Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 158/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 158/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 158/2012
Ședința publică de la 02 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător E. S.
Judecător D. A.
Grefier C. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror P. E.
Pe rol judecarea cauzei penale privind recursul declarat de inculpatul T. L. – M., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 3466 din 15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, dată în dosarul nr._, având ca obiect furtul calificat (art. 209 C.p.) tentativă
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat P. M. ce substituie pe avocat E. D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen în recursul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 3466 din 15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași prin care s-a menținut și măsura arestării preventive a acestuia.
Interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul declarat, recurs care vizează cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, pedeapsă pe care o apreciază prea mare în raport de fapta comisă.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat P. solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 3466 din 15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași prun care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt .
Apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de fapta săvârșită, chiar dacă inculpatul a mai fost condamnat anterior, dar și în raport de atitudinea procesuală corectă a inculpatului.
În concluzie, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicată inculpatului, urmând a se deduce din pedeapsa ce urmează a executa inculpatul arestarea preventivă de la 15.12. 2011 la zi.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază sentința recurată ca fiind legală și temeinică, corect a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, recursul este nefundat și solicită a fi respins în consecință.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, achiesând la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penala nr. 3466 din 15.12.2011, a Judecătoriei Iași, s-a hotărât:
„In baza art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. g si i. Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal rap. la art. 320/1 alin. 7 Cod procedura penala, cu aplic. art. 80 Cod penal condamna inculpatul T. L.-M. (fiul lui V. si L., ns. la 25.08.1975 in mun. Iasi, CNP_, cetățean roman, studii 8 clase, fara ocupație, fara loc de munca, necăsătorit, fără copii, domiciliat in P., ., ., jud. Iași si fara forme legale in Iasi, ., parter, cam.2, jud. Iasi, cunoscut cu antecedente penale-recidivist postexecutoriu) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la furt calificat .
In baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal de la rămânerea definitiva a hotărârii si pana la executarea in întregime sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
In baza art. 88 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa pronunțata prin prezenta, durata reținerii si a arestării preventive, respectiv de la 24.10.2011 la zi .
In baza art. 350 alin. 1 Cod procedura penala menține starea de arest a inculpatului.
Ia act ca partea vătămata . nu s-a constituit parte civila, întrucât nu s-a creat nici un prejudiciu .”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a argumentat după cum urmează:
„In seara zilei de 24.10.2011, inculpatul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice împreună cu un coleg de cameră, s-a deplasat la adresa unde locuiește fără forme legale, iar în jurul orelor 21.30, s-a deplasat la un magazin din cartierul Bularga, unde a mai consumat încă trei doze cu bere a 500 ml.
Ulterior, instanța retine ca, în jurul orelor 22.00, inculpatul a plecat către locuință și ajungând pe ., a observat că un geam era deschis la parterul clădirii unde funcționează . lași, moment in care s-a hotărât să pătrundă în interiorul acelei clădiri pentru a vedea dacă sunt bunuri de valoare pe care să le sustragă.
In continuare, inculpatul a luat o scară din lemn, pe care a găsit-o în apropiere și a așezat-o sub geamul deschis, s-a urcat pe scara respectivă și, in timp ce escalada geamul, s-a declanșat alarma sonoră ce era amplasată deasupra ușii de la . pentru care a coborât de pe geam și mergând la . prins cu mâna de firul de alimentare al alarmei și trăgând puternic l-a rupt, dezactivând astfel alarma sonoră.
Instanța retine ca, în acel moment, I. A.-M., administratorul . lași, care se afla la domiciliu, a primit un mesaj pe telefonul mobil care îl atenționa despre declanșarea alarmei, dar acesta l-a ignorat.
