Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 171/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 171/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 171/2012
Ședința publică de la 02 februarie 2012
Completul compus din:
Președinte: T. J.
Judecător: I. E. C.
Judecător: A. G. O. M.
Grefier: E. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat prin procuror P. E.
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect „ violare de domiciliu”, declarat de inculpatul recurent O. L., împotriva sentinței penale nr. 655 din 22 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2012, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02 februarie 2012.
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penala nr. 655 din 22.02.2011, Judecatoria Iasi a dispus următoarele:
„Condamnă pe inculpatul O. L., fiul lui V. și V., născut la data de 26.02.1987 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în ., jud. Iași, cetățean român, CNP_, studii 5 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare;
- „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare;
- „lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare;
- „amenințare” prev. și ped de art. 193 Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare;
- „distrugere” prev. și ped. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele cu închisoarea stabilite prin prezenta sentință penală pentru infracțiunile concurente, inculpatul O. L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare.
În baza disp. art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului O. L. prin sentința penală nr. 2888/09.10.2007 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare și, dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală.
Total pedeapsă de executat pentru inculpatul O. L., pedeapsa de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisore.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală cu referire la art. 10 lit. h Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului O. L., fiul lui V. și V., născut la data de 26.02.1987 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în ., jud. Iași, cetățean român, CNP_, studii 5 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, pentru săvârșirea infracțiunii de „amenințare” prev. și ped. de art. 193 Cod penal, la plângerea prealabilă a părții vătămate C. N..
Ia act că părțile vătămate C. N., domiciliat în ., jud. Iași și A. T., domiciliată în ., jud. Iași, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin OUG nr. 72/2006, admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași și, în consecință obligă pe inculpatul O. L. să plătească părții civile suma de 1278,43 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin OUG nr. 72/2006, admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași și, în consecință obligă pe inculpatul O. L. să plătească părții civile suma de 462 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu (în faza de judecată) va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerul Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza dispozițiilor art. 191 al. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul O. L. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 700 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.”
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmaroarea situatie de fapr si de drept
Prin rechizitoriul din 14.04.2010 dat de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală nr._/P/2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O. L., fiul lui V. și V., născut la data de 26.02.1987 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în ., jud. Iași, cetățean român, CNP_, studii 5 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, „lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, „amenințare” prev. și ped de art. 193 Cod penal și „distrugere” prev. și ped. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului O. L. pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere” prev. și ped. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal (comisă în dauna persoanei vătămate C. N.) și, respectiv neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunilor de „amenințare” prev. și ped. de art. 193 Cod penal (comisă asupra persoanei vătămate Franciug C.). De asemenea, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale și față de numitul C. R. sub aspectul comiterii infracțiunii de „distrugere” prev. și ped. de art. 217 al. 1 Cod penal
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în seara zilei de 10.10.2009, în jurul orei 23:00, inculpatul O. L.a pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate C. N. și a amenințat-o pe aceasta cu moartea, iar la data de 27.10.2009, în jurul orei 18:00, inculpatul a pătruns, fără drept, în curtea părții vătămate A. T., având asupra sa o săpăligă și un cuțit, a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată, a distrus un geam de la ușa de acces în locuință, după care, cu săpăliga pe care o avea asupra sa, a lovit-o în zona feței și a capului, cauzându-i astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Cauza penală a fost înaintată pentru competentă soluționare la Judecătoriei Iași care, în urma parcurgerii celor trei stadii procesuale ale judecății în primă instanță, pe baza tuturor actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
În fapt:
Inculpatul O. L. are 24 de ani, domiciliază în . județul Iași și, în mod frecvent, acesta obișnuiește să consume băuturi alcoolice sub influența cărora are un comportament violent.
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în cursul lunii octombrie 2009, inculpatul O. L. a comis în dauna părților vătămate C. N. și A. T. mai multe fapte prevăzute de legea penală.
1. Astfel, în seara zilei de 10.10.2009, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul O. L. a provocat scandal în domiciliul conjugal, context în care, în jurul orelor 23.00, soția sa, numita O. M., împreună și cu copilul lor minor s-a refugiat la locuința unui unchi de-al său, respectiv la locuința părții vătămate C. N.. În respectiva locuință, în afara părții vătămate locuiau și martorii C. R. și P. Veronia (tatăl și respectiv bunica numitei O. M.).
