Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 835/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 835/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 835/2015
DOSAR NR._
- delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.)
Disjungere latură civilă
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 835
Ședința publică de la 26.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. M.
JUDECĂTOR – D. D.
Grefier – M. G.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatele B. A., N. Z. și R. M. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 21.01.2014 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, la ședința de judecată participând procuror D. E. L. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, când, în temeiul art. 391 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, instanța a stabilit pronunțarea pentru data de 26.11.2015.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 34 din data de 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
”Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă – reclamantă C.A.R.P. „ E. C.” B., cu sediul în .. 7A, jud. V., în contradictor cu inculpatele – pârâte: B. A., domiciliată în Mun. B. .. 34, N. Z., domiciliată în Mun. B. ., ., ., jud. V. și R. M., domiciliată în Mun. B. ., ..
Obligă pe inculpatele – pârâte: B. A., N. Z. și R. M., să plătească în solidar părții civile – reclamantă C.A.R.P. „ E. C.” B., suma de 63.149, 70 lei despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pe inculpatele – pârâte: B. A., N. Z. și R. M., să plătească, fiecare, părții civile – reclamantă C.A.R.P. „ E. C.” B., următoarele sume, cu titlu de cheltuieli judiciare, după cum urmează: B. A. - suma de 3.422 c/val. expertiză și 500 lei onorariu avocat ; N. Z. - 422 c/val. expertiză și 500 lei onorariu avocat ; R. M. - 422 c/val. expertiză și 500 lei onorariu avocat.
Obligă pe inculpatele – pârâte: B. A., N. Z. și R. M., să plătească, fiecare, statului cu titlu de cheltuieli judiciare, următoarele sume: B. A. - 400 lei ; N. Z. - 100 lei ; R. M. – 100 lei.”
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere următoarele:
Prin Sentința penală nr. 437/ 02 Octombrie 2012 a Judecătoriei B. inculpata B. A., a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1( unu ) an și 2 ( două ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 Cod penal rap. la art. 41 alin.2 Cod penal ; delapidare prev. de art 215 ind.1 Cod penal rap. la art. 41 alin.2 Cod penal și complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art 215 ind.1 Cod penal rap. la art. 41 alin.2 Cod penal, împotriva părții civle C.A.R.P B..
S-a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de partea civilă C.A.R.P.B., în contradictor cu inculpata B. A., prin reprezentanții săi legali, având ca obiect despăgubiri în valoare de 92.421 lei.
Prin Sentința penală nr. 153/08 Martie 2011 a Judecătoriei B. au fost condamnate inculpatele:
-- N. Z., la pedeapsa de 3000 ( trei mii ) lei amendă penală cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă continuată prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 Cod penal, în dauna părții vătămate C.A.R. P. - B., cu un prejudiciu total de 158.841,5 lei, recuperat parțial în sumă de 89.372,8 lei .
-- R. M., la pedeapsa de 3000 ( trei mii ) lei amendă penală cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă continuată prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 Cod penal, în dauna părții vătămate C.A.R. P. - B., cu un prejudiciu total de 158.841,5 lei, recuperat parțial în sumă de 89.372,8 lei . ( rest nerecuperat de 69.468,7 lei )
S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 49.960 lei produs părții vătămate C.A.R. P. – B. de către inculpata M. ( fostă D.) C. împreună cu inculpata B. A., prin săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare în formă continuată prev. de art. 26 raportat la art. 215 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal .
S-a disjuns judecarea acțiunii civile cu privire la inculpatele N. Z. și R. M. și diferența de prejudiciu rămas nerecuperat .
Cele două acțiuni civile au fost conexate motivat de faptul că există legătură de cauzalitate între faptele inculpatelor - pârâte și rezultatul produs părții civile – reclamante C.A.R. P. „ E. C.” – B..
Aceasta din urmă a solicitat obligarea, în solidar, a celor trei inculpate – pârâte: B. A., R. M. și N. Z., la plata sumei de 69.468,70 lei despăgubiri civile, la care se adaugă procentul de inflație de 140,75%, adică în total suma de 97.777 lei.
Analizând probatoriul administrat în cauză cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă C.A.R. P. – B., instanța reține următoarele.
