Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 85/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 02 decembrie 2015
Completul compus din:
Președinte A. C.
Grefier L. M. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași –
procuror I. C.
Decizia nr. 85
Pe rol se află judecarea contestației formulate de către condamnatul G. V. împotriva sentinței penale nr. nr. 1073 din data de 20.10.2015, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului Iași, întreruperea executării pedepsei/contestație (art. 592 NCPP).
La apelul nominal, făcut în ședința publică,se prezintă condamnatul contestator G. V., aflat în P. Iași, asistat de către apărător desemnat din oficiu, avocat T. D., cu delegație emisă de Baroul Iași la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,care învederează modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența condamnatului contestator.
Instanța procedează la identificarea condamnatului contestator G. V. care, interpelat fiind, arată că își menține contestația formulată împotriva sentinței penale nr. nr. 1073 din data de 20.10.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului Iași.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la contestația formulată.
Avocat T. D., pentru condamnatul contestator G. V., solicită instanței admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. nr. 1073 din data de 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul Iași motivat de faptul că instanța de fond nu a reținut, în totalitate, raportul de expertiză depus la dosar.
Precizează că se dorește executarea pedepsei în cadrul Spitalului de specialitate Socola, unde a mai fost internat, și, după o perioadă scurtă de timp, a fost transferat înapoi în P. Iași.
Arată că, la dosarul cauzei, a fost depus raportul de expertiză, care îi este favorabil condamnatului și conform cu care acesta trebuie internat într-un spital de specialitate. Cu toate acestea, instanța de fond a considerat că poate fi tratat condamnatul în cadrul Penitenciarului Iași, însă cel mai bine acesta poate fi tratat într-un spital de specialitate motiv pentru care solicită instanței admiterea contestației formulate raportat la probele aflate la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că, în temeiul art. 597 alin. 7 și 8 cod procedură penală, hotărârea primei instanței este legală și temeinică, este explicită și argumentată, motiv pentru care solicită instanței respingerea contestației formulate ca nefiind fondate.
Condamnatul contestator G. V., având ultimul cuvânt, arată că nu percepe realitatea la fel de bine ca toți ceilalți, motiv pentru care a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei în cadrul Penitenciarului Iași pentru a fi tratat în cadrul unui spital de specialitate unde își poate executa pedeapsa aplicată.
A mai formulat anterior o cerere de întrerupere a executării pedepsei în cadrul Penitenciarului Iași și a fost transferat la Spitalul Socola, însă după 2-3 săptămâni a fost din nou transferat în P. Iași.
Solicită instanței admiterea contestației formulate și transferarea sa în Spitalul de specialitate Socola în cadrul căruia poate fi tratat.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre competenta soluționare.
C. DE A.
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1073 din data de 20.10.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului Iași, s-a hotărât:
„În temeiul dispozițiilor art. 592 din Codul de procedură penală, rap. la art. 589 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură penală, rap. și la art. 593 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 553 din Codul de procedură penală, respinge ca nefondată cererea formulată de către petentul - condamnat G. V., fiul lui G. și T., născut la data de 01.06.1961 în ., domiciliat în satul Fedeleșeni, ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, privind întreruperea executării pedepsei de 18 (optsprezece) ani închisoare ce i-a fost aplicată acestuia prin sentința penală nr. 298 din data de 18.04.2005 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 1884/2005 al Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.05.2005 (mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 384/2005, emis la data de 04.05.2005 de Tribunalul Iași, în baza sentinței penale sus-menționate).
În baza dispozițiilor art.275 alin. (2) din Codul de procedură penală, obligă pe petentul - condamnat G. V. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urmă, suma de 300 lei, în cuantumul acestor cheltuieli fiind inclus și onorariul, în sumă de 130 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu petentului - condamnat, onorariu avansat inițial către Baroul Iași din fondul special al Ministerului Justiției (delegația nr._ din data de 01.10.2015, emisă de Baroul Iași, titularul delegației - avocatul A. S.), precum și suma de 152 lei, reprezentând contravaloarea pentru noua expertiză medico-legală efectuată în cauză de către Institutul de Medicina Legală “M. Minovici” București (factura nr._/15.09.2015 - raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ din data de 11.09.2015), sumă virată de Tribunalul Iași - Serviciul contabilitate în contul RO90TREZ70420G330400_ al I.M.L. „M. Minovici” București cu OP nr. 1692 din data de 29.09.2015.
