Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 983/2012. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 983/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 983/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 983/2012

Ședința publică de la 25 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător E. S.

Judecător C.-G. T.

Grefier V. M.

Ministerul Public reprezentat prin procuror – I. C. – din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul V. S. împotriva sentinței penale nr. 518 din 21 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul cu nr._ .

Compunerea completului de judecată a fost stabilită, în conformitate cu dispozițiile art 98 al. 6 din Codul de procedură penală, prin includerea doamnei judecător S. E., conform listei de permanență pentru 25 septembrie 2012, în locul doamnei judecător C. M. - titular al completului R-1- aflată în concediu medical.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. H. A. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Av. H. A. pentru inculpatul recurent depune la dosar motivele de recurs. Arată că nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.

Av. H. A. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului formulat de inculpat, recurs ce vizează latura civilă a cauzei. Urmează ca instanța de recurs să aibă în vedere că din întreg materialul probator administrat a rezultat un prejudiciu material în valoare totală de 48.000 lei, valoare pentru care partea vătămată s-a și constituit parte civilă. În cursul urmăririi penale, inculpatul a achitat 28.000 lei din prejudiciul cauzat. Cu toate că există la dosarul de fond dovada achitării parțiale a prejudiciului, instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 24.537,15 lei. Formulează concluzii de admitere a recursului formulat de inculpat, pentru motivele arătate.

Reprezentantul Ministerului public având cuvântul formulează concluzii de admitere a recursului declarat de inculpat. Din actele dosarului rezultă că a fost o eroare de calcul.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față.

Prin sentința penală nr. 518 din data de 21 februarie 2012, Judecătoria Iași a dispus următoarele:

„Condamnă pe inculpatul V. S., fiul lui V. și E., născut la data de 13.10.1986 în mun.Iași, jud.Iași, domiciliat în mun.Iași, Fdc. F. M. nr.8, ., etaj 2, ., cu reședința în Spania, Valera de Abajo (CUENCA), Calle Zacatino no.38, CNP_, cetățean român, studii medii, student, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:

- „delapidare”, prev. și ped. de art.215 ind.1 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și art.320¹ alin.7 din Codul penal, la pedeapsa de 1(un) an și 2(două) luni închisoare.

- „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art.290 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și art.320¹ alin.7 din Codul penal, la pedeapsa de 5(cinci) luni închisoare.

În baza disp. art.33 lit.a) și art.34 lit.b) din Codul penal, contopește pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală, inculpatul V. S. urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă, de 1(un) an și 2(două) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, aplică inculpatului V. S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) din Codul penal.

În baza disp. art.81 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei totale rezultante de 1(un) an și 2(două) luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, pe o durată de 3(trei) ani și 2(două) luni care, conform disp. art.82 alin.1 din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpat.

Atrage atenția inculpatului V. S. asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 din Codul penal.

În baza disp. art.71 alin.5 din Codul penal, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat.

În baza disp. art.348 din Codul de procedură penală, dispune anularea înscrisurilor falsificate de către inculpatul V. S..

Constată recuperat parțial prejudiciul cauzat părții civile și, în baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul V. S. să plătească părții civile S.C. „M. D.” S.R.L., cu sediul social în mun.B., ..12, jud.B. și cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat „D. N.”, cu sediul în mun.B., ..8, etaj 2, cam.3, jud.B., prin reprezentanții săi legali, suma de 24.537,15 lei, cu titlu de despăgubiri civile și respinge restul pretențiilor formulate de partea civilă.”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis la data de 26.04.2011, în dosarul nr.2597/P/2011 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V. S., pentru săvârșirea infracțiunii de „delapidare în formă continuată”, prev. și ped. de art.215¹ alin.1 din Codul penal cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și a infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată”, prev. și ped. de art.290 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul V. S., în perioada ianuarie 2009- august 2009, în calitate de agent comercial în cadrul . B., și-a însușit și a folosit și a traficat în interes propriu bunuri din cele destinate distribuției/vânzării, prin întocmirea de facturi pentru mărfuri nepredate beneficiarilor donați în documentele primare, precum și chitanțe pentru sume de bani neîncasate în realitate de la clienții nominalizați în documente, prin vânzarea scriptică de bunuri către sine (ca persoană fizică), urmată de încasarea parțială a contravalorii acestora, și-a însușit sune de bani provenite din încasări și a vândut fără a emite facturi mărfuri din cele úte spre distribuție, cauzând un prejudiciu total de 46.037,15 lei - recuperat parțial cursul urmăririi penale.