Ulterior, mai retine instanța, inculpatul a mers din nou la geamul deschis și, escaladându-l, a pătruns în interiorul clădirii. Astfel, acesta a intrat într-o încăpere cu destinația de grup sanitar, dar care nu era utilată, iar pe unul din pereți, în partea de jos, avea o fantă cu dimensiunile de aproximativ 0,4 m x 1 m, fantă face legătura cu biroul administratorului societății fiind acoperită din interiorul biroului cu două dulapuri. Inculpatul a împins cu piciorul unul dintre dulapuri, care fiind pe roți s-a deplasat înspre mijlocul biroului, moment in care, alarma s-a declanșat din nou, trimițând un nou mesaj pe telefonul mobil al administratorului I. A.-M.. Observând mesajul, acesta a luat legătura cu angajații societății S. I. și M. T.-V. și împreună cu aceștia s-a deplasat, în câteva minute, la clădirea de pe .. . La fața locului, aceștia din urma au apelat organele de poliție prin serviciul 112, iar împreună cu patrula venită, au intrat în interior și l-au găsit pe inculpat .
Instanța retine ca potrivit art. 62 C.p.p., in vederea aflării adevărului, organul de urmărire penala si instanța de judecata sunt obligate sa lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe iar potrivit art. 69 C.p.p., declarațiile inculpatului făcute in cursul procesului pot servi la aflarea adevărului, numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte si împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
In aprecierea elementelor de fapt instanța se bazează pe principiul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă", insa admite că o asemenea probă certa de vinovăție rezulta si dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante .
Astfel, instanța retine ca in fata instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost ea descrisa in rechizitoriu, recunoaștere care se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dar si cu declarațiile martorilor audiați S. I. si M. T. V., care au declarat ca observat in momentul in care au ajuns la societate ca un fir de cablu de la alarma era tăiat, iar in interiorul clădirii au găsit o persoana in vârsta de aproximativ 40 de ani, îmbrăcată cu o geaca din piele neagra, pantaloni de stofa neagra si pantofi negri, identificat ulterior in persoana inculpatului .
Probatoriu administrat in cauza dovedește fără îndoiala atât existenta faptei in materialitatea sa, cat si vinovăția inculpatului in săvârșirea ei.
Instanța apreciază ca fapta, ca existenta materiala exteriorizata in planul relațiilor sociale este un act, o activitate, o manifestare specific umana in complexul procesului sau dinamic si al aptitudinii sale cauzale. Probele administrate în cauză se coroborează în privința tuturor elementelor de detaliu, conducând, dincolo de orice dubiu, la concluzia existenței faptei, a comiterii acesteia de către inculpat, cu vinovăția cerută de lege.
În drept, fapta inculpatului T. L. M., care, în noaptea de 24/25.10.2011, inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a pătruns, prin escaladarea unei ferestre de la baie, în interiorul clădirii în care funcționează . din. Mun. lași, ., pentru a sustrage bunuri, iar la declanșarea sistemului de alarmă sonor, a tăiat firul acesteia dezactivând-o, după care a intrat din nou în interiorul clădirii, fiind prins în flagrant de către organele de poliție în timp ce se afla într-o încăpere a clădirii respective, executarea rezoluției sale infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativa la furt calificat, prev.și ped.de 20 Cod penal rap. la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. g si i. Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit.a) C.pen., acesta având reprezentarea scopului faptei, însușirea pe nedrept a unor bunuri, și urmărind atingerea acestui scop prin folosirea violentei.
În conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, intră și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 209 alin.1 lit.g) si i) C.pen., instanța reținând săvârșirea infracțiunii de tentativa la furt calificat. Astfel, fapta a fost săvârșită noaptea si prin escaladare .
La individualizarea pedepsei, instanța va ține seama criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate, de gradul concret de pericol social al faptei .
Totodată, un criteriu aplicat de instanță la stabilirea cuantumului pedepsei este persoana inculpatului, reținând că acesta este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar, fapta fiind săvârșita in stare de recidiva postexecutorie, respectiv după considerarea ca executata a pedepsei de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, aplicata prin sent. pen. nr.582/16.12.2005 a Judecătoriei lași, def. prin dec. pen. nr. 527/07.09.2006 a Curții de Apel Iași, fiind liberat condiționat la data de 21.10.2008, cu un rest de executat de 332 de zile.
Instanța va face aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.p. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, efect al recunoașterii vinovăției.
