Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr. 372/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 372/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 5051/333/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 372/2015

Ședința publică de la 06 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. G. O. M.

Judecător I. E. C.

Grefier E. A.

Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de inculpatul C. B. și partea civilă G. C., împotriva sentinței penale nr. 87 din 23.01.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 7 aprilie 2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 22 aprilie 2015 când, față de lipsa justificată din instanță a unui membru al completului de judecată a amânat pronunțarea pentru azi, 6 mai 2015.

Curtea,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din 23.01.2015 Judecătoria V. a hotărît:

În baza art. 386 Cod procedură penală respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. B. – prin apărător ales- ca neîntemeiată.

În baza art. 396 alin.1,4,10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 1(un) an închisoare în sarcina inculpatului C. B., fiul lui V. și V., născut la data de 08.04.1988 în mun. V., județul V., domiciliat în V., ., ., studii 12 clase, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.193 alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal ( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei - 07.02.2011 – art.184 alin.2,4 Cod penal din 1969 )

În baza art. 83 alin.1 lit. a,b,c și d și alin.4 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilind un termen de supraveghere conform art. 84 alin.1 Cod penal, de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. B. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În temeiul art. 83 alin.4 Cod penal atenționează inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum și ale art.89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 90 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

În baza art. 3, 4 alin. 1 lit. b și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (văzând și Anexa nr. 1 pct. 3) dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. B., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

În conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, se aduce la cunoștința inculpatului ca probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 404 alin.4 Cod procedură penală un exemplar al prezentei sentințe se comunică la S. de Probațiune V., la rămânerea definitivă a acesteia.

Admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de persoana vătămată G. C., domiciliat în . cu domiciliu procesual ales la Cabinet avocat C. E.C. M.- .), nr.4, clădirea Habitat Priect S.A, camera 209 municipiul Iași, județul Iași, constituită parte civilă în procesul penal cu suma de 215.000 lei (15.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei cu titlu de daune morale).

În baza art.86 Cod procedură penală, constată calitatea de parte responsabilă civilmente a asigurătorului de răspundere civilă S.C.O.-V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, ., sector 1, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. D. și Asociații, .. 8, ., sector 3, București.

În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art.19,art.26 alin.1 Cod procedură penală, art.998 și urm. cod civil anterior, art.49,art.50 și art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România precum și ale art.24 alin.2 lit.b din Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produce prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ( în vigoare la data săvârșirii faptei ) obligă pe asigurătorul de răspundere civilă-parte responsabilă civilmente S.C.O.-V. INSURANCE GROUP S.A.( cu sediul în București, ., sector 1 ) cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. D. și Asociații, ..8,.,București să achite părții civile G. C. suma de 1250 lei cu titlu de daune materiale și suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

Admite acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de părțile civile S. de Ambulanță Județean V. cu sediul în V., . și S. Județean de Urgență V. cu sediul în V., ., nr.233.

În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală, 19 Cod procedură penală, art.25 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil anterior, art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modificată prin O.U.G. nr.72/2006, art.43,48 alin.2,art.49,art.54 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România obligă pe asigurătorul de răspundere civilă-parte responsabilă civilmente S.C.O.-V. INSURANCE GROUP S.A. (cu sediul în București, ., sector 1 ) cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. D. și Asociații, ..8,.,sector 3,București să achite:

- părții civile S. de Ambulanță Județean V. cu sediul în V., . cu titlu de despăgubiri civile duma de 402 lei .( cv. cheltuieli asistență medicală și transport acordate părții vătămate G. C.);

- părții civile S. Județean de Urgență V. cu sediul în V., ., nr.233 cu titlu de despăgubiri civile suma de 5.801 lei ( cv. cheltuieli spitalizare necesare pentru îngrijirea părții vătămate G. C. ).

Constată că inculpatul C. B. a fost asistat de avocat ales.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul G. C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ( 40 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și 460 lei cheltuieli judiciare în cursul judecății ).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 07.02 2011, un echipaj al poliției rutiere, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu a fost anunțat telefonic prin dispeceratul IPJ V. despre faptul că pe DN 15 D pe raza comunei Bălteni, județul V. a avut loc un eveniment rutier soldat cu victime omenești.

Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au constatat că locul faptei este situat pe DN 15 D la kilometrul 125 200 m pe raza comunei Bălteni și că acesta a suferit modificări în sensul că victimele accidentului fuseseră transportate la S. Județean de Urgență V. iar autovehiculele implicate în accident au suferit deformări prin intervenția echipei de descarcerare.

Pe sectorul de drum în aliniament, circulația se desfășoară în ambele sensuri de mers, marcate cu câte o bandă pe fiecare sens, acestea fiind despărțite prin marcaj longitudinal discontinuu, iar în zonă nu sunt alte indicatoare sau marcaje de restricție a circulației.

La fața locului, pe sensul de mers Negrești-V., s-au găsit două urme de frânare, orientate puțin oblic către marginea din dreapta a carosabilului. Acestea își au originea la o distanță de 17,50 m față de podețul din beton, către Negrești. Distanța dintre originea urmei din stânga și axul drumului este de 1,10 m și față de marginea din dreapta a carosabilului este de 2,70 m. Distanța dintre originea urmei din dreapta și marginea carosabilului este de 1,30 m.

Urma de frânare din stânga are lungimea de 16,50 m și se termină sub partea din spate a autoutilitarei Dacia cu nr._ . A doua urmă de frânare are lungimea de 19,30 m și se termină în dreptul roții din dreapta spate a autoutilitarei.

În dreptul portierei stânga spate a autoutilitarei s-au găsit mai multe pete de culoare brun-roșcată ce pare a fi sânge pe o suprafață cu diametrul de cca 100 m.

Roțile din partea stângă a autoutilitarei de culoare vișinie, orientat cu fața către V., sunt situate la 1,10 m, cea din spate și 1,90 m, cea din față. Roțile din partea dreaptă sunt situate la 1,00 m, cea din spate, și 1,30 m, cea din față.

În fața autoutilitarei Dacia a fost găsit și autoturismul Dacia 1310 cu nr._ . Acesta era orientat cu fața către Negrești, paralele cu axul drumului, pe sensul de mers Negrești-V..

Între cele două autovehicule, pe suprafața părții carosabile, s-a găsit o urmă de frânare paralelă cu axul drumului. Capătul dinspre V. este situat la 1,60 m de axul drumului și la 1,10m față de marginea carosabilului, în timp ce capătul dinspre Negrești este situat la 0,60 m față de margine. Urma de frânare are lungimea de 3,40 m.

Între cele două autovehicule, pe carosabil, pe circa 4-5 m2 sunt împrăștiate fragmente de material plastic, cioburi de sticlă și ulei de motor.

Roțile din partea stângă a autoturismului Dacia de culoare albastră erau pe marginea părții carosabile, în timp ce roțile din partea dreaptă erau situate la 1,85 m ambele față de axul drumului.

În același sens de mers Negrești- V., s-a mai găsit o urmă de frânare. Aceasta își are originea la o distanță de 12,00 m față de podețul din beton și se continuă paralel cu axul drumului pe o distanță de 12,40 m.

Capătul acestei urme se afla în dreptul portierei stânga față a autoutilitarei Dacia.

Distanța dintre originea acestei urme și roata dreapta spate a autoturismului Dacia era de 3,00 m, în timp ce distanța dintre originea acestei urme și până în dreptul urmei de frânare dintre autovehicule era de 6,00 m.

Originea acestei ultime urme de frânare era situată la 0,75 m față de ax și la 2,60 m față de marginea carosabilului.

În urma impactului, autoutilitara Dacia cu nr._ a suferit avarii în proporție de 50-60%, în timp ce autoturismul Dacia cu nr._ a fost avariat în proporție de 80%.

În momentul producerii accidentului autoturismul Dacia era condus de inculpatul C. B..

Autoutilitara Dacia era condusă de persoana vătămată G. C..

Ambii conducători auto au fost testați alcoolscopic și rezultatul a fost negativ.

În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a numiților: C. B., M. S. I., G. C., H. D., A. V., I. C. și I. C..

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în dimineața zilei de 07.02.2011 inculpatul C. B. s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și a plecat din municipiul V. spre orașul Negrești.

