Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 49/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-01-2012 în dosarul nr. 49/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 49/2012
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A. D.
Judecător G. S.
Grefier G. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de asigurătorul . - S. Z. B., împotriva sentinței penale nr. 514/1.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.) .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat S. S. I. asistat de av. A. R. m apărător ales și cons. jr. P. C. pentru asigurătorul recurent, lipsă fiind părțile civile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depusă la dosarul cauzei o cerere formulată în scris de partea civilă P. M. P., prin care solicită acordarea unui termen pentru a-și angaja avocat, după care:
Cons jr. P. C. depune la dosarul cauzei motivele de recurs formulate în scris.
Instanța, din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților necesitatea declinării competenței de soluționare a recursului declarat de asigurătorul . - S. Z. B. în favoarea Tribunalului V., având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al.3 Cod penal .
Av. A. R., pentru inculpatul intimat S. S. este de acord cu declinarea cauzei .
Reprezentantul Ministerului Public solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului V. .
Inculpatul intimat achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
Ulterior deliberării:
CURTEA
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 514/2011 a Judecătoriei B. a fost condamnat inculpatul S. S. I., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.1 și al. 3 Cod penal.
S-au aplicat disp. art. 71 și 64 Cod penal.
În baza art. 91, art. 71 al.5 Cod penal executarea pedepselor a fost suspendată pe durata prev. de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în solidar cu asigurătorul, către partea civilă P. M. P. și la plata cheltuielilor judiciare .
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:
Din probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt.
La data de 16.02.2007 orele 11.00, inculpatul S. S. I., se afla staționat în zona Stației C.F.R.B. cu autoturismul marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare_ .
Mașina era poziționată pe carosabil, paralel cu un scuar din fața Gării C.F.R.B. fiind orientată cu fața către S.C. Confecții B., inculpatul fiind în mașină .
Acesta stătea la vaolanul mașinii și discuta cu niște cetățeni din apropiere.
Partea vătămată venea dinspre Confecții pe partea opusă mașinii inculpatului și după ce a traversat . s-a îndreptat spre Autogară, inițial intenționând să treacă pe lângă mașina acestuia prin dreptul șoferului.
Pentru că erau persoanele cu care vorbea inculpatul, partea vătămată s-a deplasat prin partea opusă șoferului ( dreaptă a mașinii ), respectiv partea ei stângă în direcția de mers și după ce a mers paralel cu mașina, când a ajuns la spatele ei în loc să-și continuie deplasarea în linie dreaptă, a mers oblic spre destinație .
În timp ce se afla în spatele mașinii foarte aproape de vehicul, inculpatul, care nu avea posibilitate să o observe, a pornit motorul și pentru că în fața sa se afla un alt autovehicul, a dat în marșarier mașina .
După ce a mers puțin a fost atenționat de cei care se aflau în preajmă că lovise o persoană care era în spatele mașinii.
Inculpatul a oprit imediat mașina și când a mers în spatele acesteia a găsit-o pe partea vătămată căzută cu fața la pământ.
A ajutat-o să se ridice și a transportat-o la S. M. de Urgențe „ El. B.” B., unde i s-a făcut radiografie, iar vătămata a refuzat internarea.
Inculpatul s-a întors la locul faptei unde a participat la cercetările efectuate de lucrătorii de la Serviciul poliției rutiere, care veniseră între timp acolo.
Expertizele și contraexpertizele efectuate în cauză au concluzionat că partea vătămată a prezentat în luna februarie 2007, un traumatism cu . oaselor proprii ale nasului, hematoame, escoriații și echimoze, care au putut fi produse prin cădere .
. oaselor proprii ale nasului exista la data de 16.02.2007, aceasta fiind relevată la recitirea radiografiilor de la acea dată și confirmată prin exemenul CT din data de 25.05.2007.
Între leziunile evidențiate prin examenul CT la 4 luni de la traumatism și traumatismul din 16.02.207 există legătură de cauzalitate, susținută de evidențierea pe filmele radiologice nr. 706 și 2852 din 16.02.2007 a fracturii oaselor proprii ale nasului.
Leziunile au necesitat 14 -15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii lor.
La momentul reexaminării pentru întocmirea raportului de nouă expertiză medico-legală de către Institutul de Medicină Legală Iași, partea vătămată prezenta dismorfie nazală și deviație sept nazal care necesită rinoplastie și septoplastie.
Raportul de expertiză criminalistică nr.171/2009 întocmit de Laboratorul de Expertize Criminalistice Iași concluzionează că accidentul putea fi prevenit de inculpat prin solicitarea unei persoane care să-l piloteze.
Accidentul putea fi prevenit și de partea vătămată dacă s-ar fi deplasat pe trotuar sau dacă se angaja în traversare pe la o trecere de pietoni din zonă.
