Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 173/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 173/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 173/2012
Ședința publică de la 02 Februarie 2012
Completul compus din:
Președinte: T. J.
Judecător: I. E. C.
Judecător: A. G. O. M.
Grefier: E. R.
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect „vătămare corporală gravă”, declarat de partea civilă recurentă C. V. și asiguratorul recurent .” SA București împotriva sentinței penale nr. 298 din 24.10.2011 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2012, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat prin procuror P. E..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02 februarie 2012.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 298 din 24.11.2011 Judecătoria P. a condamnat pe inculpatul C. K. E. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea dreptului de a mai conduce vreun vehicul timp de 5 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 7/17.01.2011 a Judecătoriei P. rămasă definitivă prin nerecurare și repune în individualitatea lor pedepsele componente de:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal; timp de 5 ani interzice inculpatului dreptul de a mai conduce vreun vehicul, conform art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal;
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal,
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002; timp de 5 ani interzice inculpatului dreptul de a mai conduce vreun vehicul, conform art. 64 al. 1 lit. c Cod penal;
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și 13 Cod penal.
În baza art. 36 alin. 1, 33 lit. b, 34 lit. b și 35 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea dreptului de a mai conduce vreun vehicul timp de 5 ani.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal a dedus perioada arestării preventive a inculpatului de la 5.11.2010 până la 6.12.2010.
În baza art. 861 Cod penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani calculat conform art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal a obligat pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 Cod penal.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe care a suspendat-o pe aceeași durată ca pedeapsa principală, în conformitate cu art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă C. V., domiciliat în mun. R., .. 2, ., ..
În baza disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 48 și urm. din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România a obligat pe asiguratorul de răspundere civilă .” SA să plătească părții civile S. C. de Urgență „Sf. I.” Iași, suma de 5298,63 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda de referință a BNR începând cu data de 04.11.2010 și până la achitarea prejudiciului.
A constatat că S. Județean de Ambulanță Iași nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul C. K. E. este proprietarul autoturismului marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_, și posesorul permisului de conducere categoriile B, C și E din data de 27.07.2005.
La data de 22.10.2010, inculpatul s-a deplasat din mun. București la rudele sale din satul Fărcășeni, . autoturismului proprietate, deși permisul de conducere figura în evidențele IPJ I. în poziția „reținut – fără drept de conducere” pentru încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002R. Pentru această infracțiune inculpatul este cercetat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu.
În ziua de 23.10.2011, între orele 1800 – 2300, inculpatul C. K. E. a consumat șapte sticle de ½ litri cu bere alcoolizată marca „Timișoreana”. În jurul orei 2300, inculpatul s-a urcat la volanul mașinii proprietate personală, conducând-o pe drumul public din satul Fărcășeni, ., spre . i-a luat și pe prietenii săi, P. M. D., C. L. D. și C. V..
După ce au consumat împreună bere la un bar din satul Fărcășeni, s-au urcat din nou în autoturism, pe care inculpatul l-a condus pe drumul european E583. la un moment dat, a procedat neregulamentar la schimbarea benzii de circulație și întrucât se afla sub influența alcoolului și conducea cu viteză peste limita legală, la o curbă periculoasă a pierdut controlul volanului, intrând pe contrasens, unde s-a izbit puternic cu autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de numitul A. C. C., din mun. R., jud. N..
În urma coliziunii au suferit leziuni cinci persoane aflate în cele două autoturisme, respectiv: A. C. C., partea vătămată C. V. (aflată în autoturismul marca Audi), P. M. D., C. L. D. și C. V..
Reprezentanții Poliției Rutiere Tg. F. s-au deplasat la locul accidentului, ocazie cu care au încheiat procesul verbal de constatare și au testat pe inculpat cu aparatul alcooltest marca Drager, rezultând că acesta avea o concentrație alcoolică de 1,20 mg/l alcool pur în aerul expirat. A. C. C. nu consumase alcool înainte de a se urca la volanul autoturismului marca Audi cu numărul de înmatriculare_ .
Ulterior, inculpatul C. K. E. a fost condus la S. Tg. F. unde i s-au recoltat probe biologice, rezultând la prima recoltare o alcoolemie de 2,55 gr/l alcool pur în sânge iar la a doua recoltare 2,45 gr/l alcool pur în sânge, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1998/A/26.10.2010.
În urma verificărilor organelor de poliție cu privire la situația permisului de conducere a inculpatului, a rezultat că acesta a condus la data de 19.07.2009 pe drumurile publice din jud. I. având o îmbibație alcoolică peste limita legală, motiv pentru care permisul de conducere i-a fost reținut fără drept de circulație și s-a format dosarul nr. 3057/P/2009 la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, jud. I..