În perioada 2005 – 2006 inculpata – pârâtă B. A. și inculpata D. C., au lucrat la partea civilă – reclamantă C.A.R. P. „ E. C.” – B., având funcțiile de contabil și respectiv casier, în timp ce inculpatele – pârâte R. M. și N. Z., au ocupat posturile de funcționar economic.
Speculând încrederea acordată lor, de inculpatele - pârâte R. M. și N. Z., inculpata- pârâtă B. A. și inculpata D. C. au obținut diverse credite pe numele unor persoane decedate, inexistente sau cu date de identificare ori de domiciliu nereale .
Astfel, în perioada august 2005 – iunie 2006 și iunie – decembrie 2006, când inculpata- pârâtă B. A. și inculpata D. C. au îndeplinit succesiv funcția de casier la Casa nr. 3 din cadrul C.A.R. P. „ E. C.” – B., au obținut un număr de 55 contracte de împrumut pe baza unor cereri de împrumut pe care le-au și semnat în fals și la care au anexat cupoane sau copii după cupoanele de pensii ale persoanelor care semnau în calitate de giranți, formularele de pe verso cererilor de împrumut intitulate „ angajamente de plată”, atestând că aceste persoane ar avea cunoștință de împrumuturile solicitate .
După completarea lor, cele două, se deplasau cu cererile de împrumut la inculpatele – pârâte R. M. și N. Z., care, fără a mai verifica conformitatea datelor consemnate și fără a mai solicita prezența giranților și titularilor de împrumut, care trebuiau să semneze actele în fața lor, le înregistrau și apoi le înaintau conducerii pentru aprobare .
Ulterior, B. A. și D. C., semnau, în mod succesiv, chitanțele la rubrica „ semnătura de primire „ în locul titularului, precum și la rubrica „achitat” și ridicau sumele, cu titlu de împrumut pe care le foloseau în interes personal.
Urmare a constatării acestor nereguli, la data de 17.01._, Comisia de Cenzori ai C.A.R. P. „ E. C.” – B. a efectuat un control la Casa nr. 3 care a vizat perioada august 2005 – decembrie 2006 .
S-a constatat ca urmare a confruntării cererilor de împrumut cu fișele de evidență, că adresele titularilor de împrumut nu corespund, iar unii titulari ai cererilor de împrumut nu erau cunoscuți la adresele menționate, alții erau decedați de câțiva ani, fondul consemnat pe cereri nu corespundea cu suma reală înregistrată în calculator .
Au fost sesizate organele de urmărire penală care au dispus efectuarea unei expertize contabile.
Expertul a concluzionat că B. A. și D. C., speculând neglijența inculpatelor – pârâte R. M. și N. Z. prin modalitatae anterior prezntată au prejudiciat partea civilă reclamantă cu suma de 158.841, 50 lei din care s-a recuperat suma de_ lei de la D. C., iar suma de_,80 lei s-a recuperat de la B. A., rămânând de recuperat suma de 69.468,70 lei .
Raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale nu a fost contestat de inculpata – pârâtă B. A., aceasta depunând diligențe pentru acoperirea prejudiciului în acea fază.
În cursul cercetării judecătorești, beneficiind de apărare calificată, a solicitat efectuarea unei noi expertize susținând că prejudiciul produs părții civile – reclamantă C.A.R. P. „ E. C.” – B. ar fi mult mai mic, iar contribuția ei în producerea acestuia mult diminuată.
A mai susținut inculpata – pârâtă B. A. că, suma de 6.319 lei inclusă în prejudiciul rămas de acoperit de 69.468, 70 lei, reprezintă soldul neacoperit dintr-un împrumut de 12.000 lei obținut în mod legal.
Referitor la primul aspect invocat de inculpata – pârâtă B. A. și anume de efectuare a unei noi expertize pentru a se stabili exact contribuția ei în producerea prejudiciului, instanța a apreciat că probatoriul administrat la urmărirea penală este suficient pentru stabilirea vinovăției și contribuției acesteia la producerea prejudiciului și a respins cererea acesteia.
Referitor la cel de-al doilea aspect și anume includerea sumei de 6.319 lei în prejudiciul rămas de acoperit de 69.468, 70 lei, instanța constată cu susținerea acesteia este întemeiată, iar solicitarea părții civile – reclamantă nu este legală, motivat de faptul că această sumă nu este rezultatul unei fapte penale care să aibă legătură cu prezenta cauză.
