, iar ușa era metalică si toata ziua stătea in poziția încuiat. Eu eram supravegheată non-stop de membrii familiei A. și nu aveam acces la telefon.

Am refuzat categoric sa ies la . aproximativ doua zile. În acest timp, nu am primit mâncare. ci doar apa. În momentul in care ei mâncau, respectiv A.-B. A.-V., sora lui R., mama lui - P. C., Giuseppe si A. T., A.-B. A.-V. si familia lui ma trimiteau in camera mea si nu le era mila de mine.

Nerezistând de foame, le-am spus acestora ca voi practica prostituția pana ce–mi voi achita datoria de 2000 de euro, după care i-am rugat, plângând, sa ma lase sa plec. A.-B. A.-V. m-a asigurat ca-mi va da drumul, după achitarea sumei impuse. În momentul in care am acceptat sa le dau banii, am fost pregătita de către A. T., adică mi s-a spus sa ma bărbieresc prin zonele intime, sa ma spăl si sa ma îmbrac in hainele mele cele mai bune. Ea era îmbrăcata . si machiata strident întocmai cum fac prostituatele.,, (file nr. 27-28 dosar de urmărire penală).

Aceste aspecte se coroborează cu declarația martorei A. T., care declara printre altele:

,,Cetățeanul italian Pino mi-a explicat faptul ca A. (A.-B. A.-V. ), a luat de la V. o tânăra pe nume A., căreia i-a promis un loc de munca bine plătit în Italia, dar care, de fapt, va trebui sa practice prostituția pentru A.. Acesta mi-a spus ca fata este minora…rugându-mă totodată sa-i explic acelei tinere cum sa se îmbrace, cum să aranjeze si cum sa se îmbrace atunci când vom ieși sa practicam prostituția. Timp de aproximativ șapte zile am fost duse împreună de către A. cu mașina lui Pino, în zona Vulpiano, unde practicam prostituția.

În prima zi, i-am explicat Andreei care sunt tarifele – pentru sexul oral și normal câte 30 de euro, pentru sexul anal 50 de euro...pe zi aveam în jur de aproximativ 5-6 clienți, iar A. la sfârșitul zilei îi dădea toți banii lui A.. Am observat că A. nu trimetea nici un leu acasă, după cum am precizat toți banii îi erau dați lui A.,, (file nr. 111 dosar de urmărire penală).

Partea vătămată L. A. a declarat, de asemenea, că era supravegheată de către Giuseppe și de către inculpat, care stăteau într-un autoturism, într-o pădure, pentru că inculpatul dorea să știe exact câți bani făceau. Programul era de la 11.00 la 18.00, iar toți banii, în fiecare zi erau adunați de inculpat.

Într-o lună de zile, ca urmare a întreținerii de raporturi sexuale cu diferiți clienți, câștiga câte 3.000 – 4.000 de euro, bani care toți erau luați de inculpat și că, după aproximativ o lună de zile de muncă la stradă, A.-B. A.-V. a început să îi dea câte 10-15 euro pe zi.

Conform procesului-verbal privind efectuarea de verificări în aplicația Google Maps privind criteriul – Comune di San Benigno Canavese, Piazza Vittorio Emanuele II, Torino – efectuată în prezența părții vătămate L. A. și planșe fotografice anexe (filele 57-62 dosar de urmărire penală), a fost identificată atât locuința prevăzută cu 5 ferestre, în care partea vătămată a locuit împreună cu inculpatul, mama și surorile lui A.-B. A.-V., precum și cu cetățeanul italian Giuseppe, locuință situată la parterul unui imobil cu două etaje, ferestrele fiind prevăzute cu grilaje.

Totodată, a fost identificată ., în perioada 2007-2011, partea vătămată a fost obligată de către inculpat să aștepte clienții pentru a întreține relații sexuale contra cost.

În perioada următoare, partea vătămată minora L. A. a fost obligata sa se prostitueze la ., fiind supravegheata de inculpatul A.-B. A.-V., iar toți banii astfel castigati fiind insusiti in totalitate de acesta, iar la achitarea sumei de 2.000 euro impuse de inculpat, L. A. a declarat, printre altele:

,,După o luna si jumătate, l-am sunat si i-am spus lui A.-B. A.-V. ca, după calculele mele, le-am achitat datoria si ca as vrea sa plec la sora mea in Milano. Când s-a întors acasă, acesta a început sa mă lovească cu palmele peste fata, m-a scuipat si m-a amenințat cu moartea. Mi-a fost frica, eram singura si nu aveam soluții de a scăpa de ei. Giussepe a început sa-mi explice (vorbește foarte bine românește) ca eu nu voi pleca din casa lui, deoarece mașina sa este avariata si accidentul în care a fost implicat el, P. C. si A.-B. A.-V., după părerea lui, s-a produs din cauza mea, deoarece din spusele sale, A.-B. A.-V. vorbea cu mine la telefon si le sunt datoare cu suma de 7000 de euro.,, (fila nr. 28 dosar de urmărire penală).

A mai precizat că, la un moment dat, a încercat să plece din imobil împreună cu A. Tudorița, dar, în timp ce își făceau bagajele și erau așteptate în fața locuinței, a venit inculpatul. Le-a spus că vrea să meargă împreună cu ele, dar l-au refuzat cerându-i să fie lăsate în pace. A.-B. A.-V. a început să le înjure, le-a spus că nu vor pleca nicăieri și că sunt proprietatea lui. Din momentul în care au fost surprinse că doresc să fugă, au rămas încuiate în imobil, fiind supravegheate zilnic de inculpat și de Giuseppe, când ieșeau la muncă (fila 28 dosar de urmărire penală).

În anul 2008, partea vătămată minora L. A. a împlinit 18 ani, iar, la solicitarea inculpatului, atunci când acesta se afla in România, i-a trimis acestuia mai multe sume de bani, prin serviciile Western Union.

Astfel, conform răspunsurilor primite din partea unitatilor bancare privind sumele de bani primite din Italia de către inculpatul A.-B. A.-V. de la victima L. A., in perioada 2008 – 2010, în total acesta a primit suma de975 EUROsi4577, 64 USD. (file nr. 157-158 dosar de urmărire penală).

Tot în anul 2008, inculpatul A.-B. A.-V. s-a mutat cu victima L. A. la un hotel situat in Torino, Via Pio Cuinto, nr. 7, unde proprietar era cetățeanca italiana Cono Dolores, acesta din urmă trimițându-i bani inculpatului, atunci când se afla in România (in total 250 euro si 227,89 USD) datorita faptului că victima L. A. era minoră. (fila nr. 161 dosar de urmărire penală)

În continuare, inculpatul A.-B. A.-V., pentru a avea control total asupra victimei, i-a promis, in mod mincinos, ca se va casatori cu ea si isi vor construi o casa împreuna.

Cu privire la aceste aspecte, partea vătămată L. A. a declarat, printre altele: ,, în acea perioadă, avea încredere in mine, întrucât noi întrețineam si raporturi sexuale si m-a făcut sa mă îndrăgostesc de el, spunându-mi ca el vrea sa se căsătoreasca cu mine si sa ne facem un viitor împreuna, ca el are teren de la bunica lui in municipiul V. si sa începem sa construim o casa amândoi si ca vom face avere. In mintea mea de copil, l-am crezut.,, (fila 29 dosar de urmărire penală).

Pe fondul acestei situații mincinoase, victima minora L. A. a fost lăsata sa vina in România, de mai multe ori, însoțita de inculpat, pentru a-si vizita tatal, insa locuia de obicei la locuința inculpatului, pe ., nr. 84, municipiul V., județ V..

