Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 160/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 160/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 160/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Grefier: E. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației declarată de condamnatul R. I., fiul lui D. și F., născut la data de 12 iunie 1979, aflat în prezent în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 154/NCPP/06.03.2014 pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08 mai 2014 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror P. E.), susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea în cauză la data de 21 mai 2014 și, apoi pentru astăzi, 05 iunie 2014.
C.,
Deliberând asupra contestației penale de față, costată următoarele:
Prin sentința penală nr. 154/NCPP/06.03.2014 Tribunalul Iași a hotărât:
În baza art. 23 din OUG 116/2013 admite sesizarea formulată de comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile, constituită în cadrul Penitenciarului Iași, potrivit H.G. 836/2013, privind pe condamnatul R. I., fiul lui D. și F., născut la data de 12.06.1979, CNP_, aflat în P. Iași, în executarea mandatului nr.62/12.10.2012 emis în baza Sp. 50/6.02.2012 a Tribunalului Iași.
În baza art. 6 alin. 6 C.pen. aplică condamnatului R. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe o durată de 5 ani.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sp. 50/2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Dp.3256/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție numitul R. I. a fost condamnat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64,alin.1,lit.a teza a doua și lit.b C.p. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev și ped de art.174-175,lit.c și i C.p. cu aplicarae art.74,lit.a .c C.p.
Dispozițiile art. 6 din Noul Cod Penal consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit căruia, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.În privința pedepsei principale instanța constată că nu sunt incidente aceste dispoziții legale, fapta pentru care a fost condamnat deținutul R. I. constituind în continuare infracțiunea de omor prev de art.188 N.C.P.cu aplicarea agravantei prevăzută de art.199 N.C.P., limita maximă fiind de 25 ani închisoare. Noul Cod penal este însă legea mai favorabilă condamnatului doar sub aspectul pedepselor complementare a căror durată maximă nu poate depăși 5 ani.
Potrivit art.6,alin.6 N.C.p. dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
În consecință, prima instanță a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. pe o durată de 5 ani.
În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost contestată de condamnatul R. I., care a solicitat o reindividualizare a pedepsei între limitele prevăzute de noua lege penală.
Verificând hotărârea contestată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate, C. constată următoarele:
Fiind sesizată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în cadrul Penitenciarului Iași, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 863/2001 și art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013, pentru a hotărî cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnatului R. I., din perspectiva prevederilor art. 6 din Codul penal, prima instanță a constatat că R. I. beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art. 6 Noul Cod penal doar cu privire la pedeapsa complementară, aplicând condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani.
Prima instanță a reținut corect că infracțiunea de omor prev. de art. 174-175 lit. c și i Cod penal din 1968 cu aplicarea art.74 lit. a, c și art. 75 lit. c Cod penal din 1968 se regăsește în noua reglementare în art. 188 cu aplicarea art. 199 Cod penal și că limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt de la 10 ani la 25 ani închisoare.
Art. 6 alin. 1 Cod penal prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Rațiunea dispozițiilor din art. 6 Cod penal este de a garanta că pedeapsa aplicată în concret sub legea veche nu depășește ceea ce s-ar fi putut aplica sub legea nouă, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Solicitarea condamnatului R. I. de reducere a pedepsei nu poate fi primită, deoarece maximul special al pedepsei prevăzute de Noul Cod penal pentru infracțiunea de omor pentru care a fost condamnat R. I. nu este situat sub pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată acestuia.
Noul Cod penal nu a reluat dispoziția cuprinsă în art. 15 Cod penal din 1968 privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Legiuitorul a prevăzut însă în art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal că „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Pentru aceste considerente, C., în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 Cod procedură penală, va respinge contestația ca nefondată.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate vor fi suportate de condamnat, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi plătit inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul R. I., fiul lui D. și F., născut la 12.06.1979, deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 154/NCPP/06.03.2014 pronunțate de Tribunalul Iași.
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe contestator la 200 lei cheltuielile judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei ce va fi avansat inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2014.
Președinte, Grefier,
O. – M. R. E.
A. G.
Red./Tehnored.: OMAG/2 ex.
Tribunalul Iași-T. A.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1318/2012. Curtea de... → |
|---|