C. de pe prezenta sentință penală se va comunica petentului - condamnat G. V., în prezent deținut în P. Iași.
C. de pe prezenta sentință penală, precum și de pe raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ din data de 11.09.2015 efectuată de către Institutul de Medicina Legală “M. Minovici” București se vor comunica administrației penitenciarului în care execută pedeapsa petentul-condamnat, respectiv administrației Penitenciarului Iași, pentru luarea măsurilor corespunzătoare, conform art. 73 alin. (6)-(8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare.”
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
„Prin încheierea din data de 17.09.2015 a judecătorului delegat cu executarea din cadrul Tribunalului Iași, în baza dispozițiilor art. 593 din Codul de procedură penală, rap. la art. 553 din Codul de procedură penală, rap. la art. 15 din Legea nr. 253/2013, s-a dispus sesizarea Tribunalului Iași, ca instanță competentă, cu soluționarea cererii formulate de petentul-condamnat G. V., fiul lui G. și T., născut la data de 01.06.1961 în ., domiciliat în satul Fedeleșeni, ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, privind întreruperea executării pedepsei de 18 (optsprezece) ani închisoare ce i-a fost aplicată acestuia prin sentința penală nr. 298 din data de 18.04.2005 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 1884/2005 al Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.05.2005 (mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 384/2005, emis la data de 04.05.2005 de Tribunalul Iași, în baza sentinței penale sus-menționate), cerere întemeiată pe dispozițiile art. 592 alin. (1) rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.
În motivarea cererii formulate, petentul-condamnat G. V. arată, în esență, că suferă de afecțiuni psihice, pe care le are de mai mulți ani, afecțiuni care s-au agravat în timpul executării pedepsei, întrucât nu a fost internat într-o instituție de specialitate și nu i s-a aplicat un tratament de specialitate, astfel încât boala sa, “schizofrenie paranoidă“, care la momentul de față înregistrează forme grave de evoluție. Mai susține petentul-condamnat prin cererea formulată că, pe perioada detenției sale, a dobândit și afecțiuni hepatice, care, alăturat afecțiunilor sale psihice, fac imposibilă executarea pedepsei, solicitând astfel “scoaterea sa din mediul penitenciar”.
Petentul-condamnat G. V. și-a întemeiat, în drept, cererea formulată pe dispozițiile art. 453 lit. a), art. 455, 456 din Codul de procedură penală.
În susținerea cererii formulate, petentul-condamnat a solicitat administrarea probei cu înscrisuri medicale și proba cu expertiză medico-legală, depunând alăturat cererii formulate, în copie, mai multe înscrisuri medicale: bilete de ieșire din spital, scrisori medicale, copia raportului de nouă expertiză medico-legală Nr. A.5/_/2013 din data de 17.12.2013, întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală “M. Minovici” - București, buletine de analize medicale (filele 4 - 15, din dosarul nr._ al Tribunalului Iași, atașat la dosarul cauzei de față).
Față de motivele invocate prin cererea formulată, petentul-condamnat G. V. a solicitat admiterea cererii privind întreruperea executării pedepsei închisorii și transferarea sa într-un spital clinic de psihiatrie.
Urmare a dispoziției judecătorului delegat cu executarea din cadrul Tribunalului Iași, raportat la precizările făcute prin adresa Nr. 9135 din data de 13.07.2017, întocmită de către Institutul de Medicină Legală Iași - fila 25 din dosarul nr._ al Tribunalului Iași, atașat la dosarul cauzei de față, conform normelor procedurale medico-legale, a fost efectuată în cauză de către Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” - București expertiza medico-legală (a fost întocmit astfel în cauză, la data de 11.09.2015, raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ ).
Constată instanța că, în drept, cererea petentului-condamnat G. V. se circumscrie dispozițiilor art. 592 alin. (1) rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.
În cauză a fost desemnat un apărător din oficiu pentru petentul-condamnat G. V., aflat în stare de deținere, asistența juridică fiind obligatorie, conform dispozițiilor art. 597 alin. (1), cu referire la art. 91 alin.(1), rap. la art. 90 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură penală, iar, în conformitate cu dispozițiile legale, art. 597 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a procedat la citarea petentului-condamnat, precum și la citareea administrației penitenciarului în care execută pedeapsa petentul - condamnat P. Iași.