Cele cinci victime au fost transportat cu ambulanța la spitale din mun. Iași, iar partea vătămată C. V. a fost transportată la Clinica de Urgență „Sf. I.” din mun. Iași în vederea acordării asistenței medicale.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. dat în dosarul nr. 4487/P/2010 la data de 29.11.2010 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. K. E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002R și art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002R, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Acțiunea penală a fost pusă în mișcare la data de 05.11.2010 și s-a întocmit referat cu propunere de arestare preventivă, propunerea fiind admisă prin încheierea nr. 22/05.11.2010 a Judecătoriei P. dată în dosarul nr._ . prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul C. K. E. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal în dauna părților vătămate C. V. și C. L. D., care la data de 29.11.2010 nu aveau depuse la dosar certificatele medico-legale care să concluzioneze numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite în urma accidentului rutier. S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, deoarece numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor numitului C. V. a fost apreciat prin raport medico-legal la 6-7 zile.
După disjungerea cauzei, partea vătămată C. V. a depus la organele de cercetare penală certificatul medico-legal nr. 137 eliberat de IML Iași la data de 24.01.2011, care concluzionează următoarele: „C. V. prezintă fractură cominutivă pilon tibial drept ce a necesitat reducere sângerândă și osteosinteză și a prezentat peritonită generalizată prin efracție de anse ileale, contuzie toraco-abdominală și dorso-lombară. Leziunile s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin lovire-proiectare și pot data din 23.10.2010. necesită 120-130 zile de îngrijiri medicale, timp în care se include și recuperarea funcțională, cu incapacitate de muncă pentru această perioadă”.
Prima instanță a reținut că vătămarea corporală a părții vătămate s-a datorat culpei exclusive a inculpatului C. K. E., care a încălcat prevederile art. 41 alin. 1 „Vehiculele si animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere si a regulilor de circulație”, art. 47: „Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective”, art. 48: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță” și art. 54 din OUG 195/2002R.: „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare ., de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic”.
Constatând că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, orientată peste minimul special prevăzut de lege, la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, având în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizată în special de urmările accidentului asupra părții vătămate, aceasta având nevoie de un număr de zile foarte mare de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar pe de altă parte persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar era implicat într-o anchetă penală privitoare la circulația pe drumurile publice, atitudinea procesuală corectă, de recunoaștere și regret a comiterii infracțiunii.
În privința laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat că, deși partea vătămată C. V. a declarat în cursul urmăririi penale că pretențiile le va formula în cursul procesului penal (fila 71 d. u. p.), deși i s-a acordat un termen de judecată pentru angajarea unui apărător și constituire de parte civilă (filele 16, 17 d. inst.), aceasta nu s-a prezentat și nu a precizat suma pe care o pretinde ca despăgubire și nici semnificația acestei sume (daune materiale, morale). Reținând că, deși ar putea exista un prejudiciu, acesta nu poate fi cuantificat, nu este cert, lichid și exigibil, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V..
Având în vedere, pe de o parte, solicitarea expresă a Spitalului C. de Urgență „Sf. I.” Iași de a fi obliga asiguratorul la repararea pagubei sale, iar pe de altă parte dispozițiile din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România care permit acordarea de despăgubiri de către asiguratori spitalelor constituite părți civile în procesele penale, prima instanță a obligat pe asiguratorul de răspundere civilă .” SA să plătească părții civile S. C. de Urgență „Sf. I.” Iași suma de 5298,63 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda de referință a BNR începând cu data de 04.11.2010 și până la achitarea prejudiciului.
Împotriva sentinței au declarat recurs partea civilă C. V. și asiguratorul de răspundere civilă .” SA.
Partea civilă C. V. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 indice 9 punctul 21 teza a II-a Cod procedură penală, arătând în dezvoltarea motivelor de recurs că la termenul de judecată din 17 octombrie 2011 când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, a căzut în momentul în care se îndrepta spre instanță, fiind necesară internarea sa de urgență în spital, dovadă fiind fișa de spitalizare nr. 528 din 17.10.2011 eliberată de S. „Psihomed Laboratory” Bacău. Aflându-se în imposibilitatea de a se prezenta în instanță și întrucât se constituise parte civilă încă din faza de urmărire penală, prima instanță ar fi trebuit să dea dovadă de un minim rol activ, prin disjungerea acțiunii civile de cea penală, având în vedere și dispozițiile art. 320 ind. 1 pct. 5 din Codul de procedură penală.
Asigurătorul de răspundere civilă .” SA a criticat prin recurs greșita obligare a sa la plata către S. C. de Urgență „Sf. I.”Iași a sumei de 5298,63 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C. V., arătând că inculpatul trebuia obligat la plata acestei sume în temeiul art. 313 din Legea 95/1996, republicată.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, însă doar cu privire la latura civilă devoluată de recursurile declarate, Curtea de Apel constată că următoarele:
În speță, este de necontestat faptul că în noaptea de 23/24.10.2010, după ce a consumat băuturi alcoolice, având permisul de conducere reținut, fără drept de circulație, în timp ce se deplasa pe drumul european E 583 cu autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_, inculpatul C. K. E., încălcând regulile de circulație, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de numitul A. C. C., în urma căruia au fost rănite mai multe persoane, între care și partea vătămată C. V., aflată în autoturismul marca Audi, aceasta suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 120-130 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale partea vătămată C. V. a declarat că pretențiile le va formula în cursul procesului penal. La primul termen de judecată în fața primei instanțe s-a amânat judecarea cauzei la cererea acestei părții vătămate pentru angajarea unui apărător și constituire de parte civilă. La termenul de judecată din 17 octombrie 2011, acordat în acest sens, termen la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei și instanța a rămas în pronunțare, C. V. nu s-a prezentat.