În cursul judecății, la primul termen cu procedură completă, din data de 18.10.2011, după verificarea și constatarea regularității actului de sesizare, anterior începerii cercetării judecătorești, apărătorul ales al inculpatului V. S., a depus la dosarul cauzei declarația notarială autentificată sub nr.2857 din 17.10.2010 la Biroul Notarului Public V. C. Iași, din care rezultă că acesta recunoaște fără rezerve săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în condițiile descrise în actul de sesizare al instanței, că solicită, în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că își menține declarațiile date anterior și că înțelege să se folosească doar de proba cu înscrisuri în circumstanțiere (fila 38, dosar instanță).

Instanța, după punerea în discuția părților a cererilor formulate, a admis în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, cererea inculpatului V..

Analizând actele și lucrările dosarului de față, prin coroborarea probatoriilor administrate în cursul urmării penale, raportat și la declarația inculpatului ASTĂCIOAEI M., făcută prin declarație autentică, de recunoaștere necondiționată a faptelor reținute în sarcina sa, instanța a reținut următoarele:

În fapt. În baza contractului înregistrat la I.T.M. B. la data de 25 martie 2009, inculpatul V. S. a fost angajat ca agent comercial la S.C. „M. D.” S.R.L. B. pentru societăți/persoane fizice autorizate din județul Iași (în afara municipiului Iași), scriptic începând activitatea din ziua de 1.03.2009. Practic, inculpatul a desfășurat activitatea de agent de vânzări cu începere din data de 21.01.2009, când s-a realizat predarea-primirea gestiunii, primele facturi emise și primele chitante predate cu sumele încasate datând din 22.01.2009.

Conform fișei postului, inculpatul V. S. avea următoarele atribuții:

- livrarea către clienții societății a mărfurilor ridicate de la depozit, conform traseului zilnic stabilit de supervizor.

- emiterea de facturi și încasarea contravalorii mărfurilor, cu obligația emiterii chitanțelor. Nu îi era permis să livreze mărfuri către un client dacă factura anterioară nu era achitată.

- întocmirea fișelor de încasări care trebuiau să corespundă cu chitanțele (numeric și valoric).

Ca procedură de lucru, inculpatul ridica marfa din depozitul societății pe bază de aviz de însoțire. Pentru mărfurile nevândute, la sfârșitul zilei, inculpatul realiza întoarcerea în depozit, tot pe bază de aviz iar încasările le preda șefului punctului de lucru pe bază de borderou.

În perioada în care a fost angajat, inculpatul V. S. și-a însușit bunuri primite în gestiune și bani încasări, prin următoarele modalități:

- livra mărfuri fără a emite factură și încasa prețul pe care îl păstra pentru sine. La sfârșitul zilei, când returna marfa rămasă, completa cu date false facturi prin care atesta livrări către clienți ai societății, dar care de fapt nu primiseră marfă - acesta pentru a justifica diferența de produse returnate la depozit și implicit, volumul activităților zilnice.

Apoi, pe măsură ce realiza încasări, pentru a nu fi depistate vânzările fictive, sumele primite erau menționate în chitanțe ca fiind plătite de alte societăți decât cele care efectuau efectiv operațiunea de plată.

- în alte situații, la încasare, inculpatul menționa în exemplarul chitanței predate la punctul de lucru o sumă diferită față de cea achitată de client, diferența însușindu-și-o.

- a vândut mărfuri „la negru", facturându-le pe numele său în calitate de client dar a achitat ulterior (mai înainte de sesizarea organelor de urmărire penală), în mare parte, valoarea acestora.

- nu a predat încasările realizate de la un număr de 20 clienți.

- la predarea gestiunii, în ziua de 10.08.2009, nu a putut justifica lipsa unor produse în valorare de 2.985,02 lei.