Prin cererea din data de 02.10.2015, înaintată la dosarul cauzei de către petentul-condamnat, acesta a precizat că își menține cererea de întrerupere a executării pedepsei pe care a formulat-o, solicitând totodată să fie prezentat în fața instanței (fila 7, dosar).
A fost atașată la dosarul cauzei, din dispoziția instanței, copia sentinței penale nr. 298 din data de 18.04.2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 1884/2005, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.05.2005, în baza căreia a fost emis la data de 04.05.2005 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 384/2005, P. Iași, cu adresa nr. X_ din data de 09.05.2005, confirmând încarcerarea condamnatului, perioada de executat fiind 07.11._22 (astfel cum rezultă aceste aspecte din referatul întocmit de către Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Iași, depus alăturat sentinței penale menționate la dosarul prezentei cauze penale).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 298 din data de 18.04.2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 1884/2005, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.05.2005, s-a dispus condamnarea inculpatului G. V. la pedeapsa privativă de libertate de 18 (optsprezece) ani închisoare și 10 (zece) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Codul penal din anul 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de “omor calificat“, prev. și ped. de art. 174, 175 lit. a) din Codul penal anterior, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de 174 din Codul penal din anul 1969, reținându-se, în fapt, în sarcina acestuia, că, în dimineața zilei de 07.11.2007, fiind înarmat cu o secure, a mers la domiciliul victimei C. E., unde, în prezența minorilor H. R. F. și Paraschin A. I., inculpatul i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu tăișul în zona capului, suprimându-i viața.
În baza sentinței penale sus-menționate, a fost emis la data de 04.05.2005 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 384/2005, P. Iași, cu adresa nr. X_ din data de 09.05.2005, confirmând încarcerarea condamnatului, perioada de executat fiind 07.11._22; în prezent petentul-condamnat se află în executarea pedepsei privative de libertate de 18 (optsprezece) ani închisoare, până la momentul de față acesta nebeneficiind de amânări sau întreruperi ale executării pedepsei (astfel cum rezultă aceste aspecte din referatul întocmit de către Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Iași, depus alăturat sentinței penale menționate la dosarul prezentei cauze penale).
Având în vedere antecedentele medicale ale condamnatului, dovedite cu înscrisurile medicale anexate la dosarul nr._ al Tribunalului Iași, dosar anexat la prezentul dosar (filele 4 - 15, din acest dosar), în cauză, urmare a dispoziției judecătorului delegat cu executarea din cadrul Tribunalului Iași a fost efectuată de către Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”- București expertiza medico-legală, fiind întocmit astfel, la data de 11.09.2015, raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ .
Ca atare, în urma examinării deținutului, la data de 30.07.2015, de către comisia medico-legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală “M. Minovici” - București (denumită în continuare și Comisia), ca urmare a prezentării Comisiei a documentelor medicale privind pe condamnat: referatul medical al Penitenciarului-Spital București-Jilava, nr. N2/_ din data de 30.07.2015, prin care, urmare a efectuării consultului medical, clinic și paraclinic al deținutului, s astabilit acestuia diagnosticul de “Schizofrenie reziduală. Purtător de Ag. HBV. Antecedente patologice semnificative: Ulcer duodenal, operat 2004; internări repetate la psihiatrie cu diagnosticul “Schizofrenie reziduală“. Evoluția sub tratament este: parțial favorabilă datorită întreruperii tratamentului de către pacient”, a fost întocmit în cauză, urmare a consultului medical de specialitate al deținutului (consult psihiatric, examenul stării psihice prezente, examen psihologic și examenul personalității), la data de 11.09.2015 raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ de către Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”- București, raport prin care se arată că persoana condamnată prezintă diagnosticul de: 1. „Schizofrenie paranoidă stadiul de defect stabil” 2. „Abdomen operat pentru ulcer duodenal (perforat - 2004)”; 3. “Purtător de Ag. HBV”.
