Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1280/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1280/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 1280/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALA Nr. 1280/2013

Ședința publică de la 10 Decembrie 2013

Completul compus din:

Președinte: D. D.

Judecător: I. E. C.

Judecător: M. C.

Grefier: E. R.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat prin procuror C. I.

Potrivit prevederilor art.304 din Codul de procedură penală, desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio.

Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect „ furt calificat”, declarat de inculpatul I. I. C., fiul lui M. și D., născut la data de 29 august 1990, aflat în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 398 din data de 25.10.2013 pronunțate de către Judecătoria P. în dosarul penal nr._ .

Conform disp. art. 297 din Codul de procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent I. I. C., asistat de avocat M. S. ( apărător desemnat din oficiu).

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că dosarul se află la primul termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:

Interpelat fiind, inculpatul I. I. C. declară că este fiul lui M. și D., născut la data de 29 august 1990 în P., precum și faptul că își menține recursul declarat, recurs care vizează redozarea pedepsei.

Nemaifiind de invocat chestiuni preliminare și nici cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Având cuvântul, avocat M. S., pentru inculpatul I. I. C., pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, a se dispune redozarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății într-un cuantum care în urma contopirii cu pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.97/2013 a Judecătoriei Suceava definitivă prin decizia penală nr.392/2013 a Curții de Apel Suceava să nu depășească 5 ani de închisoare.

Solicită instanței de control judiciar a avea în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, conduita sinceră a inculpatului și situația personală a cestuia .Chiar dacă inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală apreciază că merită a i se mai da o șansă.

Oficiul neachitat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a fi menținută sentința recurată ca fiind legală și temeinică.

Având ultimul cuvânt, inculpatul I. I. C., arată că regretă enorm de mult fapta comisă și lasă soluția ce urmează a fi pronunțată la aprecierea instanței.

Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.

Ulterior deliberării,

Curtea,

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr.398 din 25.10.2013 Judecătoria P. a hotărât următoarele:

„În baza art. 334 C. p. p., respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului P. L. V. prin rechizitoriu.

Condamnă inculpatul I. I. C., fiul lui M. și D., născut la data de 28.08.1990 în P., necăsătorit, fără ocupație, 8 clase, cu antecedente penale, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, arestat în altă cauză, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C. p. p.

În baza art. 71 alin. 1 C.p., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.

Constată că infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile de tâlhărie pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 296/2011 a Judecătoriei P. definitivă prin decizia penală nr. 1291/22.11.2011 a curții de apel Iași și prin sentința penală nr. 97/2013 a Judecătoriei Suceava definitivă prin decizia penală nr. 392/2013 a Curții de Apel Suceava.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/2013 a Judecătoriei Suceava definitivă prin decizia penală nr. 392/2013 a Curții de Apel Suceava și repune în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:

- 4 (patru) ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâhărie”, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2¹ lit. a și b Cod penal cu aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală (sentința penală nr. 296/2011 a Judecătoriei P.)

- 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.p. (sentința penală nr. 97/2013 a Judecătoriei Suceava)

- 3 ani și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.p. (sentința penală nr. 97/2013 a Judecătoriei Suceava)

În baza art. 36 alin. 3 deduce din pedeapsa rezultantă durata executată de 31.08.2011 la zi.

Dispune anularea formelor de executare emise și emiterea unor noi forme de executare la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Condamnă inculpatul P. L. V., fiul lui V. si M., născut la 22.05.1992, domiciliat in P., ., jud. Iași, CNP_ la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C.p. rap la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C. p. p.

În baza art. 71 alin. 1 C.p., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.

Constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 215/2012 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare.

În baza art. 85 C.p. anulează beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei acordat prin sentința penală nr. 215/2012 a Judecătoriei P..

În baza art. 34 lit. b și 36 C.p. contopește pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 215/2012 a Judecătoriei P. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.

Disjunge cauza privind pe inculpatul S. Amar și acțiunea civilă promovată de partea civilă S. Națională de T. F. de M. C. M. SA prin sucursala M. și dispune constituirea unui nou dosar cu termen la 06.11.2013 pentru când se vor cita părțile.