Martorul L. V., tatăl părții vătămate L. A., a arătat că, posibil în anul 2008, fiica sa a venit acasă, însoțită de către inculpat, iar acesta i-a spus că are intenții serioase, că dorește să se căsătorească cu L. A., să își facă avere și casă împreună, asigurându-l că o iubește și că va avea grijă de ea în Italia. A mai precizat că fiica sa și inculpatul au mai venit împreună, după care plecau în Italia, spunând că vor să își construiască un viitor.

Inculpatul A.-B. A.-V. alterna aceste promisiuni mincinoase cu amenințări la adresa părții vătămate L. A..

Aceasta a declarat că, chiar dacă câteodată se purta frumos cu ea și îi spunea că se vor căsători, alteori inculpatul o amenința cu moartea, spunând că va da cu autoturismul peste ea și o va pune într-un căruț cu rotile sau o va tăia cu lama pe față. A amenințat-o că îi va omorî tatăl. Era tot timpul într-o stare de teamă, dar, în același timp, nu știa ce să creadă atunci când îi spunea că o iubește. Arată faptul că amenințările veneau atunci când îi spunea că nu vreau să se mai prostitueze și că ar putea să muncească cinstit împreună. Atunci când mai încerca să plece de la el, devenea foarte violent în limbaj și îi inspira teamă (verso fila 29 dosar de urmărire penală).

Unele dintre amenințările cu exercitarea unor acte de violență fizică au și fost concretizate.

Partea vătămată L. A. a declarat că, în anul 2010, era împreună cu inculpatul și cu sora lui, R., iar A.-B. A.-V., în urma faptului că ea dorea să iasă din casă și el nu îi dădea voie, i-a întors mâna, motiv pentru care a mers la Spitalul din Torino, unde doctorii i-au pus mâna în ghips (verso fila 31 dosar de urmărire penală).

În acest sens, documentele și înscrisurile la care se face referire prin procesul-verbal din 29.04.2013 de ridicare de obiecte și înscrisuri de la partea vătămată L. A. și plicul-anexă – respectiv plic de hârtie de culoare maro cu inscripțiile în limba italiană – Azienda Ospedaliero SAN GIOVANII B. DI TORINO și L. A., nato il_, document în limba italiana – tip fișă de consult pe numele L. A., data nașterii_, document în limba italiana întocmit la Azienda Sanitaria Ospedaliera Torino pe numele L. A., data nașterii_, document în limba italiana întocmit la Azienda Sanitaria Ospedaliera Torino pe numele L. A., în ziua de 16.03.2009, document în limba italiana întocmit la Azienda Sanitaria Ospedaliera Torino – Secția Radiologie pe numele L. A., două radiografii pe numele L. A., data nașterii_, două file reprezentând fotografii ale unor radiografii pe numele L. A., document în limba italiană, 3 file, pe numele L. A., data nașterii_ (filele 63-64 dosar de urmărire penală).

În luna decembrie 2010, inculpatul A.-B. A.-V. a recrutat-o, transportat-o, cazat-o si exploatat-o sexual la . si fizice si pe partea vătămată majora M. M..

Referitor la aceste aspecte, partea vătămată L. A. declară:

,, În acea perioada, decembrie 2010, știu ca am fost la mama lui A.-B. A.-V., P. C., care locuia in acel moment la aceeași adresa din SAN BENINGNO CANAVESE si am văzut-o pe numita M. M., pe care o cunoscusem prin intermediul lui A.-B. A.-V., atunci când am fost la el acasă in România si știu ca aceasta era vecina cu el, locuia la câteva case depărtare.

M. M. mi-a spus ca a fost mințita de A.-B. A.-V. ca ii va oferi un loc de munca la o fabrica de confecții cu sora lui, A.-B. B., si i se spusese ca va trebui sa se prostitueze, chiar daca nu mai făcuse acest lucru.

Ulterior, A.-B. A.-V. a adus-o pe M. la locuința unde stăteam eu si el si a obligat-o sa se prostitueze. Eu am încercat sa o ajut de fiecare data pe M. M. si știu ca mi-a spus ca A.-B. A.-V. i-a dat cu o boxa de la calculator in cap deoarece nu vroia sa se prostitueze. Știu ca M. M. a fost exploatat sexual de către A.-B. A.-V. pana in luna iunie-iulie 2011 si era amenințata de acesta ca ii va lua copilul pe care îl avea in România, daca nu se va prostitua.

O perioada de timp M. M. a fost îndrăgostita si ea de A.-B. A.-V., căruia ii spunea orice mișcare pe care o făceam, cu toate ca eu încercam sa ii explic ca el nu o iubește si vrea doar sa profite de pe urma ei si ii spuneam sa stranga bani pe ascuns si sa trimită acasă la copilul ei, întrucât A.-B. A.-V. nu ii dădea niciun ban ca sa trimită acasă….

Realizez acum ca de fapt, A.-B. A.-V. mi-a declarat dragoste atât mie, cat si lui M. M., făcând in așa fel incat fiecare dintre noi credeam ca suntem unicele lui iubite si despre cealaltă ne spunea ca doar o folosește pentru a scoate bani.,, (file nr. 29-30 dosar de urmărire penală).

În perioada februarie 2011 - aprilie 2011, inculpatul A.-B. A.-V. a recrutat-o, sub promisiuni mincinoase de angajare si declarându-i iubire, a transportat-o, cazat-o si exploatat-o sexual la . si fizice și pe victima majora B. A.-E., pe care a cunoscut-o prin intermediul părții vătămate L. A., acestea fiind din acceasi localitate, respectiv Tanacu, jud. V. si fiind prietene de mici.

Referitor la aceste aspecte, partea vătămată L. A. declara, printre altele: ,,Cred ca era la începutul lunii februarie 2011, când A.-B. A.-V. a adus-o in Italia pe B. si pana la urma a cazat-o la locuința unde stăteam si eu si M. M., pe Via Montesoglio, nr. 6. Eu i-am spus lui B., deoarece era prietena mea, ca locul de munca promis de A.-B. A.-V. nu exista si ca, de fapt, a fost adusa in Italia pentru a se prostitua. Atunci când i-am relatat aceste aspecte, A.-B. A.-V. a stat deoparte si se prefăcea mirat, pentru a o influenta pe B. ca aceasta sa creadă ca el nu a avut nicio treaba, lucru total neadevart, el fiind cel care a convins-o pe B. si a făcut in așa fel incat sa vina in Italia,, (fila nr. 30 dosar de urmărire penală).

În toamna anului 2011, partea vătămată L. A., dându-si seama ca promisiunile făcute de inculpat nu erau adevărate, a reușit sa fuga din Italia de la acesta, insa, in vara anului 2012, s-a întâlnit intamplator cu inculpatul A.-B. A.-V., care a amenințat-o si lovit-o, victima L. A. declarând:

,,… am venit singura in oraș (V.) si m-am întâlnit intamplator cu A.-B. A.-V. care m-a împins si mi-a tras o palma peste fata, afirmând următoarele: ,,de când sunt eu șmechera si îl ameninț ca îl denunț la politie si cum de mi-am permis sa fug de la el, ca el are multe relații si va pune băieții sa mă bata sau sa mă omoare prin Italia si nu va ști nimeni nimic de mine.’’ (fila nr. 31 dosar de urmărire penală).

Aceste aspecte sunt sustinute si de martorul B. I., prietenul victimei L. A., căruia i-a povestit despre exploatarea sa sexuala, începând cu anul 2007, de către inculpatul A.-B. A.-V..