Se arată totodată prin raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/_/2015 întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”- București, că persoana condamnată are o patologie gravă din sfera psihiatrică cu evoluție caracterizată prin episoade acute și perioade interepisodice (ce reprezintă numai remisiuni de diferite intensități, fără a reprezenta o remisiune în sensul acceptat al termenului) cu o durată și succesiune imprevizibile, ceea ce presupune tratament individualizat, complex și nu doar o simplă administrare medicamentoasă, în vederea obținerii, pe de o parte, atât a stării de remisiune virtual continuă, dar și, pe de altă parte, a preîntâmpinării manifestărilor, tendințelor auto și/sau heterolitice, obiective în atingerea cărora mediul penitenciar este detrimental. Se arată prin raportul de expertiză medico-legală menționat anterior că se impune instituirea măsurii de siguranță prevăzută de art. 110 din Codul penal și nu menținerea în mediul penitenciar, în condițiile în care agresivitatea - periculozitatea socială (conform criteriilor medicale) se poate manifesta oricând, atât în timpul episoadelor acute, cât și interepisodic, ceea ce conferă caracter de imprevizibilitate, cu atât mai mult cu cât în prezent deținutul se află în stadiul evolutiv de tip defectual (defect stabil) cu simptomatologie caracteristică periculozității sociale ce impune administrarea unui tratament biologic specific prin internare.
Ca atare, raportat la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A._ efectuată de către Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”- București, instanța reține că bolile de care suferă condamnatul G. V., cu referire în mod special la afecțiunea psihiatrică pe care o prezintă acesta, aceea de “Schizofrenie paranoidă, stadiul defect stabil” (ca fiind afecțiunea cea mai gravă dintre cele de care suferă condamnatul), raportat la datele concrete ale speței [respectiv, raportat la faptul că boala deținutului este în evoluție, fiind caracterizată prin episoade acute și perioade interepisodice cu o durată și succesiune imprevizibile, caracterizate prin agresivitate și periculozitate socială (conform criteriilor medicale) care se pot manifesta oricând, atât în timpul episoadelor acute, cât și interepisodic, ceea ce conferă caracter de imprevizibilitate], se încadrează în categoria afecțiunilor/tulburărilor psihice grave, care presupun tratament specific, specializat, individualizat și complex (în vederea obținerii stării de remisiune a bolii, virtual continuă, precum și pentru preîntâmpinarea manifestărilor și tendințelor auto și/sau heterolitice), tratament care, astfel cum se concluzionează prin raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ efectuată de către Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”- București, se poate realiza în condiții de internare, condiții care sunt asigurate, potrivit legii, în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor din România, respectiv în penitenciarele sau spitalele-penitenciare în care funcționează secții speciale de psihiatrie destinate deținuților cu tulburări psihice grave. Acest lucru rezultă cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: “ Prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor se stabilesc penitenciarele sau penitenciarele spital în care vor funcționa secții speciale de psihiatrie destinate deținuților cu tulburări psihice grave, inclusiv cele provocate de alcool sau alte substanțe psihoactive”. Constată totodată instanța că în secțiile speciale de psihiatrie, la care face referire articolul de lege sus-redat, se poate asigura tratamentul specializat în scopul pe care îl recomandă deținutului G. V. Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”- București prin raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ efectuat în cauză, câtă vreme, prin dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că: “ În secțiile speciale de psihiatrie se asigură, de către personal specializat tratamentul necesar și desfășurarea programelor de intervenție specifică deținuților cu tulburări psihice grave, pentru modificarea pozitivă a personalității și comportamentului acestora”. În plus, instanța constată că Legea nr. 254/2013 prevede și regimul aplicabil deținuților din secțiile speciale de psihiatrie, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 73 alin. (8) rap. la art. 36 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții, instanța constată că boala de care suferă petentul- condamnat G. V. poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, boală care, prin asigurarea unui tratament specializat (de către personal medical specializat), adaptat așadar nevoilor specifice de intervenție medicală ale deținutului din cauza de față - respectiv, în vederea obținerii stării de remisiune a bolii, precum și pentru preîntâmpinarea manifestărilor și tendințelor auto și/sau heterolitice) -, permite continuarea executării pedepsei de către acesta.
În acest context, instanța relevă că, potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (1), cu referire la art. 589 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă se apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, în aceste condiții, executarea pedepsei se întrerupe pentru o durată determinată. Or, având în vedere datele concrete ale speței, astfel cum s-a arătat anterior în acest sens, având în vedere și concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A._ efectuată de către Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”- București, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale cerute de dispozițiile art. 592 alin. (1), cu referire la art. 589 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, pentru a se putea admite cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de către petentul-condamnat G. V. .