În autoturism a mai urcat în partea dreaptă față numitul M. S., un prieten al inculpatului.

După ce a ieșit din municipiul V. inculpatul C. B. s-a deplasat pe DN 15 D timp în care a văzut că în fața acestuia se deplasa o dubă.

Nu a reținut numărul de înmatriculare. Și-a continuat deplasarea, iar după ce a trecut de Popasul Cișmeaua Moldovencei inculpatul C. B. a semnalizat și a intrat în depășirea acelei dube.

Întrucât inculpatul C. B. nu s-a asigurat corespunzător înainte de efectuarea acelei depășiri s-a izbit frontal de autoturismul cu nr._ condus regulamentar de G. C..

În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a numiților G. C., conducător auto_, H. D., I. C., I. C., A. V., pasageri în autoturismul precizat mai sus precum și a numitului M. I. S., pasager în autoturismul condus de inculpat.

Inculpatul C. B. a formulat trei solicitări ce au fost intitulate „obiecțiuni” privind Raportul de expertiză criminalistică:

1)Să se precizeze dacă în raport cu datele anchetei care au fost puse la dispoziția expertului ( urme de frânare, viteza de deplasare, declarațiile date, etc) se poate stabili dacă manevra de depășire putea fi realizată cu succes în condițiile în care autovehiculul ce urma a fi depășit respecta dispozițiile legale și nu accelera.

2)Să se precizeze dacă autoutilitara Dacia 1304 cu nr. de înmatriculare_, a păstrat direcția de mers sau s-a orientat spre partea exterioară a carosabilului, înainte de impact și care ar fi fost urmările dacă se păstra direcția normală de mers.

3)La ce distanță se afla autoutilitara Dacia 1304, cu nr. de înmatriculare_, în momentul în care C. B. s-a angajat în depășire, iar prin adresa nr.319/11/14.05.2914 expertul criminalist a răspuns:

1) la dispoziția expertului nu a fost pusă viteza de deplasare ci aceasta a fost calculată pentru ambele autovehicule prin metode științifice validate și acreditate RENARE, conform procedurii de lucru PS 03, fapt precizat în cap. III Raportul de expertiză criminalistică nr. 50/2014.

În materialul pus la dispoziție nu se regăsesc mijloace de probă prin care să se poată demonstra științific faptul că autovehiculul depășit a accelerat. În ipoteza în care pe cale de anchetă se demonstrează că autovehiculul depășit a accelerat, inculpatul C. B. era obligat să se replieze pe sensul corespunzător de deplasare și să reia manevra în momentul în care viteza sa ar fi fost mai mare decât cea a autovehiculului care îl preceda în trafic. Nerespectarea ipotetică sau concret dovedită a nerespectării dispozițiilor legale de către alți participanți la trafic nu îl exonerează pe inculpatul C. B. de răspunderea privind respectarea dispozițiilor legale de către el însuși.

2)Autoutilitara Dacia 1304 cu nr. de înmatriculare_ și-a păstrat direcția de mers anterior producerii impactului, aceasta fiind rectilinie și paralelă cu axul drumului.

3)Nu se poate stabili distanța la care se afla autoutilitara Dacia 1304 cu nr. de înmatriculare_, față de autoturismul condus de numitul inculpatul C. B. în momentul în care acesta s-a angajat în depășire deoarece nu se cunoaște distanța la care se afla autoturismul condus de același C. B. față de autovehiculul pe care acesta și-a propus să-l depășească. Distanța dintre două vehicule care se deplasează în sens contrar se micșorează direct proporțional cu suma aritmetică a vitezelor celor două vehicule.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 98/E/ din 11.05.2011 a rezultat că partea vătămată G. C. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cotil drept cu deplasare și subluxație coxofemurală dreaptă, fractură articulară omoplat stâng cu deplasare și subluxație scapulo-humerală, fracturii arcuri costale C7-C) posterior stânga, fracturi piramida nazală, plăgii contuze, tumefacției și excoriației.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de obiecte contondente în contextul unui accident de circulație.

Pot data din 7 februarie 2011.

A necesitat 100-110 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului.

Pentru evaluarea unor eventuale sechele posttraumatice, prevăzute de art. 182 Cod penal este necesară reexaminarea susnumitului după aproximativ 9 luni de la data traumatismului.