I-a relatat partea vătămată că, la sfârșitul anului 2007, prin promisiuni că îi va oferi un loc de muncă decent, inculpatul a obligat-o să se prostitueze în folosul său. I-a relatat partea vătămată că, în toată această perioadă, a fost bătută, amenințată că va fi omorâtă sau va ajunge într-un scaun cu rotile dacă nu se va supune și nu va întreține relații sexuale cu diferiți clienți. Toți banii au fost însușiți de către inculpat (fila nr. 65 dosar de urmărire penală).

La rândul ei, martora A. Tudorița a declarat că, în luna decembrie 2012, s-a întâlnit cu partea vătămată L. A., într-o discotecă din Torino (Italia), unde au avut o scurtă discuție, împrejurare în care a aflat că L. A. a mai practicat prostituția în folosul inculpatului mai mult timp. Atunci când partea vătămată a vrut să renunțe la a mai practica prostituția pentru inculpat, acesta a amenințat-o atât pe ea, cât și pe tatăl ei cu moartea.

Totodată, ca urmare a efectuării percheziției domiciliare (file nr. 149-151 dosar de urmărire penală), în baza autorizației nr. 84/29.04.2013, emisa de Tribunalul V., a fost identificat, pe mana inculpatului, si ridicat un ghiul bărbătesc, din metal de culoare galbena, conținând ca si gravura un cap de leu, la momentul identificării si ridicării, inculpatul declarând ca este din aur si este cumpărat de el, ulterior acesta declarând, la audieri, ca l-a primit cadou de la partea vătămată L. A.. În declarația sa, L. A. a arătat ca respectivul ghiul a rămas la locuința inculpatului, acesta refuzând sa i-l restituie, motivând ca respectivul ghiul va fi o garanție a sa ca partea vătămată L. A. va continua sa practice prostituția pentru el in Italia.

În anul 2011, inculpatul A.-B. A.-V. a început construirea unei case la adresa din V., I.L. C., nr. 84, despre care partea vătămată L. A. declara: ,,Mai arat faptul ca A.-B. A.-V. a început sa construiască o casa, după cum îmi spusese, in anul 2011, fara autorizație de construcție si proiect pe terenul din curtea tatălui sau si care ar fi trebuit sa fie ,,casa noastră’’ si care a fost construita din banii castigati in principal de mine, de M. M. si B. E. A., din exploatarea noastră sexuala, la . către A.-B. A.-V.,, (fila nr. 31 dosar de urmărire penală).

II. Victima minoră D. A. R. este născută la data 01.01.1993, în localitatea V., județ V. și are domiciliul in satul Tanacu, . si o cunoaște pe partea vătămată minora L. A., întrucât sunt din același .="BodyText2"> În anul 2007, partea vătămată minora D. A. R. l-a cunoscut, prin intermediul părții vătămate minore L. A., pe inculpatul A.-B. A.-V., iar, in anul 2009, acesta i-a propus sa meargă cu el in Italia unde va lucra la un bar împreuna cu victima L. A. si unde ar putea câștiga multa bani, propunere refuzata de către victima, aceasta declarând următoarele: ,, Cred ca la aproximativ 2 ani după ce L. A. a plecat in Italia, nu mai retin exact, m-am mai întâlnit cu aceasta in Tanacu si era însoțita tot de A.. Știu ca L. A. era îndrăgostita de A. si îmi spunea ca vor sa isi facă un viitor împreuna. Când m-am întâlnit cu cei doi, A. mi-a spus ca L. A. lucrează la un bar in Italia si m-a întrebat daca situația mea financiara este buna, daca mă descurc in România si daca nu as dori sa merg si eu in Italia, unde as putea sa câștig bani frumoși. A. mi-a spus ca voi lucra la un bar, insa nu mi-a dat alte amănunte despre locul de munca … Mai precizez faptul ca atunci când au venit in tara, eu m-am mai întâlnit cu L. A. si A. si am fost invitata sa merg la barajul de la D.. A. mai era însoțit de un băiat, poreclit ,Bureata’’, de aproximativ 35 de ani si despre care știu ca locuiește in același cartier cu A. in V.. Când am mers la baraj, A. insista sa merg in Italia cu el, spunându-mi ca voi avea banii mei si ca voi putea sa fac ce vreau cu viata mea. A. mi-a spus ca nu îmi trebuie bani de plecare, întrucât va plăti el, îmi va trebui doar procura de la tatal meu, întrucât la acea vreme eu eram minora si aveam 17 ani, cred ca era in anul 2010.,, (fila nr. 104 dosar de urmărire penală).

III. Partea vătămată majoră M. M. este născută la data 12.06.1990, în localitatea V., Jud. V., are domiciliul in V., bld. D. C., nr. 82, jud. V. si are un copil in vârsta de 4 ani.

Îl cunoaște pe inculpatul A.-B. A.-V., întrucât sunt vecini de cartier, iar, in luna decembrie 2010, acesta a recrutat-o sub promisiunea mincinoasa a angajării la o fabrica de confecții in Italia.

I-a asigurat transportul pana in aceasta tara, in localitatea Torino, unde a cazat-o inițial la locuința mamai sale, P. C., iar ulterior in Torino, pe .. 6, unde locuia si victima minora L. A..

Inculpatul A.-B. A.-V. a obligat-o sa se prostitueze la . iunie 2011, folosind amenințări fizice si psihice, folosindu-se de copilul pe care victima il avea in România, inculpatul amenințând-o constant ca va trimite personal din cadrul Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecție a Copilului pentru a-i lua copilul care ramasese in România în grija mamei victimei, martora M. S., victima declarând, printre altele, următoarele: ,,Atunci A.-B. A.-V. mi-a spus ca nu am încotro si ca nu am bani sa plec acasă si m-a amenințat ca daca nu voi accepta sa mă prostituez pentru el, are relații in România si o sa anunțe Protecția Copilului pentru a veni sa îmi ia copilul si nu il voi mai vedea niciodată… A.-B. A.-V. m-a instruit, mi-a spus ca atunci când se vor opri clienții cu mașina sa le cer 30 euro pentru un raport sexual normal, oral sau anal si sa nu accept sa plec cu clienții la hotel sau in alte locuri, raporturile sexuale urmând sa se consume in mașina clientilor…aveam in jur de 7 clienți pe zi de la care luam aprox. 200-300 euro zilnic… Seara când veneam acasă, eram controlata de A.-B. A.-V. si îmi lua toți banii.,, (file nr. 85-86 dosar de urmărire penală).

A arătat că i-a spus după o săptămână că a făcut banii de drum cu care a fost împrumutată, dar inculpatul a continuat să o amenințe că îi va lua copilul dacă nu se va prostitua, în continuare, în folosul lui. La aproximativ o săptămână, a venit în casa unde stătea cu inculpatul și partea vătămată L. A., despre care a aflat că se prostitua și ea în folosul inculpatului, și că și ea fusese înșelată cu privire la locul de muncă. L. A. i-a spus că și ea a fost înșelată, precum și faptul că inculpatul nu le va da nici un ban pentru a le trimite familiilor lor.

A mai precizat că, în primăvara anului 2011, inculpatul a fost plecat în România, ea rămânând în Italia cu L. A., A.-B. A.-V. întrebându-le zilnic câți bani au făcut. Ele au răspuns că nu au avut clienți, însă în realitate nu mergeau la muncă. În momentul în care a revenit în Italia, inculpatul a adus-o și pe B. A.-E., care, la acel moment, era prietena inculpatului. A.-B. A.-V. le-a spus că și aceasta va practica prostituția în folosul lui. A fost împreună cu L. A. și B. A.-E. pentru două seri, pentru a practica prostituția, banii fiind remiși inculpatului.

