Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1318/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1318/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-12-2012 în dosarul nr. 1318/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 1318/2012
Ședința publică de la 7 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. J.
Judecător A. G. O. M.
Judecător I. E. C.
Grefier E. M. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului penal, având ca obiect „înșelăciunea (art. 215 Cod penal)”, declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 65 din data de 05.03.2012 a Judecătoriei P., pronunțată în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 22.11.2012, cu participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași – procuror P. E., susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei încheieri, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 28.11.2012, apoi pentru data de 05.12.2012 și apoi pentru azi, 07.12.2012, când,
Curtea,
Asupra recursului de față:
P. sentința penala nr. 65 din data de 05.03.2012 a Judecătoriei P., s-au dispus urmatoarele:
„Condamnă inculpatul D. I., fiul lui I. și E., ns.la 18.08.1969, domiciliat în Lespezi, jud.Iași, la pedepsele de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 al.1, 3 Cod pen și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.84 al.1 pct. 2, 3 din Legea 59/1934, ambele cu aplic.art. 41 al.2, 33 lit.a și 74, 76 lit.e Cod pen.
În tem.art.34 al.1 lit.b Cod pen, aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) luni închisoare.
Interzice drepturile prev.de art.64 lit.a teza aIIa și b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
În tem.art.81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 5 luni.
Atenționează inculpatul asupra disp.art.83,85 Cod pen.
În tem.art.71 al.5 Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Respinge acțiunea civilă formulată de . L., prin reprezentanți legali. Constată achitat integral prejudiciul material.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de ., prin reprezentanți legali și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către aceasta a sumei de 14.586,89 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Admite acțiunea civilă formulată de ., prin reprezentanți legali și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către aceasta a sumei de 4.497,63 lei reprezentând despăgubiri materiale.
În tem.art.191 al.1,3 Cod pr.pen, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 850 lei (din care 700 lei-cheltuieli u.p).”
P. a dispune astfel, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:
„P. rechizitoriul nr. 3960/P/2010 din 26.04.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a fost pusă în mișcre acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul D. I. privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,3 Cod pen și a infracțiunii prev.de art.84 al.1 pct.2,3 din Legea 59/1934, ambele cu aplic.art. 41 al.2 și 33 lit.a Cod pen.
În fapt se reține că inculpatul este administratorul . Lespezi, având ca obiect de activitate operațiuni comerciale cu material lemnos, în acest sens, încheiind contracte și convenții comerciale cu alți agenți economici pentru a se aproviziona cu material lemnos și carburanți necesari pentru funcționarea utilajelor și a mijloacelor de transport.
Societatea a intrat în interdicție bancară la data de 12.05.2010 întrucât administratorul a emis o filă CEC pentru suma de 23.185,41 lei către . P. ce a fost refuzată la plată pentru lipsă de disponibil, cauză care a făcut obiectul dosarului nr.2201/P/2010 în care inculpatul a fost sancționat administrativ.
Ulterior însă inculpatul nu a retras filele CEC înaintate agenților economici cu care contractase și neachitând mărfurile livrate, aceștia au introdus la bănci filele CEC emise în alb înainte de ..
Astfel, ca urmare a neachitării cantității de carburanți, reprezentanții . au completat fila CEC . nr._ cu suma de 15.936,73 lei (contravaloarea mărfurilor achiziționate la 1.06.2009 -1029,01 lei și la 15.06.2009- 3468,02 lei), filă care a fost semnată și ștampilată de către inculpat la data de 7.07.2008. Această filă CEC a fost introdusă pentru plată la BCR la data de 27.08.2010 însă a fost refuzată la plată din cauza lipsei de disponibil.
În aceleași condiții, . a primit de la inculpat fila CEC . nr._ pentru suma totală de 20.504,38 lei-contravaloarea cantității de carburanți cu care s-a aprovizionat inculpatul în perioada 25.08._10. Fila CEC emisă în alb la data de 14.04.2010 de către inculpat a fost semnată, ștampilată și completată cu suma de 23.738,58 lei (în care au fost incluse și penalitățile în sumă de 3234,20 lei) de către reprezentantul . SRL și introdusă la plată, însă la data de 12.10.2010 BCR a refuzat plata pentru lipsă de disponibil.
Prejudiciul cauzat . SRL reprezintă contravaloarea facturilor . nr.103/5.08.2010 în valoare de 4188,20 lei, nr.104/6.08.2010 în valoare de 1226,09 lei, nr.105/10.08.2010 îm valoare de 924,6 lei, nr.106/11.08.2010 îm valoare de 4204,67 lei, nr.108/12.08.2010 în valoare de 2699,58 lei, nr.115/19.08.2010 în valoare de 2872,08 lei, nr.116/23.08.2010 în valoare de 1855,64 lei și nr.125/25.08.2010 în valoare de 4534,06 lei.