În baza art. 191 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul I. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 1000 lei din care suma de 400 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale va fi avansată din fondurile Ministerului Publc iar suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății ca fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul P. L. V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 600 lei din care suma de suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății ca fi avansată din fondurile Ministerului Justiției”.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

„La data de 10.09.2013, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr.2412/P/2011, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nr.2412/P/2011 din 06.09.2013 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

1. S. AMAR (arestat în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat,prev.deart.208al.1,209al.1lit. a,g,i Cod Penal, cu aplic. art. 41 al. 2 C. p. (două acte materiale), ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice,

prev. de art. 321 alin. 1 Cp, ambele cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cp

și o infracțiune de pătrundere neautorizată fără drept în zona unde

accesul este interzis prin afișe și semne corespunzătoare din

perimetrul staților de cale ferată, prev. de art. 4 al. 1 rap la art. 2 din

Legea nr. 289/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.

2. I. I. C. (arestat în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,prev.deart.208al.1, 209 al.1 lit. a, g, i Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 C. p. (două acte materiale)

3.P. L. V., penale pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 Cp rap. la 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g, i Cod

Penal.

Tot prin același rechizitoriu s-a dispus:

1.Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.

L. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de

art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g, i Cod Penal și pătrundere neautorizată fără

drept în zona unde accesul este interzis prin afișe și semne

corespunzătoare din perimetrul stațiilor de cale ferată, prev. de art. 4 al. 1

și al. 2, art. 2 din Legea nr. 289/2005 întrucât faptele nu au fost săvârșite

de acesta.

2.Scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților S. Amar și

I. I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de pătrundere neautorizată

fără drept în zona unde accesul este interzis prin afișe și semne

corespunzătoare din perimetrul stațiilor de cale ferată, prev. de art. 4 al. 1

și al. 2, art. 2 din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și

P. L. V. pentru săvârșirea infracțiunii de pătrundere

neautorizată fără drept în zona unde accesul este interzis prin afișe și

semne corespunzătoare din perimetrul stațiilor de cale ferată, prev. de art.

4 al. 1 și al. 2, art. 2 din Legea nr. 289/2005, întrucât nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.

3.Neînceperea urmăririi penale față de C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g i Cp, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.

4.Neînceperea urmăririi penale față de B. M. și N. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective

5.Neînceperea urmăririi penale față de S. Amar pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cp întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

6.Disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de D. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.

Pentru a dispune astfel s-a reținut în actul de sesizare că:

1. în fapt, la data de 28. 05. 2011, organele de poliție din cadrul postului de Poliție T.F. P. au fost sesizate de către șeful Depoului C.F.R. M. P. despre faptul că persoane necunoscute au pătruns în locomotiva Diesel cu nr._- 9 aflată în conservare în incinta Depoului C. M. P., de ude au tăiat și sustras cablu de forță de cupru.

Plângerea a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria P. sub nr. 2412/P/2011.

Organele de poliție care s-au deplasat la fața locului au constatat că cele sesizate se confirmă iar din sala motoarelor locomotivei susmenționate fuseseră sustrase două bucăți de cablu de forță în lungime de 7 m fiecare.

Din probele administrate în cauză rezultă că autorii furtului celor două cabluri de forță din locomotiva Diesel cu nr._- 9 sunt inculpații S. Amar și I. I. – C..

Astfel, în seara zilei de 27.05. 2011, inculpații s-au întâlnit pe raza municipiului P. și au luat hotărârea de a sustrage împreună cablul de forță din cupru de la locomotivele aflate în conservare în Depoul C. M. P.. În jurul orelor 22,00 inculpații s-au deplasat la Depoul C. M. P., inculpatul S. Amar având asupra sa doi saci de rafie, au escaladat gardul la aproximativ 200 m de poarta principală și au pătruns în curtea depoului. Aici s-au deplasat la locomotiva Diesel cu nr._- 9, aflată în conservare în incinta Depoului, au spart geamul de la ușa laterală de acces în postul de comandă, partea ajutorului de mecanic, după care au pătruns în interiorul acesteia pe geam. Aici au ridicat tabla din podea, lăsând descoperite mai multe cabluri de forță care făceau parte din instalația locomotivei. În continuare, cu ajutorul unui patent, a unei pânze de bomfaier și a unei șurubelnițe, au tăiat două bucăți de cablu în lungime de 7 m fiecare, au încărcat cablul sustras într-un sac din rafie și au părăsit locul faptei prin același loc. A doua zi dimineață în jurul orei 9:00, inculpații au încărcat sacul conținând cablurile sustrase în noaptea precedentă într-un autoturism echipat pentru taxi și s-au deplasat în municipiul P., pe . numitului B. M. căruia i-au vândut cablurile sustrase contra sumei de 80 lei, bani pe care inculpații i-au împărțit în mod egal.