Atunci când inculpatul a plecat în România împreună cu L. A., partea vătămată i-a spus că este o ocazie bună pentru a fugi, iar ea, împreună cu B., au fugit la Milano, la o prietenă a acesteia din urmă, unde au stat o săptămână. Inculpatul a sunat-o și a amenințat-o, spunându-i că este la V. și se va duce la Protecția Copilului pentru a îi lua copilul, astfel încât să o determine pe M. M. să se întoarcă la Torino și să practice prostituția, ceea ce s-a și întâmplat.

In perioada in care inculpatul A.-B. A.-V. se afla in România, victima M. M. i-a trimis la data de 02.06.2011 o suma de bani prin Raiffeisen Bank – Agenția Podul Înalt, după care, in perioada următoare, 2011-2012, după ce victima reușește sa fuga de la inculpat, M. M. trimite constant sume de bani numiților M. S. si M. T., părinții acesteia.

În luna iulie 2011, victima M. M. a reușit sa fugă de la inculpatul A.-B. A.-V., fiind amenințata din acest motiv de acesta, victima declarând: ,,După ce am fugit de la A.-B. A.-V., acesta mă amenința atât telefonic, cat si prin mesaje pe messenger, prin faptul ca unde ma va prinde ma calca cu mașina, ca ma taie cu lama pe fata si ca o sa ma omoare si nu voi mai avea ocazia sa îmi vad copilul.,, (fila nr. 87 dosar de urmărire penală).

Partea vătămată L. A. a mai declarat referitor la partea vătămată M. M. următoarele – inculpatul o punea pe M. să o urmărească pe B. pentru a vedea dacă ascunde bani și pentru a ține evidența clienților. Realizez acum că, de fapt, inculpatul mi-a declarat dragoste atât mie, cât și lui M. M., făcând în așa fel încât fiecare dintre noi credeam că suntem unicele lui iubite și despre cealaltă ne spunea că doar o folosește pentru a scoate bani.

Știu faptul că numita P. C. a bătut-o pe M. M., întrucât aceasta fugise cu B. în Milano, unde era sora lui B.. M. M. s-a întors la inculpat întrucât acesta a amenințat-o că îi ia copilul din România. Datorită faptului că a fugit de la ei, A.-B. A.-V. i-a cerut mamei sale, P. C., să îi dea o lecție lui M. M. și știu că a bătut-o pentru a îi inspira teamă și pentru a o ține la control (verso fila 30 dosar de urmărire penală).

Partea vătămată B. A. E. a mai declarat referitor la partea vătămată M. M. următoarele – după aproximativ 2 săptămâni, de la data când am fost adusă în Italia de către A.-B. A.-V. am fost de față atunci când acesta a început să o înjure și să îi adreseze tot felul de cuvinte obscene, după care, orbit de furie a început să o bată, lovind-o cu pumnii peste față, după care M. a căzut pe un pat și, în continuare, sus-numitul a lovit-o cu picioarele peste față și peste întreg corpul. Eu am început să tremur și m-am temut foarte tare să nu mă bată și pe mine, întrucât atunci când se enerva inculpatul devenea foarte violent…

După aproximativ două săptămâni de la sosirea mea in Torino, A.-B. A.-V. a plecat in Romania, spunându-i numitei M. M. că o va duce pe L. A. în România și o va lăsa acolo, întrucât a încheiat orice relație cu aceasta. În toată perioada în care A. a plecat în România cu L. A., eu și M. M. am rămas singure în locuința numitului A., urmând ca noi două să mergem în continuare la muncă. ..în aceeași perioadă, M. era sunată de A. care se afla în țară și știu de la aceasta că A. îi cerea bani, iar aceasta îi trimetea banii câștigați prin Western Union. De asemenea, și mie mi-a cerut să-i trimit bani în România, prin același serviciu, și îmi amintesc că i-am trimis o singură dată 150 de euro prin Western Union.

După ce m-am mutat cu M. M., aceasta a început și ea să înțeleagă că este mințită și că, de fapt, inculpatul nu o iubește și este doar mințită cu privire la planurile de căsătorie. Întrucât aflasem că L. A. locuiește în continuare în garsoniera în care locuisem și eu timp de două săptămâni, ocazional mergeam în vizită. În timp ce ne aflam, eu și M., la locuința, unde se afla L. A., în Torino, … a venit mama lui A.-B. A.-V. care s-a recomandat C.…În timp ce ne aflam la această locuință, C. mi-a zis mie și Andreei L. să ieșim din casă, întrucât vrea să discute cu M. M.. În timp ce ne aflam în fața geamului locuinței, am auzit cum C. o agresa verbal pe M. M., o înjura, adresându-i cuvinte jignitoare și făcându-i reproșuri. Ulterior, C. a plecat, noi am revenit la locuință, unde am găsit-o pe M. M. plângând, era toată roșie la față și cu urme de degete pe obraz. Ne-a povestit faptul că a fost bătută de C., însă nu ne-a spus care a fost motivul. M. M. era foarte speriată și plângea (verso fila 73 dosar de urmărire penală).

Martora M. S., mama vitregă a părții vătămate M. M., a declarat că, în luna decembrie 2010, într-o seară, fiica sa vitregă i-a spus că va pleca în Italia, împreună cu A.-B. A.-V., care i-a oferit un loc de muncă mai bun, la o fabrică de confecții. Atunci când o suna, deși îi spunea că este bine și că lucrează la fabrica de confecții, nu vorbea degajat și părea schimbată. Pe o perioadă de 8-9 luni, până în toamna anului 2011, M. M. refuza să vorbească cu ei, închidea telefonul, schima cartelele foarte des și a trimis copilului său acasă doar 150 de euro, 3 tranșe a câte 50 de euro.

După această perioadă, a început să sune mai des, a început să trimită acasă 150 de euro pe lună sau mai mult, a observat o schimbare în bine, avea un singur număr de telefon, la care răspundea de câte ori o suna.

În august 2012, inculpatul, aflat în România, i-a solicitat să o lase pe T. A., fiica naturală a martorei, să plece în Italia, pentru a munci, ca și M., la fabrica de confecții, împreună cu mama și sora lui A.-B. A.-V.. Când i-a cerut sfatul Marianei, aceasta i-a transmis să nu îi dea voie Adeliniei să plece, astfel își va plânge în mâini.

În decembrie 2012, M. M. i-a povestit că a fost înșelată de inculpat, nu a muncit niciodată la fabrica de confecții și că a fost obligată de A.-B. A.-V. să se prostitueze la stradă. I-a relatat că nu a primit de la inculpat niciun ban, în toată perioada de timp, și că i-a fost frică de inculpat ca nu cumva să îi ia copilul. I-a mai relatat că a fugit de la inculpat, dar că A.-B. A.-V. a căutat-o și a amenințat-o să se întoarcă la el, situație care a durat până ce și-a schimbat numărul de telefon (filele 101-102 dosar de urmărire penală și 131 volum I dosar instanță).

IV. Partea vătămată majoră B. A. E. este născută la data 21.03.1991, în B., jud. Brasov, are domiciliul in ., este căsătorita din anul 2007 si are un copil in vârsta de 5 ani.

O cunoaște pe partea vătămată L. A. întrucât au locuit in același ., iar, prin intermediul acesteia, l-a cunoscut si pe inculpatul A.-B. A.-V..

In luna ianuarie 2011, partea vătămată B. A. E. avea un copil, se separase de soțul sau si muncea pentru suma de 700 de lei in România. In aceste circumstanțe, atunci când era sunata de victima L. A. din Italia, se plângea de condiția grea in care se afla si ca ar dori si ea sa muncească in Italia.