De altfel și prin rechizitoriu întocmit de procuror în cauză se reține acest aspect ( fila 13).
Suma poate fi recuperată de partea civilă –reclamantă, dar pe altă cale.
Inculpatele – pârâte, N. Z. și R. M. au fost de acord să despăgubească partea civilă – reclamantă C.A.R. P. „ E. C.” – B., dar nu în cuantumul solicitat, ci numai în limita încheierii a 6 contracte la care, din neglijență au participat
Așa cum rezultă din conținutul rechizitoriului ( fila 2 alin.4 și fila 14 alin.3 ) cele două inculpate – pârâte, N. Z. și R. M., prin nerespectarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului, au permis celor două inculpate B. A. și D. C., să prejudicieze partea civilă – reclamantă C.A.R. P. „ E. C.” – B. cu suma de bani solicitată de aceasta prin formularea acțiunii civile ,( mai puțin suma de 6.319 lei) ca urmare a încheierii celor 55 de contracte .
Nu în ultimul rând trebuie reținut și faptul că cele două inculpate – pârâte, N. Z. și R. M., au accesat procedura judecării lor potrivit art. 320 ind.1 Cod proc. pen. veche care prevede următoarele: „ Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Art. 1370 cod civil menționează că :” Dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană …. a mai multor persoane, ……toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă” .
Așa fiind, instanța apreciază că datorită modului cum s-a realizat delapidarea părții civile și care au fost persoanele implicate în această faptă, răspunderea acestora nu poate fi decât solidară la întreg prejudiciu.
Partea civilă – reclamantă a solicitat și menținerea sechestrului asigurător pe bunurile imobile ale inculpatei pârâte B. A. .
Această măsură a fost deja luată prin S.P. nr. 347/2012, definitivă, astfel că fiind autoritate de lucru judecat, instanța nu va mai pronunța asupra acestei cereri, în drept fiind aplicabile disp. art. 353 Cod proc. pen. care prevăd următoarele: „ Instanța, în cazul când admite acțiunea civilă, examinează potrivit art. 163 și următoarele: necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.
Dispozițiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii.”
Reținând cele mai sus expuse și argumentate, instanța urmează să admită în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă – reclamantă C.A.R.P. „ E. C.” B., în contradictor cu inculpatele – pârâte: B. A., N. Z. și R. M..
În baza art. 14, 346 Cod proc. pen. rap. la art. 1357 și 1370 Cod civil va obliga pe inculpatele – pârâte: B. A., N. Z. și R. M., să plătească în solidar părții civile – reclamantă C.A.R.P. „ E. C.” B., suma de 63.149, 70 lei despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății .
În baza art. 193 Cod proc. pen. va obliga pe inculpatele – pârâte: B. A., N. Z. și R. M., să plătească fiecare părții civile – reclamantă C.A.R.P. „ E. C.” B., următoarele sume, cu titlu de cheltuieli judiciare, după cum urmează: B. A. - suma de 3.422 c/val. expertiză; 500 lei onorariu avocat ; N. Z. - 422 c/val. expertiză; 500 lei onorariu avocat ; R. M. - 422 c/val. expertiză; 500 lei onorariu avocat.
În temeiul art. 191 Cod proc. pen. va obliga pe inculpatele – pârâte: B. A., N. Z. și R. M., să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumele avansate în cauză, potrivit contribuției fiecăreia.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatele B. A., N. Z. și R. M..
La termenul de judecată din 23 septembrie 2014 instanța de apel a încuviințat, la solicitarea inculpatelor B. A., N. Z. și R. M., efectuarea unei expertize contabile care să stabilească:
- sumele de bani însușite de fiecare dintre inculpatele B. A. și D. (M.) C. în perioada în care au fost angajate la C.A.R.P. B. pentru fiecare din contractele de împrumut;
- dacă s-a recuperat o parte din sumele însușite de inculpatele B. A. și D. (M.) C., cu precizarea persoanelor care au recuperat prejudiciul și indicarea înscrisurilor care atestă acea recuperare;
- care este la momentul efectuării expertizei, valorarea actuală a prejudiciului rămas nerecuperat.