De asemenea, se mai arată că inculpatul se aproviziona cu bușteni pe bază de avize de însoțire a mărfii de la . în care a emis în alb la data de 31.10.2009 fila CEC . nr._ pentru suma de 4104,32 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos aprovizionat în baza facturii . TLV nr.165/18.05.2010. Reprezentantul . a completat fila CEC și a introdus-o la bancă pentru decontare la data de 14.10.2010, BCR refuzând plata pentru lipsa disponibilului în cont.
Din extrasele de cont rezultă că societatea administrată de către inculpat nu avea disponibil bănesc nici la data emiterii filelor CEC.
Părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de 4497,63 lei- ., 32.738,58 lei- . SRL și 4104,32 lei- ..
Inculpatul a arătat în declarațiile sale că la emiterea filelor CEC avea disponibil bănesc în cont, pentru ca ulterior, când filele au introduse la plată acest disponibil să nu mai existe pentru că, la rândul său, nu a fost nici el plătit de către creditorii săi. Mai arată că a anunțat societățile cu care contractase că a intrat în interdicție bancară, dar nu cunoștea că trebuia să retragă filele CEC emise, nu a avut intenția de înșela părțile vătămate, existând o practică în emiterea filelor CEC incomplete, ca și garanții și că a achitat în cursul cercetărilor prejudiciul total către . și parțial către celelalte două părți vătămate.
Au fost administrate ca mijloace de probă: sesizările BCR, plângerile părților vătămate, prin reprezentanți legali și declarațiile acestora, cereri de înscriere a refuzului bancar, copii file CEC, copii contracte economice, copii facturi, chitanțe, fișă contabilă, declarațiile martorilor C. C. G., M. A. C., B. M., declarațiile inculpatului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
BCR –Direcția Operațiuni Generale a formulat mai multe sesizări, arătând că la data de 27.08.2010, 12.10.2010 și respectiv, 14.10.2010, a refuzat la plată file CEC emis de . Lespezi, beneficiari fiind .-pentru suma de 15.936,73 lei, . de23.738,58 lei și respectiv, . de 4104,32 lei.
Ulterior ., . . legali, au formulat plângeri penale împotriva inculpatului, în calitate de administrator al . Lespezi, privind săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și respectiv a celui prevăzute de legea cecului, arătând că i-au livrat marfă acestuia, în baza unor facturi, inculpatul emițând drept garanții file CEC care însă au fost refuzate la plată, la bancă, neexistând disponibil bănesc. Părțile vătămate solicită recuperarea prejudiciilor în sume de 4497,63 lei, 20.504,38 lei și respectiv, 4104,32 lei.
Din declarațiile reprezentanților părților vătămate- M. V. D., I. P. și Maniliuc C., instanța mai reține că inculpatul a avut de mai mult timp relații comerciale cu societățile- părți vătămate, de unde se aproviziona cu mărfuri-carburanți și respectiv, material lemnos, mai întâi el achitând contravaloarea acestora, după care doar emițând file CEC drept garanție, pe care își scria numele și le semna ca și tras, fără a face si celelalte mențiuni necesare. Ulterior, când părțile vătămate au introdus în bancă filele CEC, acestea au fost refuzate la plată, motivat de lipsa de disponibil, așa cum rezultă din mențiunile în acest sens aflate la dosar. De asemenea, derularea operațiunilor comerciale dintre inculpat și părțile vătămate rezultă din înscrisurile de la dosar-contracte, facturi, chitanțe.
Instanța mai reține în cauză că anterior, la data de 12.05.2010, . Lespezi a intrat în interdicție bancară întrucât administratorul a emis o filă CEC pentru suma de 23.185,41 lei către . P. ce a fost refuzată la plată pentru lipsă de disponibil, cauză care a făcut obiectul dosarului nr.2201/P/2010 în care inculpatul a fost sancționat admnistrativ. În prezent . Lespezi se află în procedură de insolvență, așa cum rezultă din adresa de la dosar, emisă de cabinet individual de insolvență P. I..
Ulterior însă inculpatul nu a retras filele CEC înaintate părților vătămate cu care contractase și neachitând mărfurile livrate, aceștia au introdus la bănci filele CEC emise în alb înainte de ..
P. declarațiile sale inculpatul a arătat că la emiterea filelor CEC avea disponibil bănesc în cont, pentru ca ulterior, când filele au introduse la plată acest disponibil să nu mai existe pentru că, la rândul său, nu a fost nici el plătit de către creditorii săi. Mai arată că a anunțat societățile cu care contractase că a intrat în interdicție bancară, dar nu cunoștea că trebuia să retragă filele CEC emise, nu a avut intenția de înșela părțile vătămate, existând o practică în emiterea filelor CEC incomplete, ca și garanții și că a achitat în cursul cercetărilor prejudiciul total către . către celelalte două părți vătămate.