Fiind audiat, inculpatul I. C. a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea anterior prezentată. La data de 20.06.2012 a participat împreună cu organele de poliție din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi Iași, în prezența martorului asistent I. I., la reconstituirea la fața locului, ocazie cu care a indicat organelor de poliție modul în care a acționat în noaptea de 27/28. 05.2012 împreună cu inculpatul S. Amar.

Situația de fapt descrisă a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă:

- proces verbal de consemnare a plângerii penale ( f.23.) ;

- plângerea penală formulată de partea vătămată ( f.25-27) ;

- proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexată ( f.28-35);

- procesul verbal de reconstituire și planșa foto anexate ( f . ) ;

- declarațiile martorilor B. P. ( f.36-38), A. C. ( f. 39-40), I. G. (f.41), D. L. C. ( f. 43-57) ;

- procese verbale de confruntare (f. 58-64) ;

- declarațiile îinculpaților S. Amar ( f. 302-322) și I. I. C. ( f. 329-335) ;

2. La data de 08.06. 2011, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție T.F. P. au fost sesizate de șeful Depoului C.F.R M. P. despre faptul că la aceeași dată, în jurul orelor 12.45, salariații din cadrul Secției I.R.L.U P. au constatat că la locomotiva diesel-electrică nr._- 9 cablajul de forță și comandă fusese tăiat și sustras.

Plângerea a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria P. sub nr. 2696/P/2011.

Organele de poliție care s-au deplasat la fața locului au constatat că cele sesizate se confirmă, iar din sala mașinii au fost selecționate și sustrase mai multe bucăți de cablu în lungime de 8 m fiecare și diametre diferite.

Din probele administrate în cauză rezultă că autorii furtului cablurilor de forță de la locomotiva Diesel cu nr._- 9 din noaptea de 07/08. 06. 2011 sunt inculpații S. Amar, I. I. C. și P. L.- V..

Astfel, în seara zilei de 07.06.2011, inculpații s-au întâlnit în fața blocului C., situat pe . P., unde locuiau fără forme legale inculpații S. Amar și I. I. C.. Aici, la propunerea inculpatului S. Amar, au luat hotărârea infracțională de a sustrage împreună cablu de forță din cupru de la locomotivele aflate în conservare în Depoul C. M. P.. Astfel, în jurul orelor 23.00 inculpații având asupra lor un patent, un clește, două chei tubulare și mai mulți saci din rafie s-au deplasat la Depoul C.F.R P., au escaladat toți trei gardul din sârmă, înalt de 2 m din dreptul reviziei de vagoane și au pătruns în curtea depoului. Aici s-au deplasat la locomotiva Diesel cu nr._- 9, aflată în conservare în incinta Depoului. Inculpatul I. I. C., cu ajutorul mâinilor, l-a ajutat pe inculpatul S. Amar să se ridice și să deschidă un geam al locomotivei, pe care ulterior cei doi inculpați au pătruns în interiorul locomotivei. Inculpatul P. L.- V. a încercat și el să pătrundă în interior însă nu a reușit, geamul fiind prea mic.

Inculpații S. Amar și I. I.-C. au secționat 138 bucăți de cablu în lungime de 8 metri și diametre diferite și 19 bucăți cablu electric de forță în lungime de 8 m și diametrul de 185 mm, pe care le-au aruncat pe geam, iar inculpatul P. L. - V. le-a pus în doi saci. În continuare inculpații au aruncat sacii peste gardul Depoului, au escaladat gardul și s-au deplasat cu ei la clădirea situată pe . P.. Aici, în camera în care locuia inculpatul I. I. C. cu concubina sa, martora D. C. și copiii lor, cu ajutorul unui cutter aparținând lui S. Amar, au decojit cablurile de cauciucul de protecție, iar sârma din cupru au pus-o într-un sac de rafie .