In consecința, in temeiul art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. g si i. Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal rap. la art. 320/1 alin. 7 Cod procedura penala, cu aplic. art. 80 Cod penal, instanța va condamna inculpatul T. L.-M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la furt calificat.
De asemenea, instanța va interzice inculpatului pe durata executării pedepselor principale exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative, lit. b Cod penal. În ceea ce privește aplicare pedepsei accesorii, instanța reține că prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Deciziile date către instanța supremă în soluționarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești în temeiul art.414² alin.3 C.proc.pen. De asemenea, instanța va ține seama și de jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c.României, C. și mazăre C.României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.
Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, cu ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța apreciază că inculpatul este nedemn în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, instanța va menține starea de arest a inculpatului .
In baza art. 88 alin. 1 C.p., instanța va deduce din pedeapsa pronunțata prin prezenta pentru inculpat, durata reținerii si a arestării preventive, respectiv de la 24.10.2011 la zi .
Sub aspectul laturii civile, instanța va retine ca partea vătămata . nu s-a constituit parte civila, întrucât nu s-a creat nici un prejudiciu .”
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul T. L. M., criticând-o ca fiind nelegala si netemeinică.
Atât in scris cat si cu ocazia dezbaterilor, prin apărător inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond pedeapsă pe care o consideră prea severă .
Arata inculpatul ca nu este chiar așa de rău si aceasta rezulta din faptul ca de ultima condamnare au trecut 3 ani si el nu a mai comis nicio fapta, si ca părinții lui carte sunt bolnavi au nare nevoie de le acasă.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, așa cum se va motiva in continuare:
Solicitarea inculpatului-recurent de redozare a pedepsei in sensul reducerii ei, nu poate fi primita de instanța de control judiciar.
Prima instanță, când a stabilit pedeapsa inculpatului, a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 cod penal si a ținut cont de împrejurările comiterii faptei in forma tentativei, de datele care caracterizează persoana sa, așa încât pedeapsa aplicata corespunde scopului pedepselor prevăzute de art. 52 cod penal, privind reeducarea si prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.
Cu referire la persoana inculpatului prima instanța a motivat că acesta este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar, fapta fiind săvârșita in stare de recidiva postexecutorie, respectiv după considerarea ca executata a pedepsei de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, aplicata prin sent. pen. nr.582/16.12.2005 a Judecătoriei lasi, def. prin dec. pen. nr. 527/07.09.2006 a Curții de Apel lași, fiind liberat condiționat la data de 21.10.2008, cu un rest de executat de 332 de zile.
Daca se are in vedere ca inculpatul au săvârșit fapta pentru care a fost condamnat în stare de recidivă postexecutorie, fiind recidivist conf. art 37 lit b Cod penal, se poate argumenta ca el nu a înțeles sa se reintegreze social si sa nu mai intre in contact cu legea penala.
Acest aspect conturează un pericol social sporit de care a dat dovada inculpatul-recurent.
Si instanța de recurs constata ca pedeapsa aplicata inculpatului de 2 (doi) ani închisoare cu executare in regim de detenție, este bine individualizata si corespunde scopului pedepselor, privind prevenția generala si speciala si este de natura sa-l determine ca pe viitor sa nu mai comită fapte penale.
Nu sunt alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
Constatându-se, așadar, că individualizarea pedepsei a fost realizat în mod judicios atât ca întindere, cât și ca mod de executare criticile formulate de inculpat in scris si prin apărător apar ca neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
Având in vedere aceste considerente, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa perioada prevenției de după pronunțarea sentinței atacate.
Văzând si disp. art. 192 al. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul T. L. M., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 3466 din 15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține
Deduce din pedeapsa ce urmează a executa inculpatul arestarea preventivă de la 15.12. 2011.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 200 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2012
Președinte,Judecător,Judecător,
I. E. CiobanuElena ScrimințiDan A.
Grefier,
C. B.
Red. A.D.
Tehnored. A.D./ C.B.
07 Februarie 2012 – 2 ex.
Judecătoria Iași
Judecător M. G. C.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 171/2012. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 173/2012.... → |
|---|