Coroborat cu susținerile reprezentanților părților vătămate nu rezultă însă că acestea ar fi fost încunoștințate de inculpat despre . civilmente în interdicție bancară.
Astfel, rezultă că inculpatul a indus și menținut părțile vătămate în eroare cu prilejul încheierii și executării contractelor, creându-le impresia că societatea pe care o administrează este solvabilă, în condițiile în care aceasta era în interdicție bancară, neavănd disponibil bănesc în contul bancar și ulterior intrând în insolvență, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material-neachitarea contravalorii mărfurilor achiziționate. Rezultă astfel, că inculpatul a avut intenția indirectă de a pricinui o pagubă părților vătămate în beneficiul cărora a emis filele CEC fără a le atenționa asupra incapacității sale de plată, el cunoscând că este în această situație din 12.10.2010.
În ceea ce privește emiterea filelor CEC, completate doar cu numele și semnătura inculpatului, precum și suma cuvenită creditorilor, aceasta faptă contravine disp. art.1 din legea nr. 59/1934 privind cecul, conform cărora cecul
cuprinde: 1. Denumirea de cec trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu. 2. Ordinul necondiționat de a plati o anumită sumă de bani. 3. Numele celui care trebuie să plătească (tras).
4. Arătarea locului unde plata trebuie făcută. 5. Arătarea datei și a locului emiterii.
Față de acestea, coroborând probatoriul astfel reținut, instanța constată dovedită vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,3 Cod pen, precum și a infracțiunii prev.de art.84 al.1 pct.2,3 din Legea 59/1934, ambele cu aplic.art. 41 al.2, 33 lit.a și 74, 76 lit.e Cod pen, pentru care va dispune condamnarea sa la pedepsele de 5 (cinci) luni închisoare și respectiv, de 2 (două) luni închisoare.
În tem.art.34 al.1 lit.b Cod pen, va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) luni închisoare.
La individualizarea pedepselor instanța reține că inculpatul nu are antecedente penale, este integrat in societate, având un loc de muncă, familie și a avut o poziție sinceră, recunoscând parțial săvârșirea faptelor, dar și accea că în cursul cercetărilor a achitat o parte din prejudiciu.
Urmează a-i interzice acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza aIIa și b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal (vezi cauza S. și P. împotriva României).
P. considerentele sus-menționate, apreciind că scopul pedepsei poate fi îndeplinit și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, în temeiul disp. art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 5 luni.
Se va atenționa inculpatul asupra disp. art.83, 85 Cod penal privind revocarea și, respectiv, anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În tem. art. 71 al. 5 Cod penal urmează a suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, din chitanța depusă la dosar și celelalte înscrisuri rezultă că inculpatul a achitat integral prejudiciul către . L., în sumă de 4104,32 lei, motiv pentru care va respinge acțiunea civilă formulată de această parte vătămată.
Cu privire la . SRL Poiana, Dolhasca din contractele, facturile și chitanțele de la dosar rezultă derularea operațiunilor comerciale dintre acesastă societate și cea admnistrată de inculpat, precum și debitul datorat de acesta constând în suma înscrisă în fila CEC . nr._ din 14.04.2010, pentru care s-a formulat refuzul bancar. Constatând că chitanțele depuse la dosar de inculpat fac referire la alte tranzacții, anterioare sau ulterioare celor la care face referire rechizitoriul, va obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către aceasta a sumei de 14.586,89 lei reprezentând despăgubiri materiale. Astfel, instanța va reține suma solicitată ca debit de către societatea –parte vătămată, așa cum aceasta a menționat în înscrisul depus la dosar în cursul judecății, înscrisă și în fișa contabilă depusă.
De asemenea, constatând dovedit debitul incupatului către ., așa cum este menționat în fila CEC . nr._, refuzată la plată, având în vedere celellate înscrisuri din care refuzlă existența relațiilor contractuale, cât și pretențiile civile emise de scietatea-parte vătămată, va obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către aceasta a sumei de 4.497,63 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Văzând și disp.art.191 al.1,3 Cod pr.pen.”
Hotărârea primei instanțe a fost recurată, în termen legal, de către inculpatul D. I. apreciată ca fiind nelegală, sub aspectul gresitei condamanari cu privire la infractiunea de inselaciune, cata vreme in cauza nu a fost dovedita cu nici un element probator intentia inculpatului de a induce partile vatamate in eroare sau de a obtine pentru dinsul sau pentru altul un folos material injust.