A doua zi dimineață, inculpații S. Amar și I. I. C. au urcat sacul cu sârmă din cupru într-un autoturism și s-au deplasat în . N. C., unde l-au vândut pentru suma de aproximativ 1200 lei, sumă pe care inculpații au împărțit-o între ei.

Fiind audiat, la data de 01.11. 2012, martorul N. C. a declarat că îl cunoaște pe S. Amar de mai mulți ani, iar pe I. I. C. nu îl cunoaște. De mai mulți ani se ocupă cu colectarea deșeurilor metalice și nemetalice.

La sfârșitul lunii mai - începutul lunii iunie 2011, au venit la locuința sa S. Amar și un alt tânăr, care aveau într-un sac mai multe bucăți de sârmă din cupru, de culoare maro, strânse colac. Sârma probabil provenea de la niște cabluri, deoarece era sub formă de șufă. Reține că i-a dat lui S. Amar peste 1000 lei pentru sârma din cupru, însă nu reține dacă a întocmit vreun act de predare primire.

La data de 18. 04. 2013 N. C. a revenit asupra declarației și a menționat faptul că la data de 01.11. 2012 se afla sub influența medicamentelor (citostaticelor) pe care le-a făcut în acea zi la Spitalul Sf. S. din Iași. În ziua în care a dat declarația se întorcea de la spital și era foarte obosit. Din acest motiv a făcut confuzie între S. Amar și un tânăr zis „C.” din P.. Nu a cumpărat niciodată sârmă din cupru de la S. Amar și nu cunoaște această persoană. Din anul 2000 nu mai colectează fier vechi și nu mai are autorizație de colectare a fierului vechi .

Declarația martorului N. C. din data de 18.04.2013 va fi înlăturată ca fiind nesinceră, deoarece această declarație este în evidentă contradicție cu declarațiile martorei D. L. C. și ale inculpaților P. L. V. și I. I. C., care au confirmat că sârma din cupru rezultată din cablurile sustrase a fost transportată cu un taxi în . martorului N. C.. Acesta urmează a fi cercetat sub aspectul săvârșirii de mărturie mincinoasă prev de art. 260 alin. 1 C. p. ca urmare a sesizării din oficiu.

Audiați inculpații P. L. V. și I. I. C. au recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea anterior descrisă. La datele 20. 06. 2012 și 21.09. 2012 aceștia au participat împreună cu organele de cercetare penală la o reconstituire la fața locului, ocazie cu care au indicat organelor de poliție modul în care au acționat în noaptea de 07/8. 06. 2011.

Situația de fapt descrisă a fost reținută în rechizitoriu pe baza următoarelor mijloace de probă :

- proces verbal de consemnare a plângerii penale ( f.77.) ;

- plângerea penală formulată de partea vătămată ( f.25-27) ;

- proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexată ( f. 114-131);

- raport de constatare tehnico – științifică nr._ din 23. 08. 2011( f. 133-141) ;

- procese verbale de reconstituire și planșe foto anexate ( f . 143- 149, 150-156 ) ;

- declarațiile martorilor I. I. ( f. 157- 158), B. I. ( f. 159- 162, T. C. (f. 163- 165), B. M. ( f. 166-170), C. C. (f. 171-175), H. V.( f. 176-179), N. C.( f. 180-182), L. C.( f. 191-192) ;

- raport de cercetare ( f. 193- 223) ;

- declarațiile inculpaților S. Amar ( f. 302-322) și I. I. C. ( f. 329-335), P. V. L. ( f. 339-347) ;

La solicitarea instanței au fost depuse la dosar fișele de cazier judiciar a inculpaților.

Pentru termenul de judecată din data de 09.10.2013 partea civilă SNTFM C. M. Sa- Sucursala M. a depus precizări cu privire la prejudiciu.

La termenul de judecată din data de 09.10.2013 instanța a verificat și constatat regularitatea actului de sesizare al instanței și a dispus citirea acestuia de către grefierul de ședință.