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 80/E din 12.04.2011 rezultă faptul că numitul H. D. a suferit leziuni ce au necesitat 75 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 65/E din 24.03.2011 rezultă faptul că numitul I. C. a suferit leziuni ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 78/E din 13.04.2014 rezultă faptul că numitul I. C. a suferit leziuni ce au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța din 0408.2011 s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice cu privire la evenimentul rutier ce a avut loc în ziua de 07.02.2011 pe Dn 15D la km. 125+200 m pe raza comunei Bălteni, jud. V., în care a fost angajată autoutilitara marca Dacia 1304 înmatriculată cu nr._, condusă de numitul G. C. și autoturismul marca Dacia 1310, înmatriculat cu nr._ condus de numitul C. B., eveniment soldat cu accidentarea numiților G. C., H. D., I. C., I. C., M. S. I. și A. V., pentru a se stabili:

Dinamica producerii evenimentului rutier;
Viteze autovehiculelor în momentul premergător accidentului și vitezele acestora în momentul impactului și locul impactului;
Posibilitățile de evitare a producerii evenimentului rutier.

Analizând materialele puse la dispoziție expertul criminalist a reținut următoarele:

1.În ziua de 07.02.2011 numitul C. B. se deplasa pe DN 15D din V.- Negrești, conducând autoturismul marca Dacia 1310 înmatriculat cu nr._ .

În jurul orelor 08,10, ajuns la km 125+200 m, s-a angajat în depășirea unei autoutilitare care îl preceda în trafic. În momentul angajării în depășire a observat că din sens contrar rula o autoutilitară marca Dacia 1304, înmatriculată cu nr._, condusă de numitul G. C. Numitul C. B. a considerat că are timp suficient pentru a executa manevra de depășire. În momentul în care distanța dintre cele două autovehicule a atins o limită periculoasă ambii conducători auto au frânat energic însă cu toate acestea impactul s-a produs.

În urma impactului conducător numiții G. C., H. D., I. C., I. C., M. S. I. au suferit traumatisme care au necesitat îngrijiri medicale cuprinse în intervalul 35-110 zile.

2.În momentul impactului, viteza autoutilitarei Dacia 1304 înmatriculată cu nr._ a fost de 63 km/h, iar în momentul premergător accidentului de 78± 1 km/h. Viteza autoturismului marca Dacia 1304 înmatriculat cu nr._, în momentul impactului a fost de 55 km/h, iar cea din momentul premergător accidentului a fost de 79±1 km/h.

3.Numitul C. B. putea evita accidentul dacă renunța la manevra de depășire și o relua atunci când conjunctura traficului permite acest lucru.

Viteza de circulație pe care a avut-o autoutilitara condusă de numitul G. C., în momentul premergător accidentului, nu are legătură de cauzalitate cu producerea acestuia. Chiar dacă autoutilitara ar fi fost oprită ( deci chiar dacă ar fi avut viteza de 0 km/h în locul impactului), accidentul tot s-ar fi produs cu alte consecințe, care nu pot fi anticipate. (raport de expertiză criminalistică nr.50 din 11.03.2011 întocmit de INEC Laboratorul Interjudețean de Expertize criminalistice Iași filele 53-62 )

Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța a constatat că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Cu privire la solicitarea formulată de apărătorul ales al inculpatului C. B. cu ocazia dezbaterilor de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării alin.3 al dispozițiilor art.196 Cod penal, aceasta a fost respinsă pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 196 Noul Cod penal constituie infracțiunea de vătămarea corporală din culpă:

(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Varianta tip a infracțiunii,vătămarea corporală din culpă, pur și simplu,fără existența unor împrejurări speciale ca în cazul primului aliniat, este cea prevăzută în aliniatul 2.Aceasta se raportează la consecințele vătămării corporale –( infirmitate, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale ,etc.)

Prima variantă agravantă, cea prevăzută de la aliniatul 3 este cu excepția rezultatului ,corespondența culpei profesionale ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități.

În cazul infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.192 alin.3 Cod penal ,aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzute în alin.2 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice.