Totodată, instanța are în vedere și faptul că petentul a fost condamnat pentru săvârșirea unei fapte foarte grave contra vieții, dovedind agresivitate sporită și periculozitate ridicată pentru ordinea publică, aspecte relevate prin raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ efectuată de către Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”- București ca fiind caracteristice persoanei deținutului și la momentul de față, în condițiile în care agresivitatea - periculozitatea sa socială se poate manifesta oricând, atât în timpul episoadelor acute, cât și interepisodic, ceea ce conferă caracter de imprevizibilitate, cu atât mai mult cu cât în prezent deținutul se află în stadiul evolutiv de tip defectual (defect stabil) cu simptomatologie caracteristică periculozității sociale - astfel cum se arată neechivoc prin raportul de nouă expertiză medico-legală invocat (se relevă în acest sens de către instanță că, în urma examenului, la data de 30.07.2015, a stării psihice prezente a deținutului, Comisia a identificat în persoana deținutului, între altele, și revendicativitate accentuată, amenințare cu răzbunare, tocire afectivă, etc., tendințe accentuate schizoide și paranoide, tendințe depresive și de instabilitate psihică - aspecte ce denotă în mod suplimentar periculozitatea socială sporită a deținutului) . Cu alte cuvinte, petentul-condamnat G. V. prezintă un pericol concret, clar obiectivat, pentru ordinea publică, scopul pedepsei aplicate de Tribunalul Iași prin sentința penală de condamnarea, precum și funcția de reeducare a petentului și ajutarea acestuia să conștientizeze gravitatea faptei săvârșite și a consecințelor acesteia asupra situației sale personale putând fi realizate doar prin menținerea petentului în regimul de executare a pedepsei cu închisoarea.
Prin urmare, instanța concluzionează, raportat la probele administrate în cauză, că boala de care suferă petentul-condamnat, deși, în sine, o afecțiune medicală (psihică) gravă, nu îl pune pe acesta în imposibilitatea executării pedepsei, iar, dacă s-ar admite o astfel de ipoteză, executarea pedepsei închisorii nu se impune a fi întreruptă, întrucât tratamentul bolii poate fi asigurat în rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor, respectiv în penitenciarele sau spitalele-penitenciar pe care legea le pune la dispoziție, în cadrul cărora funcționează secții speciale de psihiatrie destinate deținuților cu tulburări psihice grave, astfel cum este cazul deținutului G. V.. Cu alte cuvinte, chiar în situația în care s-ar aprecia că boala de care suferă condamnatul îl pune pe acesta în imposibilitatea de a executa în continuare pedeapsa privativă de libertate, instanța constată, raportat la probatoriile cauzei, că boala psihică a condamnatului poate fi tratată în rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar, mai mult decât atât, specificul bolii petentului-condamnat permite tratarea acesteia în secțiile speciale de psihiatrie din cadrul unităților penitenciare menționate anterior, secții în care lucrează personal specializat și unde se poate asigura tratamentul necesar și desfășurarea programelor de intervenție specifică deținuților cu tulburări psihice grave, pentru modificarea pozitivă a personalității și comportamentului acestora. În plus, instanța arată că dreptul la asistență medicală este garantat persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, asistența medicală în penitenciare asigurându-se ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiind în mod gratuit de tratament medical și de medicamente.
Ca atare, raportat la starea medicală a condamnatului, instanța apreciază că, la acest moment, dreptul la viață, la protejarea sănătății și integrității psihice, dar și fizice a petentului-condamnat poate fi pe deplin asigurat prin serviciile medicale spitalicești, în condiții de internare, într-un penitenciar sau spital-penitenciar dintre cele prevăzute de art. 73 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, în care poate fi tratată, în condiții de siguranță, în raport și de specificul bolii condamnatului, afecțiunea psihică/psihiatrică de care suferă acesta, aspecte în raport de care întreruperea executării pedepsei închisorii apare la momentul actual ca fiind inoportună, în sensul benefic al termenului, pentru starea de sănătate a condamnatului.