La același termen au fost audiați inculpații, declarațiile acestora semnate atașându-se la dosarul cauze.

Inculpații I. I. C. și P. Lonard V. au declarat că recunosc comiterea faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare, își însușesc probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și doresc să beneficieze de dispozițiile art. 320¹ C.p.p., motiv pentru care instanța pune în discuție disjungerea laturii penale privind pe inculpatul S. Amar.

Tot la același termen reprezentantul Ministerului Public solicită schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului P. L. V. din infracțiunea de complicitate la furt calificat în infracțiunea de furt calificat.

În urma analizării materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut aceeași situație de fapt cu cea reținută în rechizitoriu. Astfel, recunoașterea inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Situația de fapt descrisă anterior a fost reținută de instanță pe baza coroborării probelor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.

În drept, fapta inculpatului I. I. C. care, în noaptea de 27/28.05.2011, împreună cu inculpatul S. Amar și în noaptea 07/08.06.2011, împreună cu inculpații S. Amar și P. L.-V., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor al Depoului C. P. și ulterior pe geam, în interiorul locomotivei DA 60-1337, aflată în conservare, de unde a sustras mai multe cabluri de comandă și de forță, cauzând un prejudiciu Companiei Naționale de T. F. de marfă C.F.R marfă S.A în valoare de aproximativ_,70 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 C. p. (două acte materiale).

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpații au acționat cu intenție directă.

În drept, fapta inculpatului P. L. V. care, în noaptea de 07/08.06.2011, i-a ajutat pe inculpații S. Amar și I. I. C. să sustragă cabluri de comandă și de forță din interiorul locomotivei DA 60-1337, aflată în conservare în curtea Depoului C.F.R P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 Cp rap. la 208 al. 1, 209 al.1 lit. a, g, i Cod Penal.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpații au acționat cu intenție directă.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului P., reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii formei de participație a coautoratului la infracțiunea de furt calificat și nu a formei de participație a complicității.

Potrivit art.26 C. pen., complice este persoana care, cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În vederea delimitării complicității de infracțiunea de tăinuire, în literatura de specialitate s-a stabilit că în cazul complicității înțelegerea între autor și complice este anterioară sau concomitentă cu săvârșirea faptelor autorului.

Potrivit " teoriei apropriațiunii" infracțiunea de furt se consumă în momentul realizării actului imposedării, act care în cauza de fata s-a realizat în momentul scoaterii cablorilor din spațiul locomotivei. În acest moment s-a produs scoaterea bunului de sub stăpânirea posesorului si . făptuitorului, care dobândește astfel posibilitatea de a se comporta fata de bun ca si cum i-ar aparține indiferent daca a reușit sau nu sa păstreze aceasta posesie, ori daca el a izbutit sau nu sa părăsească incinta locului de unde a sustras bunul respectiv.

Față de aceste aspecte teoretice, raportat la situația de fapt, instanța reține că faptele inculpatului P. de a sta în afara locomotivei și de a ajuta la transportul cablurilor sustrase din interior se circumscrie complicității și nu coautoratului. Contribuția acestui inculpat la infracțiunea comisă a intervenit după momentul imposedării, deci după momentul consumării infracțiunii de furt. Acțiunile sale – de a pune bucățile de cablu aruncate din locomotivă de ceilalți 2 inculpați în saci în vederea transportării nu corespund elementului material al infracțiunii de furt calificat întrucât la momentul acela infracțiunea de furt se consumase deja.

Pentru aceste considerente, în baza art. 334 C.p.p., instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului P. L. V. prin rechizitoriu.

La stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate, instanța va avea în vedere gradul concret de pericol social al faptelor dedus din modalitatea de comitere – pe timp de noapte, cu participarea a 2 sau 3 persoane, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, valoarea prejudiciului creat, perseverența infracțională a inculpaților.

