Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 619/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 619/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-08-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 619/2015
Ședința publică de la 20 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. C.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria P., împotriva sentinței penale nr. 90 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria P..
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.08.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit termen de pronunțare pentru azi, 20.08.2015, când:
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Judecătoria P., prin sentința penală nr. 90 din 28.04.2015 a dispus următoarele:
„Condamnă inculpatul V. A. C., fiul lui C. si F., nascut la 7.03.1987, CNP_, domiciliat in P., . nr.72, ..A, ., jud. Iasi, la pedepsele de 6 (șase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 al.1,2 C.pen, cu aplicarea art. 41 al.1 Cod pen și 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 228 al.1, 229 al.2 lit.b C.pen, cu aplicarea art. 41 al.1 și 35 al.1 Cod pen, ambele cu aplic.art.38 al.1 Cod pen și art.396 al.10 Cod pr.pen.
În tem.art.39 al.1 lit.b Cod pen aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 8 (opt) luni inchisoare.
Deduce perioada reținerii inculpatului din data de 28.01.2015.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art.65 rap.la art. 66 al.1 lit.a,b,h,k Cod pen.
În tem.art.241 mal.1 lit.c Cod pr.pen, măsura controlului judiciar încetează de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Ia act că persoana vătămată V. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză
În tem.art.274 al.1 Cod pr.pen, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 130 lei.”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr.36/P/2015 din 2.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a fost trimis în judecată, sub control judiciar, inculpatul V. A. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin.1,2 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal și furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.2 lit. b Cod Penal, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod Penal și art. 41 alin.1 Cod Penal, ( 2 acte materiale ), ambele cu aplic. art. 38 alin.1 Cod penal.
În fapt s-a reținut că în perioada 15-20.12.2014, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate V. M., unde a rămas mai multe zile și de unde a sustras, în două rânduri, în baza aceleași rezoluții infracționale, mai multe bunuri în scopul însușirii și valorificării acestora. Împrejurarea că ușa de acces era neasigurată a facilitat pătrunderea acestuia în interiorul locuinței fără forțarea sistemul de închidere. Astfel, din locuința persoanei vătămate inculpatul a sustras 2 genți voiaj (trolere), o bicicletă fitness, 3 covoare, un cuptor cu microunde și 5 cutii cu mărțișoare, bunuri pe care le-a vândut ulterior. Bunurile au fost evaluate la suma totală de 1800 lei.
În cursul cercetărilor bunurile au fost recuperate în totalitate și restituite persoanei vătămate care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr.1/29.01.2015 a Judecătoriei P., față de inculpat s-a dispus măsura controlului judiciar, măsură luată, de asemenea, și în cursul judecății.
Prin declarațiile sale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, în cursul judecății acesta recunoscând învinuirea conform rechizitoriului și solicitând aplicarea disp.art.375 al.1 și 396 al.10 Cod pr.pen.
Au fost administrate ca mijloace de probă: declarații persoană vătămată V. M.; proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; planșe fotografice reprezentând bunurile sustrase din locuința persoanei vătămate V. M., raport criminalistic nr._ din 26.01.2015 întocmit de I. Iași- Serviciul de criminalistică; proces verbal de reconstituire și planșe foto; declarații martori N. I., B. V., S. I., S. A.; procese verbale de predare obiecte; adrese reprezentând valoarea prejudiciilor; declarații inculpat.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Persoana vătămată V. M. a formulat o plângere, arătând că în perioada 15.12-20.12.2014 persoane necunoscute i-au forțat geamul din termopan de la balconul locuințe, pătrunzând în interior de unde i-au sustras 2 genți voiaj (trolere), o bicicletă fitness, 3 covoare, un cuptor cu microunde și 5 cutii cu mărțișoare, în valoare totală de 1500 lei.
Din cercetările efectuate a rezultat că autorul este inculpatul V. A. C. care perioada 15-20.12.2014, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate, ușa de acces fiind neasigurată. Aici a rămas mai multe zile, de unde a sustras, în două rânduri, în baza aceleași rezoluții infracționale, 2 genți voiaj (trolere), o bicicletă fitness, 3 covoare, un cuptor cu microunde și 5 cutii cu mărțișoare.