Criticile formulate de inculpat în recurs vizează, în esență, următoarele aspecte:
1.Instanța de judecata nu a argumentat schimbarea de încadrare juridică a faptei, în infracțiunea de înșelăciune prev.art.215 alin.1,3 neregăsind in considerentele sentinței penale recurate care este argumentația pentru a fi reținută agravanta în sensul inducerii sau menținerii în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii și executării contractelor.
Conform practicii si jurisprudenței în materie, circumstanța agravanta se referă la mijloacele folosite de făptuitori, mijloace pe care legea le caracterizează ca fiind frauduloase.
Ori folosirea de mijloace frauduloase implică o . nuanțări, în literatura de specialitate oferindu-se nuanțări asupra mijloacelor apte de a induce în eroare și catalogate ca fiind simple, de mijloacele caracterizate de lege ca fiind frauduloase deosebirea fiind mai mult cantitativă sau de intensitate atunci când vorbim de mijloc ce trebuie considerat fraudulos.
Mijlocul trebuie sa fie considerat fraudulos atunci când este de natură a asigura mai ușor reușita acțiunii făptuitorului, când are aparența unui mijloc veridic, adică atunci când în mod obișnuit inspiră încredere și înlătura orice bănuiala.
S-a arătat în practica și jurisprudență că mijlocul fraudulos este acel mijloc de inducere în eroare care este folosit în strânsă corelație cu împrejurări de fapt care îi dau aparența de veridicitate, ceea ce presupune de multe ori o adevărata punere în scenă.
Din actul de sesizare a instanței rezultă faptul că în perioada mai-octombrie 2010 eu am derulat activități comerciale cu mai multe societăți, relații comerciale derulate în lumina prevederilor legale, iar în condițiile în care eu am desfășurat activități comerciale în mod constant cu aceste părți civile, "înainte de momentul introducerii la decontare a filelor cec, rezultă în mod cert că acest incident a fost unul singular, nu s-a mai repetat în timp, eu fiind o persoană corectă în relațiile comerciale.
Așa cum am arătat și în declarația dată în faza de cercetare judecătoreasca, firma mea a întâmpinat dificultăți financiare, acest aspect rezultând și din discuțiile pe care le-am purtat cu reprezentații părților civile lucru confirmat de către aceștia la momentul audierii.
Neonorarea plăților s-a datorat faptului că firma mea la care sunt administrator avea de recuperat mai multe sume de bani de la persoane/societăți debitoare.
Infracțiunea de înșelăciune presupune sub aspectul laturii subiective intenția frauduloasă a autorului de a obține un folos material injust, intenție directă calificată prin scop, scop care lipsește în cauza dedusă judecații.
Nu a acționat nici un moment cu intenția directă de a induce în eroare părțile civile sau în scopul obținerii unui folos material injust și a fraudării intereselor creditorilor fapt care rezultă din împrejurarea ca eu am achitat celor doua părți civile ., respectiv . în totalitate prejudiciul, iar către . parțial prejudiciu.
De reținut în cauză existența anterioară a relațiilor comerciale între mine și cele trei părți civile, evidența contabilă a firmei administrată de mine atestând împrejurarea că eu nu am încasat sumele de bani pe care alți debitori mi le datora.
Nici într-un caz nu se poate interpreta prin extensie faptul că neachitarea ulterioară a sumelor de bani ar reprezenta intenție de fraudare, în condițiile în care părțile civile nu au declarat niciodată că ar fi fost înșelate sau induse în eroare de către mine, ele reclamând doar nerecuperarea sumelor de bani pentru produsul livrat.
Mai mult decât atât lăsarea filelor cec drept garanție este o practică des întâlnită în actele de comerț, o asemenea practică neatrăgând răspunderea penală a autorului.
Din probele administrate la urmărirea penală precum, și în faza de cercetare judecătorească nu rezultă nici un moment că eu, în parcursul desfășurării pretinsei activități infracționale mi-aș fi manifestat intenția frauduloasă de a păgubi părțile civile prin emiterea filelor cec semnate și ștampilate.
De altfel, din materialul administrat în faza de cercetare judecătorească, rezultă în mod cert că, eu am adus la cunoștința părților civile faptul că am intrat în incidența bancară fapt care determină în mod cert lipsa intenției frauduloase de a păgubi părțile civile.
De reținut este faptul că Judecătoria P. constată ca fiind dovedită vinovăția mea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma prev. de art. 215 alin. l, dar și 3 deși împrejurările atestate pe baza probelor administrate dovedesc lipsa inducerii în eroare în scopul obținerii unui folos material injust.
Practica și jurisprudența în materie conchid în unanimitate asupra faptului că lipsa de disponibil în contul bancar de lichidități pentru a onora obligațiile de plată la termen constituie în realitate un aspect legat de neexecutarea obligației ce derivă din contract și nu constituie infracțiunea de înșelăciune fiind de natura civilă, ceea ce nu intră în sfera ilicitului penal.
Aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare depinde atât de împrejurările concrete în care a fost folosit, cât și de persoana victimei, iar acțiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, iar intre aceasta din urmă și acțiunea de inducere în eroare trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
Or, în report de datele concrete ale cauzei și „mijloacele" folosite de către inculpat, nu se poate concluziona, susținut de probe, ca fiind îndeplinită cerința unei acțiuni de inducere în eroare ori de menținere într-o astfel de stare, neexecutarea obligației contractuale asumate neconstituind infracțiunea de înșelăciune. (a se vedea în acest sens decizia penală nr.802/22.09.2006, Tribunalul București Secția I Penala)
În atare condiții greșit instanța de judecată a pronunțat condamnarea mea pentru infracțiunea de înșelăciune în forma alin. l precum a reținut și agravanta din alin.3, în condițiile în care soluția corectă ar fi fost de achitare în temeiul art.10 lit. b Cod Procedură Penală, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Am făcut aceste nuanțări tocmai pentru a vedea ca instanța de judecata a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
2.In mod greșit s-a dispus condamnarea și pentru infracțiunea
prev. de art.84 alin. l pct.2,3 din Legea 59/1934 în condițiile in care elementele
obligatorii pe care trebuie să le conțină fila cec sunt semnătura si
stampila, lipsa altor date de pe formular neintrunid elementele
constitutive ale infracțiunii prev. de art.84 alin. l pct 2,3 din Legea
59/1934 (a se vedea in acest sens sentința penala nr. 354/27.11.2008 a
Judecătoriei Tirgu N.).
Pe cale de consecință, greșit mi-a fost aplicată pedeapsa de 2 luni închisoare pentru această faptă.
3.Greșita soluție a instanței de judecată în ceea ce privește modul de
soluționare a la turei civile a cauzei.
In mod greșit s-a dispus obligarea mea la plata către . a sumei de 4.497,63 lei cu titlu de prejudiciu creat / despăgubiri materiale în condițiile în care există chitanță la dosarul cauzei din care rezultă că am achitat total prejudiciu.
De asemenea greșit s-a calculat și prejudiciu creat către ., despăgubirile materiale la care am fost obligat, în condițiile în care acesta este achitat fapt desprins din fișa contabilă depusă și chitanțele existente la dosar vizavi de momentul la care se face referire în actul de sesizare al instanței.
Relațiile comerciale cu . 2010 (respectiv 2006 cu ., 2006 cu .), iar chitanțele depuse la dosarul cauzei atât la urmărirea penala cât și în faza de cercetare judecătoreasca fac referire la tranzacțiile la care face referire rechizitoriu.
In atare condiții soluția instanței de fond se dovedește a fi nelegală și în privința modului de soluționare a acțiunii civile.
Solicită respingerea acțiunii civile atât cea promovată de . cât și cea formulată de ., întrucât există probe administrate în cauză ce demonstrează achitarea în totalitate a prejudiciului.
Solicită admiterea recursului declarat, rejudecarea cauzei și să dispuneți achitarea mea în temeiul art.10 lit. b Cod Procedură Penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, în virtutea efectului devolutiv recunoscut căii de atac a recursului prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 1 raportat la art. 385 ind. 6 Cod procedură penală, Curtea constată că este întemeiat recursul de față, pentru motivele ce se vor expune, astfel:
Infracțiunea de înșelăciune presupune o acțiune de inducere în eroare, care poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul, un folos material și dacă s-a pricinuit o pagubă.
In speță, cerințele acestor dispoziții legale nu sunt îndeplinite, deoarece la încheierea contractelor ce se derulau de mai multă vreme între părți, părțile vătămate nu au fost induse în eroare de către inculpat, astfel cum rezultă din situația de fapt cu privire la modul de derulare a activităților comerciale dintre acestea.
Conform art. 215 alin. 1 Cod Penal înșelăciunea constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau că mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba. La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase este mai gravă. La alin. 3 se precizează ca inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără aceasta eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
În toate variantele prin care se poate realiza, se urmărește vicierea încrederii persoanelor față de care se efectuează aceste acțiuni. P. existența infracțiunii de înșelăciune este esențial ca făptuitorul să prezinte o situație nereală față de cel căruia îi produce paguba și de la care obține un bun sau un alt folos pe nedrept. Elementul material se realizează la această infracțiune prin acțiuni de amăgire de inducere în eroare prin prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Urmarea imediată specifică infracțiunii de înșelăciune constă în crearea unei situații care produce o pagubă în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice, adică un prejudiciu material. Infracțiunea de înșelăciune se săvârșește numai cu intenție directă determinată de scopul prevăzut și urmărit de făptuitor.