La scurt timp după ce O. M. a ajuns la locuința părții vătămate C. N., aici a venit și inculpatul O. L.. Ajuns la poarta de acces în locuință, în condițiile în care a avea asupra sa un par, inculpatul a pătruns în interiorul curții locuinței, proferând injurii. În interiorul curții, inculpatul a fost întâmpinat de partea vătămată și de martorul C. R..
În acele împrejurări de fapt, C. N. i-a cerut inculpatului să părăsească curtea locuinței sale, solicitare cărei inculpatul a refuzat să-i dea curs. În continuare, O. L. a refuzat să părăsească locuința părții vătămate și totodată i-a adresat acesteia amenințări cu moartea.
În condițiile în care se afla sub influența băuturilor alcoolice, era înarmat cu un par și avea manifestări agresive, amenințările cu moartea pe care inculpatul O. L. le-a adresat părții vătămate C. N. au avut aptitudinea să-i producă acesteia o stare de temere.
La un moment dat, în timp ce martorul C. R. s-a apropiat de inculpat, având într-una din mâini o scândură, O. L. l-a împins, acțiune în urma căreia martorul s-a dezechilibrat și, cu scândura pe care o avea asupra sa, a spart un geam de la locuința imobilului.
Partea vătămată împreună cu martorii C. R. și P. Veronia au reușit, într-un târziu, să-l convingă pe inculpatul O. L. să părăsească curtea locuinței lui C. N. și să meargă la domiciliul său.
2. În seara zilei de 27.10.2009, după ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său, inculpatul O. L. a luat hotărârea de a se deplasa la locuința vecinei sale A. T. pentru a-i solicita acesteia explicații cu privire la faptul că îl reclamase anterior la poliție. Se impune a arăta că inculpatul a mers la locuința vecinei sale înarmat cu un cuțit și cu o săpăligă. Ajuns la poarta locuinței, O. L. a pătruns în interiorul curții fără a avea consimțământul părții vătămate după care s-a deplasat până la ușa de acces în locuință. Aici, în încercarea de a pătrunde în interior, inculpatul a spart un geam al ușii și, în același timp a proferat injurii și a adresat amenințări atât părții vătămate cât și concubinului acesteia, martorul Franciug C.. Mai concret, inculpatul le-a spus celor doi că îi omoară dacă nu îi dau ceva de băut. Martorul Franciug C., concubinul părții vătămate, a ieșit din casă și a încercat să-1 liniștească pe inculpat însă, acesta i-a pus cuțitul la gât și i-a spus să-1 lase să intre în casă.
În acel timp, partea vătămată A. T. ținea de mânerul ușii pentru a nu-i permite inculpatului să intre în casă, motiv pentru care acesta din urmă, deranjat de opoziția victimei, a luat săpăliga pe care o avea asupra sa, a introdus-o prin geamul spart și, cu partea din fier a uneltei, i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona feței și a capului, adesându-i totodată amenințări cu moarte. Incidentul a durat aproximativ 30 de minute, iar în momentul în care inculpatul a observat că partea vătămată a început să sângereze din cauza loviturilor aplicate, a încetat să o mai lovească și a plecat.
Imediat ce inculpatul a părăsit locuința părții vătămate, aceasta însoțită de martorul Franciug C. s-a îndreptat spre dispensarul comunal, iar pe drum s-a întâlnit cu martorul N. C.-C., căruia i-a relatat cele întâmplate. Văzând situația în care se afla partea vătămată (în sensul că prezenta leziuni la nivelul feței și sângera), martorul N. C.-C. a transportat-o pe aceasta, cu autoturismul său, până la dispensarul din localitatea de domiciliu, după care a apelat numărul unic de urgențe „112” și a solicitat o ambulanță.
În aceeași seară, partea vătămată A. T., cu salvarea, a fost transportată în municipiul Iași, fiind internată la S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” cu diagnosticul de „Comoție cerebrală. Agresiune. Plăgi contuze, vertex, O stg. subpalpebrală dr. și labială sup.Lacunarism cerebral”.