Bunurile au fost vândute ulterior numiților S. I., S. A. și B. V., așa cum rezultă din declarațiile acestora, ei neavând cunoștință despre apartenența reala a bunurilor achiziționate.
În cauză a fost efectuată o cercetare la fața locului, ocazie cu care au fost ridicate mai multe urme papilare, care au fost supuse ulterior analizei criminalistice. Așa cum rezultă din raportul criminalistic nr._ din 26.01.2015 întocmit de I. Iași - Serviciul de criminalistică, urmele au fost create de inculpatul V. A. C..
În ceea ce privește pe inculpat, acesta a recunoscut prin toate declarațiile sale săvârșirea faptelor, arătând modul în care a pătruns în apartamentul persoanei vătămate de unde a sustras bunuri, pe care le-a valorificat ulterior. Și în cursul judecății acesta recunoscând învinuirea conform rechizitoriului.
Față de acestea, coroborând probele administrate cu declarația inculpatului de recunoaștere a învinuirii, instanța constată dovedită vinovăția acestuia care a pătruns pe nedrept, pe timp de noapte, în locuința persoanei vătămate, de unde a sustras în două rânduri bunuri, urmând a dispune condamnarea sa la pedepsele de 6 (șase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 al.1,2 C.pen, cu aplicarea art. 41 al.1 Cod pen și 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 228 al.1, 229 al.2 lit. b C. pen, cu aplicarea art. 41 al.1 și 35 al.1 Cod pen, ambele cu aplic.art.38 al.1 Cod pen și art.396 al.10 Cod pr. pen.
În tem.art.39 al.1 lit.b Cod pen va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 8 (opt) luni inchisoare.
Va deduce perioada reținerii inculpatului din data de 28.01.2015.
La individualizarea pedepselor se rețin circumstanțele comiterii acestora, urmările efectiv produse, pluralitatea faptelor, precum și profilul inculpatului, cunoscut cu multiple antecedente penale din fapte de aceeași natură, de altfel, în prezentele fapte fiind săvârșite în stare de recidivă. De asemenea, se mai are în vedere reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conf.art.396 al.10 Cod pr.pen, dată fiind recunoașterea învinuirii.
Având în vedere aceste împrejurări, scopul pedepsei neputând fi realizat decât în regim privativ de libertate, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.65 rap.la art. 66 al.1 lit.a,b,h,k Cod pen.
În tem.art.241 mal.1 lit.c Cod pr.pen, măsura controlului judiciar va înceta de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere că bunurile au fost recuperate în totalitate și restituite persoanei vătămate, la lua act că aceasta nu s-a constitut parte civilă în cauză.
Văzând și disp.art.274 al.1 Cod pr.pen,”
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termenul legal, prevăzut de art. 410 Cod de procedură penală, P. de pe lângă Judecătoria P., sub aspectul nelegalității acesteia.
În motivarea căii de atac, în esență, s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a dispus încetarea de drept a măsurii preventive a controlului judiciar la data rămânerii definitive a sentinței penale, reținând ca și cadru legal dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c) Cod de procedură penală.
Se susține că la data pronunțării sentinței penale nr. 90 de către Judecătoria P., respectiv 28.04.2015, nu era incident niciunul dintre cazurile reglementate de art. 241 alin. 1 lit. a) și c) Cod de procedură penală, întrucât, pe de o parte, perioada de 60 de zile de la luarea măsurii preventive a controlului judiciar se împlinea la data de 06.06.2015, iar, pe de altă parte, luând în considerare dispozițiile art. 551 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de fond nu era definitivă.
Se indică și faptul că nu se poate constata încetarea măsurii preventive a controlului judiciar, la momentul pronunțării sentinței penale, dar pentru o dată ulterioară, incertă. Totodată, pe fondul cauzei, se impunea ca instanța să mențină măsura preventivă a controlului judiciar și doar ulterior, în ipoteza în care constata una dintre situațiile care conduc la încetarea de drept a măsurii preventive, avea posibilitatea legală de a se pronunța prin încheiere, conform procedurii prevăzută de art. 241 alin. 3 Cod de procedură penală.
Se precizează și că, la data de 06.06.2015, instanța de fond trebuia să constate încetată de drept măsura preventivă și să comunice această împrejurare și organelor de poliție.
În lumina acestor argumente, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale nr. 90/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria P..