După întocmirea raportului de expertiză contabilă, inculpatele au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar, la termenul de judecată din 06.10.2015 s-a procedat la audierea expertului, care a depus la dosar și o notă de precizări față de obiecțiunile formulate.
Prin încheierea de ședință din 6.10.2015, instanța de apel, având în vedere explicațiile date de expert, precum și precizările detaliate ale expertului depuse în scris la dosar, a constatat că nu se impune admiterea obiecțiunilor formulate, motiv pentru care le-a respins.
Prin apelul promovat, inculpata B. A. a formulat următoarele critici:
- instanța de fond nu a făcut o analiză efectivă a întinderii prejudiciului solicitat de partea civilă, și a reținut greșit că nu a contestat raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, deși a formulat obiecțiuni ce au fost respinse de procuror, și a solicitat în faza cercetării judecătorești o nouă expertiză contabilă, probă respinsă de prima instanță, fără a analiza noile obiective propuse;
- instanța de fond a reținut în mod greșit că ar fi făcut eforturi în vederea recuperării prejudiciului în contextul în care a contestat că ar fi făcut posibilă restituirea sumei de_,80 lei.
Prin urmare, instanța de fond ar fi trebuit să facă verificări mai ample cu privire la sumele restituite, și, implicit cu privire la sumele rămase de recuperat.
- a contestat certitudinea prejudiciului, solicitând efectuarea unei noi expertize contabile întrucât în prezenta cauză, partea civilă a solicitat obligarea sa și a celorlalte inculpate, la plata unei sume al cărei cuantum s-a modificat de la un termen la altul prin actualizarea pretențiilor, respectiv prin recalcularea accesoriilor.
În aceste condiții, s-a ajuns la obligarea sa la plata unui prejudiciu incorect stabilit cu privire la care dobânzile/majorările, penalitățile de întârziere au fost calculate de două ori.
În vederea stabilirii prejudiciului, ar fi trebuit să se țină seama că din anul 2007 și până în prezent au intervenit multe schimbări, inclusiv manageriale ce s-au reflectat asupra evidențelor contabile și pentru aceleași sume lipsă din evidențele părții civile încă mai sunt dosare penale înregistrate, încât se încearcă descoperirea persoanelor ce ar trebui să răspundă.
- instanța de fond nu face referire la nici una dintre apărările formulate, contrar jurisprudenței CEDO, iar, soluția se bazează doar pe probele administrate în cursul urmăririi penale în dosarul penal în care s-a dispus condamnarea sa, fără a proceda la un examen real al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților.
- raportul de expertiză întocmit în anul 2007 nu își justifică onorariul acordat și ar fi trebuit achitat tot în mod solidar.
Prin nota de concluzii scrise, inculpata B. A. a reiterat obiecțiunile aduse raportului de expertiză contabilă efectuat în faza apelului, considerând că expertul nu s-a deplasat la sediul părții civile pentru a verifica înscrisurile contabile și a ignorat obiectivul stabilit de instanță, în sensul de a analiza în mod efectiv chitanțele care atestă plata parțială a prejudiciului, lucrarea tehnică a fost întocmită doar în baza documentelor puse la dispoziție discreționar de către partea civilă, în loc să aleagă varianta corectă a comunicării cu toate părțile din dosar, a analizării tuturor documentelor contabile ce au legătură cu cauza pentru a răspunde obiectivelor stabilite de instanța de apel.
Pentru motivele expuse, inculpata a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii civile ce face obiectul prezentei cauze.