Potrivii concluziilor certificatului medico-legal nr._/04.11.2009 emis de Institutul de Medicină Legală Iași, partea vătămată A. T. prezintă excoriații, hemoragie subconjunctivală și plăgi contuze, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente și care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Se impune a arăta faptul că martorul Franciug C. nu a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului O. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „amenințare” prevăzută și pedepsită de art. 193 Cod penal.
Audiat asupra situației de fapt, în cursul urmăririi penale, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 al. 2 Cod procedură penală, inculpatul O. L. a adoptat o poziție procesuală corectă, recunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care era cercetat penal.
Examinând și evaluând mijloacele de probă existente la dosar, instanța reține că situația de fapt relatată de inculpatul O. L. în declarațiile date în fața organelor de urmărire penală se coroborează pe deplin cu faptele și împrejurările ce rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză.
În cursul judecății în primă instanță, deși a fost legal citat, fiind emise și mandate de aducere pe numele său, inculpatul O. L. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, astfel că audierea sa nemijlocită nu a fost posibilă.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită de următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părților vătămate C. N. și A. T., procesele -verbale de cercetare la fața locului întocmite la 12.10.2009 și 28.10.2009, în prezența martorilor asistenți B. P., C. C., B. P. și P. Veronia, planșa fotografică efectuată cu ocazia cercetării la fața locului din data de 28.10.2009, declarațiile martorilor P. Veronia, C. R., N. C.-C. și Franciug C., certificatul medico-legal nr._/04.11.2009 emis de Institutul de Medicină Legală lași și declarațiile inculpatului de recunoaștere a infracțiunilor imputate.
Mijloacele de probă anterior enumerate, coroborate între ele, dovedesc pe deplin situația de fapt reținută în considerentele prezentei hotărâri și, implicit, vinovăția inculpatului O. L..
În drept
Fapta inculpatului O. L. care, la data de 10.10.2009, în jurul orei 23:00, în condițiile în care era înarmat cu un par a pătruns, fară drept, în curtea locuinței părții vătămate C. N. după care, la solicitarea expresă a părții vătămate de a părăsi imobilul, a refuzat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „violare de domiciliu” prevăzută și pedepsită de art. 192 alin.2 Cod penal;
Fapta aceluiași inculpat care, la aceeași dată, a amenințat-o pe partea vătămată C. N. cu moartea, amenințare care a fost de natură să o alarmeze pe aceasta din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „amenințare” prevăzută și pedepsită de art. 193 Cod penal;
Fapta inculpatului O. L. care, la data de 27.10.2009, în jurul orei 18:00, a pătruns, fară drept, în curtea părții vătămate A. T., în condițiile în care era înarmat cu un cuțit și cu o săpăligă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „violare de domiciliu” prevăzută și pedepsită de art. 192 alin.2 Cod penal;
Fapta aceluiași inculpat care, la aceeași dată, a amenințat-o pe partea vătămată A. T. cu moartea, afirmație de natură să o alarmeze pe aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „amenințare” prevăzută și pedepsită de art. 193 Cod penal;
Fapta aceluiași inculpat care, la aceeași dată, cu săpăliga pe care o avea asupra sa, a lovit într-unul dintre geamurile de la ușa locuinței părții vătămate A. T., spărgându-l, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de „distrugere” prevăzuta și pedepsită de art. 217 al. 1 Cod penal;
Fapta aceluiași inculpat care, la aceeași dată (27.10.2010), cu o săpăligă, i-a aplicat părții vătămate A. T., mai multe lovituri, în zona feței și a capului, cauzându-i astfel leziuni ce au necesit pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de „lovire sau alte violențe” prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Infracțiunile sus menționate au fost comise de inculpatul O. L. în concurs real, adică toate cele 6 infracțiuni au fost săvârșite mai înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreo una dintre ele.
Prin sentința penală nr. 2888 din 09.10.2007 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul O. L. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, durata termenului de încercare fiind de 4 ani.
În raport de această condamnare, la datele la care au fost comise infracțiunile ce formează obiectul cauzei penale de față (12 și 27 octombrie 2009), inculpatul O. L. se afla înlăuntrul termenului de încercare.