Astfel, inculpatul C. B. a încălcat dispozițiile:

- art. 35 din O.U.G. nr.195 /2002 privind circulația pe drumurile publice modificată potrivit căruia “ Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private “.

- art.118 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice potrivit căruia “Conducătorul care efectuează depășirea este obligat:

- lit. a ) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus;

- lit. d ) s-a asigurat că poate efectua această manevră, în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic.

Susținerile apărătorului ales al inculpatului C. B. că acesta a respectat obligațiile pe care le avea - atât anterior cât și în momentul efectuării manevrei de depășire – nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză, respective declarațiile persoanei vătămate G. C., I. C., A. V., I. C. care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 11.03.2014.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca adevăr.

În drept, fapta inculpatului C. B., care în data de 07.02.2011, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ , pe DN 15 D pe raza comunei Bălteni, datorită faptului că nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ condus de către partea vătămată G. C., în urma rezultând vătămarea corporală a părții vătămate care a suferit leziuni traumatice de tipul fracturii cotil drept cu deplasare și subluxație scapulo-humerală, fracturii arc costal C7-C9 posterior stânga, fracturi piramida nazală, plăgii contuze, tumefacției și excoriației care au necesitat pentru vindecare 100-110 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin.2 și 3 Cod penal.

Acțiunea inculpatului a produs urmarea tipică cerută de art. 196 alin.2 Cod penal, respectiv vătămarea corporală a părții vătămate pentru a cărui vindecare au fost necesare 100-110 zile îngrijiri medicale.

Având în vedere că fapta a fost comisă în timp ce inculpatul se deplasa cu autovehiculul pe DN 15 D pe raza comunei Bălteni, așadar în timpul exercițiului unei activități reglementate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice (OUG nr.195/2002) sunt îndeplinite condițiile reținerii alin.3 al art.196 Cod penal.

În susținerea acestei concluzii sunt dispozițiile art.35 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și ale art.118 lit. a și d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, prevederi pe care inculpatul C. B. le-a încălcat prin acțiunea sa de conducere a autovehiculului pe drumurile publice.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul C. B. a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă în conformitate cu art. 16 alin.4 lit. a Cod penal, deoarece acesta a prevăzut rezultatul faptei sale dar nu l-a acceptat socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Potrivit dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.

Dispozițiile alin.1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile are în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională a României a stabilit că legea penală mai favorabilă se aplică global. Potrivit motivării acestei decizii, legea penală mai favorabilă vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege.

La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009, respectiv noul Cod penal.

Având în vedere succesiunea în timp a celor două Coduri penale, respectiv cel din 1969 sub imperiul căruia a fost săvârșită infracțiunea, precum și cel intrat în vigoare la 01.20.2014 se pune problema determinării legii penale mai favorabile.

Art.196 alin.2 Cod penal stabilește că fapta prevăzută în art.194 alin.1, vătămarea corporală din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

În raport cu dispozițiile corespondente ale art.184 alin.2 din Codul penal din 1969 ,dispozițiile art.196 alin.2 din noul Cod penal prevăd o majorare a minimului special al închisorii de la 3 luni la 6 luni.

Dispozițiile art. 196 alin.3 Cod penal stabilesc că, în cazul în care fapta prevăzută în aliniatul 2 a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Spre deosebire de art. 184 alin.3 Cod penal din 1969 care sancționa infracțiunea de vătămare corporală din culpa cu pedeapsa de la 6 luni la 3 ani închisoare ,evident legea penală mai favorabilă este noul Cod penal.

În temeiul art. 5 alin.1 Cod penal și față de Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 constată că legea penală mai favorabilă inculpatului C. B. este actualul Cod penal, respectiv Legea nr. 187/2012.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de către inculpatul C. B. cu forma de vinovăție prevăzută de lege instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 din noul Cod penal care prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, de limitele de pedeapsă fixate în art. 196 alin.2,3 Cod penal ( de la 6 luni la 3 ani închisoare cu amendă, reduse cu 1/3 ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală ( de la 4 luni la 2 ani închisoare) întrucât judecarea cauzei s-a făcut în procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptelor

- culpa exclusivă a inculpatului C. B. la producerea rezultatului socialmente periculos;

- ignorarea obligațiilor adaptării unei conduite preventive, prin încălcarea normelor rutiere;

- atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc dreptul la integritatea corporală pe care legea îl asigură fiecărui om;

- urmările produse;

- datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale fiind la primul conflict cu norma de drept, pe parcursul urmăririi penale și la instanța de judecată a manifestat o conduită sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise ,este angajat la S.C.IRIS S.A V. .