În recurs, acesta a susținut că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la termenul de judecată din 17 octombrie 2011 și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, deoarece în acea zi a fost internat de urgență în urma unei alunecări și căderi involuntare pe piciorul operat și vătămat în urma accidentului provocat de inculpat. Din fișa de spitalizare de zi nr. 528/17.10.2011 depusă la dosar pentru dovedirea acestor imposibilități reiese că la data de 17 octombrie 2011 partea vătămată C. V. a fost spitalizat pe durata unei zile în S. Psihomed Laboratory din Bacău, unde în intervalul orar 08.00-19.00 a fost supus unor explorări funcționale (examen neurologic, examen reumatologic, EKG), analize de laborator (hemoleucogramă, VSH, TGP, TGO, sumar urină) și proceduri de recuperare-reabilitare a sănătății (masaj, laseroterapie, magnetoterapie, gimnastică de recuperare). La sfârșitul acestor investigații și proceduri, părții vătămate i s-a recomandat continuarea tratamentului și control la două săptămâni.
Actul medical amintit nu face dovada că în data de 17 octombrie 2011 partea vătămată C. V. s-a aflat într-o situație de neprevăzut și de neînvins printr-un efort normal. Fișa de spitalizare atestă faptul că în acea zi partea vătămată s-a prezentat la S. Psihomed Laboratory din Bacău pentru investigații medicale de rutină și pentru efectuarea unor proceduri de recuperare-reabilitare a sănătății, iar nu ca urmare a unei urgențe medicale. În plus, chiar dacă partea vătămată s-ar fi aflat în imposibilitatea de a se prezenta în instanță, internarea sa într-un centru medical pentru efectuarea unor investigații nu a pus-o în imposibilitatea de a înștiința instanța despre imposibilitatea de prezentare la judecată, în condițiile în care avea la dispoziție suficiente mijloace de a comunica instanței situația în care se afla.
În condițiile în care cele două cerințe ale art. 385 indice 9 punctul 21 teza a II-a Cod procedură penală sunt cumulative, nu este suficient să se facă dovada imposibilității de prezentare, care oricum nu s-a făcut în cauză, ci pe lângă aceasta trebuie să se dovedească și imposibilitatea de a înștiința instanța despre împiedicare. Cum în cauză partea vătămată C. V. nu a produs o astfel de dovadă, Curtea de Apel constată că nu este incident cazul de casare prev. de art. 385 indice 9 punctul 21 teza a II-a Cod procedură penală, care să determine o trimitere a cauzei spre rejudecare.
Însă, sentința este supusă casării având în vedere că prima instanță a reținut în mod neîntemeiat că partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu consecința pronunțării unei soluții de respingere a acțiunii civile. În speță, însă, partea vătămată C. V. a declarat în cursul urmăririi penale că pretențiile le va formula în cursul procesului penal (fila 71 d. u. p.), dar ulterior nu a făcut nicio declarație de constituire de parte civilă, nici în cursul urmăririi penale, nici în fața primei instanțe. Așa fiind, Curtea de Apel, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de partea vătămată C. V., va înlătura dispozițiile art. 14 și art. 346 Cod penal privind respingerea acțiunii civile formulate de C. V. și va constata că partea vătămată C. V. nu s-a constituit parte civilă în cadrul acestui proces penal.
Cu privire la recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă .” SA, Curtea de Apel reține că, potrivit disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul răspunde pentru prejudiciul cauzat Spitalului C. de Urgență „Sf. I.” Iași, reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate C. V., însă disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995 subrogă pe asigurătorul de răspundere civilă .” SA în obligațiile inculpatului de reparare a prejudiciului produs Spitalului C. de Urgență „Sf. I.” Iași.
Așa fiind, soluția de obligare a asigurătorului la plata către partea civilă S. C. de Urgență „Sf. I.” Iași a sumei de 5 298,63 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare plus dobânda este legală și temeinică, astfel că recursul declarat de asigurător va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Admite recursul formulat de partea civilă C. V. împotriva sentinței penale nr. 298 din 24.11.2011 a Judecătoriei P., pe care o casează, în parte, în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Înlătură dispozițiile art. 14 și art. 346 Cod penal privind respingerea acțiunii civile formulată de către partea civilă C. V..
Ia act că partea vătămată C. V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de asiguratorul de răspundere civilă .” SA împotriva sentinței penale nr. 298 din 24.10.2011 a Judecătoriei P..
Obligă asigurătorul de răspundere civilă recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul părții vătămate C. V. rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. T. C. I. E. O. – M.
A. G.
Grefier,
R. E.
Redactat/tehnoredactat: OMAG
2 ex./02.03.2012
Judecătoria P.
Judecător: C. F.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 158/2012. Curtea de... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 431/2015. Curtea de... → |
|---|