Astfel, la sfârșitul lunii ianuarie - începutul lunii februarie 2012, inculpatul A.-B. A.-V. a venit in România si a încercat sa o seducă pe victima B. A. E., oferindu-i totodată posibilitatea unui loc de munca bine plătit in Italia, toate cheltuielile ocazionate deplasării fiind suportate de către inculpat.

Astfel, in luna februarie 2011, a fost transportata si cazata de inculpatul A.-B. A.-V. in Italia – Torino, unde a găsit-o pe prietena sa, partea vătămată L. A., care i-a adus la cunoștința faptul ca a fost inselata de inculpat si ca de fapt a fost adusa in Italia pentru a se prostitua in folosul inculpatului, victima declarând: ,, Arat faptul ca, din prima seara când am ieșit cu L. A. la . A.-B. A.-V. ne-a cerut banii, atât ANDREEI, MARIANEI cat si mie. A. a încercat sa justifice faptul ca trebuie seara sa-i predau toți banii făcuți de mine in acea zi spunându-mi ca trebuie sa ii plătesc datoria, respectiv contravaloarea transportului, precum si cheltuielile pe care acesta le făcea cu mine, respectiv mâncarea, chiria la locuința unde stăteam si întreținerea. Mi-a mai spus ca din banii castigati de mine el va opri toate aceste cheltuieli, iar la sfârșitul lunii îmi va da si mie restul de bani, exprimându-se ca el “va face conturile”. Am acceptat acest lucru, si i-am dat in fiecare zi toți banii câștigați de mine. Arat faptul ca toata perioada in care am stat acolo, sub supravegherea lui A., respectiv aproximativ o luna si o saptamana, eu nu am trimis niciun ban familiei mele, respectiv copilului meu in tara.,, (fila nr. 72 dosar de urmărire penală)

După aproximativ 6-7 săptamani, victima B. A. E. a reușit sa fuga de la inculpat la o sora de-a sa care lucra in Milano si care a venit in localitatea Torino si a luat-o.

Victima B. A. E. nu a primit nici un ban de la inculpat, aceasta declarând: ,, Arat faptul ca A.-B. A. V. nu mi-a dat nici un ban din cei pe care i-am câștigat cat am stat acolo, si apreciez faptul ca i-am dat acestuia aproximativ suma de 10.000 de euro,, (fila nr. 74 dosar de urmărire penală).

Inculpatul A.-B. A. V. a negat săvârșirea faptelor, susținând, în esență, în conținutul declarațiilor sale că

- privitor la victima minora L. A. - ca nu a cunoscut faptul ca aceasta urma sa vina in Italia (în declarația dată în faza de urmărire penală, afirmă că Francesco a luat-o pe L. A. de la autocar din Torino, și că, după o săptămână, a adus-o pe aceasta și pe A. Tudorița, în casa unde locuia și el în timp ce în declarația dată în fața instanței, arată că L. A. li s-a alăturat în autoturism după trecerea frontierei cu Ungaria, a stat de la început cu L. A., ulterior, alăturându-li-se și A. Tudorița), că nu i-a cerut acesteia sa intretina raporturi sexuale cu clienți contra cost, partea vătămată făcând acest lucru din propria inițiativă, fiind supravegheată de Francesco și coordonată de A. Tudorița.

A mai precizat că, deși i-a solicitat, în repetate rânduri, să înceteze, partea vătămată a continuat a practica prostituția. Nu recunoaște faptul ca i-a luat părții vătămate banii câștigați din exploatarea ei in Italia, iar privitor la sumele de bani pe care le-a primit de la L. A. pe numele sau a declarat faptul ca aceasta i-a trimis cel mult suma de 150 euro.

A arătat că apreciază că este vorba despre o răzbunare a părții vătămate, care l-a amenințat că îl va băga la pușcărie, și că prietenul actual i-a și pus un cuțit la gât pentru a le da un inel și un lanț.

- privitor la părțile vătămate B. A. E. si M. M., inculpatul a susținut faptul ca nu le-a declarat niciodată sentimente de afecțiune, le-a promis ca se va casatori cu acestea și că nu le-a îndemnat niciodată să practice prostituția; pe B. A.-E. a adus-o în Italia la solicitarea părții vătămate L. A., cu care a și rămas, în timp ce el s-a reîntors în România. Menționează că, atunci când a revenit în Italia, a găsit-o și pe M. M., care practica prostituția alături de L. A. și B. A.-E.

- privitor la partea vătămată D. A. R., inculpatul susține că nu i-a propus sa meargă in Italia (filele 22-24 dosar de urmărire penală și filele 7-9 volum II dosar instanță).

Tribunalul va înlătura susținerile inculpatului A.-B. A.-V., întrucât sunt în contradicție evidentă cu materialul probatoriu administrat în cauză, astfel cum a fost analizat.

Martorul C. L. a afirmat că, în 2007-2008, el a plecat din V. cu o mașină condusă de un italian, în care, în Italia, s-a urcat și L. A., care se cunoștea probabil cu cetățeanul italian, întrucât cu inculpatul nu a vorbit deloc. A precizat că el a coborât la V.. Peste aproximativ doi ani, a stat pentru trei luni la Torino, în aceeași casă, cu A.-B. A.-V. și partea vătămată L. A., care lucra ca și chelner într-un bar de la periferia orașului, plecând la lucru pe la 10 dimineața și întorcându-se pe la 6 seara. Cei doi formau un cuplu, mergea împreună cu ei la petreceri și în vacanțe (filele 240-241 volum I dosar instanță).

Tribunalul nu va lua în considerare declarația acestui inculpat întrucât nu se coroborează cu probele administrate în cauză.

Astfel, în privința locului din care a fost luată partea vătămată, în 2007 pentru a urca în mașina în care călătorea și el, respectiv o stație de alimentare cu carburant de la . susținerilor martorului, inculpatul A.-B. A.-V., în declarația dată în faza de urmărire penală, a afirmat că Francesco a luat-o pe L. A. de la autocar din Torino, în timp ce în declarația dată în fața instanței, arată că L. A. li s-a alăturat în autoturism după trecerea frontierei cu Ungaria. Așadar, martorul și inculpatul A.-B. A.-V. oferă variante diferite în privința locului din care a fost luată partea vătămată, în 2007 pentru a urca în mașină.

Nici suținerile că partea vătămată L. A. ar fi lucrat într-un bar nu sunt susținute de vreun mijloc de probă, nici măcar inculpatul A.-B. A.-V. neafirmând vreodată acest lucru.