Interpelat, conform art. 420 alin. 4 Cod de procedură penală, inculpatul-intimat V. A. C. a învederat, la termenul de judecată din 11 august 2015, că nu dorește a da declarații în fața instanței de apel.
Examinând actele și lucrările cauzei, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca fondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria P., urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
În mod just, și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, și însușit de inculpat, care a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, cerere încuviințată, instanța de fond a reținut că inculpatul V. A. C., în stare de recidivă postexecutorie, în perioada 15.12.2014 – 20.12.2014, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate V. M., unde a rămas mai multe zile și de unde a sustras, în două rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe bunuri în scopul însușirii și valorificării acestor, săvârșind, astfel, o infracțiune de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, și o infracțiune de furt calificat, în formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal – art. 229 alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele în condițiile concursului real prevăzut de art. 38 alin. 1 Cod penal și cu reținerea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat, instanța de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpatul V. A. C..
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului V. A. C. s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond, care a ținut cont de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de legea penală (inviolabilitatea domiciliului și patrimoniul persoanelor); natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (recuperarea bunurilor sustrase); motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (starea de recidivă postexecutorie, raportat la existența unor condamnări anterioare, în principal, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni; săvârșirea faptelor la mai puțin de 4 luni de la momentul liberării condiționate din executarea unei pedepse de 3 ani și 10 luni de închisoare); conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptelor atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată; judecarea cauzei s-a desfășurat în procedura abreviată prevăzută de art. 349 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală, art. 375 Cod de procedură penală, art. 377 Cod de procedură penală, art. 395 alin. 2 Cod de procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală).
Referitor la cuantumul pedepselor, Curtea arată că, în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Cod penal, în mod adecvat, instanța de fond s-a orientat către minimul special prevăzut de lege (6 luni de închisoare), minim pe care raportat la dispozițiile art. 79 alin. 1-3 Cod penal, l-a redus inițial cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală (cauză specială de reducere a pedepsei) și, ulterior, l-a majorat cu jumătate, conform prevederilor art. 43 alin. 5 Cod penal (starea de recidivă postexecutorie).
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal – art. 229 alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și cu reținerea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea indică faptul că pedeapsa aplicată este nelegală, întrucât minimul de la care instanța de fond avea posibilitatea de a porni în operațiunea de individualizare a pedepsei este de 2 (doi) ani de închisoare.
Aceasta întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat reglementată de art. 228 alin. 1 Cod penal – art. 229 alin. 2 lit. b) Cod penal este închisoarea de la 2 la 7 ani. Prin reținerea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, limitele de pedeapsă devin ale închisorii de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, iar ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 43 alin. 5 Cod penal, limitele de pedeapsă între care instanța poate realiza operațiunea de individualizare judiciară redevin ale închisorii de la 2 la 7 ani.
Or, cu privire la apelul declarat de către procuror, se constată că, prin adresa nr. 1132/III/2/2015 din 30.04.2015, P. de pe lângă Judecătoria P. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 90/28.04.2015, în ceea ce îl privește pe inculpatul V. A. C., nefăcându-se nicio precizare referitoare la motivele de apel.
Prin motivele de apel scrise, trimise ulterior instanței, (depuse la data de 11 iunie 2015), unitatea de parchet își limitează motivele de apel numai la nelegalitatea sentinței în ceea ce privește dispoziția instanței privind măsura preventivă a controlului judiciar.
Având în vedere că ulterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond, nu este posibilă verificarea de către această instanță a legalității și temeiniciei măsurii preventive, încălcarea obligației de a o verifica în termenul prevăzut de lege duce la încetarea de drept a măsurii preventive.
Luând în considerare și faptul că motivele de apel au fost depuse după data de 6 iunie 2015 (așadar, după împlinirea termenului de 60 de zile în care trebuia a fi efectuată verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar), se impune concluzia că adresa de apel împreună cu motivele de apel conturează, fără echivoc, că apelul a fost exercitat de procuror în favoarea inculpatului V. A. C. (cu privire la posibilitatea de a stabili dacă o cale de atac este exercitată în favoarea inculpatului pot fi avute în vedere motivele de apel, în situația în care cererea de apel nu este motivată, a se vedea și Decizia Tribunalului Suprem – Secția penală nr. 1960 din 21 august 1985, publicată în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1985, Editura Științfică și Enciclopedică, București, 1987, pagina 357).