Situația de fapt mai sus reținută s-a stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea părții vătămate, procesul verbal de cerectare la fața locului și planșele foto; adresa nr.149/N.n. /22.12.2008 a Serviciului Medico- Legal Județean V.; raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 149/N.E./29.04.2008 întocmit de Serviciul Medico-legal Județean V.; raportul de expertiză medico-legală nr.50/E/19.02.2007 întocmit de către Cabinetul Medico-Legal B.; certificatul medico-legal nr. 157/04.06.2007 întocmit de către Cabinetul Medico Legal B.; raportul de exepertiză criminalistică nr. 171/29.09.2009 întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași; proces verbal de reconstituire și planșele foto, raportul de nouă exepertiză medico –legală nr. 1024/06.06.2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Fapta inculpatului S. S. I. care la data de 16.02.2007, în jurul orelor 11.00, a pus în mișcare, cu spatele, pentru a pleca de pe loc, autoturismul marca Dacia 1307 carosată, fără a fi pilotat de o altă persoană, acroșând-o pe partea vătămată P. M.-P. și cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 14-15 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1,3 Cod penal.
În temeiul acestui text de lege, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia a reținut disp. art. 52 și 72 Cod penal.
Inculpatul era conducător auto la S.C.Consum Coop B. la data săvârșirii faptei, era necăsătorit, fără antecedente penale și absolvent a 12 clase.
A regretat săvârșirea faptei apreciind că dacă partea vătămată ar fi mers regulamentar spre destinația sa nu s-ar fi produs accidentul.
Art. 184 Cod penal prevede că: “ 1)Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2^1, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181, săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
3) Când săvârșirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
(5) Pentru faptele prevăzute în alin. 1 și 3, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.”
Având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, culpa ambelor părți, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, instanța s-a orientat la stabilirea cuantumului pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege.
S-au aplicat inculpatului disp.art.71 și 64 lit.a, teza II și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Art. 81 Cod penal prevede că:” Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Probele administrate în cauză și fișa cazier a inculpatului dovedesc existența condițiilor sus menționate.
În consecință instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Se va face aplicarea disp. art. 82 Cod penal care prevede că:” Durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În cazul când pedeapsa a cărei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an.
Termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă.”
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal care prevede că: “Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.”
În temeiul art. 71 alin. ultim Cod penal a suspendat executarea pedespei accesorii.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 13.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile cu medicația și investigațiile medicale precum și câștigul nerealizat ca urmare a pensionării anticipate datorită imposibilității de a mai desfășura munca în parametrii optimi și 20.000 lei daune morale reprezentând suferințele la care a fost suspusă prin fapta inculpatului.
În cauză a fost introdusă ca asigurător și Societate de asigurări S.C.Carpatica S.A la care era asigurat autovehiculul în momentul producerii accidentului.
Așa cum rezultă din situația de fapt expusă și din raportul de exepertiză criminalistică nr. 171/29.09.2009 întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, accidentului s-a produs ca urmare a culpei comune a celor două părți.
Stabilindu-se această culpă comună în proporție de 50% pentru fiecare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. P..
Actele depuse la dosar de partea civilă, depozițiile martorilor audiați în susținerea celor afirmate de vătămată cu privire la latura civilă a cauzei au stabilit că aceasta a efectuat cheltuieli în sumă de_,58 lei.
Aplicându-se procentul sus menționat, instanța în baza art. 14, 346 Cod proc. pen. cu ref. la art. 998 și urm. Cod civil, art.1000 cod civil ( art. 1357 și urm. Cod civil în noua redactare) a obligat pe inculpat să plătească împreună cu . – S. B., în limitele contractului de asigurare părții civile P. M. P. suma de 6324,79 lei daune materiale și suma de 10.000 lei daune morale.
În temeiul acelorași texte de lege și a art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. M. de Urgență “E. B. “ B. suma de 80,873 lei cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
Potrivit art. 193 Cod proc. pen instanța a obligat inculpatul să plătească părții vătămate P. M. P. cheltuielile judiciare avansate de aceasta în cauză.
Împotriva hotărârii a formulat recurs inculpatul fără a preciza motivele și asigurătorul cu motivarea că nu are obligație în cauză, că despăgubirile acordate în cauză sunt prea mari.
A fost pusă în discuție excepția de necompetență a instanței de a soluționa recursurile.
Potrivit art. 184 al.5 Cod procedură penală pentru faptele incriminate la art. 184 al.1 și al.3 Cod penal acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Inculpatul a fost judecat și condamnat de prima instanță pentru fapta de vătămare corporală prev. de art. 184 al.1 și 3 Cod penal.
Recursurile îndreptate împotriva hotărârii prin care s-au soluționat cauzele penale pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea persoanei vătămate se judecă de către tribunale potrivit art. 27 pct. 3 Cod procedură penală.
Față de aceste dispoziții, în baza art. 42 Cod procedură penală se va declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea Tribunalului V., instanța competentă în raport de dispozițiile legale sus menționate și de instanța care a judecat fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 42 Cod procedură penală, raportat la art.27 pct. 3 Cod procedură penală declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2011
PreședinteJudecătorJudecător
S. G. D. A. S. G.
Grefier
A. G.
Red. D.A.
Tehn. A.G.
2 ex/30.01.2012
Judecătoria B.
Judecător V. A.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 195/2016. Curtea de Apel IAŞI | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