Cu privire la inculpatul I. I., din fișa de cazier judiciar a acestuia, instanța reține că a mai suferit două condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Iași în vederea executării unei pedepse totale de 4 ani și 8 luni închisoare. Având în vedere data comiterii primului act material al infracțiunii de furt calificat ce formează obiectul prezentei cauze și datele la care au rămas definitive cele două condamnări anterioare ale inculpatului – 28.05.2011 și respectiv 23.11.2011 – sentința penală nr. 296/2011 a judecătoriei P. și 25.04.2013 – sentința penală nr. 97/2013 a Judecătoriei Suceava, instanța reține că faptele pentru care inculpatul a fost deja condamnat definitiv sunt concurente cu infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze.

Cu privire la inculpatul P. L. V., instanța reține că acesta a suferit o condamnare anterioară la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat pentru care i s-a acordat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei – sentința penală nr. 215/2012 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare. Această infracțiune este concurentă cu infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze.

1. Pentru aceste considerente, instanța va condamna pe inculpatul I. I. C., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C.p.p.

Potrivit art. 71 C.p. „condamnarea la pedeapsa .... închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a-c ...”. În aplicarea acestui articol instanța va avea in vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Totodată, instanța reține și considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst împotriva Marii Britanii în care s-a reținut că interzicerea ope legis a drepturilor electorale ale unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenției.

Pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului prin prezenta sentința,, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și b C.p.) întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morala ireproșabilă.

Pentru aceste considerente, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II și b C.p. pe durata și în condițiile art. 71 C.p.

În baza art. 34 lit. b și 36 C.p. contopește pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. pe care o sporește la 5 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. la aplicarea sporului de pedeapsă instanța a avut în vedere perseverența infracțională a inculpatului și faptul că totalul pedepselor aplicate până în prezent acestuia depășește 14 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. 3 deduce din pedeapsa rezultantă durata executată de 31.08.2011 la zi.

Dispune anularea formelor de executare emise și emiterea unor noi forme de executare la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

2. Pentru aceste considerente, instanța va condamna pe inculpatul P. L. V., la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C.p. rap la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C.p.p.

Pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului prin prezenta sentința,, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și b C.p.) întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morala ireproșabilă.

Pentru aceste considerente, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II și b C.p. pe durata și în condițiile art. 71 C.p.

În baza art. 85 C.p. anulează beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei acordat prin sentința penală nr. 215/2012 a Judecătoriei P..

3.față de poziția procesuală adoptată de inculpatul Stănecu Amar și dispozițiile art. 320¹ C.p.p., instanța va disjunge cauza privind pe acesta și acțiunea civilă promovată de partea civilă S. Națională de T. F. de M. C. M. SA prin sucursala M. și dispune constituirea unui nou dosar cu termen la 06.11.2013 pentru când se vor cita părțile.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța reține că S. Națională de T. feroviar de M. „ C. M.” SA Sucursala M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de_,70 lei reprezentând prejudiciul creat prin sustragerea cablurilor de la locomotiva DA 1337.

În baza art. 191 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul I. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 1000 lei din care suma de 400 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale va fi avansată din fondurile Ministerului Public iar suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății ca fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În termen legal sentința instanței de fond a fost recurată de inculpatul I. I. C., fiind criticată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, apreciate ca fiind prea mari raportat la fapta comisă și persoana inculpatului. Solicită admiterea recursului și a se dispune redozarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății într-un cuantum care în urma contopirii cu pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.97/2013 a Judecătoriei Suceava definitivă prin decizia penală nr.392/2013 a Curții de Apel Suceava să nu depășească 5 ani de închisoare.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.9 pct.18 Cod procedură penală, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:

Prima instanță, soluționând cauza penală cu care a fost investită conform procedurii simplificate reglementate de art. 320 ind. 1 cod proc. pen., potrivit căreia instanța soluționează latura penală a cauzei, în cazul recunoașterii faptelor de către inculpat și a însușirii de către acesta a probelor administrate în cursul urmăririi penale, doar pe baza acestor probe, pe care le-a evaluat corespunzător și pe baza cărora a stabilit corect situația de fapt, aspecte ce nu suportă critici.

In acest context, Curtea apreciază că nu se mai impune reluarea, conținutului concret al infracțiunii reținute in sarcina inculpatului I. I. C., respectiv a probatoriului, pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția de condamnare a inculpatului recurent, probatoriul fiind cel administrat în cursul urmăririi penale și însușit în totalitate de către inculpatul recurent, și nici a criticilor privind încadrarea juridică, fiind înlăturate în mod judicios și temeinic argumentat de prima instanță.

