Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 847/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 847/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 847/2015
DOSAR NR._
- infracțiuni privind circulația pe drumurile publice
(O.U.G nr. 195/2002)
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 847
Ședința publică din data de 26.11.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE - M. M.
JUDECĂTOR - D. D.
Grefier M. G.
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și inculpații C. V. și G. N. – A. împotriva Sentinței penale nr. 820/13.03.2015 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, la ședința de judecată participând procuror D. E. L. de la P. de pe lângă C. de A. Iași, când, în temeiul art. 391 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, instanța a stabilit pronunțarea pentru data de 26.11.2015.
C.
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Prin Sentința penală nr. 820/13.03.2015, Judecătoria Iași, în baza disp. art. 396 aln. 1 și aln. 2 Cod Procedură Penală a condamnat inculpatul C. V.,fiul lui I. și P.,ns:09.04.1992 în Iași,CNP:_,domiciliat în .,la 1-un-an închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”,prev. și ped. de art. 86 aln. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,cu aplicarea art. 5 Cod Penal și a Decizie nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale.
În baza disp. art.81 Cod Penal Anterior a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art.82 Cod Penal Anterior a stabilit termen de încercare de 3-trei-ani.
A atras atenția inculpatului C. V. asupra disp. art. 83 Cod Penal Anterior.
A aplicat pedeapsa accesorie,interzicînd inculpatului C. V. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal Anterior drepturile prev. de art. 64 aln. 1 lit. a teza II și lit. b Cod Penal Anterior.
În baza disp. art. 71 aln. 5 Cod Penal Anterior pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza disp. art. 272 aln. 1,aln. 2 cu referire la art. 274 aln. 1 Cod Procedură Penală a obligat inculpatul C. V. să achite suma de 600 lei reprezentînd cheltuieli judiciare avansate de stat,din care suma de 200 lei reprezentînd onorariu apărător oficiu în faza cercetării judecătorești(delegația cu nr. 0935/2014 emisă de Baroul Iași)va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza disp. art. 396 aln. 1 și aln. 2 Cod Procedură Penală a condamnat inculpata G. N.-A.,fiica lui N. și E.,ns:11.08.1993 în oraș Negrești,jud.V.,CNP:_,domiciliat în .,jud.Iași,la 1-un- închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de „participație improprie la infracțiunea de încredințare spre conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”,prev. și ped. de art.31 aln. 2 Cod Penal Anterior cu referire la art. 86 aln. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,cu aplicarea art. 5 Cod Penal și a Decizie nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale.
În baza disp. art.81 Cod Penal Anterior a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art.82 Cod Penal Anterior a stabilit termen de încercare de 3-trei-ani.
A atras atenția inculpatei G. N.-A. asupra disp. art. 83 Cod Penal Anterior.
A aplicat pedeapsa accesorie,interzicînd inculpatei G. N.-A. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal Anterior drepturile prev. de art. 64 aln. 1 lit. a teza II și lit. b Cod Penal Anterior.