Toate acestea evidențiază faptul că inculpatul C. B. a săvârșit acțiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări care au contribuit să se abată de la conduita sa obișnuită, care este una conformă normelor de conviețuire socială.

Cum și caracteristicile unei persoane ce săvârșește o faptă penală prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social și pentru stabilirea unei sancțiuni eficiente, raportat conduitei bune avute anterior comiterii faptei, rezultată și din lipsa antecedentelor penale și că pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la faptele săvârșite.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunilor, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța a stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.193 alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal ( în vechea reglementare raportat datei comiterii faptei -07.02.2011-art.184 alin.2,3 Cod penal din 1969 ).

Codul penal prevede că inculpatului i se aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care i-au fost interzise de instanță ca pedeapsă complementară (art. 65 alin. 1). Instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, motiv pentru care nu va stabili nicio pedeapsă accesorie. De altfel, art. 90 alin.1 din Noul Cod penal prevede că persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute și efectele unei eventuale condamnări, instanța a apreciat că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție și fără ca pedeapsa să îi fie aplicată în mod efectiv.

În opinia primei instanțe, stabilirea unei pedepse cu închisoarea în sarcina inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 88 Cod penal în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția amânării aplicării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o hotărâre de condamnare în sensul reținerii stării de recidivă.

De asemenea, în situația aplicării amânării aplicării pedepsei, această soluție ( prevăzută de art. 396 Cod procedură penală ca fiind distinctă de cea de condamnare ) nu ar conduce la anularea carnetului de conducere potrivit dispozițiilor art.114 din O.U.G. nr.195/2002.

În consecință, în baza art. 83 alin.1 lit.a,b,c și d Cod penal, instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. B. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

Prima instanță a reținut că prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală a fost produsă părții vătămate G. C. o vătămare a integrității corporale și a sănătății, ceea ce a presupus efectuarea unor cheltuieli cu deplasarea la S. de medicină legală V. în vederea eliberării certificatului medico-legal, plata taxelor aferente eliberării acestuia, internarea în unități spitalicești unde a fost supusă intervențiilor chirurgicale.

Astfel, acesta a fost internat în perioada 7 februarie-8 martie 2011 la secția ortopedie –traumatologie a Spitalului Județean de Urgență V. unde a suferit intervenții chirurgicale .

Pentru a face față cheltuielilor inerente spitalizării, partea vătămată G. C. a fost nevoit să se împrumute de la consăteni cu suma de 800 lei (în acest sens declarația martorului F. I., fila 48).

De asemenea în dovedirea daunelor materiala, partea vătămată a depus la dosar înscrisuri care fac dovada achitării sumei de 50 lei pentru efectuarea unei radiografii și a sumei de 400 lei pentru efectuarea unei tomografii ( filele 55-56).

Deși martorul F. I. a evaluat estimativ suma cheltuită de persoana vătămată pe perioada spitalizării și ulterior la 10.000 lei, nu au fost depuse la dosar documente justificative care să facă dovada certă a acestui prejudiciu.

În categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse, fără excepție, suferințele și durerile de natură fizică și psihică pe care le încearcă victima unui fapt ilicit și culpabil.

În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale, este necesară o analiză în concret și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului,precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.

Atingerea de orice fel adusă integrității fizice sau sănătății unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative,între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.

În acest sens, vătămarea integrității corporale a unei persoane,atingerea dreptului la integritatea fizică - ca drept nepatrimonial,are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial,constând în suferințele fizice încercate prin săvârșirea faptului culpabil,tratamentul medical aplicat,perioada de spitalizare la care a fost supusă partea vătămată,suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior.

Astfel, sub aspectul daunelor morale, ținând cont și de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei instanța va avea în vedere că au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechele post traumatice care au afectat negativ participarea părții vătămate la viața socială și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produce prin fapta ilicită a inculpatului.