Faptele descrise mai sus și comise de către inculpatul A.-B. A.-V. sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă:

- declarațiile părților vătămate L. A. (filele 25-32 și 51-56 dosar de urmărire penală), B. A.-E. (filele 70-74 dosar de urmărire penală), M. M. (filele 84-87 și 88-91 dosar de urmărire penală), D. A.-R. (filele 103-104 dosar de urmărire penală);

- procesele-verbale de recunoaștere din grup efectuate de partea vătămată L. A. și planșe fotografice anexe (filele 34-39 dosar de urmărire penală);

- procesele-verbale de recunoaștere din grup efectuate de partea vătămată B. A.-E. și planșe fotografice anexe (filele 76-83 dosar de urmărire penală);

- procesele-verbale de recunoaștere din grup efectuate de partea vătămată M. M. și planșe fotografice anexe (filele 92-99 dosar de urmărire penală);

- proces-verbal de recunoaștere din grup efectuat partea vătămată D. A.-R. și planșa fotografică anexă (filele 106-108 dosar de urmărire penală);

- proces-verbal privind efectuarea de verificări în aplicația Google Maps privind criteriul – Comune di San Benigno Canavese, Piazza Vittorio Emanuele II, Torino – efectuată în prezența părții vătămate L. A. și planșe fotografice anexe (filele 57-62 dosar de urmărire penală);

- declarații martori B. I. (fila 65 dosar de urmărire penală), L. V. (filele 66-67 dosar de urmărire penală), M. S. (filele 101-102 dosar de urmărire penală și fila 130 volum I dosar instanță), A. Tudorița (filele 110-112 dosar de urmărire penală), T. V.-C. (fila 129 dosar de urmărire penală și fila 130 volum I dosar instanță);

- proces-verbal de recunoaștere din grup efectuat de martorul L. V. și planșa fotografică anexă (filele 68-69 dosar de urmărire penală);

- procese-verbale de recunoaștere din grup efectuate de martora A. Tudorița și planșele fotografice anexă (filele 113-128 dosar de urmărire penală);

- proces-verbal de recunoaștere din grup efectuat de martorul T. V.-C. și planșa fotografică anexă (filele 130-132 dosar de urmărire penală);

- proces-verbal din 29.04.2013 de ridicare de obiecte și înscrisuri de la partea vătămată L. A. și plicul-anexă, conținând documentele și înscrisurile la care se face referire în procesul-verbal anterior menționat (filele 63-64 dosar de urmărire penală);

- autorizație de percheziție domiciliară, proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului A.-B. A.-V. (filele 148 și 149-151 dosar de urmărire penală);

- procese-verbale și documente privind tranzacțiile bancare efectuate prin intermediul unor bănci diferite și a serviciului Western Union (filele 157-158 dosar de urmărire penală – sume de bani primite de inculpatul A.-B. A.-V. de la partea vătămată L. A., fila 159 dosar de urmărire penală – sume de bani primite de inculpatul A.-B. A.-V. de la partea vătămată B. A.-E., fila 160 dosar de urmărire penală – sume de bani primite de inculpatul A.-B. A.-V. de la partea vătămată M. M., fila 161 dosar de urmărire penală – sume de bani primite de inculpatul A.-B. A.-V. de la Cono Dolores)(filele 162-224 dosar de urmărire penală);

- cerere de asistență judiciară internațională (filele 225-227 dosar de urmărire penală) și răspunsul înaintat de către S. Central Operativ din cadrul Departamentului de Criminalitate al Ministerului de Interne al Italiei (filele 228-229 dosar de urmărire penală).

În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște, motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor celor administrate, in scopul aflării adevărului. Relativ la aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății. Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.

În acest sens, în Avizul nr. 11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești, se arată că „examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar”.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și, în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă. În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat.

Potrivit art. 97 Cod de procedură penală și art. 103 Cod de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată și în dispozițiile art. 6 paragr. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecințe: a) în privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și în defavoarea inculpatului; b) în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul său de a propune probe în apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție – astfel cum este reglementată prin disp. art. 4 Cod de procedură penală și art. 99 Cod de procedură penală – îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora.

În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În cauza dedusă judecății, Tribunalul constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința inculpatului A.-B. A.-V., probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția acestuia.

În drept, fapta inculpatului A.-B. A.-V. de a recruta, transporta, caza in Italia, în scopul exploatării sexuale, pe victima minoră L. A. si victimele majore M. M. si B. A. E., profitând de situația familiala sau condițiile de stare materiala a acestora, precum si fapta inculpatului A.-B. A.-V. de a o recruta pe victima minora D. A. R., în scopul exploatării sexuale in Italia, coroborate cu folosirea de acte de violență fizică și amenințări verbale asupra victimelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și infracțiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969.

Modalitățile de realizare a laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane comisă de inculpatul A.-B. A.-V. au fost probate ca fiind: recrutarea victimelor M. M. si B. A. E., sub promisiuni mincinoase de angajare in Italia si alte promisiuni - respectiv de casatorie, constând în atragerea victimelor spre a fi exploatate sexual, transportarea victimelor, cazarea victimelor in Italia si obligarea acestora sa întrețină raporturi sexuale cu diferiți clienți, in vederea obținerii de profit.

Modalitățile de realizare a laturii obiective a infracțiunii de trafic de minori comisa de inculpatul A.-B. A.-V. au fost probate ca fiind: recrutarea victimelor minore L. A. si D. A. R., sub promisiunile mincinoase de angajare in Italia si, in cazul victimei L. A. si promisiuni de casatorie constând în atragerea victimei spre a fi exploatata sexual, transportarea victimei L. A., cazarea victimei L. A. in Italia, si obligarea acesteia sa întrețină de raporturi sexuale cu diferiți clienți, in vederea obținerii de profit.

Referitor la victima minora D. A. R., chiar daca aceasta nu a dat curs solicitării inculpatului de a pleca cu acesta in Italia și nu a fost exploatată sexual, raportul penal s-a născut, iar fapta s-a consumat la momentul în care inculpatul A.-B. A.-V. a abordat-o pe aceasta și i-a promis, in mod mincinos, un loc de munca bine plătit, la un bar din Italia. În fapt, inculpatul A.-B. A.-V. urmarea doar sa o determine pe victima să accepte propunerea lui, pentru ca ulterior sa o exploateze sexual in Italia.

Mijloacele de realizare a modalităților normative prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, au fost probate: amenințarea, violența fizică si psihică, profitând de starea de vulnerabilitate a victimelor, datorate atât stării materiale precare a familiei, cât și a situației familiale.

Scopul special al faptelor comise a fost exploatarea sexuală și obținerea de venituri.

Conf. art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului. Consimțământul inițial al victimelor, în prezenta cauză, a fost viciat, ca urmare a inducerii în eroare, privind scopul pentru care acestea au plecat în Italia, prin faptul că s-au exercitat asupra acestora violențe fizice și psihice în scopul de a se prostitua, vârsta fragedă a acestora, având în vedere și situația familială și mediul de proveniență.

Stabilirea legii penale mai favorabile

Conform art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale a României, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în dosarul nr._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

I Pedeapsa principală și circumstanțele atenuante (în cauza de față, Tribunalul urmând a reține circumstanțe atenuante față de considerentele care urmează a fi expuse)

Noul Cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că, în prezența acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3. Din această perspectivă, nu încape nicio îndoială că legea mai favorabilă sub aspectul efectelor circumstanțelor atenuante este Codul penal din 1969.

În condițiile în care legea nouă modifică atât limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, cât și întinderea efectelor circumstanțelor atenuante, se pune problema modului în care se va face aplicarea dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă.

Tribunalul arată că nu suntem în prezența unor instituții susceptibile de a funcționa autonom, astfel că aplicarea legii penale mai favorabile nu se va face în doi pași, ci pe baza criteriului aprecierii globale.

Astfel, nu va fi posibilă aplicarea separată a dispozițiilor din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei și reținerea circumstanțelor atenuante. În practică, s-a decis că, în acest caz, circumstanțele atenuante sunt obligatoriu de reținut conform legii determinate ca fiind mai favorabilă.

Totuși susținerea trebuie nuanțată, în sensul că va fi considerată mai favorabilă legea care în ansamblu conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.

Dacă se alege mai întâi legea mai favorabilă doar în raport de pedeapsa principală, iar apoi se aplică automat aceeași lege în privința atenuantei, este posibil să se ajungă la aplicarea unei pedepse mai severe decât în situația în care s-ar fi pornit de la legea care prevede pedeapsa principală mai mare.