În baza disp. art. 71 aln. 5 Cod Penal Anterior pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza disp. art. 272 aln. 1,aln. 2 cu referire la art. 274 aln. 1 Cod Procedură Penală a obligat inculpata G. N.-A. să achite suma de 600 lei reprezentînd cheltuieli judiciare avansate de stat,din care suma de 200 lei reprezentînd onorariu apărător oficiu în faza cercetării judecătorești(delegația cu nr. 0936/2014 emisă de Baroul Iași)va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Iași realizat în dosarul penal nr._/P/2012 din data de 16.12.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților,în stare de libertate,C. V. și G. N.-A. pentru săvîrșirea infracțiunilor de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”-pentru inculpatul C. V. și „participație improprie la infracțiunea de încredințare spre conducere pe drumurile publice a unui autovehicul,unei persoane care nu posedă permis de conducere”-pentru inculpata G. N.-A. ,reținîndu-se în sarcina acestora aceea că numitul C. V. în data de 15.07.2012,în jurul orelor 02.00,a condus autoturismul Dacia,cu nr. de înmatriculare_ pe drumul comunal și județean din satele Grîești și Țibănești,.,fără a poseda permis de conducere și respectiv,numita G. N.-A. l-a determinat cu intenție pe tatăl ei,G. N.,să încredințeze autoturismul proprietatea sa,cu nr. de înmatriculare_ ,spre a fi condus de către C. V. inducîndu-l în eroare cu privire la calitatea de conducător auto a acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ 07.01.2014,iar pe parcursul cercetării judecătorești a intrat în vigoare noul cod penal și noul cod de procedură penală și la data de 01.02.2014 instanța a aplicat regulile de procedură prevăzute în noul cod,și anume:dispozițiile privind procedura de cameră preliminară,prevăzute de art.342-347 Cod procedură penală constînd în:măsurile premergătoare ce se dispun în procedura de cameră preliminară,procedura propriu-zisă,soluțiile ce pot fi pronunțate în această procedură,judecătorul de cameră preliminară pronunțînd încheierea de cameră preliminară prin care s-a constatat legalitatea rechizitoriului,legalitatea sesizării instanței și a administrării probelor și s-a stabilit prim termen de judecată,la data de 01.04.2014,precum și dispozițiile art.371-390 Cod Procedură Penală privind procedura desfășurării judecării cauzelor constînd în aducerea la cunoștință a învinuirii,procedura în cazul recunoașterii învinuirii,audierea inculpatului,a persoanei vătămate,a părții civile,a martorilor,prezentarea mijloacelor de probă,schimbarea încadrării juridice și terminarea cercetării judecătorești, și de asemenea s-a raportat la prevederile art. 6 din CEDO ce garantează dreptul la un proces echitabil,în virtutea ratificării CEDO de către România începînd cu data de 20.06.1994.
Față de aceste aspecte instanța a dispus citarea celor doi inculpați,anterior acestei proceduri dispunînd emiterea unor adrese în vederea desemnării unor apărători din oficiu pentru inculpați,dar cei doi inculpați nu s-au putut prezenta în fața instanței deoarece sunt plecați la muncă în Italia,cf.proceselor-verbale anexate mandatelor de aducere-filele 36-40,aceștia între timp căsătorindu-se,cf.certificatului de căsătorie existent la fila 65 dosar și care a fost depus de apărătorul ales al celor doi inculpați.În ceea ce privește apărarea formulată de cei doi inculpați,apărătorul ales al acestora a declarat că cei doi inculpați au recunoscut fapta în cursul urmării penale și dorește să se prevaleze de disp.art.374 alnl.7 Cod procedură penală-probele administrate în cursul urmării penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești,articol pus în discuția participanților în procesul penal-apărătorul ales al inculpaților și reprezentantul Ministerului Public.
În urma acestora instanța,pentru evidențierea existenței elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților(latura obiectivă cu elementele sale componente-element material,urmare imediată și legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată,și latura subiectivă cu elementul său esențial-vinovăția și scopul,prevăzut clar în lege în incriminarea prev. de art. 244 Cod penal)s-a raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale,constînd în:proces-verbal de constatare a actelor premergătoare,adresa cu nr._/23.11.2012 a SPCRPCIV V.,declarațiile martorilor,fișele de cazier judiciar pentru cei doi inculpați și declarațiile inculpaților, și a reținut următoarea situație de fapt:la data de 14.07.2014 cei doi inculpați se aflau la domiciliul părinților inculpatei G. N.-A. din .,fiind zi de sîmbătă C. V. a cerut de la G. N. autoturismul acestuia pentru a se deplasa la discoteca din satul Grîești,..Pe lîngă inculpat a insistat și G. N.-A. care a susținut că inculpatul C. V. posedă permis de conducere,cu toate că știa că acest lucru este neadevărat.Convind numitul G. N. i-a încredințat autoturismul cu nr.de înmatriculare_ numitului Cojcaru V.,care împreună cu G. A.-N. pe bancheta față dreapta au plecat în comuna Ipatele,..În jurul orelor 21.30-22.00 din centrul satului B. C. Valrian a mai luat în autoturism pe D. C.,V. V. și A. M.,plecînd spre comuna Țibănești,.,parcurgînd drumul public dintre satele B.-Ipatele-C.-V.,. pe un drum neasfaltat au ajuns în satul Grîești,. traversat și au ajuns pînă la localul unde s-a organizat discoteca.După orele 24 tot grupul care a fost transportat de C. V. s-a hotărît să meargă la discteca din centrul comunei și satului țibănești,jud.Iași.În aceste condiții s-au urcat în autoturism,ce era condus de C. V.,iar pe drum a fost oprit de u echipaj de poliție,ocazie cu care ,la legitimare acesta nu a putut prezenta permisul de conducere,faptă pe care a recunoscut-o în fața organelor de cercetare penală.