În acest sens, Curtea reține că învinuitul D. I. este administrator la . Lespezi, jud. Iași, înmatriculată la nr. J_ și are ca obiect principal de activitate „tăierea și rindeluirea lemnului, impregnarea lemnului”. P. realizarea obiectului de activitate principal și a celor secundare, învinuitul D. I. a încheiat cu furnizorii din zonă contracte și înțelegeri pentru livrare de material lemnos și carburanți necesari funcționării auto și utilaje.
P. . D. I. a lăsat o filă cec garanție la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare carburanți prin utilizarea cardurilor corporative nr. 6542/11.04.2006, care a fost prelungit în baza mai multor adendumuri (anexe). După data de 07.07.2008, ca urmare a intrării în vigoare a Normei nr. 6/05.06.2008 a BN a României, învinuitul a înlocuit fila cec cu una nouă . 1 BA nr._. Ca urmare a neachitării cotei de carburanți livrate, . fila cec . 1 BA nr._ cu suma de 15.936,73 ron (în care sunt incluse și penalități) precum și celelalte rubrici prevăzute de formular și o introduce la decontare la data de 27.08.2010, fiind refuzată la plată pe motivul lipsei disponibilului, interdicție bancară, filă retrasă din circulație, litigiu. Din această sumă . de achitat carburanți în valoare de 4.497,63 ron reprezentând parte din factura nr. LKR09IS01C04094/01.06.2009, de 1029,01 ron și factura nr. LKR091S01C04581/15.06.2009 de 3468,62 ron.
La data de 14.04.2010, învinuitul D. I. încheie Contractul de vânzare cumpărare nr. 17 cu reprezentantul ., ocazie cu care a lăsat garanție fila cec . 1 BA nr._. Ca urmare a neachitării carburanților livrați cu facturi în perioada 25.08._10 în valoare totală de 20.504,38 ron, reprezentantul . completează fila cec . 1 BA nr._ cu suma de 23.738,58 ron (în care sunt incluse și penalități în valoare de 3234,20 ron) precum și celelalte rubrici prevăzute de formular și o introduce la decontare la data de 12.10.2010, care a fost refuzată la plată pe motivul lipsei disponibilului, interdicție bancară, filă retrasă din circulație, litigiu.
În urma unor înțelegeri verbale cu reprezentantul . L., învinuitul D. I. se aprovizionează cu bușteni de plop în baza aviz de însoțire primar începând cu luna septembrie 2009. P. marfa livrată se întocmesc facturi și se achită o parte din contravaloarea acesteia cu numerar și file cec. In urma livrărilor de marfa cu avizele din data de 31.10.2010, învinuitul D. I. a lăsat garanție fila cec . 1 BA nr._. Ca urmare a neachitării a o parte din valoarea buștenilor livrați se emite factura fiscală . TLV nr. 165/18.05.2010 în valoare de 4.104,32 ron care nefiind achitată, la data de 11.10.2010, reprezentantul . fila cec . 1 BA nr._ cu suma de 4.104,32 ron precum și celelalte rubrici prevăzute de formular și o introduce la decontare la data de 14.10.2010, care a fost refuzată la plată pe motivul lipsei disponibilului, interdicție bancară, filă retrasă din circulație, litigiu.
Martorul M. V. D., reprezentant al S.C. „ L.” R., declară cu ocazia audierii la organul de urmărire penală, că „relațiile comerciale cu firma administrată de inculpat au început în baza contractului de vânzare-cumpărare carburanți prin utilizarea cardurilor corporative lukoil nr. 6542/11.04.2006.(…) Periodic, conform facturilor, D. I. achita contravaloarea carburanților ridicați cu instrumente bancare: B.O., O.P. În 2009 a achiziționat carburanți în valoare de 6.033,02 lei din care a achitat suma de 5004,01 lei, și în valoare de 3.468,62 lei, neachitată, pentru care a emis o filă cec.” – fila 24 și următoarele dosar u.p.
Martorul I. P., reprezentant al S.C. „ C. O. .. Dolhasca, declară cu ocazia audierii la organul de urmărire penală, că „relațiile comerciale cu firma administrată de inculpat au început în baza contractului de vânzare-cumpărare carburanți nr. 17/14.04.2010, ocazie cu care a primit de la D. I. o filă cec drept garanție. Livrarea de mărfuri a început cu luna mai 2010, însă pentru marfa achiziționată în luna august inculpatul nu a achitat contravaloarea acesteia, motiv pentru care a introdus la plată fila cec primită drept garanție, care a fost însă refuzată pentru lipsa disponibilului.” – fila 26 și următoarele dosar u.p.