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, instanța constată că cererea formulată de către petentul-condamnat G. V. privind întreruperea executării pedepsei de 18 (optsprezece) ani închisoare ce i-a fost aplicată acestuia prin sentința penală nr. 298 din data de 18.04.2005 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 1884/2005 al Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.05.2005 (mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 384/2005, emis la data de 04.05.2005 de Tribunalul Iași, în baza sentinței penale sus-menționate), nu este întemeiată, sens în care, în temeiul dispozițiilor art. 592 din Codul de procedură penală, rap. la art. 589 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură penală, rap. și la art. 593 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 553 din Codul de procedură penală, va dispune respingea acestea ca nefondată.
În baza dispozițiilor art.275 alin. (2) din Codul de procedură penală, va dispune obligarea petentului - condamnat G. V. la plata către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urmă, a sumei de 300 lei, în cuantumul acestor cheltuieli fiind inclus și onorariul, în sumă de 130 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu petentului - condamnat, onorariu avansat inițial către Baroul Iași din fondul special al Ministerului Justiției (delegația nr._ din data de 01.10.2015, emisă de Baroul Iași, titularul delegației - avocatul A. S.), precum și suma de 152 lei, reprezentând contravaloarea pentru noua expertiză medico-legală efectuată în cauză de către Institutul de Medicina Legală “M. Minovici” București (factura nr._/15.09.2015 - raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ din data de 11.09.2015), sumă virată de Tribunalul Iași - Serviciul contabilitate în contul RO90TREZ70420G330400_ al I.M.L. „M. Minovici” București cu OP nr. 1692 din data de 29.09.2015.
C. de pe prezenta sentință penală se va comunica petentului - condamnat G. V., în prezent deținut în P. Iași.
De asemenea, se va dispune ca o copie de pe prezenta sentință penală, precum și de pe raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ din data de 11.09.2015 efectuată de către Institutul de Medicina Legală “M. Minovici” București să se comunice administrației penitenciarului în care execută pedeapsa petentul-condamnat, respectiv administrației Penitenciarului Iași, pentru luarea măsurilor corespunzătoare, conform art. 73 alin. (6)-(8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare.”
În termenul legal prevăzut de art. 593 alin. 3 Cod de procedură penală, împotriva sentinței penale anterior menționate, condamnatul G. V. a promovat calea ordinara de atac a contestației.
În motivarea orală a contestației, condamnatul G. V. a susținut că nu percepe realitatea la fel de bine ca alte persoane și dorește a fi tratat în cadrul unui spital de specialitate, unde să își poate executa pedeapsa aplicată.
A mai arătat că a formulat anterior o cerere de întrerupere a executării pedepsei și că a fost transferat la Spitalul Socola, însă, după 2 (două) – 3 (trei) săptămâni, a fost din nou transferat în cadrul Penitenciarului Iași.
Solicită admiterea contestației formulate și transferarea sa la Spitalul de specialitate Socola, în cadrul căruia poate beneficia de tratament.
Examinând sentința penală contestată, pe baza tuturor actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de contestație invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de normele de procedura penală incidente în materie, C. constată nefondată prezenta contestație pentru motivele ce vor fi redate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (1) Cod procedura penală raportat la art. 589 lit. a) Cod procedura penală, executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întrerupta atunci când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și daca instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
În conformitate și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, condamnatul trebuie să aibă posibilitatea reală de a beneficia de tratamentul medical, absolut necesar pentru redresarea stării de sănătate, pentru a preîntâmpina, astfel, producerea unor consecințe ireversibile și de mare gravitate asupra integrității sale fizice.
Rezultă că, pentru a se dispune întreruperea executării unei pedepse, cu închisoarea, este nevoie de îndeplinirea, în mod cumulativ, a mai multor condiții:
- persoana condamnata să sufere de o boală;
- boala de care suferă să o pună în imposibilitatea de a executa/continua executarea imediată a pedepsei;
- boala să nu poată fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor;
- specificul bolii să nu permită tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitara a Ministerului Sănătății;
- instanța să aprecieze că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
În cauza de față, pe baza raportului de nouă expertiză medico-legale nr. A._ din 11.09.2015, efectuată de Institutul Național de Medicină Legală ”M. Minovici” cu privire la condamnatul G. V., se reține că acesta prezintă diagnosticul de:
1. „Schizofrenie paranoidă stadiul de defect stabil”;
2. „Abdomen operat pentru ulcer duodenal (perforat - 2004)”;
3. “Purtător de Ag. HBV”.