Fiind evidențiate elementele constitutive menționate anterior,instanța a reținut în sarcina inculpatului C. V. aceea că în data de 15.07.2012,în jurul orelor 02.00,a condus autoturismul Dacia,cu nr. de înmatriculare_ pe drumul comunal și județean din satele Grîești și Țibănești,.,fără a poseda permis de conducere,respectiv reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”,prev. și ped. de art. 86 aln. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,modificată și republicată,cu aplicarea art, 5 Cod penal și a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României(s-a apreciat că este lege penală mai favorabilă legea penală veche,atît prin raportare la limitele de pedeapsă cît și prin regimul sancționator,avînd în vederea că ambii inculpați se află în Italia la muncă),și
În sarcina inculpatei G. N.-A. aceea că în data de 15.07.2012 l-a determinat cu intenție pe tatăl ei,G. N.,să încredințeze autoturismul proprietatea sa,cu nr. de înmatriculare_ ,spre a fi condus de către C. V. inducîndu-l în eroare cu privire la calitatea de conducător auto a acestuia,respectiv reținerea în sarcina inculpatei a infracțiunii de „participație improprie la infracțiunea de încredințare spre conducere pe drumurile publice a unui autovehicul,unei persoane care nu posedă permis de conducere”,prev. și ped. de art.31 aln. 2 Cod penal Anterior cu referire la art. 86 aln. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,modificată și republicată,cu aplicarea art. 5 Cod Penal și a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României(s-a apreciat că este lege penală mai favorabilă legea penală veche,atît prin raportare la limitele de pedeapsă cît și prin regimul sancționator,avînd în vederea că ambii inculpați se află în Italia la muncă).
Pentru acestea,instanța,va dispune în baza disp. art. 72 Cod penal Anterior ce prezintă criteriile generale de individualizare,și anume:
-dipozițiile părții generale din codul penal
-limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială,
-gradul de pericol social la faptei săvîrșite,
-persoana inculpatului,
-împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală,aplicarea pentru fiecare din cei doi inculpați a cîte unei pedepse,a cărei executare se va realiza sub regimul suspendării condiționate,prin raportare la aceea că ambii inculpați sunt infractori primari și au avut o conduită de recunoaștere a realizării actului infracțional în cursul urmăririi penale.
Se vor obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat,cheltuieli constînd în efectuarea actelor de procedură,plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu,administrarea probelor și orice alte cheltuieli ocazionate de derularea procesului penal.”
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpații C. V. și C. (fostă G.) N. – A..
Prin apelul promovat, parchetul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de stabilire a cheltuielilor judiciare la plata cărora au fost obligați inculpații și a invocat dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură penală ce prevăd că „în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.”
În raport de aceste prevederi legale, în mod greșit prima instanță a stabilit în sarcina inculpaților obligația de a plăti contravaloarea onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu.
Criticile formulate de inculpata – apelantă C. (fostă G.) N. A. au vizat următoarele aspecte:
- instanța de fond nu a ținut seama de elementele ce caracterizează pozitiv persoana sa, respectiv vârsta tânără la data săvârșirii faptei, buna conduită anterioară, fiind o persoană liniștită și respectuoasă (ce provine dintr-o familie liniștită și respectată), și nu este cunoscută cu antecedente penale, din anul 2013 are un loc de muncă stabil în Italia unde locuiește împreună cu soțul său, inculpatul C. V. și în următoarele luni vor avea și un copilaș, toate aceste împrejurări impunându-se a fi reținute cu titlu de circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a și c și art. 76 Cod penal anterior,
- deși a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 3 O.U.G. nr. 195/2002 prima instanță a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. 2 Cod penal anterior raportat la art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 ceea ce i-a creat o situație mai grea, aplicându-i-se o pedeapsă mult mai mare (1 an) decât dacă ar fi fost reținute dispozițiile art. 83 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 care prevăd o pedeapsă minimă de 6 luni sau amendă.