Criticile invocate de inculpatele N. Z. și R. M. au vizat următoarele aspecte:
- în mod nelegal prima instanță a reținut că prin accesarea procedurii recunoașterii, s-ar fi considerat vinovate pentru prejudiciul cauzat de celelalte persoane pentru că au recunoscut faptele comise și niciodată nu s-a pus în discuție o complicitate la infracțiunea de delapidare a celor două inculpate – B. și D., și nici nu s-a discutat la judecarea cauzei în latura penală nimic privitor la latura civilă;
- cu ocazia soluționării acțiunii penale față de inculpata B. A. nu au fost chemate și deci nu poate fi vorba de vreo responsabilitate care să le aparțină pentru faptele dintr-o cauză penală în care nu au participat;
- instanța de fond nu a analizat competențele profesionale și faptul că funcția de funcționar economic este subordonată contabilului, cât și celorlalte structuri superioare: secretar, contabil șef, comisie de cenzori, președinte, consiliu director;
- conform fișelor aflate în dosare contabilele nu mai treceau pe la ele pentru avizare, ci acestea semnau pentru avizare, astfel că responsabilitatea lor se raportează doar la fișele de împrumut pe care le-au avizat și semnat pentru conformitate, respectiv fișa nr._ de la fila 78, contractul cu P. M., fișa nr. 8088, fila 107 contract cu C. F., fișa nr. 8473, fila 117, contract cu Pasarica T. – pentru inculpata N. Z. și fișele nr,_, fila 96, contract cu GalbenVirgil, fișa nr. 7420, fila 103, contract cu M. E., fișa nr. 7448, fila 109 contract cu C. M. – pentru inculpata R. M.;
- singurele acte de neglijență au fost comise doar cu privire la cele 6 fișe semnate, persoanele cu adevărat responsabile, ce trebuie să răspundă material în solidar cu inculpatele B. A. și D. C. fiind comisia de cenzori, contabilul șef, secretarul și președintele C., ele necunoscând despre faptele celor două inculpate.
Pentru aceste motive, inculpatele au solicitat antrenarea răspunderii civile pentru prejudiciul rezultat din cele 6 fișe (contracte de împrumut) despre care au avut cunoștință.
Analizând sentința apelată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Acțiunea civilă soluționată de prima instanță a fost disjunsă prin sentința penală nr. 153 din 08.03.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1067 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, hotărâre prin care s-a disjuns cauza privind pe inculpata B. A., în latura penală și civilă și cu privire la inculpatele N. Z. și R. M., în latura civilă, reținându-se că este aceeași latură civilă cu privire la toate trei inculpatele, ce privește același prejudiciu creat în mod solidar de cele trei inculpate, impunându-se ca obligarea inculpatelor la plata diferenței de prejudiciu rămas nerecuperat să fie făcută tot în mod solidar.
Prin hotărârea penală menționată, inculpatele N. Z. și R. M. au fost condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă continuată prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală anterior și cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 74 alin. 2 Cod penal anterior, iar, inculpata M. (fostă D.) C. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la delapidare în formă continuată și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 215 ind. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală anterior, și art. 74 alin. 1 lit. a și art. 74 alin. 2 Cod penal anterior și de art. 290 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală anterior și cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 74 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior.
În sarcina inculpatelor N. Z. și R. M. s-a reținut, în fapt că au avizat pentru conformitate, în calitatea lor de funcționare economice la C. P., cererile de împrumut și angajamente de plată, întocmite de către inculpatele B. A. și D. C. în perioada august 2005 – iunie 2006, respectiv 1 iunie – 14 decembrie 2006, privind veridicitatea datelor consemnate pe aceste înscrisuri și fără a solicita prezența giranților și titularilor de credit, contrar sarcinilor de serviciu înscrise în fișa postului, situație de fapt recunoscută de inculpate ce au uzat de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală anterior privind procedura în cazul recunoașterii vinovăției.
Totodată, instanța ce a soluționat acțiunea penală pornită împotriva inculpatelor M. (fostă D.) C., N. Z. și R. M., a constatat recuperat integral prejudiciul în sumă de_ lei produs părții civile C. P. B. de către inculpata M. (fostă D.) C. prin săvârșirea infracțiunii de delapidare cu complicitatea inculpatei B. A., în perioada august 2005 – 1 iunie 2006, dar și cu contribuția infracțională a inculpatelor N. Z. și R. M. – 5 contracte de împrumut luate pe numele S. E., D. M., L. M., G. A. și P. N., prejudiciul fiind achitat integral doar de inculpata D. C..
De asemenea, a constatat recuperat prejudiciul în sumă de_ lei produs părții vătămate C. P. B. de către inculpata M. (fostă D.) C. împreună cu inculpata B. A., dar și cu contribuția infracțională a inculpatelor N. Z. și R. M., sumă achitată integral și prin efortul substanțial al inculpatei B. A..