Întinderea daunelor morale va fi stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma acordat cu acest titlu să prezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără a constitui pentru acesta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală inculpatul a adus atingere unui drept fundamental al părții vătămate, dreptul la integritate fizică garantat prin art. 22 alin.1 din Constituția României, cauzându-i un prejudiciu de ordin nepatrimonial, susceptibil de reparații prin mijloace bănești conform art. 19 alin.1 Cod procedură penală.

În urma evenimentului rutier a cărui victimă a fost, partea vătămată G. C. a suferit leziuni traumatice de tipul fracturii cotil drept cu deplasare și subluxație scapulo-humerală, fracturii arc costal C7-C9 posterior stânga, fracturi piramida nazală plăgii contuze, tumefacției și excoriației care au necesitat pentru vindecare 100-110 zile îngrijiri medicale.

A rezultat din analiza actelor medicale existente la dosarul cauzei că partea vătămată G. C. la internare a prezentat fractură oase proprii ale nasului cu dezaxare, fractură cominutivă omoplat stâng cu dezaxare și diastazis, fractură complexă la nivelul omoplatului stâng, fracturi costale 7, 8, 9 posterior stânga, fractură parcelară coxal drept, s-a practicat reducerea ortopedică a luxației coxofemurală dreaptă, s-a procedat la imobilizarea umărului stâng

Martorul F. I., audiat în latură civilă, a făcut o descriere amplă a stării fizice și psihice a părții vătămate G. C., a suferințelor încercate de aceasta pe o durată îndelungată de timp, în cursul intervențiilor chirurgicale și în timpul recuperării după acestea.

Părții civile i s-a schimbat ireversibil modul de viață, o perioadă de timp a fost lipsită total de posibilitatea de a se mișca și de a participa la viața de familie și socială având în vedere faptul că după externare timp de 30 de zile a fost nevoit să meargă cu cârje axilare, a rămas cu sechele funcționale la nivelul șoldului drept și umărului drept și a trebuit să depună eforturi suplimentare pentru a duce o viață cât de cât apropiată de normalitate.

Starea fizică actuală, este în continuare afectată și îi permite părții vătămate G. C. desfășurarea unui număr limitat de activități, sentimentul creat fiind unul de frustrare, de inutilitate.

Prejudiciul fiziologic încercat de partea vătămată G. C., constând în privarea acesteia de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care acesta trebuie să-l facă pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, condiții pe care poate le va recăpăta în timp, pretinde acordarea unei compensații bănești corespunzătoare, care coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere părții vătămate o necesară satisfacție.

Instanța a reținut că accidentul i-a provocat leziuni fizice părții vătămate G. C. a determinat o altă atitudine psihică a acesteia, complet diferită de cea avută anterior producerii acestuia, schimbare determinată de necesitatea restabilirii integrității corporale iar eforturile depuse în acest sens au angrenat o suprasolicitare psihică și un efort fizic suplimentar.

Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidenta, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, in care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar aceasta împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

In ce privește daunele morale, prima instanță a apreciat ca suma de 25.000 lei este rezonabila si la stabilirea ei au fost avute in vedere atât suferințele părții vătămate, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei.

Împotriva sentinței penale au declarat apel partea civilă G. C. și inculpatul C. B..

Partea civilă G. C. a solicitat majorarea daunelor materiale până la cuantumul solicitat prin constituirea de parte civilă, arătând că la cuantificarea daunelor materiale instanța de apel trebuie să aibă în vedere proba testimonială administrată și să uzeze și de prezumțiile judecătorești. Simplul fapt că partea civilă nu și-a preconstituit înscrisuri pentru dovedirea tuturor cheltuielilor nu este suficient pentru a aprecia daunele materiale ca fiind nedovedite.

Partea civilă a arătat, de asemenea, că prin cuantumul stabilit de prima instanță, daunele morale nu sunt în măsură să compenseze în întregime prejudiciul moral suferit, referindu-se la prejudiciul legat de deficitul funcțional și prejudiciul privind schimbarea condițiilor de viață, prejudiciul cauzat de durerile fizice și psihice, prejudiciul estetic dat de purtarea bandajelor, ghipsului, cicatricilor operațiilor și postura afectată de fracturi, prejudiciul de agrement.