Nu va fi posibilă nici alegerea legii mai favorabile sub aspectul pedepsei din norma de incriminare și aplicarea ulterioară la aceasta a efectului circumstanței atenuante prevăzut de cealaltă lege, mai favorabilă sub acest aspect, întrucât cele două instituții nu funcționează autonom

În fine, nu vor putea fi reținute circumstanțele atenuante dintr-o lege și să li se atribuie efectele prevăzute de cealaltă lege.

Infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 3 (trei) ani - 10 (zece) ani și interzicerea exercitării unor drepturi îi corespunde infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. 1 Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 3 (trei) ani - 10 (zece) ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Potrivit art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 – în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, dar nu mai jos de 3 luni de închisoare (maximul urmând a fi, în cazul de față, sub 3 ani de închisoare).

Art. 76 alin. 1 Noul Cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3 (în cauză, închisoare de la 2 ani la 6 ani și 8 luni și 10 zile).

Infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2, din Legea nr. 678/2001 pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 7 (șapte) ani - 18 (optsprezece) ani și interzicerea exercitării unor drepturi îi corespunde infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. 1 Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 3 (trei) ani - 10 (zece) ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Potrivit art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969 – în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală, când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, dar nu mai jos de 1 an (maximul urmând a fi, în cazul de față, sub 7 ani de închisoare).

Se observă așadar că, analizând în ansamblu infracțiunile comise și circumstanțele atenuante, legea mai favorabilă este Codul penal din 1969.

II.Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni și forma continuată de săvârșire a faptei/faptelor

a. Conform art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal din 1969, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, și când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, sporul de pedeapsă fiind facultativ.

Conform art. 39 alin. 1 lit. b) din Noul Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, și când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, instituindu-se așadar un spor obligatoriu de pedeapsă.

Pe cale de consecință, dispozițiile art. 33 – art. 34 Cod penal din 1969 sunt mai favorabile în cazul concret decât dispozițiile art. 38 - art. 39 din Noul Cod penal (ca urmare a regimului sancționator mai aspru prevăzut de Noul Cod penal – spor obligatoriu de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite).

B Art. 41 din Codul penal din 1969 prevedea că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, iar art. 42 Cod penal din 1969 că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispozițiilor art. 34 sau, după caz, art. 40^1 alin. 1.

Potrivit art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Art. 238 din Legea nr. 187/2012 stabilește că în aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, condiția unității subiectului pasiv se consideră îndeplinită și atunci când:

a) bunurile ce constituie obiectul infracțiunii se află în coproprietatea mai multor persoane;

b) infracțiunea a adus atingere unor subiecți pasivi secundari diferiți, dar subiectul pasiv principal este unic."

Art. 36 alin. 1 Noul Cod penal prevede că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Pe cale de consecință, dispozițiile art. 41 – art. 42 din Cod penal din 1969 sunt mai favorabile în cazul concret decât dispozițiile art. 35 - art. 36 din Noul Cod penal (prin introducerea în Noul Cod penal a condiției unității subiectului pasiv, ceea ce ar duce la caracterizarea activității inculpatului A.-B. A.-V. ca privind existența unui concurs de patru infracțiuni), și aplicarea, implicită, a unui spor obligatoriu de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte 3 pedepse stabilite pentru concursul de infracțiuni).

În lumina acestor argumente, în baza art. 386 Cod de procedură penală, va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.-B. A.-V. prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2012 din 14.06.2013 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial V. din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și infracțiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 36 alin. 1 Noul Cod Penal, cu referire la art. 5 din Noul Cod Penal și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 36 alin. 1 Noul Cod Penal, cu referire la art. 5 Noul Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969.

În baza art. 386 Cod de procedură penală, va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.-B. A.-V. prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2012 din 14.06.2013 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial V. din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și infracțiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969 în două infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 210 al. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal cu referire la art. 5 Noul Cod penal și două infracțiuni de trafic de minori prev. de art. 211 al. 1 Noul Cod penal cu referire la art. 5 Noul Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Noul Cod penal.

Inculpatul A.-B. A.-V. are vârsta de 27 ani, este căsătorit, are un copil minor, fără ocupație, studii primare, fara antecedente penale.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor nici pe parcursul urmăririi penale și nici în fața instanței de judecată.

La alegerea și individualizarea pedepselor, care urmează a fi aplicate inculpatului A.-B. A.-V., instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969 și anume dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele pedepsei prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (pedeapsa închisorii de la 3 (trei) ani - 10 (zece) ani și interzicerea exercitării unor drepturi) și de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 (pedeapsa închisorii de la 7 (șapte) ani - 18 (optsprezece) ani și interzicerea exercitării unor drepturi), forma continuată de săvârșire a fiecăreia dintre cele două infracțiuni, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele (inclusiv perioada îndelungată în care inculpatul a încălcat legea penală, exercitarea de acte violență fizică și psihică, desfășurarea activității infracționale și pe teritoriul unui alt stat), gradul concret de pericol social, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Tribunalul va reține în favoarea circumstanța inculpatului A.-B. A.-V. atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, ca urmare a - lipsei antecedentelor penale la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză, vârstei sale, faptului că nu au săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală în ultimii trei ani (astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar), faptului că este căsătorit și are un copil minor, urmând a face aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001și art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969 în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001.

Față de considerentele anterior expuse, va condamna pe inculpatul A.-B. A.-V.la următoarele pedepse:

Cuantumul fiecărei pedepse reflectă natura infracțiunii săvârșite, împrejurările comiterii acesteia și circumstanțele personale ale inculpatului. Riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o gravitate ridicată sancțiunea aplicată ar fi una modică.

Inculpatul are nevoie să conștientizeze prin reeducare, în această perioadă de timp, asupra gravității faptei sale, raportat la normele de conviețuire socială.

Modalitatea de executare, care nu poate fi decât în regim de detenție, reflectă la rândul său urmările periculoase socialmente ale faptei comise de inculpat, asigurând totodată realizarea scopurilor preventiv-educativ și de constrângere ale pedepsei, astfel cum prevede art. 52 Cod penal din 1969, fiind respectat și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

În baza art. 33 lit. a) Cod penal din 1969, art. 34 lit. b) Cod penal din 1969, art. 35 alin. 3 Cod penal din 1969, va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul A.-B. A.-V. să execute în final pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1969

Va interzice inculpatului A.-B. A.-V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.

În baza art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, va menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A.-B. A.-V. la data de 17.02.2014 de Tribunalul Vaslui, în baza art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 raportat la art. 214 din Codul de procedură penală.

În ceea ce privește măsura preventivă a controlului judiciar, luată și menținută în cauză față de inculpatul A.-B. A.-V., instanța constată că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor inițiale.

Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, cercetarea inculpatului în stare de libertate, fără a fi supus niciunei măsuri preventive.

Instanța consideră că măsura răspunde exigențelor art. 202 alin 1 Cod de procedură penală, fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare, pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni de închisoare, precum și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către acesta.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată L. A. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, cu suma de 200.000 euro cu titlul de daune morale reprezentând suferințele și umilința la care a fost supus în perioada exploatării sexuale de către inculpatul A.-B. A.-V. (fila 32 și fila 56 dosar de urmărire penală).

La termenul de judecată din 4 septembrie 2013, partea vătămată L. A. și-a menținut, în fața instanței de judecată, constituirea ca și parte civilă în procesul penal (verso fila 88 volum I dosar instanță).

Partea vătămată B. A.-E. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, cu suma de 50.000 euro cu titlul de daune morale reprezentând suferințele produse de către inculpatul A.-B. A.-V. (fila 74 dosar de urmărire penală).