Atacarea sentinței fiind făcută în favoarea inculpatului (ad mitiorem) nu poate fi făcută sub nicio formă o refromatio in pejus, instanța de apel fiind obligată să nu reformeze sentința de apel decât în favoarea inculpatului. Astfel, apelul procurorului făcut în favoarea unei părți este considerat ca și cum ar fi fost făcut de acea parte, producând aceleași efecte și fiind supus restricțiilor prevăzute de art. 418 alin. 2 Cod de procedură penală (a se vedea, în acest sens, Curtea de Apel B., Secția penală și pentru cauze cu minori și familie, decizia nr. 204/2004, în C.P.J.P. 2004, p. 282-283, citată de D. G. în M. U. (coordonator), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Editura C.H. B., 2015, pagina 1065; în același sens, Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, Decizia nr. 3141/2001, B.J. – Baza de date în L. M., L. R., L. S., R. B. - Codul de procedură penală, Editura C.H. B., 2008, p. 1062-1063).
Pe cale de consecință, instanța de apel nu poate majora pedeapsa stabilită în privința inculpatului V. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal – art. 229 alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal și cu reținerea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
În mod adecvat, a fost aplicat sporul de o treime din pedeapsa cea mai ușoară, prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal.
Pedeapsa de 1 (un) ani și 8 (opt) luni de închisoare este în măsură, prin executarea în regim de detenție, să ducă la reeducarea inculpatului, la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și la formarea unei atitudini corecte a acestuia față de normele de drept și regulile de conviețuire socială.
În ceea ce privește critica de nelegalitate a sentinței penale apelate, Curtea arată că potrivit art. 241 alin. 1 Cod de procedură penală, măsura preventivă a controlului judiciar încetează de drept:
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;
c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
d) în alte cazuri anume prevăzute de lege.
În prezenta cauză, instanța de fond a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul V. A. C. la data de 08.04.2015, pentru o perioadă de 60 de zile, cu începere de la data de 08.04.2015 și până la data de 06.06.2015, inclusiv.
Pe cale de consecință, la data de 28.04.2015, nu era împlinit termenul de 60 de zile în care se impunea a fi verificată legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar, nefiind astfel incident cazul prevăzut de art. 241 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală.
Nu își găseau, de asemenea, aplicabilitatea nici dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. b) Cod de procedură penală, fiind dispusă o soluție de condamnare a inculpatului, cu executarea pedepsei în regim de detenție și nici dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c) Cod de procedură penală, hotărârea primei instanțe neavând caracter definitiv raportat la dispozițiile art. 551 Cod de procedură penală.
La data de 16.06.2015, instanța de control judiciar a constat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului V. A. C., în baza art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 241 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală, ca urmare a expirării termenului de 60 de zile prevăzut de lege, în care se impunea a fie efectuată verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar (fila 20 dosar instanța de control judiciar).
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr. 90/28.04.2015 pronunțată de către Judecătoria P., pe care o va desființa în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza,
Va înlătura din sentința penală apelată dispoziția privind încetarea de drept a măsurii controlului judiciar la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 90/28.04.2015 pronunțată de către Judecătoria P..
Va constata că inculpatul V. A. C. este arestat preventiv în altă cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
Suma de 260 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (avocat A. M. – delegație nr._/17.06.2015 emisă de Baroul Iași) va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr. 90/28.04.2015 pronunțată de către Judecătoria P., pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza,
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind încetarea de drept a măsurii controlului judiciar la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 90/28.04.2015 pronunțată de către Judecătoria P..
Constată că inculpatul V. A. C. este arestat preventiv în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
Suma de 260 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (avocat A. M. – delegație nr._/17.06.2015 emisă de Baroul Iași) va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în vederea soluționării căii de atac a apelului rămân în sarcina acestuia, din care suma de 260 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (avocat A. M. – delegație nr._/17.06.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 august 2015.
Președinte, Judecător,
M. ChirilăAdrian C.
Grefier,
C. B.
Redactat/tehnoredactat A.C.
5 ex./21.08.2015
Judecătoria P.
Judecător I. Ș.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 105/2015.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