Inculpatul nu și-a motivat apelul, iar la primul termen de judecată a declarat că își retrage apelul, urmând a se lua act de această manifestarea de voință.

Curtea, verificând sentința atacată în raport cu motivele invocate de partea civilă în latura civilă a cauzei, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de partea civilă nu este fondat.

Persoana vătămată G. C. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând obligarea exclusivă a asiguratorului de răspundere civilă . GROUP S.A în baza răspunderii civile contractuale și delictuale la plata a 15.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente spitalizării, medicației, investigațiilor, analizelor medicale, consultațiilor și transportului, precum și la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul legat de deficitul funcțional, întrucât în urma leziunilor persoana vătămată a suferit o reducere temporară a potențialului psihic, psihosenzorial și intelectual ce a rezultat din atingerea integrității anatomo-fiziologice.

Solicitarea părții civile de majorare a cuantumului daunelor materiale este nejustificată, câtă vreme probele administrate nu au dovedit un cuantum al cheltuielilor efectuate mai mare decât cel stabilit de prima instanță. Cuantumul daunelor materiale acordate acestei părții civile au fost stabilite cu o riguroasă examinare a tuturor probelor legal administrate, inclusiv probele testimoniale despre care face vorbire partea civilă în apel.

Astfel, Curtea constată, ca și prima instanță, că din declarațiile martorului F. I. reiese că partea civilă a împrumutat de la consăteni suma de 800 lei pentru cheltuielile efectuate pe perioada spitalizării, iar din înscrisurile aflate la filele 55 și 57 din dosarul primei instanțe rezultă că partea civilă a cheltuit 50 lei pentru efectuarea unei radiografii și 400 lei pentru efectuarea unei tomografii. Așa fiind, acordarea unor daune peste suma de 1250 lei pentru repararea prejudiciului material nu este justă și nu poate avea la bază prezumții judecătorești cu privire la întinderea prejudiciului material.

Reținând, așadar că probele administrate în cauză nu au dovedit un cuantum al daunelor materiale superior celui stabilit de prima instanță, Curtea nu va majora despăgubirile materiale.

Nici critica formulată de partea civilă vizând cuantumul daunelor morale nu este fondată, instanța de apel apreciind că suma de 25.000 lei acordată de prima instanță este suficientă, pentru compensarea suferințelor fizice și morale ale părții civile G. C..

Internarea în spital a părții civile, conștiința de a fi bolnav, gravitatea leziunilor ce au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale, suferința de a fi privată de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce impunea acordarea unor compensații sub forma unor daune morale într-un cuantum precum cel acordat de prima instanță.

Este evident că s-a produs un prejudiciu moral însemnat părții civile și datorită schimbărilor survenite în condițiile sale de existență, de modificarea cursului firesc al vieții pe care partea civilă o ducea anterior săvârșirii faptei de către inculpat.

În prezenta cauza, Curtea nu identifică, însă, temeiuri pentru majorarea daunelor morale, cuantumul stabilit de prima instanță înscriindu-se pe deplin, în coordonatele unei juste și integrale reparări a prejudiciului.

Pentru considerentele arătate mai sus, motivele de apel invocate fiind neîntemeiate, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarate de partea civilă G. C..

Având în vedere că, potrivit art. 415 Cod procedură penală, inculpatul poate dispune de apelul său prin retragere, Curtea va lua act de manifestarea sa de voință.

Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul și partea civilă G. C. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Decide:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă G. C. împotriva sentinței penale nr. 87/23.01.2015 pronunțate de Judecătoria V., sentință pe care o menține.

Ia act că la data de 07.04.2015 inculpatul C. B. și-a retras apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă pe apelanți la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.

Președinte, Judecător,

A. G. I. E. C.

O. M.

Grefier,

E. A.

Red./Tehnored. OMAG/2 Ex.

Judecătoria V.-Letiția M.

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine...		Mandat european de arestare. Sentința nr. 14/2015. Curtea de... →

Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr. 372/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr. 372/2015. Curtea de Apel IAŞI