S-a reținut că pentru prejudiciul creat după 1 iunie 206, prin fapta de delapidare în formă continuată a inculpatei B. A. și prin contribuția infracțională a inculpatelor N. Z. și R. M., din valoarea totală a acestui prejudiciu de_,8 lei a rămas un rest de recuperat de 69.468,70 lei, imputabil celor 3 inculpate care au activat ulterior datei de 1 iunie 2006, în calitatea de angajați ai părții vătămate și au făcut posibilă producerea unui asemenea prejudiciu, respectiv obținerea împrumuturilor și însușirea acestora în mod nelegal de către inculpata B. A. și D. C. fără semnăturile inculpatelor R. M. și N. Z. pe contractele de împrumut în baza funcției deținute, avizarea de conformitate, fără a mai verifica realitatea datelor consemnate și fără a mai solicita prezența giranților și titularilor de credit, la înregistrare și înaintare conducerii unității pentru aprobare.
După disjungerea laturii penale și a laturii civile față de inculpata B. A., dispusă prin sentința penală nr. 153 din 8 martie 2011 a Judecătoriei B., inculpata B. A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, delapidare, complicitate la delapidare, prin sentința penală nr. 437 din 2 octombrie 2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 187 din 19.02.2013 a Curții de Apel Iași, hotărâre prin care s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulată împotriva sa de către partea civilă C. P. B..
Constatându-se îndeplinite condițiile de conexitate, prima instanță a dispus conexarea acțiunii civile îndreptate împotriva inculpatelor N. Z. și R. M. – acțiune disjunsă prin sentința penală nr. 1533 din 8 martie 2011 a Judecătoriei B., conform celor expuse anterior – și a acțiunii civile formulată împotriva inculpatei B. A. ce a fost disjunsă prin sentința penală nr. 437 din 2 octombrie 2012 a Judecătoriei B..
Procedând la soluționarea acțiunii civile promovată în cadrul procesului penal de partea civilă C. P. ”E. C.” B., prima instanță a reținut corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale solidare a inculpatelor B. A., N. Z. și R. M. pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții civile C. P. ”E. C.” B. prin faptelor celor trei inculpate.
În contextul în care, după cum s-a reținut prin cele două hotărâri penale – ce au statuat în mod definitiv asupra contribuției infracționale a inculpatelor B. A., N. Z. și R. M. la producerea prejudiciului cauzat părții C. P. B., având în vedere dispozițiile art. 22 alin. 1 Cod procedură penală anterior raportat la data pronunțării hotărârii primei instanțe – potrivit cărora ”hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”, prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatelor-apelante B. A., N. Z. și R. M., respectiv existența unui prejudiciul, existența unor fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între faptele ilicite, prejudiciu și existența intenției inculpatei B. A., respectiv a culpei inculpatelor N. Z. și R. M., ce au cauzat prejudiciul.
Un alt principiu ce guvernează răspunderea civilă delictuală este acela că în condițiile în care prejudiciul este urmare a faptelor concurente a mai multor persoane, răspunderea pentru repararea prejudiciului revine fiecăreia dintre persoanele vinovate.
Făcând aplicarea acestui principiu, în speță, rezultă că inculpatele B. A., N. Z. și R. M., contribuind prin faptelor lor la producerea prejudiciului, vor fi ținute la repararea acestuia, în solidar.
Instanța de fond a expus argumentele de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele pe care și-a întemeiat soluția, pronunțând o hotărâre bazată pe o motivare rațională ce face posibilă verificarea legalității și temeiniciei de către instanța de control judiciar și respectă dreptul inculpatelor la un proces echitabil, criticile invocate în apel în sens contrar fiind neîntemeiate.
În contextul soluționării definitive a acțiunii penale exercitate împotriva inculpatelor N. Z. și R. M., apărările formulate de acestea prin apelurile de față vizând situația de fapt reținută de instanța investită cu soluționarea acțiunii penale, neanalizarea competențelor profesionale ori existența unor alte persoane responsabile, ce au avut cunoștință despre faptele inculpatelor B. A. și M. (fostă) D. C. exced cadrului procesual ce are drept obiect rezolvarea acțiunii civile disjunse.
