Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1069/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1069/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-10-2012 în dosarul nr. 1069/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1069/2012
Ședința publică de la 16 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A. D.
Judecător G. S.
Grefier E. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de partea civilă Agenția Națională de A. F. – Direcția Generală a finanțelor Publice a Județului Iași împotriva sentinței penale nr. 164 din 21.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat în recursul părții civile R. C. și în calitate de reprezentant pentru partea responsabilă civilmente ., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat, inculpatul R. C., arată că nu a avut posibilități materiale să își angajeze un apărător, nu mai are alte cereri de formulat
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Inculpatul intimat R. C., având cuvântul arată că îi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat, au vrut să facă un credit la bancă și au trecut salariile ca fiind mai mari dar creditele s-au sistat în acea perioadă și nu au mai reușit să mai achite contribuția la bugetul de stat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că recursul apare ca nemotivat, poate fi primit doar prin prisma unor încălcări care atrag verificarea din oficiu, solicită să se admită recursul, instanța de fond a respins pretenția ANAF de a se aplica măsuri asiguratorii. Dispozițiile Legii 241/2005 stipulau că în materie de evaziune fiscală luarea de măsuri asiguratorii este obligatorie, consideră că acest capăt de cerere trebuia admis.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
P. sentința penală nr. 164/2012 a Judecătoriei P., au fost condamnați inculpații:
1. R. C., fiul lui G. și M., ns. la 8.12.1974, domiciliat în P., ..5, ., ., la pedeapsa de 700 lei (șaptesutelei) amendă penală privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod pen. și art. 320 ind. 1 Cod pr. pen.
În tem. art. 85 Cod pen., a fost anulată suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sen. pen. nr. 206/10.05.2011 a Judecătoriei R., și a contopit-o cu pedeapsa aplicată, conform art. 33 lit. a și 34 lit. d Cod pen, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8(opt) luni închisoare.
S-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
În tem. art. 81 Cod penal, a fost suspendă condiționat executarea pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 8 luni.
A fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 83, 85 Cod pen.
În tem. art. 71 al. 5 Cod penal, a fost suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
2. R. R. I., fiica lui Ș. și R., ns. la 2.05.1981, domiciliat în Tg. F., .. 148, jud. Iași, la pedeapsa de 700 lei (șaptesutelei) amendă penală privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 al.2 Cod pen. și art. 320 ind. 1 Cod pr.pen.
A fost atenționată inculpata asupra disp. art. 63 ind. 1 Cod pen. privind posibilitatea înlocuirii amenzii penale cu închisoarea, în caz de neplată a acesteia cu rea-credință.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, prin reprezentanți legali și obligați inculpații, în solidar și cu partea responsabilă civilmente - . Tg. F., la plata către bugetul general consolidat al statului a sumei de 12.179 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii, contribuții individuale de asigurări sociale, contribuții la fondul de șomaj, contribuții pentru asigurări de sănătate, accesorii aferente precum și dobânda legală până la data plății integrale a debitului.
A fost respinsă cererea formulată de ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași privind luarea unor măsuri asiguratorii.
Au fost obligați inculpații și partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:
ANAF - Administrația Finanțelor Publice a municipiului P. a formulat o sesizare penală împotriva numiților R. C. și R. R. I., arătând că aceștia în calitate de administratori al . Tg. F. în perioada noiembrie 2008 – noiembrie 2009 nu au virat la bugetul consolidat al statului suma totală de 12.929 lei, din care 5529 lei-impozit pe salarii, 2482 lei - contribuția angajaților la asigurările sociale de stat, 4695 lei - contribuția pentru asigurări de sănătate și 228 lei-contribuția individuală de asigurări pentru șomaj.
Instanța reține din procesul verbal din 26.10.2011 întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție F., că în perioada noiembrie 2008 – noiembrie 2009 . Tg. F. înregistra debite reținute la sursă și nevirate la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 zile de la scadență, în valoare totală de 12.479 lei, reprezentând: impozitul pe venituri din salarii, contribuția individuală de asigurări, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj și contribuția pentru asigurări de sănătate.
Din înscrisurile existente în cauză rezultă că societatea a avut în perioada respectivă doi angajați, respectiv, cei doi administratori.
Se mai reține că în urma verificărilor bilanțului contabil al societății, aceștia au încasat în perioada supusă controlului, pe contul casă, sume mai mari decât fondul de salarii achitate angajaților, existând astfel, posibilitatea reală de achitare și a obligațiilor de plata către bugetul consolidat al statului.
Așa cum rezultă însă din declarațiile martorei P. N. sumele reprezentând impozite și contribuții au fost reținute, fără a fi însă virate, disponibilitățile fiind folosite de administratori pentru achiziționarea de mărfuri și întreținerea familiei.
Se mai reține că Administrația Finanțelor Publice Tg. F. a somat de mai multe ori societatea în vederea achitării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, aceasta neefectuând operațiuni prin contul deschis la BRD.
P. declarațiile lor, atât inculpatul R. C. cât și inculpata R. R. I. - administratori ai societății, au recunoscut săvârșirea faptei, motivând că deși societatea a avut rulaje, sumele de bani au fost folosite pentru întreținerea familiei. Au depus în cursul judecății o chitanță din care rezultă plata sumei de 300 lei către bugetul statului.
Conform art.22 lit. e din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificată și completată, agenții economici au obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă.
Conform prev. art. 111 al.6 din OG 923/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificat și completat, contribuțiile sociale administrate de Ministerul Finanțelor Publice, după calcularea și reținerea acestora conform reglementărilor legale în materie, se virează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.
De asemenea, conform art. 6 din Legea 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda, reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa.
Coroborând probatoriul administrat, instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplic.art.41 al.2 Cod pen, inculpații R. C. și R. R. I. reținând și nevărsând, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadenta, sumele reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursa.
Având în vedere însă sumele relativ mici reprezentând impozite și contribuții ca și circumstanțele personale care se pot reține în favoarea ambilor inculpați -lipsa antecedentelor penale, inserția lor în societate și comportamentul adecvat, un copil minor în întreținere, plata parțială a prejudiciului, precum și poziția sinceră, de recunoaștere a faptei, care a atras aplicarea disp. art. 320 ind. 1 Cod pr.pen, instanța i-a condamnat pe aceștia la pedeapsa amenzii penale în cuantum de câte 700 (șaptesute) lei privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod pen.
În ceea ce privește pe inculpatul R. C., în tem.art.85 Cod pen, a fost anulată suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sen.pen.nr.206/10-05.2011 a Judecătoriei R., pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată, conform art. 33 lit. a și 34 lit. d Cod pen, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8(opt) luni închisoare.
S-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
Având în vedere circumstanțele expuse mai sus, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi îndeplinit și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii și în tem.art.81 Cod penal, și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 8 luni.
A fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 83, 85 Cod pen.
În tem. art. 71 al. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost atenționată inculpata R. R. I. asupra disp.art.63 ind.1 Cod pen privind înlocuirea amenzii penale cu închisoare, în caz de neplată cu rea-credință a amenzii penale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.929 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului, plus dobânzile legale pentru fiecare zi de întârziere până la data plății.
Având în vedere că din procesul verbal din 26.10.2011 întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție F., rezultă un prejudiciu în valoare totală de 12.479 lei, întreg ansamblu probator confirmând existența acestui prejudiciu, precum și împrejurarea că în cursul judecății s-a achitat suma de 300 lei către bugetul statului, i-a obligat pe inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente . Tg. F. - la plata către bugetul general consolidat al statului a sumei de 12.179 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii, contribuții individuale de asigurări sociale, contribuții la fondul de șomaj, contribuții pentru asigurări de sănătate, accesorii aferente precum și dobânda legală până la data plății integrale a debitului.
Având în vedere valoarea prejudiciului, precum și aceea că în cauză s-a dovedit că inculpații nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în proprietate, instanța a respins cererea privind aplicarea masurilor asiguratorii solicitate de partea civilă.
În termen hotărârea a fost recurată de partea civilă fără a se preciza motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În lipsa unor motive de recurs, constatându-se că nu există aspecte de fapt și de drept ce ar putea fi luate în considerație din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași împotriva sentinței penale nr. 164 din 21.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, hotărâre pe care o menține.
În baza disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. S. A. D. G. S.
Grefier,
E. A.
Red. D.A.
Tehnored. A.E.
2 ex./24.10.2012
Judecătoria P.
Jud. Ș. I.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 983/2012. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1012/2012. Curtea... → |
|---|