Pentru lămurirea situației de fapt, în cursul urmăririi penale, s-a efectuat o expertiză contabilă, rezultând următoarele:

1- în perioada 26.01._09, inculpatul a întocmit un număr de 200 facturi pentru livrarea de mărfuri unor societăți sau persoane fizice care în realitate nu au primit acele, facturile neregăsindu-se în evidența contabilă a acestora. Vânzarea s-a realizat

de fapt către alți destinatari, fără factură - încasările fiind păstrate de inculpat în folos

propriu. Valoarea totală a celor 200 facturi este de 92.040,81 lei.

2 - pentru a masca vânzările fictive, din alte încasări, inculpatul a întocmit, în perioada 02.02.2009-7.08.2009, un număr de 183 chitanțe în valoare totală de 61.871,01 lei - sumă predată la casieria societății.

Deși expertiza nu a menționat în mod expres, instanța constată că diferența între valorile menționate la pct. l și 2 constituie prejudiciu. (31.169,80 lei).

3 – în perioada 6.03._09, inculpatul a emis un număr de 26 chitanțe, menționând pe exemplarul 2 alte sume decât cele efectiv încasate. D. în 6 situații, sumele predate și menționate în exemplarul predat la casierie erau mai mici decât cele achitate de client și menționate în exemplarul predat acestuia. În celelalte situații, valorile menționate au fost mai mari. Compensând plusurile cu minusurile din aceste chitanțe, nu rezultă prejudiciu, ci o sumă totală de 1.067,40 în plus între evidența furnizorului față de a plătitorilor. Din această activitate, nu s-a reținut prejudiciu.

4 - în intervalul iulie - august 2009, inculpatul nu a predat încasări în valoare de 6500,42 lei.

5 - la data de 10.08.2009, la sfârșitul ultimei zile de lucru, inculpatul nu a putut justifica marfă în valoare de 2.985,02 lei.

6- în perioada 22.01._09, inculpatul a vândut mărfuri altor persoane fizice/juridice decât cele din nomenclatorul de parteneri ai S.C. „M. D.” S.R.L., facturându-le pe numele său. Valoarea celor 152 facturi emise în condițiile date, a fost de 78.683,33 lei. Corelativ, în aceeași perioadă, inculpatul a emis un număr de 156 chitanțe reprezentând plăți efectuate de el pentru aceste mărfuri - în valoare totală de 77.841, 53 lei. Diferența de 841,80 lei nu a mai fost predată la furnizor, intrând așadar în calculul prejudiciului.

Însumând valorile menționate mai sus, rezultă un prejudiciu în valoare de 41.497,04 lei.

Expertiza efectuată în cursul urmăririi penale a stabilit un prejudiciu de 46.037,15 lei .Expertul nu a evidențiat în mod net, așa cum s-a arătat anterior, diferența de valoare între cele 200 facturi emise către clienții care nu au primit efectiv marfa și cele 183 chitanțe emise pe numele altor etăți decât cele care au realizat efectiv plata, dar a reținut ca prejudiciu o sumă de 42.210,33 lei evidențiată în Anexa A la raport, în care face referire la punctaj realizat între furnizor și clienți cu privire la sumele „reclamate în dosar" comparativ cu „sumele constatate de expertiză" . Examinând centralizatoarele întocmite pentru fiecare client în parte, instanța constată că au fost avute în vedere atât facturi dintre cele care nu figurează în evidența contabilă a clientului, chitanțe dintre cele care nu figurează în evidența contabilă a clientului, chitanțe cu valori diferite (chiar cele cu valori mai mici la client ai mari la furnizor), chitanțe înregistrate eronat la cei doi parteneri. La suma de mai sus, au fost adăugate: lipsa la inventarul din 10.08.2009, diferența de 841,80 lei între mărfurile facturate pe numele său și cele achitate, dar a fost omisă de expert suma de 6.500 lei - nepredată de inculpat la încetarea activității.

În cursul urmăririi penale, în vederea recuperării prejudiciului cauzat, inculpatul V. S. a efectuat următoarele plăți:

- la data de 2.12.2009 - 10.000 lei (fila 344 vol.2, dosar urmărire penală);

- la data de 8.12.2009 - 5.000 lei (fila 345 vol.2, dosar urmărire penală);

- la data de 15.09.2010 - 6.500 lei (fila 248, vol.1, dosar urmărire penală);

- la data de 08.02.2011 – 6.500 lei (fila 249, vol.1, dosar urmărire penală); Total prejudiciu recuperat de inculpat -28.000 lei.

Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, a fost dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv:

- plângerea formulată de S.C. reprezentantul legal al „M. D.” S.R.L. B. la data de 31.08.2009;

- constituirea de parte civilă a reprezentantului societății - GUȘA G. (cu suma de 47.325 lei);

- declarația directorului de vânzări a punctului de lucru, numitul Z. L.;

- copia contractului de muncă a inculpatului și fișa postului, note explicative ale inculpatului, copii ale registrelor de casă și fișe – clienți;

- raportul de expertiză contabilă, efectuat în cursul urmăririi penale, cu anexele H (f. 280-285), B (f. 289-294), C (f. 295-300), D ( f. 301-302), Z ( f. 303 - împreună cu xerocopii ale chitanțelor nepredate), A (f. 349-353), note explicative date de inculpat;

- procesul verbal din 2009 prin care inculpatul a primit gestiunea, precum și primele documente din care că acesta a început activitatea la 22.10.2009 ( avize de însoțire, facturi);

- fișele de evidență a formularelor cu regim special ridicate de inculpat, documentele care atestă lipsa în gestiune constatată la 10.08.2009 (f. 346-348)

- anexele M și K la raportul de expertiză cuprinzând copii ale facturilor pe care inculpatul le-a emis pe numele său precum și chitanțele emise pe numele său.

- copii ale documentelor primare emise de inculpat în numele S.C. „M. D.” S.R.L., în baza cărora expertul desemnat a efectuat punctajele între furnizor și clienți.

- declarațiile date de către inculpat în cursul urmăririi penale, care a recunoscut ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, precizând că a comis aceste fapte deoarece a întâmpinat dificultăți financiare în respectiva perioadă de timp. ț

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, având în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut, fără rezerve, comiterea ambelor infracțiuni reținute prin rechizitoriu în sarcina sa, în condițiile descrise anterior de către instanță, instanța constată că s-a făcut, pe deplin, dovada vinovăției inculpatului V. S..

În drept, faptele inculpatului V. S. care, în perioada ianuarie 2009 - august 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de agent comercial în cadrul . B., și-a însușit și a folosit și a traficat în interes propriu bunuri din cele destinate distribuției/vânzării, prin întocmirea de facturi pentru mărfuri nepredate beneficiarilor donați în documentele primare, precum și chitanțe pentru sume de bani neîncasate în realitate de la clienții nominalizați în documente, prin vânzarea scriptică de bunuri către sine (ca persoană fizică), urmată de încasarea parțială a contravalorii acestora, și-a însușit sune de bani provenite din încasări și a vândut fără a emite facturi mărfuri din cele úte spre distribuție, cauzând un prejudiciu total de 46.037,15 lei - recuperat parțial cursul urmăririi penale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „delapidare în formă continuată”, prev. și ped. de art.215¹ alin.1 din Codul penal cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și ale infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată”, prev. și ped. de art.290 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, faptele fiind comise în forma concursului real de infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, instanța a avut în vedere, cumulativ, dispozițiile art. 52 si art.72 Cod penal, dând totodată eficiență disp. art 320¹ din Codul de procedură penală, astfel cum a fost acesta modificat și completat prin Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea judecării proceselor.

Potrivit art. 52 Cod penal: “Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.”, iar potrivit art.72 Codul penal, la stabilirea si aplicarea pedepselor instanța va ține seama “de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.”

Față de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, instanța a reținut că inculpatul V. S., recunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și fiindu-i admisă cererea de judecare potrivit procedurii simplificate, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, respectiv limita minimă și maximă prevăzute de legea penală pentru fiecare infracțiune comisă.

Aplicând așadar, în privința inculpatului V. S. cauza legală de reducere a pedepsei, prev. de disp. art 320¹ Cod procedură penală, instanța a aplicat acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea, între limitele speciale reduse cu o treime.

În demersul de stabilire a cuantumul concret al pedepsei aplicată inculpatul, între limitele de pedeapsă speciale astfel reduse, instanța a ținut seama și de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 72 Cod penal.