Față de aceasta, ținând seama și de limitele de pedeapsa prevăzute de textul de încriminare pentru fiecare dintre infracțiunile ce formează obiectul cauzei de față, instanța constată că infracțiunile de „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 al. 2 Cod penal, „lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod penal și „distrugere” prev. și ped. de art. 217 al. 1 Cod penal au fost comise de inculpatul O. L. în stare de recidivă postcondamnatorie, motiv pentru care se vor reține în sarcina acestuia disp. art. 37 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de “amenințare” prev. și ped. de art. 193 Cod penal comisă de inculpatul O. L. asupra părții vătămate C. N., instanța reține că prin declarația făcută în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a declarat că își retrage plângerea prealbilă formulată anterior (în acest sens, declarația aflată la fila 60, dosarul instanței).
Având în vedere această manifestare de voință a părții vătămate C. N., ținând seama și de faptul că, în cazul infracțiunii de “amenințare” acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, văzând și dispozițiile art. 131 al. 2 Cod penal potrivit cărora în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, retragerea plângerii înlătură răspunderea penală, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală cu referire la art. 10 lit. h Cod procedură penală,instanța urmează să dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O. L., pentru săvârșirea infracțiunii de „amenințare” prev. și ped. de art. 193 Cod penal, la plângerea prealabilă a părții vătămate C. N..
Pentru comiterea celorlalte infracțiuni, instanța va dispune condamnarea inculpatului O. L..
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare se va ține seama, conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, de gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre faptele săvârșite, de împrejurările concrete în care acestea au fost comise – pe timp de noapte, în condițiile în care inculpatul era înarmat cu obiecte contondente (cuțit, săpăligă și par) și se afla sub influența băuturilor alcoolice, având un comportament agresiv fizic și verbal, în dauna unor persoane în vârstă știut fiind că aceste persoane au o capacitate de apărare redusă – de urmările produse, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului O. L. care nu se află la prima încălcare a legii penale și care nu a înțeles să adopte o poziție procesuală cooperantă cu organele judiciare.
Astfel, instanța reține că, în antecedența sa penală, inculpatul O. L. a suferit o condamnare definitivă pentru comiterea unei infracțiuni contra patrimoniului, aspect ce dovedește perseverență infracțională din partea inculpatului și, implicit o periculozitate socială sporită a acestuia.
Nu poate fi neglijată nici împrejurarea că, deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pe parcursul judecății în primă instanță și nici nu și-a motivat în vreun fel lipsa.
Această atitudine procesuală a inculpatului vine să confirme existența unei lipse de conștientizare a gravității faptelor comise, a rezultatului acestora și lipsa de căință față de infracțiunile săvârșite.
Față de considerentele sus expuse, ținând seama și de existența stării de recidivă postcondamnatorie ca și cauză generală de agravare a pedepsei, instanța va aplica inculpatului O. L. câte o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum va fi stabilit peste minimul special prevăzut de lege, în așa fel încât pedeapsa concret stabilită să fie proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială a inculpatului.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 34 Cod penal care reglementează sancționarea concursului de infracțiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Având în vedere că infracțiunile ce formează obiectul cauzei de față au fost comise de inculpatul O. L. în termenul de încercare de 4 ani stabilit în sarcina sa prin sentința penală nr. 2888 din 09.10.2007 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior.
În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 83 Cod penal se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului O. L. prin sentința penală nr. 2888/09.10.2007 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca această pedeapsă să fie executată în întregime alături de pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta sentință penală, ca urmare a contopirii tuturor pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente.
Alături de pedeapsa principală a închisorii, instanța va aplica inculpatului O. L. și pedeapsa accesorie.
Cu privire la această pedeapsă, instanța ține să arate că aplicarea acesteia trebuie realizată atât în baza art.71 alin. 2 și 3 C.pen. și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza S. și P. contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin. 2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și instanța supremă în urma soluționării unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 74/2007.
Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptei săvârșite de inculpatul O. L., instanța, în temeiul art. 71 din Codul penal, va interzice acestuia exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a (teza a II a) și lit. b Cod penal, apreciind că este nedemn de a fi ales în autorități publice sau în funcții publice elective, precum și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța reține că S. de Ambulanță Județean Iași și S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași s-au constituit părți civile în procesul penal cu sumele de 462 lei și respectiv 1278,43 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul și respectiv cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate A. T. pe perioada spitalizării.
In condițiile în care vinovăția inculpatului O. L. în comiterea infracțiunii de « lovire sau alte violențe » a fost dovedită fără putință de tăgadă, fiind probată și împrejurarea că victima infracțiunii (partea vătămată A. T.) a fost transportată cu salvarea și apoi a fost internată în unitatea spitalicească constituită parte civilă, văzând și dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin OUG nr. 72/2006, instanța constată întemeiate cele două acțiuni civile, urmând a le admite.
Se va lua act că părțile vătămate C. N. și A. T., domiciliată în ., jud. Iași, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Văzând și dispozițiile art. 189 și art. 191 Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat”
In termen legal hotărârea astfel pronunțata a fost recurată de inculpatul O. L., fiind criticată pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului de pedeapsa aplicat de prima instanța, apreciat prea mare in raport de faptele reținute si de persoana sa. Solicita admiterea recursului formulat si, in rejudecare, reducerea pedepsei.
Examinând actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, în virtutea efectului devolutiv recunoscut căii de atac a recursului prin dispozițiilor art. 385 ind. 1 raportat la art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că este întemeiat recursul de față, insa pentru motivele ce vor fi expuse si nu pentru motivele invocate de inculpat, astfel:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a reținut că inculpatul O. L. a comis un cumul de infracțiuni de o factura grava, îndreptate împotriva persoanei, respectiv mai multe infracțiuni de violare de domiciliu, mai multe infracțiuni de amenințare, o infracțiune de distrugere si una de lovire, toate cu aplicarea art. 34 lit. „a”, 37 lit. „a” Cod penal, îndreptate împotriva unor rude sau persoane apropiate.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate, acest aspect nefiind contestat de către inculpat, care prezent prima data in fata instanței de recurs, a declarat ca recunoaște faptele astfel cum au fost reținute in rechizitoriu, își însușește probele administrate, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală ,care reglementează judecata in cazul recunoașterii faptelor de către inculpat.
Cu privire la aceasta solicitare, Curtea retine ca judecata in prima instanță a fost declanșata anterior intrării in vigoare a legii nr. 202/2010, prin care se introduce si acest art. 320 ind. 1 de simplificare a procedurilor judiciare în cazul recunoașterii faptelor de către inculpat, fiind sesizata prin rechizitoriul procurorului la data de 14.04.2010, judecata in prima instanța fiind finalizata după . legii, respectiv la data de 22.02.2011 când a fost pronunțata hotărârea recurată. Este adevărat ca in cursul judecații in prima instanța, in ciuda demersurilor intreprinse de instanța in vederea aducerii acestuia la judecata, inculpatul nu s-a prezentat, nefiind audiat de instanța fondului. Pe de alta parte, având in vedere controversele apărute in practica cu privire la aplicarea sau nu a acestor dispoziții cauzelor aflate deja in curs de judecata si care au depășit primul termen de judecata, astfel cum prevăd dispozițiile menționate, având in vedere si declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 320 ind. 1 in măsura in care înlătura aplicarea legii mai favorabile,, prin O.U.G. nr. 121 din 22.12.2011 de modificare si completare a unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al României nr. 931 din 29. 12.2011, se prevede in art.. XI că: „in cauzele aflate in curs de judecata in care cercetarea judecătoreasca in prima instanța începuse anterior intrării in vigoare a legii nr. 202/2010 dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală se aplica in mod corespunzător la primul termen cu procedura completa, imediat următor intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta.”
Așa fiind, cum primul termen cu procedura completa ulterior intrării în vigoare a acestor dispoziții a fost cel din fata instanței de recurs, când inculpatul a dat declarație si a inteles sa se prevaleze de aplicarea acestor dispoziții, Curtea urmează sa ia act de aceasta declarație si sa facă aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, urmare a admiterii recursului in acest sens.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că la efectuarea acestei operațiuni prima instanță a ținut seama de toate criteriile generale prevăzute la art. 72 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat,de împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite, de consecințele produse prin faptele sale ilicite, de numărul parților vătămate prin atitudinea recalcitranta si violenta a acestuia,de circumstanțele personale ale inculpatului.