De altfel, procedura în fața instanței ce a soluționat acțiunea penală s-a realizat în condițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală anterior, dispoziții de care inculpatele N. Z. și R. M. s-au prevalat, recunoscând în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, respectiv faptul că au avizat pentru conformitate, în calitatea lor de funcționari economici la C. P. B., cererile de împrumut și angajamentele de plată, întocmite de către inculpatele B. A. și D. C. privind veridicitatea datelor consemnate pe aceste înscrisuri și fără a solicita prezența giranților și titularilor de credit, contrar sarcinilor de serviciu înscrise în fișa postului.
Cum în sarcina celor două inculpate, s-a reținut că în perioada august 2005 – iunie 2006, respectiv în perioada 1 iunie – 14 decembrie 2006, au avizat de conformitate, fără a mai verifica realitatea datelor consemnate și fără a mai solicita prezența giranților și titularilor de credit, la depunere și înregistrare și le înaintau conducerii unității, pentru aprobare, deși potrivit fișei postului aveau obligațiile de verificare și certificare, contractele de împrumut completate de inculpatele D. C. și B. A., nu pot fi primite susținerile inculpatelor N. Z. și R. M. în sensul existenței doar a 6 acte de neglijență în serviciu prin raportare doar la 6 fișe de împrumut pe care le-au semnat.
Reținând întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, prima instanță, în procesul de evaluare a probatoriului administrat în cauză, a obligat în mod corect, în solidar, inculpatele B. A., N. Z. și R. M. la plata sumei de_,70 lei, despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății.
Cuantumul prejudiciului cauzat părții civile a fost stabilit pe baza raportului de expertiză financiar contabilă efectuat în cursul urmăririi penale și a suplimentului la raport, concluziile acestui raport au reflectare în celelalte mijloace de probă administrate în cauză – respectiv dosarul privind procesul verbal de verificare a gestiunii la casa nr. 3 întocmit de Comisia de Cenzori din cadrul C. P. B., cererile de împrumut – ordin de plată, chitanțe, angajamente de plată, și atestă că prejudiciul cauzat părții civile C. P. B. este de_,70 lei, sumă din care prima instanță a scăzut suma de 6319 lei, ce reprezintă soldul nerecuperat dintr-un împrumut de_ lei obținut de inculpata B. A., rezultând o diferență de prejudiciu de recuperat în cuantum de_,70 lei, prejudiciu creat după 1 iunie 2006, imputabil celor trei inculpate.
Pronunțarea asupra acțiunii civile a fost făcută astfel de prima instanță în limitele sesizării, întrucât pretențiile civile formulate de partea civilă constând în sumă de 6319 lei, inclusă în prejudiciul rămas nerecuperat de_,70 lei nu au legătură cu faptele ce au constituit obiectul cauzei de față.
În faza urmăririi penale, inculpata B. A. a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză financiar-contabilă în urma cărora s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, supliment întocmit la data de 27.07.2007 și aflat la fila 209-vol. I dosar urmărire penală.
Obiecțiunile formulate de inculpată au fost analizate de expert, contrar susținerilor inculpatei apelante, fiind menținute concluziile raportului de expertiză contabilă.
De asemenea, în faza apelului, instanța a încuviințat, la solicitarea inculpatelor, efectuarea unui raport de expertiză contabilă, lucrarea tehnică întocmită și anexele aferente fiind depuse la filele 113-229 dosar apel.
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză diferența de prejudiciu rămasă neachitată în urma împrumuturilor fictive din gestiunea inculpatei B. A. este în valoare de_ lei.
În același timp, expertul a menționat că în perioada iunie-14 decembrie 2006, inculpata B. A. a emis chitanțe de restituire împrumuturi fictive de_ lei, pe numele fictiv din cererile din împrumut, iar, în perioada 15 decembrie_07, inculpata mai depune la casieria C. P. B. suma de 9332 lei din împrumuturile fictive însușite cât a fost casier.
Urmare obiecțiunilor formulate de inculpate cu privire la acest raport de expertiză, în faza apelului s-a procedat la audierea expertului, iar, prin încheierea de ședință din 06.10.2015, în raport de explicațiile date de expert și de precizările expertului depuse la dosar, instanța de apel a respins obiecțiunile aduse raportului de expertiză, astfel că o nouă analiză a acestora nu se mai impune.