Pentru motivele expuse, a solicitat a se reține în sarcina sa dispozițiile art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și reindividualizarea pedepsei prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal anterior.
Inculpatul C. V. a formulat critici pe planul individualizării pedepsei, considerând că atitudinea procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, împrejurarea că este la primul contact cu legea penală, cu o conduită bună anterioară comiterii faptei, este angajat cu contract de muncă în Italia, căsătorit, urmând să aibă și un copil, justifică reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal anterior, cu consecința aplicării unei pedepse în cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea apelată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit în mod corect și complet situația de fapt, necontestată de inculpați și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații C. V. și C. (fostă G.) N. – A. au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege.
Încadrarea juridică stabilită de prima instanță este adecvată stării de fapt reținute și dispozițiilor legale ce reglementează faptele inculpaților, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 pentru inculpatul C. V. și de participație improprie la infracțiunea de încredințare spre conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal din 1969 cu referire la art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 pentru inculpata C. (fostă G.) N. – A..
În ce privește critica invocată de inculpata – apelantă C. (fostă G.) N. – A. privind încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost condamnată, în sensul reținerii art. 31 alin. 2 Cod penal din 1969 cu referire la art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 în loc de art. 31 alin. 2 Cod penal din 1969 cu referire la art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, C. constată că aspectul menționat constituie o eroare materială ți nu o greșeală de judecată și poate fi remediată pe calea prevăzută de art. 278 Cod procedură penală ce reglementează procedura de îndreptare a erorii materiale de către instanța de judecată care a întocmit actul.
Evidența erorii se traduce în lipsa oricărui dubiu și rezultă din compararea a ceea ce a fost consemnat greșit, cu datele din conținutul dosarului sau al însuși actului în care s-a strecurat eroarea materială.
Ori, în speță, menționarea de către prima instanță a alineatului 1 al art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002 în condițiile în care în considerentele hotărârii, atât în expunerea situației de fapt, cât și prin indicarea conținutului infracțiunii și a denumirii acesteia, motivează că inculpata a comis infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de încredințare spre conducere pe drumurile publice a unui autovehicul unei persoane care nu posedă permis de conducere, ce este prevăzută de art. 31 alin. 2 Cod penal anterior cu referire la alineatul 3 al art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie o eroare materială și nu una de conținut, care să impună deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri.
Totodată, nu se poate reține că s-ar fi creat inculpatei o situație mai grea prin aplicarea unei pedepse mai mari decât pedeapsa minimă prev. de art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 în condițiile în care astfel cum rezultă din considerentele hotărârii pronunțate, în procesul de individualizare a pedepsei, prima instanță nu s-a orientat spre o pedeapsă în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, ci, a optat spre aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de textul sancționatoriu, apreciind că pedeapsa de 1 (un) an închisoare corespunde realizării scopului pedepsei în cazul inculpatei C. (fostă G.) N. – A..
Verificând succesiunea de legi în timp, în vederea identificării legii mai favorabile pe baza unei evaluări globale, comparând dispozițiile aplicabile din ambele reglementări prin prisma tuturor instituțiilor de drept penal incidente, prima instanță a reținut corect că legea veche le creează o situație mai avantajoasă inculpaților C. V. și C. (fostă G.) N. – A..
Gradul de pericol social al faptelor comise prin ale căror modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante - infracțiunile comise de inculpați fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar, în condiții de securitate pentru traficul rutier, condițiile concrete de săvârșire – inculpata C. (fostă G.) N. – A. l-a determinat cu intenție pe tatăl ei să încredințeze autoturismul spre a fi condus de către inculpatul C. V., deși acesta că nu avea permis de conducere, iar, inculpatul C. V. a condus autoturismul pe drumurile publice, asumându-și în mod conștient punerea în pericol a siguranței circulației pentru ceilalți participanți la trafic – și frecvența din ce în ce mai mare de comitere a acestui gen de infracțiuni, constituie elemente ce conduc la concluzia că este necesară pronunțarea unei soluții de condamnare cu consecința aplicării imediate a pedepsei.