Astfel, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat, instanța s-a raportat la criterii precum modalitatea de săvârșire a faptei, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracțiunea le-a produs sau ar fi putut sa le producă, precum și la rezonanța pe care fapta a avut-o în rândul comunității din care infractorul face parte.

A reținut instanța că inculpatul V. S. a acționat într-un mod care denotă pericol public și un pericol social crescut, prin comiterea faptelor după un plan infracțional bine stabilit, prin comiterea unui număr mare de acte materiale de însușire a unor sume de bani din gestiuni și prin falsificarea unui număr important de acte în vederea ascunderii lipsurilor din gestiune, ceea ce, în opinia instanței, denotă perseverență infracțională din partea inculpatului.

A constatat instanța că, în cauza penală de față, faptele comise de către inculpatul V. S. prezintă o gravitate deosebită, prin specificul unor atare fapte și prin modul de comitere a acesteia, așa cum s-a arătat anterior, consecințele faptelor fiind grave, prejudiciul cauzat fiind mare.

Cu privire la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, că a avut o poziție procesuală corectă pe parcursul desfășurării procesului penal și că a recuperat parțial, în cursul urmăririi penale, prejudiciul cauzat. A mai constatat instanța faptul că inculpatul este o persoană tânără și care a manifestat regret și față de infracțiunea săvârșită și față de consecințele faptei.

Toate aceste aspecte coroborate, au condus instanța la concluzia potrivit căreia faptele comise de inculpat au un potențial ridicat de pericol social. Raportat la toate aceste criterii, punând așadar în balanță ansamblul tuturor circumstanțelor de natură a caracteriza faptele și persoana inculpatului, instanța a apreciat că aplicarea pentru inculpat a câte unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare infracțiunea comisă, așa cum au fost acestea reduse ca efect al aplicării disp. art.320¹ din Codul de procedură penală, este de natură să contribuie la reeducarea inculpatului și să atingă scopul prevăzut de art.52 din Codul penal.

În baza disp. art.33 lit.a) și art.34 lit.b) din Codul penal, a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală, inculpatul V. S. urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă, de 1(un) an și 2(două) luni închisoare.

În temeiul disp. art. 71 rap. la disp. art. 64 lit. a) teza a II-a si b) Cod penal și în lumina dispozițiilor deciziei nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, instanța a considerat necesar ca în privința inculpatului V. S. să facă și aplicarea unei pedepsei accesorii, de natură să întregească pedeapsa principală și să servească scopului reeducării acestora.

Astfel, natura și gravitatea faptei săvârșite conduce la concluzia nedemnității sale în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

De asemenea, instanța a apreciat că interzicerea celor două drepturi este justificată și proporțională având în vedere faptul că exercitarea funcțiilor publice și a autorității de stat nu poate fi încredințată decât acelor persoane care posedă probitatea morală necesară și au o conduită ireproșabilă în societate, nefiind de acceptat ca cei care se fac vinovați de comiterea unor fapte penale să acceadă la funcții sau demnități publice, postură din care ar trebui să constituie modele de comportament în societate.

Apreciind că scopul pedepsei, conform disp.art.52 Cod penal și, implicit, reeducarea inculpatului V. S., poate fi atins chiar fără executarea efectivă a pedepsei, fiind întrunite condițiile prev. de disp.art.81 alin.1 din Codul penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei totale rezultante aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, stabilind termenul de încercare conform art.82 alin.1 Cod penal.

A învederat inculpatului V. S. disp.art.83 Cod penal privind faptul că, dacă în cursul termenului de încercare stabilit prin prezenta hotărâre, va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va dispune revocarea suspendării condiționate a executării prezentei pedepse.

Conform disp. art.71 alin.5 din Codul penal, a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat, respectiv pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că inculpatul V. S. a achitat, așa cum s-a arătat anterior, parte din prejudiciul cauzat, respectiv, suma de 28.000 lei, conform chitanțelor aflate la dosarul de urmărire penală și indicate anterior.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată S.C. „M. D.” S.R.L. B., prin reprezentanții săi legali, a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 48.000 lei precizând, la solicitarea instanței, că nu s-a recuperat nicio sumă de bani din acest prejudiciu. Partea civilă nu s-a prezentat în fața instanței pentru a face alte precizări, deși instanța i-a solicitat acest lucru prin adresele emise.

