Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 12/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 12/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. J.
Judecător: E. S.
Judecător: C.-G. T.
Grefier: E. M. D.
DECIZIA PENALĂ NR. 12/2014
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași este reprezentat prin procuror E. P..
Pe rol judecarea recursurilor penale, având ca obiect „lovirea sau alte violențe (art. 189 Cod penal)”, declarate de inculpații C. A., C. V. și C. R. F. împotriva sentinței penale nr. 361 din data de 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat R. D., apărător desemnat din oficiu de către Baroul de Avocați Iași, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează cele de mai sus cu privire la obiectul cauzei, prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că inculpatul C. A. a depus prin serviciul de registratură o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător.
Avocat R. D. depune la dosar delegația, susținând că a fost desemnat din oficiu pentru inculpatul minor C. R. F.. Precizează că s-a depus la dosar o cerere de amânare din partea inculpatului C. A., față de care nu se opune.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune amânării cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de inculpatul C. A. pentru a-și angaja apărător, având în vedere că infracțiunile deduse judecății nu reclamă apărare din oficiu, pe de o parte, pe de altă parte s-a pus în vedere prin citație să se prezinte cu apărător la termenul de astăzi, și pune în discuție competența materială și funcțională a Curții de Apel de a judeca recursul având în vedere infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații.
Avocat R. D. susține că, într-adevăr, Curtea de Apel Iași nu are competența de a judeca recursul și solicită a se trimite cauza la instanța competentă, respectiv T. V..
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de faptul că competența de a judeca recursul revine Tribunalului V..
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 361 din data de 03 decembrie 2013, Judecătoria Huși a dispus următoarele:
„Condamnă pe inculpatul C. A., fiul lui A. și Z., născut la data de 22. 11. 1974 în ., domiciliat în com. Boțești, ., CNP_, cu antecedente penale:
- pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. ped. de art. 180 alin. 2 C. penal, cu aplic. art. 75 lit. a și c C. penal, art. 37 lit. b C. penal, cu aplic. art. 320 indice 1 alin. 7 C. pr. penală, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 71 C. penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C. penal,
Condamnă pe inculpatul C. V., fiul lui A. și Z., născut la data de 20. 08. 1972 în ., domiciliat în com. Boțești, ., CNP_, fără antecedente penale:
- pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. ped. de art.180 alin.2 C. penal, cu aplic. art. 75 lit. a și c C. penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. art. 64 lit. a teza a II-a și b C. penal.
În baza art. 81 și 82 C. penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixează termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 359 C. pr. penală, atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C. penal, dispune pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și suspendarea pedepsei accesorii stabilite mai sus.
Condamnă pe inculpatul C. R. F., fiul lui A. și M. E., născut la data de 19. 09. 1995 în mun. Huși, jud. V., domiciliat în com. Boțești, ., CNP_, cu antecedente penale:
- pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. ped. de art. 180 alin. 2 C. penal, cu aplic. art. 75 lit. a C. penal și art. 99 și urm. C. penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.83 C. penal, dispune revocarea suspendării condiționate privind pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 133/06. 04. 2012 a Judecătoriei Huși, definitivă prin nerecurare la data de 18.04.2012, pentru comiterea infracțiunii prev. ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.”a,g,i” cod pen, cu aplic. art. 41 alin.2 cod pen. și art. 99 și următ. cod pen., art. 74 lit.”a,b” și 76 lit.”d” cod pen. și art. 3201 alin.1 și 7 cod pr. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultată, prin cumul aritmetic, de 11 luni închisoare.
În baza art. 71 C. penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C. penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 14, art. 346 C. pr. penală, admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V. și, în consecință obligă inculpații in solidar să achite părții civile suma de 445,2 lei, c/v cheltuieli de transport cu dobânda de referință practicată de B. N. R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 modificată și completată cu L 356/2002.
Constată că partea vătămată I. E. F. nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 2 C. pr. penală, obligă inculpații să achite statului suma de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 alin. 1 C. pr. penală, stabilește în sarcina Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, pentru inculpatul minor.”
Hotărârea Judecătoriei Huși a fost recurată de către inculpații C. A., C. V. și C. R. F., cererile de recurs fiind depuse la instanța de fond la data de 10.12.2013, iar, ulterior, înaintate la Curtea de Apel Iași, fiind înregistrate la data de 23.12.2013 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 09.01.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de apel în soluționarea prezentului recurs, excepție ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, cât și conținutul hotărârii Judecătoriei Huși, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 3851 alin. 1, lit. d1 din Codul de procedură penală, pot fi atacate cu recurs sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În ceea ce privește competența instanțelor de soluționare a recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, art. 27 pct. 3 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, prevede, în mod expres, că doar tribunalul, ca instanță de recurs, judecă acest tip de recursuri.
Față de aceste dispoziții legale imperative și având în vedere că pentru infracțiunea de „lovire și alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 din Codul penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, Curtea constată că, în prezenta cauză, competența de soluționare a recursurilor formulate de inculpații C. A., C. V. și C. R., revine tribunalului, drept pentru care urmează a dispune, în baza art. 42 Cod procedură penală, rap. la art. 27 pct. 3 din Codul de procedură penală, declinarea competenței de soluționare a recursurilor formulate împotriva sentinței penale nr. 361/03.12.2013, în favoarea Tribunalului V..
În numele Legii
Decide:
În baza disp. art. 42 alin. 1 și art. 27 pct. 3 Cod procedură penală declină competența de soluționare a recursurilor formulate de inculpații C. A., C. V. și C. R. F. în favoarea Tribunalului V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. J. E. ScrimințiConstantin G. T.
Grefier,
E. M. D.
Red./Tehnored. CGT
(2 ex.) – 13.01.2014
Judecătoria Huși – judecător I. B.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 24/2014. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 423/2013. Curtea... → |
|---|