Partea vătămată M. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, cu suma de 20.000 euro cu titlul de daune morale reprezentând suferințele produse de către inculpatul A.-B. A.-V. (fila 87 dosar de urmărire penală).

Partea vătămată D. A.-R. a arătat, la termenul de judecată din 9 octombrie 2013, că nu se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului A.-B. A.-V. (verso fila 95 dosar instanță).

Referitor la solicitarea părților vătămate L. A., B. A.-E., M. M. de acordare a daunelor morale, Tribunalul are în vedere că întinderea daunelor morale va fi stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Acordarea daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

C.E.D.O. reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art. 41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate.

Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

Răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.

Tribunalul reține faptul că prin faptele de trafic de persoane și trafic de minori comisă de inculpat în dauna fiecărei părții vătămate s-a cauzat fiecăreia dintre aceste un prejudiciu moral constând în suferințe psihice suferite ca urmare a traficării sale, prejudiciu moral pentru care inculpatul este răspunzător.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, Tribunalul va avea în vedere perioada de timp pe în care fiecare persoană a fost supusă exploatării, actele de violenta fizica și psihică exercitate asupra fiecărei părți vătămate.

Pe cale de consecință, în baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, va admite în parte acțiunea civilă și va obliga pe inculpatul A.-B. A.-V. la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L. A..

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, va admite în parte acțiunea civilă și va obliga pe inculpatul A.-B. A.-V. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. M..

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, va admite în parte acțiunea civilă și va obliga pe inculpatul A.-B. A.-V. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. A. E..

Va lua act că partea vătămată D. A. R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului A.-B. A.-V..

În baza art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 5 Noul Cod penal, va confisca de la inculpatul A.-B. A.-V. sumele de 11.225 EURO și 4.805,53 USD, în echivalent lei la data plății, dobândite din activitatea infracțională.

Conform răspunsurilor primite din partea unităților bancare privind sumele de bani primite din Italia de către inculpatul A.-B. A.-V. de la victima L. A., in perioada 2008 – 2010, În total acesta a primit suma de975 EUROsi4577,64 USD. (file nr. 157-158 dosar de urmărire penală).

Partea vătămată L. A. a declarat că programul era de la 11.00 la 18.00, iar toți banii, în fiecare zi erau adunați de inculpat. Într-o lună de zile, ca urmare a întreținerii de raporturi sexuale cu diferiți clienți, câștiga câte 3.000 – 4.000 de euro, bani care toți erau luați de inculpat.

De altfel, partea vătămată L. A. afirmă că înainte de a împlini 18 ani, banii pe care eu îi câștigam din prostituție, cât timp A.-B. A.-V. era în România erau trimiși către acesta, în România, de proprietara imobilului unde locuiam la acel moment, pe nume Cono Dolores, întrucât eu eram minora si nu puteam face acest lucru (fila 29 dosar de urmărire penală).

Partea vătămată B. A.-E. a declarat că – în toată perioada, aproximativ 6-7 săptămâni, în care am câștigat bani din întreținerea relațiilor sexuale contra cost, A.-B. A. V. a dobândit zilnic de la mine aproximativ suma de 200 de euro…arat faptul ca A.-B. A. V. nu mi-a dat nici un ban din cei pe care i-am câștigat cat am stat acolo, si apreciez faptul ca i-am dat acestuia aproximativ suma de 10.000 de euro (fila nr. 74 dosar de urmărire penală).

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, cu modificările și completările ulterioare, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.-B. A.-V. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Constatând culpa procesuală a inculpatului A.-B. A.-V., în baza art. 272 din Cod de procedură penală și art. 274 alin. 1 din Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul A.-B. A.-V. la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat în faza de urmărire penală și 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat în faza cercetării judecătorești în primă instanță).

Împotriva sentinței primei instanțe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A. -B. A.-V., care a solicitat restituirea cauzei la P. pentru refacerea urmăririi penale, reaprecierea probelor, reindividualizarea pedepsei.

În motivarea apelului, în esență, se arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de restituire a cauzei la P. pentru refacerea urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței deoarece unele acte de urmărire penală au fost efectuate fără delegarea impusă de lege, judecarea cauzei s-a făcut cu nelegala citare a părților vătămate, în cadrul categoriilor de probe admise de lege, instanța a dat valoare unor probe care nu sunt expres prevăzute de lege.

Pe fondul cauzei se arată că inculpatul nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, hotărârea judecătorească nu este rezultatul unei cercetări judecătorești și nu este motivată în concret.

Inculpatul mai arată că nu poate răspunde pentru fapta imputată având ca parte vătămată pe D. A. pentru că infracțiunea se consumă doar după îndeplinirea rezoluției infracționale.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:

Primul motiv de apel al inculpatului vizează greșita respingere a cererii de restituire a cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței.

La instanța de fond inculpatul în susținerea cererii a afirmat că nu toate actele efectuate de organele de poliție aveau delegarea procurorului așa cum prevede legea.

Corect a reținut instanța de fond că prin Ordonanța de delegare nr. 52/D/P/2012 din 29.08.2012 a D.I.I.CO.T. – Biroul Teritorial V. (fila 230 dosar de urmărire penală), au fost delegați inspectorul principal B. I.-C., subinspectorul I. A.-A., agentul șef principal N. L. și agentul principal G. B. (lucrători de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O V.) cu privire la anumite activități: identificarea și audierea numitelor A. Tudorița și M. M. referitor la aspectele prezentate în declarația victimei L. A.; identificarea și ridicarea documentației privind trimiterile de bani prin serviciul Western Union de către victima L. A. și de către A.-B. A.-V.; efectuarea de recunoaștere după planșa foto de către victima L. A. a numiților A. Tudorița, M. M., A.-B. A.-V., Pristav C., A. B. B., A. R. M.; identificarea și audierea numitului „Giuseppe”, referitor la aspectele declarate de victimă; audierea lui H. A. – verișorul victimei și a lui L. V. – tatăl victimei, referitor la aspectele declarate de victimă.

J. a apreciat Tribunalul V. că în situația lipsei delegării de către procuror a efectuării altor acte de urmărire penală de către lucrătorii poliției judiciare ar atrage incidența unui caz de nulitate relativă care ar avea drept consecințe anularea actului respectiv numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel.

Ori, în cauză, inculpatul nu a invocat aceste aspecte nici la prezentarea materialului de urmărire penală și nici nu a solicitat refacerea acestor acte .

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a fost asistat de un avocat, neîncălcându-i-se nici un moment dreptul la apărare, iar părțile vătămate au fost legal citate, necitarea legală a acestora putând fi invocată, conform prevederilor legale, numai de către acestea.

Nici de afirmația că instanța de fond a dat valoare unor probe, care nu sunt expres prevăzute de lege nu se poate ține seama, imaginile descărcate de pe aplicația Google Maps s-au făcut în prezența părții vătămate L. A. pentru a se verifica afirmațiile făcute de aceasta cu privire la clădirea în care a locuit și prezența la geamurile acesteia a unor gratii care o împiedicau să părăsească imobilul respectiv.

Pe fondul cauzei, Curtea, reține că în cauză atât în faza urmăriri penale cât și în faza de judecată s-a administrat un amplu material probator.

Din analiza coroborată a acestui material probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului apelant în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în raport de situația de fapt reținută.

Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspectele relevante ce susțin vinovăția inculpatului apelant și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului, motivând soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată.

Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate prima instanță a reținut o situație de fapt corectă existând probe certe de vinovăție a inculpatului apelant în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile codului de procedură penală.

Astfel, soluția de condamnare a inculpatului se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarele mijloace de probă: