Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1012/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1012/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-10-2012 în dosarul nr. 1012/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1012/2012
Ședința publică de la 02 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător G. S.
Judecător A. D.
Grefier G. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. C.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași, partea civilă Agenția Națională de A. F. - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași și inculpata N. O. A. împotriva sentinței penale nr. 690/09.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005)
La apelul nominal făcut în ședința publică – lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat .
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale nr. 690/09.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, reformarea hotărârii în limitele arătate în motivele de recurs și condamnarea inculpatei N. O. la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție a sumelor datorate bugetului de stat. Solicită a se avea în vedere că față de valoarea ridicată a prejudiciului creat bugetului de stat, nu sunt aplicabile disp. art. 10 lit.b 1 Cod procedură penală. P. nevirarea sumelor datorate se grevează bugetul asigurărilor sociale, ceea ce afectează pensiile și ajutorul de șomaj.
Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă Agenția Națională de A. F. - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, având în vedere că în cererea depusă la dosarul cauzei partea a arătata că nu mai stăruie în judecarea recursului .
Față de recursul declarat de inculpata N. O. Alibna pune concluzii de respingere, ca fiind nefondat
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
Ulterior deliberării
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor penale de față, reține următoarele:
P. sentința penală nr.690 din 09.03.2012 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„În baza disp. art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit b 1) Cod procedură penală achită pe inculpata N. O. A. , fiica lui I. și A., născută la data de 13.04.1974 în mun. Iași, județul Iași domiciliată în mun Iași, .. 19, ., ., județul Iași, CNP-2_, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de„reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa”, în formă continuată, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.41 alin.(2) din Codul penal .
În baza art 18 1 alin 3 Cod procedura penala si art 91 alin 1 lit c ) Cod penal aplică inculpatei N. O. A.sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei .
În baza art. 14 C.p.p. cu aplic. art. 16/1 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. și art. 998-999 cod civil obligă în solidar inculpata N. O. A. și partea responsabilă civilmente Asociația Părinților cu C. cu P. A. (A.) cu sediul în mun. Iași, județul Iași domiciliată în mun. Iași, .. 19, ., . la plata sumei de 13.460 lei reprezentând impozite si contribuții cu reținere la sursa si a dobanzii legale prev. de art. 120 din OG nr. 92.2003, calculata pe fiecare zi de intarziere pana la data achitarii integrale a debitului.
Menține măsura asigurătorie a sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei si ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 13.460 lei reprezentând impozite si contribuții cu reținere la sursa accesorii aferente si a dobanzii legale prev. de art. 120 din OG nr. 92.2003, măsură dispusă prin încheierea de ședință din 25.11.2011 a Judecătoriei Iași, dosar_ .
În baza dispozițiilor art.349 si art.192 alin 1 pct 1 lit d) Cod procedură penală obligă inculpata inculpata N. O. A. să plătească statului 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta .”
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
„Inculpata N. O. A. a îndeplinit începând cu data de 01.03.2008 calitate de asociat unic, președinte și administrator al Asociației Părinților cu C. cu P. A.( A.) având ca obiect de activitate recuperarea vorbirii copiilor cu deficiențe auditive, fiind totodată și singurul angajat al asociației anterior menționate.
La data de 08.10.2009 a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Iași sesizarea formulată de către reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Iași cu privire la faptul că în perioada iulie 2008-iulie 2009, inculpata N. O. A., în calitate de administrator al Asociației Părinților cu C. cu P. A. (A.) cu sediul în mun. Iași, județul Iași, în baza unei rezoluții infracționale unice, la diferite intervale de timp, a reținut și nu a virat la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 15.659 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Conform adresei nr._/08.10.2009, înaintată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate de Asociația Părinților cu C. cu P. A. (A.) s-au acumulat în perioada iulie 2008-iulie 2009 și sunt următoarele:
- impozit pe veniturile din salarii - 8522 lei
- CAS asigurați - 6058 lei,
- CASS asigurați – 3537 lei,
- șomaj asigurați - 306 lei.
Plata acestor sume a fost stabilită pe baza documentelor prezentate de către inculpată care, conform disp. art. 58 din Legea nr. 571/2003 avea obligația de a calcula și reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri
Potrivit aceleiași adrese, pentru recuperarea acestor sume s-a declanșat procedura executării silite, s-au emis și transmis societății debitoare somații de plată însoțite de titluri executorii.
Asociația Părinților cu C. cu P. A. (A.), prin reprezentanții legali, respectiv inculpata din prezenta cauză, a întocmit Declarațiile 100 și 102 – aflate în dosarul de urmărire penală -- în care se găsesc contribuțiile către bugetul de stat, reținute și pe care societatea trebuia să le achite până la data de 25 ale lunii următoare.
Constată instanța că susținerile inculpatei în sensul că finanțarea asociației se făcea exclusiv din fondurile obținute din cedarea de către contribuabili a procentului de 2 la sută din impozitul pe venit la finalului anului și că salariul cu care figura nu a fost încasat efectiv ca urmare a lipsei disponibilităților bănești, documentele justificative fiind întocmite ca urmare a obligației impuse de legislația în vigoare, nu sunt reale .
Astfel, conform documentelor existente la dosar, respectiv balanțele lunare de verificare reiese că societatea administrată de către inculpată a figurat în mai multe rânduri cu disponibil în cont ceea ce dovedește că inculpata avea posibilitatea achitării acestora, chiar și în parte, debitul față de bugetul de stat, obligația de plată a impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă fiind prioritară altor obligații ale societății.
A accepta justificarea neplății sumelor de bani datorate statului prin invocarea lipsei banilor necesari sau a lipsei de activitate a societății înseamnă a accepta ca oricine își gestionează defectuos lichiditățile de care dispune, pretinzând, în limbajul comun, „ca nu sta prea bine cu banii la firma”, sa poată sa nu plătească sumele reținute.
Raportat la probatoriile cauzei, instanța retine ca vinovăția inculpatului, sub forma intenției, este clar conturată, acesta știind care este situația reala financiara a societății.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- adresa nr._/08.10.2009, înaintată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, potrivit căreia impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate de Asociația Părinților cu C. cu P. A. (A.) ce s-au acumulat în perioada iulie 2008-iulie 2009 și sunt următoarele:impozit pe veniturile din salarii - 8522 lei, CAS asigurați - 6058 lei, CASS asigurați – 3537 lei, șomaj asigurați - 306 lei.
- acte contabile, , note contabile, relații ORC, state de plată, declarații privind obligațiile la plata bugetului general consolidat;
- declarațiile inculpatei ,date în cursul urmăririi penale prin care acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, cu precizările anterior menționate.
Probele administrate în cauză în ambele faze procesuale se coroborează în privința tuturor elementelor de detaliu, conducând, dincolo de orice dubiu, la concluzia existenței faptei și a comiterii acesteia de către N. O. A. cu vinovăția cerută de lege (respectiv, cu intentie).
În drept:
Potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală „reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă".
Instanța reține că în cauză s-a făcut în mod cert dovada faptului ca reținerile sumelor respective au fost efectuate doar scriptic, nu si faptic; or, este evident faptul ca mai întâi reținerile se fac scriptic, pe statele de plata, fiind ulterior necesara virarea sumelor la bugetul statului, însă operațiunea de „reținere”, pe statul de plata, este doar o operațiune scriptica, aceasta neînsemnând în mod implicit si virarea sumelor respective către bugetul de stat, astfel încât doar operațiunea scriptică de „retinere”, neînsotită de scoaterea sumelor respective în numerar, dintr-un cont al societatii, in vederea virarii lor catre bugetul de stat, si reținerea fizica (la sursa) a acestor sume (prin nevarsarea lor la bugetul de stat, la data scadenta conform legii), întrunește elementul material constituie al infracțiunii de evaziune fiscală.
In cursul cercetărilor penale efectuate în cauză de față inculpată, aceasta, în faza de urmărire penală a depus la dosar o . înscrisuri prin care a făcut dovada achitării parțiale a „debitului” datorat bugetului de stat, respectiv suma de 4963 lei.
F. de aceasta situație, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei imputate inculpatei urmările produse prin fapta săvârșită, achitarea de catre inculpată a unei părți a „debitului” datorat bugetului de stat,, având in vedere si atitudinea procesuală a inculpatei precum si faptul ca aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, instanța constată ca prin fapta săvârșită de către inculpată s-a adus o atingere minimala valorii sociale ocrotite prin textul de incriminare al art. 6 din Legea nr. 241/2005 si ca astfel, raportat la conținutul ei concret, fapta inculpatei este în mod vădit lipsită de importanta, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie a se tine seama de modul si mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum si de persoana si conduita făptuitorului, așa cum pretind dispozițiile art. 18 indice 1 alin.(2) din Codul penal, text de lege ale cărui cerințe instanța le constată îndeplinite in speta data.
Astfel, numai împrejurarea neachitarii integrale de catre inculpată a prejudiciului cauzat bugetului de stat, privită în mod individual, nu poate constitui, in opinia instantei, un argument suficient în a aprecia că se impune condamnarea inculpatei.
Dimpotrivă, în cauză sunt suficiente elementele probatorii, care se constituie . date si aspecte pozitive, ce pledează în favoarea inculpatei, precum: împrejurarea ca acesta se află la primul impact cu legea penala - din fisa sa de cazier judiciar, anexata la dosarul cauzei penale de fata, rezultând ca inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale -, faptul că în cursul cercetărilor penale efectuate in cauza inculpata a făcut un efort si a achitat o parte din suma datorata cu titlu de „debit” către bugetul de stat, împrejurări care demonstrează neechivoc - prin atingerea minima adusa valorii sociale ocrotite de lege ca urmare a faptei săvârșite, raportat la condițiile si împrejurările concrete de comitere a acesteia - vădită lipsa de importanta a faptei săvârșite de către inculpată, motive in raport de care instanța apreciază ca fapta acesteia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind îndeplinite astfel cerințele prevăzute de dispozițiile art. 18 indice 1 din Codul penal.
Mai reține instanța în analiza gradului de pericol social al faptei inculpatei că aceasta din urmă a fost singura angajată a societății, consecințele „reținerii și nevărsării, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, fiind evident, minime și reduse, în sens negativ, față de situația unui număr mare de angajați. De asemenea ,mai reține instanța că, deși societatea administrată de către inculpată a figurat în mai multe rânduri cu disponibil în cont, sumele de bani nu au fost însemnate, nefiind de natură a asigura acoperirea integrala a obligației fiscale.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit b 1) Cod procedură penală va achita pe inculpata N. O. A. , fiica lui I. și A., născută la data de 13.04.1974 în mun. Iași, județul Iași domiciliată în mun Iași, .. 19, ., ., CNP-2_, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa”, în formă continuată, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.41 alin.(2) din Codul penal .
În baza art 18 1 alin 3 Cod procedura penala si art 91 alin 1 lit c ) Cod penal va aplica inculpatei N. O. A.sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că Agenția Națională de A. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 18.423 lei precum si dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculata pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de despăgubiri (reprezentând sumele de care a fost păgubit bugetul de stat) .
Având în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza dispozițiilor art. 14- 15 si art. 346 din Codul de procedura penala va admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de A. F., cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..26, prin reprezentanții săi legali și va obliga, în solidar, inculpata N. O. A. și partea responsabilă civilmente Asociația Părinților cu C. cu P. A. (A.) cu sediul în mun. Iași, județul Iași domiciliată în mun. Iași, .. 19, ., . la plata sumei de 13.460 lei reprezentând impozite si contribuții cu reținere la sursa si a dobanzii legale prev. de art. 120 din OG nr. 92.2003, calculata pe fiecare zi de intarziere pana la data achitarii integrale a debitului.
Pornind de la rațiunea pentru care sechestrul asigurător a fost reglementat de legiuitor, respectiv aceea de garanție pentru partea civilă, care îsi poate realiza creanța născută prin hotărârea de condamnare la despăgubiri civile, văzând că prejudiciul produs părții civile a fost acoperit de inculpată în totalitate, va menține măsura asigurătorie a sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei si ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 13.460 lei reprezentând impozite si contribuții cu reținere la sursa accesorii aferente si a dobanzii legale prev. de art. 120 din OG nr. 92/2003, măsură dispusă prin încheierea de ședință din 25.11.2011 a Judecătoriei Iași, dosar_ .
În baza dispozițiilor art.349 si art.192 alin 1 pct 1 lit d) Cod procedură penală va obliga inculpata inculpata N. O. A. să plătească statului 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.”
În termenul prevăzut de lege sentința a fost recurată de către procuror, partea civilă și inculpată.
În motivare, procurorul arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.18 ind.1 Cod penal având în vedere valoarea indicată a prejudiciului cauzat.
Partea civilă a arătat că nu mai stăruie în judecata recursului deoarece au fost acordate daunele solicitate iar inculpata nu a motivat recursul.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele procedurale, Curtea reține că nu sunt fondate recursurile pentru considerentele ce urmează.
Pe baza întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, constatând dovedită vinovăția inculpatei N. O. A. în comiterea faptei prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Însă, pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorului, fapta trebuie să prezinte pericolul social concret al infracțiunii reținute în sarcina sa.
Ori, în cauză, raportat la criticile prevăzute de art.181 Cod penal, față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de urmările produse, de scopul urmărit, de persoana făptuitoarei care a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, încercând să achite prejudiciul, nu se poate reține existența pericolului social al unei infracțiuni.
J. a reținut instanța de fond că fapta inculpatei a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, prin conținutul ei concret, având în vedere persoana făptuitoarei și problemele financiare pe care le au în această perioadă majoritatea societăților comerciale.
Curtea apreciază că stabilirea de către instanța de fond a unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă pentru realizarea în cazul curent dedus judecății a prevenției generale și apeciale.
Verificând și latura civilă a cauzei, Curtea constată pe baza actelor și lucrărilor dosarului că prejudiciul care urmează să fie recuperat de partea civilă de la inculpata recurentă a fost corect stabilit.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că motivele de recurs nu sunt întemeiate și că nu există motive de casare a hotărârii recurate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală și art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași și de inculpata N. O. A. împotriva sentinței penale nr.690 din data de 9.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, hotărâre pe care o menține.
În baza disp. art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă recurenții –inculpata și partea civilă la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de procuror rămân în sarcina statului .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2012.
Președinte Judecător Judecător
G. ScripcariuGeta S. A. D.
Grefier,
G. A.
red.S.G.
tehnored.A.G.
2 ex./16.10.2012
Judecătoria Iași
Judecător: C. U.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1069/2012. Curtea... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1107/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