În ce privește concluziile expertizei efectuate în apel, este de observat că în timp ce prima expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale a stabilit că prejudiciul rămas neacoperit este de_,70 lei, din conținutul celei de-a doua expertize rezultă o valoare mai mare a diferenței de prejudiciu rămasă neachitată, respectiv de_ lei.
Fiind în apelul inculpatelor o majorare a cuantumului sumei la care au fost obligate inculpatele către partea civilă nu este posibilă, în caz contrar agravându-se situația inculpatelor în propria cale de atac, astfel că va fi reținută cu titlu de prejudiciu, suma de_,70 lei stabilită corect de prima instanță, potrivit celor expuse anterior, pe baza expertizei contabile, întocmite în faza urmăririi penale și a documentelor ce au stat la baza efectuării acestei lucrări tehnice.
Expertul a expus modalitățile de lucru și procedeele prin care a ajuns la concluziile formulate, arătând că pentru 12 împrumuturi consemnate în fișele examinate au fost recalculate dobânzi ilegal, iar pentru împrumuturile la care nu s-au rambursat ratele conform prevederilor cererilor de împrumut se calculează dobânzi penalizatoare de 2%, astfel că nu pot fi primite criticile inculpatei apelante B. A. privind modul de calcul al prejudiciului.
Nici criticile invocate de aceeași inculpată vizând cuantumul prejudiciului recuperat și persoanele care au achitat sumele, cu acest titlu, nu pot fi reținute întrucât instanțele investite cu soluționarea acțiunilor penale exercitate împotriva inculpatelor au statuat prin hotărârile definitive pronunțate, asupra acestui aspect, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. P. B. fiind disjunsă cu privire la diferența de prejudiciu rămas nerecuperat.
De asemenea, Curtea constată că este legală actualizarea sumei acordate părții civile cu rata inflației, astfel cum a dispus prima instanță.
Prin natura sa juridică actualizarea obligației cu rata inflației, reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății și prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței până la plata efectivă a sumei datorate.
Așadar, actualizarea cu indicele inflației asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil anterior, respectiv art. 1531 din Noul Cod civil.
În raport cu cele expuse, Curtea constată ca nefondate susținerile inculpatei apelante B. A. sub aspectul menționat.
Examinând hotărârea primei instanțe și prin prisma motivului de apel formulat de inculpata B. A. ce vizează modul de stabilire a obligației de plată a contravalorii onorariului de expert, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 193 alin. 2 și 4 raportat la art. 191 alin. 2 Cod procedură penală anterior (în prezent art. 276 alin. 2 și 4 raportat la art. 274 alin. 2 Cod procedură penală) ce reglementează plata cheltuielilor judiciare făcute de părți.
Potrivit acestor dispoziții legale, în situația obligării la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă, când sunt mai mulți inculpați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, iar, la stabilirea acestei părți se ține seama pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.
Prin urmare, răspunderea pentru plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă în care se încadrează și onorariul de expert, nu este solidară, astfel cum susține apelanta, suma cu titlu de onorariu expert fiind stabilită corect de prima instanță, în mod distinct, pentru fiecare inculpată, în măsura provocării acestei cheltuieli, raportat contribuției sub forma intenției în cazul inculpatei B. A., respectiv a culpei pentru inculpatele N. Z. și R. M..
Pentru considerentele prezentate anterior, cu ocazia examinării criticilor formulate de inculpatele-apelante ce s-au dovedit a fi neîntemeiate, legalitatea și temeinicia sentinței apelate fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatele B. A., N. Z. și R. M. împotriva sentinței penale nr. 34/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, ce va fi menținută.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligate inculpatele apelante la plata sumei de 400 lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatele B. A., N. Z. și R. M. împotriva sentinței penale nr. 34/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatele apelante la plata sumei de 400 lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2015.
Președinte Judecător
M. M. D. D.
Grefier
M. G.
Red. D.D.
Tehnored. C.A.
7ex/21.12.2015
Judecătoria B.: judecător V. A.
Cinci comunicări:
- 3 Inculpate apelante
- Parte civilă,
- P..
Data comunicării:
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art.195 NCP.... → |
|---|