Se reține, în concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, anterior menționat, că persoana condamnată are o patologie gravă din sfera psihiatrică, cu evoluție caracterizată prin episoade acute și perioade interepisodice (ce reprezintă numai remisiuni de diferite intensități, fără a reprezenta o remisiune în sensul acceptat al termenului), cu o durată și succesiune imprevizibile, ceea ce presupune tratament individualizat, complex, și nu doar o simplă administrare medicamentoasă, în vederea obținerii, pe de o parte, atât a stării de remisiune virtual continuă, dar și, pe de altă parte, a preîntâmpinării manifestărilor, tendințelor auto și/sau heterolitice, obiective în atingerea cărora mediul penitenciar este detrimental.
Se consideră că se impune instituirea măsurii de siguranță prevăzută de art. 110 din Codul penal și nu menținerea în mediul penitenciar, în condițiile în care agresivitatea - periculozitatea socială (conform criteriilor medicale), se poate manifesta oricând, atât în timpul episoadelor acute, cât și interepisodic, ceea ce conferă caracter de imprevizibilitate, cu atât mai mult cu cât în prezent deținutul se află în stadiul evolutiv de tip defectual (defect stabil) cu simptomatologie caracteristică periculozității sociale ce impune administrarea unui tratament biologic specific prin internare.
Or, din punctul de vedere al instanței de control judiciar, tratamentul specializat al persoanei private de libertate, pentru boala/afecțiunile/tulburările psihice grave de care suferă, se poate realiza, de personal medical calificat, în condiții de internare, în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor din România, conform dispozițiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Aceasta întrucât, în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor din România, potrivit art. 73 alin. 6, se stabilesc, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, penitenciarele sau spitalele-penitenciare în care funcționează secții speciale de psihiatrie destinate deținuților cu tulburări psihice grave.
Totodată, art. 73 alin. 7 din actul normativ anterior indicat, arată că, în secțiile speciale de psihiatrie, se asigură, de către personal specializat tratamentul necesar și desfășurarea programelor de intervenție specifică deținuților cu tulburări psihice grave, pentru modificarea pozitivă a personalității și comportamentului acestora.
S-ar putea atinge, în condițiile art. 73 alin. 7 din Legea nr. 254/2013, prin tratament oferit de personal specializat și programe de intervenție specifică, obiectivele medicale urmărite în cazul contestatorului, respectiv remisiunea bolii și preîntâmpinarea manifestărilor și tendințelor auto și/sau heterolitice.
O altă condiție este ca instanța să aprecieze că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Art. 589 Cod de procedură penală nu prevede care sunt elementele pe baza cărora instanța poate evalua dacă întreruperea executării și lăsarea în libertate a persoanei condamnate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
S-a apreciat în doctrină (P., M. în M. U. (coord.), Codul de procedură penală, comentariu pe articole, Editura C.H. B., București, 2015, pagina 1579) că dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală Cod de procedură penală pot fi avute în vedere în măsura în care sunt compatibile cu statutul juridic de persoană condamnată al celui care formulează cererea de întrerupere a executării pedepsei (gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care provine, antecedentele penale) completat cu elementele specifice acestei situații juridice.
În jurisprudența națională, s-a reținut că acest pericol poate fi apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea, antecedentele penale ale persoanei condamnate, durata executată din pedeapsă și comportamentul persoanei condamnate pe perioada privării sale de libertate, dar și având în vedere controlul exercitat asupra condamnatului pe perioada unei eventuale amânări/întreruperi anterioare.
Prin sentința penală nr. 298 din data de 18.04.2005, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 1884/2005, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.05.2005, s-a dispus condamnarea numitului G. V. la pedeapsa privativă de libertate de 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de “omor calificat“, prev. de art. 174, 175 lit. a) din Codul penal 1969, reținându-se, în fapt, că, în dimineața zilei de 07.11.2004, fiind înarmat cu o secure, a mers la domiciliul victimei C. E., unde, în prezența minorilor H. R. F. și Paraschin A. I., i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu tăișul în zona capului, suprimându-i viața
Gradul ridicat de periculozitate al condamnatului reiese și din comportamentul său pe perioada privării de libertate, Comisia medico-legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici relevând că, în urma examenului, din data de 30.07.2015, a stării psihice prezente a deținutului, a identificat, în persoana acestuia, între altele, și revendicativitate accentuată, amenințare cu răzbunare, tocire afectivă, etc., tendințe accentuate schizoide și paranoide, tendințe depresive și de instabilitate psihică.