Instanța de fond, constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 345 alin.2 Cod procedură penală respectiv că fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvârșită de inculpatul recurent, a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului recurent, conform art. 72 Cod penal, au fost avute în vedere de prima instanță toate elementele de individualizare și circumstanțiere, privind pericolul social concret al faptei săvârșite, infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, persoana inculpatului recurent, dispozițiile părții generale a Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, reduse potrivit precizărilor anterioare.

Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepselor.

Art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportat acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepselor, îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpaților.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptelor comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoanele inculpaților, care au recunoscut comiterea acestora, dar care nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind anterior condamnări pentru fapte similare, urmând a se avea în vedere astfel, aptitudinea lor de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorilor.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, pe care instanța de fond le-a apreciat în mod corespunzător aplicând inculpatului recurent o pedeapsă situată la limita minimă de încriminare, astfel cu aceasta a fost redusă cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 cod proc. pen., pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind, contrar susținerilor inculpatului din motivele de recurs, mai mică decât pedepsele anterior aplicate la care acesta face referire..

Cu privire la inculpatul I. I., din fișa de cazier judiciar a acestuia, rezultă că acesta a mai suferit două condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Iași în vederea executării unei pedepse totale de 4 ani și 8 luni închisoare.

Pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul, inculpatul nu a dat dovadă de îndreptare, săvârșind noile fapte, aspecte care reclamă o intervenție mai fermă din partea autorităților în planul cuantificării sancțiunii.

Perseverența infracțională manifestată de inculpat, evidențiază astfel un grad de pericol social sporit, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un real pericol pentru ordinea publică. Instanța de control judiciar apreciază că prin comportamentul infracțional, atât cel actual, cât și raportat la istoricul său, perspectivele de reintegrare socială ale inculpatul I. I. sunt reduse, având în vedere perseverența acestuia în comiterea de infracțiuni de la o vârstă fragedă, însușirea deprinderilor de a obține bani și bunuri în mod facil, situația financiară precară, precum și nivelul redus de școlarizare, fapt de natură a îngreuna accesul către un loc de muncă, fiind aspecte care ar putea reitera comportamentul infracțional, nivelul redus de conștientizare a implicațiilor juridice ale comportamentului acestora, fac dificilă asimilarea unor valori prosociale și adoptarea unui comportament dezirabil social.

Împrejurarea că inculpatul a avut o poziție procesuală corectă în cursul procesului penal, nu poate atrage în mod automat, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod Penal, cu rezultatul stabilirii unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, atâta timp cât nu sunt completate de elemente care să definească pe deplin aceste circumstanțe, însă aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanță în procesul individualizării pedepsei, prin stabilirea unor pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.

Pe de altă parte, elementele care caracterizează persoana inculpatului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nu impun reținerea circumstanțelor atenuante ci ele sunt apreciate în corelare cu faptele ce îi sunt imputate inculpatului. Poziția procesuală a inculpatului a fost valorificată de către instanță prin aplicarea art. 320¹Cod procedură penală, având ca efect reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, acesta fiind judecat pe baza probelor administrate în urmărirea penală, ca efect al recunoașterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. „b” cod proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul I. I. C. împotriva sentinței penale nr.398 din 25.10.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o va menține.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata executată de la 25.10.2013 la zi.

În temeiul art. 192 alin. 2 cod proc. pen. va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și suma de 200 lei onorariu apărător oficiu ce va fi avansată inițial din fondurile M.J.

Pentru aceste motive

În numele legii,

Decide:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul I. I. C. împotriva sentinței penale nr.398 din 25.10.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata executată de la 25.10.2013 la zi.

Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și suma de 200 lei onorariu apărător oficiu ce va fi avansată inițial din fondurile M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

D. D. C. I. E. C. M.

Grefier,

R. E.

Red. C.I.E.

Tehnored.C.I.E.

2 ex./

Judecătoria P.:

Judecător: C. A. N.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 714/2013. Curtea de...		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 250/2013. Curtea... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1280/2013. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1280/2013. Curtea de Apel IAŞI