Având în vedere modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de codul penal anterior, în condițiile în care prima instanță s-a orientat spre o soluție de suspendare condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal din 1969, C. constată că aplicarea legii vechi conduce spre o soluție mai favorabilă inculpaților.
La cuantificarea pedepsei închisorii aplicate inculpaților s-a dat eficiență corespunzătoare criteriilor de individualizare judiciare prevăzute de lege, prima instanță apreciind corect că aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantum de câte 1(un) an asigură o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio – moral al inculpaților.
Raportat la gravitatea faptelor comise dată de natura infracțiunilor deduse judecății, și de împrejurările concrete în care acestea s-au săvârșit – inculpata C. (fostă G.) N. – A. l-a indus în eroare pe tatăl ei ca inculpatul C. V. posedă permis de conducere și l-a determinat cu intenție să încredințeze autoturismul spre a fi condus de către inculpatul C. V., deși cunoștea că acesta nu are permis, iar, inculpatul C. V. a condus autoturismul fără a poseda permis, asumându-și în mod conștient punerea în pericol a siguranței circulației pentru ceilalți participanți la trafic, concretizarea acestui pericol în consecințe prejudiciabile fiind evitată la intervenția promptă a organelor de poliție, C. apreciază că pedepsele stabilite de instanța de fond corespund criteriilor generale de individualizare judiciară, fiind de natură să-și atingă scopul prev. de art. 52 Cod penal anterior.
În acest context, C. nu poate reține critica inculpaților apelanți cu privire la greșita individualizare a pedepsei, prin ignorarea circumstanțelor personale invocate ce nu sunt de natură a diminua gravitatea faptelor comise ori a învedera o periculozitate redusă a persoanei fiecărui inculpat, ele trebuie raportate la gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, la maniera în care inculpații au realizat activitatea infracțională, anterior expusă, elemente, care, în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, astfel cum se solicită prin apelurile de față.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, just a reținut prima instanță că scopul pedepsei și reeducarea inculpaților pot avea loc și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 81 Cod penal din 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticii invocate de parchet sub aspectul cheltuielilor judiciare avansate de stat, C. constată că este fondată.
Prin soluția pronunțată, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 272 alin. 1, alin. 2 cu referire la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală și a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care a inclus contravaloarea onorariilor apărătorilor din oficiu desemnați celor doi inculpați, deși potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, această categorie de cheltuieli judiciare rămâne în sarcina statului.
Pentru considerentele expuse, reținând ca întemeiat motivul de apel formulat de parchet, C., în baza art. 421 punctul 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 820/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi desființată în parte.
Ulterior rejudecării, se va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații C. V. și C. (fostă G.) N. A. în primă instanță de la suma de 600 lei la suma de 400 lei, fiecare.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, suma de câte 200 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților va rămâne în sarcina statului și se va avansa către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Având în vedere argumentele expuse cu ocazia examinării criticilor invocate de inculpații apelanți ce s-au dovedit a fi neîntemeiate, în baza art. 421 punctul 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații C. (fostă G.) N. A. și C. V. împotriva aceleiași sentințe penale.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații apelanți la plata sumei de 150 lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare aferente soluționării apelului parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 820/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. _ .
În temeiul art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, desființează în parte sentința penală apelată și, în rejudecare:
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații în primă instanță de la suma de 600 lei la suma de 400 lei fiecare.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V., av. B. A., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 0935/30.01.2014, rămâne în sarcina statului și se avansează către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata G. N. A., av. B. A., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 0936/30.01.2014, rămâne în sarcina statului și se avansează către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații C. (fostă G.) N. A. și C. V. împotriva sentinței penale nr. 820/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. _ .
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare aferente soluționării apelului parchetului rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații apelanți la plata sumei de 150 lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2015.
Președinte Judecător
M. M. D. D.
Grefier
M. G.
red. D.D. 08.12.2015
5ex/ tehnored. M.G.+ȘC+AC 15.12.2015
Judecătoria Iași: judecător C. G. V.
Trei comunicări emise:
- inculpat C.V.
- inculpata C.N.A.
- P..
Data comunicării:
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 859/2015.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