În ceea ce îl privește pe inculpatul recurent se constată că la stabilirea pedepsei și a modului de executare, judecătorul fondului a avut în vedere starea de recidivă a acestuia. În raport de toate aceste criterii, prima instanță i-a aplicat inculpatului recurent pedeapsa rezultantă, urmare a reținerii în sarcina acestuia a pluralității infracționale generate de săvârșirea faptelor penale în condițiile concursului real de infracțiuni, de 3 ani si 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, pedeapsă situată, în cadrul limitelor conferite de norma de incriminare, chiar si ca urmare a reducerii impuse de reținerea dispozițiilor anterior menționate referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, la limita minimă a acestor norme.
Mai mult antecedența penală sub forma recidivei postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului, prin revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru infracțiunea anterior săvârșită, a atras cuantumul pedepsei finale pe care urmează sa o execute inculpatul, prin adiționarea pedepsei suspendate la pedeapsa din prezenta cauza. Acest aspect conduce la concluzia că pedepsele aplicate anterior inculpatului nu și-au atins scopul, acesta nu și-a schimbat atitudinea față de valorile sociale ocrotite de legea penală, ci dimpotrivă a persistat pe calea infracțională, astfel ca nu se mai justifica acordarea clementei in favoarea acestuia, pedepsele aplicate de instanța fondului fiind situate intre limita minima si maxima a normelor incriminatoare, chiar si in urma aplicării reducerii impuse de dispozițiilor art. 320 ind.1. In alta ordine de idei, reducerea operata in baza acestor prevederi este atât cu privire la limita minima cat si cea maxima, astfel ca aplicarea acestor dispoziții nu poate conduce la concluzia ca, in mod automat si obligatoriu, pedeapsa aplicata urmează sa fie la limita de jos stabilita ca urmare a reducerii.
Persistența pe calea infracțională a inculpatului recurent, precum si atitudinea adoptata cu privire la faptele prezente( pentru ca, in ciuda declarațiilor făcute in instanța de recurs, inculpatul s-a sustras o perioada îndelungata de la cercetările efectuate împotriva sa) formează convingerea că acesta prezintă o periculozitate socială sporită care nu justifică aplicarea, pentru noua infracțiune(cea care formează obiectul cauzei de față) a unei pedepse circumstanțiate în condițiile atenuantelor prevăzute de art. 74 cod penal, instanța fondului manifestând clemență îndestulătoare față de inculpat prin aplicarea unor pedepse situate la limita minimă de sancționare.
Și aceasta cu atât mai mult cu cât recidiva postcondamnatorie constituie o cauză generală de agravare a pedepsei care, în conformitate cu dispozițiile art. 39 Cod penal, se sancționează cu o pedeapsa mai aspra, sporita, eventual, cu un spor in limitele indicate in text.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului recurent prin hotărârea recurată, respectiv pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare, este proporțională cu gravitatea faptelor dovedit comise de acesta și cu periculozitatea sa socială sporită astfel că, critica inculpatului în această privință este nejustificată.
În consecință, față de aspectele reținute, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului recurent pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, răspunde cerințelor legale, fiind de natură să asigure finalitatea preventivă și cea educativă, astfel că nu sunt temeiuri pentru modificarea acesteia.
Însa pentru considerentele mai sus expuse, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. „d” Cod procedură penală să admită recursul formulat de inculpatul O. L. și casând, in parte, hotărârea instanței de fond, sa facă, in rejudecare, aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de inculpatul O. L. împotriva sentinței penale nr.655/22.02.2011 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o casează în parte în latură penală.
Rejudecând:
Aplică disp.art.320 ind.1 Cod procedură penală pe lângă fiecare infracțiune pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința recurată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. T. C. I. E. O. – M.
A. G.
Grefier,
R. E.
Red.C.I.E.
Tehnored. C.I.E./R.E.
2 ex.
15.02.2012
Judecătoria Iași :
Judecător - C. A.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 158/2012. Curtea de... → |
|---|