Totodată, în raportul de nouă expertiză medico-legală se arată că agresivitatea contestatorului se poate manifesta oricând, atât în timpul episoadelor acute, cât și interepisodic, ceea ce conferă caracter de imprevizibilitate, cu atât mai mult cu cât în prezent deținutul se află în stadiul evolutiv de tip defectual (defect stabil) cu simptomatologie caracteristică periculozității sociale - astfel cum se arată neechivoc prin raportul de nouă expertiză medico-legală invocat (se relevă în acest sens de către instanță că, periculozitatea socială (conform criteriilor medicale), se poate manifesta oricând, atât în timpul episoadelor acute, cât și interepisodic, ceea ce conferă caracter de imprevizibilitate.
Totodată, în doctrină (P., M. în M. U. (coord.), Codul de procedură penală, comentariu pe articole, Editura C.H. B., București, 2015, pagina 1580), s-a arătat și că se impune ca persoana condamnată să nu își fi provocat singur starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenției chirurgicale, prin acțiuni de autoagresiune sau prin alte acțiuni vătămatoare sau să nu se sustragă efectuării expertizei medico-legale.
Întrucât dispozițiile art. 589 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală nu pot produce efecte contrare rațiunii pentru care au fost edictate, devenind o modalitate de evitare a executării pedepsei, cererea de întrerupere a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă cel condamnat și-a provocat singur starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenției chirurgicale, prin acțiuni de autoagresiune sau prin alte acțiuni vătămătoare, sau se sustrage de la efectuarea expertizei medico-legale.
Or, conform referatului medical nr. N2/_, din data de 30.07.2015, al Penitenciarului-spital București-Jilava, urmare a efectuării consultului medical, clinic și paraclinic al deținutului, s-a stabilit acestuia diagnosticul de “Schizofrenie reziduală. Purtător de Ag. HBV. Antecedente patologice semnificative: Ulcer duodenal, operat 2004; internări repetate la psihiatrie cu diagnosticul “Schizofrenie reziduală“. Evoluția sub tratament este: parțial favorabilă, datorită întreruperii tratamentului de către pacient”
Chiar dacă petentul condamnat G. V. a susținut, în fața instanței de control judiciar, că, în P. Iași, nu beneficiază de tratament adecvat bolii de care suferă, C. reține că petentul contestator poate fi asistat în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru afecțiunile de care suferă în prezent.
În plus, pentru disfuncțiile din cadrul unității de detenție și încălcarea drepturilor sale (dreptul la asistență medicală este reglementat de art. 71-73 din Legea nr. 254/2013), contestatorul se poate adresa judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Iași, acesta având rolul de a supraveghea și controla respectarea legalității executării pedepsei la locul de detenție.
Contestatorul nu a indicat alte aspecte decât cele analizate și de instanța de fond, C. constatând că, deși sunt reale afecțiunile medicale ale condamnatului, condițiile cumulative prevăzute de art. 589 lit. a) Cod procedură penală nu sunt îndeplinite.
Pentru toate argumentele anterior dezvoltate, C. constată că nu sunt îndeplinite unele dintre condițiile esențiale prevăzute de lege pentru admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, ce are în vedere boala condamnatului (boala poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, în condițiile art. 73 alin. (6)-(8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare; întreruperea executării și lăsarea în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică; întreruperea tratamentului de către pacient), situație în care hotărârea supusă prezentului control judiciar este legală și temeinică.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 593 alin. 3 Cod procedură penală, C. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul G. V., împotriva sentinței penale nr. 1073 din data de 20.10.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului Iași, sentință pe care o va menține.
Constatând culpa procesuală a contestatorului, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga pe contestatorul G. V. la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat contestatorului din oficiu (delegația nr._/27.11.2015) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 593 alin. 3 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul G. V., fiul lui G. și T., născut la data de 01.06.1961 în ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 1073 din data de 20.10.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul G. V. la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat contestatorului din oficiu (delegația nr._/27.11.2015) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2015.
Președinte,
A. C.
Grefier,
L. M. P.
Red./Tehnored: C.A
2 ex + 2 ex./9.12.2015
Tribunalul Iași
Judecător G. G. L.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 847/2015.... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 835/2015. Curtea... → |
|---|