Martorul Maniliuc C., reprezentant al S.C.” T. .. L., declară cu ocazia audierii la organul de urmărire penală, că „relațiile comerciale cu firma administrată de inculpat au început în luna septembrie 2009, când inculpatul i-a solicitat livrarea de carburant, sens în care s-a aprovizionat cu diverse cantități de marfă, în mai multe rânduri, pentru care a achitat contravaloarea acestora conform facturilor. În data de 31.10.2009 inculpatul a achiziționat marfă în valoare de 8.104,32 lei, pentru care plata urma să se efectueze la 30 de zile; totodată a primit de la inculpat o filă cec drept garanție. La data de 26.11.2010 inculpatul a livrat în contul societății suma de 4000 lei, reprezentând o parte din contravaloarea mărfii anterior achiziționată, restul urmând a fi achitată. Ulterior a introdus la plată fila cec, fiind refuzată pentru lipsa disponibilului, moment în care a aflat că societatea inculpatului este în interdicție bancară” – fila 30 și următoarele dosar u.p.
S-au depus la dosar înscrisuri ce atestă desfășurarea relațiilor comerciale între părțile din cauză, inclusiv chitanțe de plată pentru o parte din mărfurile livrate de părțile vătămate( fila 53, și în cuprinsul înscrisurilor aflate la filele 60-187 dosar fond), expuse de către instanța de fond, și a căror reluare, în lipsa altor elemente de noutate, apare ca fiind de prisos.
Față de aceste aspecte, instanța de recurs urmează sa constate că în cauza nu subzista elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 Cod Penal, faptei lipsindu-i latura obiectiva si subiectiva, neexistând nici un moment intenția prejudicierii în vreun fel a partenerilor de afaceri de către administratorul S.C. D., respectiv inculpatul D. I..
Această situație de fapt, cu privire la lipsa intenției de a înșela părțile contractante cu ocazia încheierii/derulării contractelor, rezultă și din depozițiile martorilor audiați în fața instanței de fond.
În acest sens, martorul Cingălată G. C., șef de stație la L. P., declară, fila 188 dosar fond, „finalizarea tranzacțiilor se făcea cu card, care se bloca în situația în care nu exista acoperire bănească; cred că așa s-a întâmplat și cu D.; știu că relațiile dintre această societate și L. sunt anterioare anului 2007 și nu știe să mai fi fost anterior situații în care inculpatul să nu fi achitat facturile către L..” În același sens este și depoziția martorei M. A. C., salariat al S.C. C. O. ., care declară la fila 194 dosar fond, că: „între cele două societăți sunt relații contractuale din anul 2009, timp în care inculpatul a făcut mai multe achiziții cu carburant, a căror contravaloare o achita cu numerar; o singură dată a achitat cu filă cec, știu că inculpatul a rămas restant societății la plata carburantului, neachitând până în prezent marfă în valoare de 20.000 lei.”
De asemenea și declarația inculpatului audiat în instanță, fila 52, în care arată „că a avut relații comerciale de durată cu firmele în cauză și că, din cauza faptului că nu a mai încasat, la rândul său, de la beneficiari sumele pe care i le datorau, a ajuns în situația de a nu avea disponibil în cont; faptul că nu a avut nici un moment intenția de a înșela părțile vătămate rezultă și din faptul că inculpatul achitat cea mai mare parte din sumele restante datorate părților vătămate.
Audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și la instanța de fond inculpatul a recunoscut că pe filele cec, cu acordul reprezentanților părților vătămate, data scadenței a fost trecută ulterior datei livrării, respectiv la un interval de 30-60 de zile și, în aceste condiții, nu a intenționat nici un moment să-și înșele partenerii de afaceri.
De asemenea, se reține că pentru plata mărfurilor livrate s-au acceptat termene de scadență ulterioare celor livrării mărfurilor și emiterii filelor cec, întrucât inculpatul le aducea la cunoștință reprezentanților firmelor că nu are disponibil și plata urma să se facă din sumele obținute din valorificarea mărfurilor achiziționate.
Toate aceste elemente de fapt, stabilite în baza probelor administrate, exclud că inculpatul, prin activitatea comercială desfășurată în cadrul căreia a emis file cec fără acoperire în disponibil bancar, a avut în vedere o acțiune de inducere în eroare a părților vătămate cu care s-a aflat în raporturi contractuale de livrare mărfuri.
În cauză nu s-a dovedit că inculpatul a urmărit scopul realizării pentru sine sau pentru firma sa a unui folos material injust, altul decât un profit comercial normal obținut în cadrul contraprestațiilor contractuale derulate cu fiecare dintre părțile vătămate și părțile civile, acestea în calitate de furnizori de marfă.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, urmează așadar a se reține că lipsește latura obiectivă și subiectivă, în sensul că inculpatul a avut convingerea la momentul predării filelor cec că relațiile comerciale și efectuarea plăților se vor derula normal, neexistând nici un moment intenția prejudicierii societății petente.
P. urmare, Curtea constată că nu sunt întrunite în sarcina inculpatului elementele constitutive ale laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune prin emitere de file cec fără acoperirea bancară necesară, în modalitatea prevăzută de art. 215 al. 1-3 Cod penal.
*******************
Pe de altă parte, emiterea unui cec fără acoperire constituie infracțiune, conform prevederilor alin. 1 pct. 2 al articolului 84 din Legea nr. 59/1934, ca și emiterea unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale, conform pct. 3 al aceluiași articol.
În același timp, se constată că situația de fapt reținută în această cauză, întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 și pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, întrucât așa cum s-a stabilit prin decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care la data emiterii cecurilor, reprezentanții părții civile cunoșteau că societatea emitentă nu avea disponibilul necesar acoperirii cecului în cont, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, ci ale infracțiunii prevăzute de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În cauză, faptul că inculpatul a trecut sau a acceptat să se treacă pe filele cec o altă dată decât cea a emiterii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934. Însă în condițiile în care cauza se află în calea de atac a recursului declarat doar de inculpat, iar prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune, instanța nu poate dispune schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii a două infracțiuni, în concurs real, ceea ce ar presupune aplicarea câte unei pedepse pentru fiecare din infracțiunile concurente și nu o singură pedeapsă, astfel cum greșit a procedat prima instanță, întrucât i s-ar înrăutăți situația în propria cale de atac.
În ce privește pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, aplicate de instanța fondului pentru săvârșirea infracțiunii reglementată de legea specială, acestea au fost oportun cuantificate și apreciate în considerarea dispozițiilor art. 72 cod penal, privind individualizarea judiciară a pedepsei, precum și a dispozițiilor art. 52 cod penal, privind scopul și funcțiile sancțiunii penale, prin raportare la conținutul concret al faptei deduse judecății în ce privește gradul de pericol social concret al acesteia, consecințele produse, precum și prin raportare la persoana inculpatului, din toate perspectivele, atât anterior incidentului penal supus analizei de față, cât și cu privire la acesta. Așa fiind, Curtea constată că nu se identifică elementele care să conducă la o altă apreciere a sancțiunii aplicate, nici în ce privește înlăturarea acesteia prin înlocuirea sa cu o sancțiune cu caracter administrativ, nici în ce privește cuantumul celei deja aplicate.
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile, criticile inculpatului sunt nefondate. Astfel, în acest context, Curtea reține că prima instanță a întreprins demersurile necesare în vederea corectei stabiliri a situației de fapt cu privire la acest aspect al cauzei de față, în sensul că, urmare a depunerii unui set consistent de acte privind plăți efectuate de inculpat către părțile civile, instanța a repus cauza pe rol pentru ca acestea să depună precizări cu privire la aceste plăți. Așa fiind, raportând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, la precizările inculpatului și ale părților civile, prima instanță a procedat la o justă soluționare a laturii civile a prezentei cauze, constatând că inculpatul a făcut dovada achitării prejudiciului datorat părții civile T. Srl L., astfel că în mod justificat a respins acțiunea civilă formulată de acesta în cadrul procesului penal; a constat acoperit în parte debitul datorat părților civile . Poiana Dolhasca și, respectiv, ., astfel că, admițând în parte acțiunile civile formulate de către acestea, a obligat pe inculpat la plata diferenței de debit rămas neachitat față de fiecare dintre acestea.
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea urmează ca, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. „d” cod proc. pen., să admită recursul formulat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 65 din 05.03.2012 a Judecătoriei P., pe care o va casa, în parte, în latură penală.
În rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:
- 5 luni închisoare, pe care o va înlătura;
- 2 luni închisoare.
În temeiul art. 11 pct.2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedură penală va achita pe inculpatul D. I. cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art. 74, 76 lit. e și art. 33 lit. a Cod penal. Va înlătura aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal.
Va fi redus în mod corespunzător și termenul de încercare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul disp. art. 192 alin. 3 cod proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului;
P. aceste motive,
În numele legii
Decide:
Admite recursul formulat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 65 din 05.03.2012 a Judecătoriei P., pe care o casează, în parte, în latură penală.
Rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:
- 5 luni închisoare, pe care o înlătură;
- 2 luni închisoare.
În temeiul art. 11 pct.2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedură penală achită pe inculpatul D. I. cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art. 74, 76 lit.e și art. 33 lit. a Cod penal.
Înlătură disp. art. 33 lit. a Cod penal.
Reduce termenul de încercare de la 2 ani și 5 luni la 2 ani și 2 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. J. A. G. O. M. I. E. C.
Grefier,
E. M. D.
Red./Tehnored. CIE
(2 ex./01.02.2013)
Judecătoria P.:
Jud. Ș. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1293/2012.... → |
|---|