Pentru aceste motive instanța, a constatat recuperat parțial prejudiciul cauzat părții civile și, în baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, a obligat inculpatul V. S. să plătească părții civile S.C. „M. D.” S.R.L., prin reprezentanții săi legali, suma de 24.537,15 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând diferența de prejudiciu ce rezultă din actele și lucrările dosarului și a respins restul pretențiilor formulate de partea civilă.

În termen legal inculpatul V. S., prin avocatul ales a recurat sentința penală sus menționată, numai sub aspectul laturii civile, invocând faptul că instanța de fond a calculat greșit cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat către partea civilă S.C. „M. D.” S.R.L.

Părțile au fost legal citate.

Instanța de recurs a analizat sentința penală recurată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 6 alin. 1, 2 Cod procedură penală raportat la criticile invocate constatând:

Inculpatul V. S. a fost trimis în judecată pentru pentru săvârșirea infracțiunii de „delapidare în formă continuată”, prev. și ped. de art.215¹ alin.1 din Codul penal cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și a infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată”, prev. și ped. de art.290 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal.

Instanța de fond a evaluat probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, inculpatul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală, reținând cu certitudine vinovăția inculpatului V. S., constând în aceea că în perioada ianuarie 2009 - august 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de agent comercial în cadrul . B., și-a însușit și a folosit și a traficat în interes propriu bunuri din cele destinate distribuției/vânzării, prin întocmirea de facturi pentru mărfuri nepredate beneficiarilor donați în documentele primare, precum și chitanțe pentru sume de bani neîncasate în realitate de la clienții nominalizați în documente, prin vânzarea scriptică de bunuri către sine (ca persoană fizică), urmată de încasarea parțială a contravalorii acestora, și-a însușit sune de bani provenite din încasări și a vândut fără a emite facturi mărfuri din cele úte spre distribuție, cauzând un prejudiciu total de 46.037,15 lei - recuperat parțial cursul urmăririi penale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „delapidare în formă continuată”, prev. și ped. de art.215¹ alin.1 din Codul penal cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal și ale infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată”, prev. și ped. de art.290 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, faptele fiind comise în forma concursului real de infracțiuni.

Sub aspectul situației de fapt, al încadrării juridice și individualizarea pedepsei aplicate, instanța de recurs constată legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, vinovăția fiind cert stabilită.

Sub aspectul rezolvării acțiunii civile a cauzei, instanța de recurs constată că partea civilă . B. s-a constituit parte civilă cu suma de 48.000 lei, iar inculpatul a făcut dovada achitării parțiale a prejudiciului – în cursul cercetării judecătorești ( respectiv cele 4 procese verbale – filele 34-37, dosar fond, în valoare totală de 28.000 lei).

De asemenea, se constată că instanța de fond a calculat eronat prejudiciul achitat; hotărârea primei instanțe urmând a fi reformată în acest sens.

Verificând sentinței penale recurate și sub celelalte aspecte de fapt și drept, nu s-au constatat alte vicii astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală va fi admis recursul inculpatului V. S. și în rejudecare se va dispune reducerea cuantumului despăgubirilor civile, la care a fost obligat inculpatul de la 24.537,15 lei la 20.000 lei..

Conform dispozițiilor art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în recursul inculpatului V. S., rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de inculpatul V. S., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat „C. H.” cu sediul în Iași, .-2, parter, județul Iași, împotriva sentinței penale nr. 518 din 21 februarie 2012 a Judecătoriei Iași, pe care o casează, în parte, în latură civilă.

Rejudecând cauza:

Reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă S.C M. D. S.R.L de la 24.537,15 lei la 20.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2012.

Președinte,Judecător,Judecător,

D. DumitrescuElena ScrimințiConstantin G. T.

Grefier,

V. M.

Red. S.E

Tehnored. V.M – 2 exemplare

10 octombrie 2012

Judecătoria Iași – A. C.

← Infracţiuni privind frontiera de stat a României. O.U.G nr....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1069/2012. Curtea... →

Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 983/2012. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 983/2012. Curtea de Apel IAŞI