Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1293/2012. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1293/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-12-2012 în dosarul nr. 1293/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 1293/2012

Ședința publică de la 04 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE C.-G. T.

Judecător D. D.

Judecător M. C.

Grefier E. A.

Ministerul Public reprezentat prin procuror – I. C. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 785 din 16 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect violarea de domiciliu (art.192 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Moșuți C. N., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat C. P., lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Interpelate părțile prezente arată că nu mai au alte cereri sau probe de formulat.

Nemaifiind alte cereri sau probe de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să ca în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d raportat la art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, să se admită recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, cu reformarea hotărârii în parte în ceea ce privește redozarea pedepsei.

Avocat Moșuți C. N., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat C. P., solicită să se respingă recursul și să se mențină sentința instanței de fond care este motivată sub toate aspectele, inclusiv cu privire la individualizarea pedepsei. Instanța de fond a considerat că inculpatul poate beneficia de suspendarea pedepsei având în vedere pregătirea sa profesională și timpul foarte mare scurs de la data săvârșirii faptei.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .

Ulterior deliberării:

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 785 din 16 martie 2012, Judecătoria Iași a dispus următoarele:

I. A fost condamnat inculpatul C. P., fiul lui P. și al Ruxandrei, născut la data de 28.06.1969, în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, .. 7, jud. Iași, cetățean român, studii liceale, căsătorit, un copil major, rezervist-subofițer, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP:_, pentru săvârșirea, în data de 20.12.2009, a infracțiunii de „violare de domiciliu”, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

II. A fost condamnat inculpatul C. P., cu datele de stare civilă mai sus-arătate, pentru săvârșirea, în data de 20.12.2009, a infracțiunii de „distrugere” prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, la o pedeapsă de o lună închisoare.

III. A fost condamnat inculpatul C. P., cu datele de stare civilă mai sus-arătate, pentru săvârșirea, în data de 20.12.2009, a infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente menționate la punctele I, II și III și aplicată acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.pen.

În baza art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, calculat conform art. 862 Cod penal. A fost desemnat, în calitate de organ însărcinat cu supravegherea condamnatului, S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, s-a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere .

  1. să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului ce urmează a-i fi întocmit de către această din urmă instituție;
  2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
  3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
  4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864, alin. 1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a neexecutării obligațiilor civile și asupra dispozițiilor art.864, alin. 2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a luat act că partea vătămată H. Vasiliuța, cu domiciliul în mun. Iași, .. 4 a renunțat la constituirea de parte civilă în cursul procesului penal.

În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență „P. Dr. N. O.”, Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași și a fost obligat inculpatul C. P. la plata către acesta a sumei de 304,20 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgențe Sf. S. Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași și a fost obligat inculpatul C. P. la plata către acesta a sumei de 116,82 lei, prezentând despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la 20.12.2009 și până la achitarea integrală a sumei datorate.

În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală, și art. 998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță, cu sediul în . și a fost obligat inculpatul C. P. la plata către acesta a sumei de 322 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, în cuantumul cărora fiind inclusă și suma de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din faza de judecată (delegație nr. 230 din 04.01.2011, emisă de către Baroul Iași), ce a fost avansat inițial din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 199 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus reducerea cuantumului amenzilor aplicate avocatului P. A. de la suma de 3.000 lei la 500 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, prima instanță a constatat dovedită vinovăția inculpatului C. P. cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, reținând următoarea situație de fapt:

Între inculpat și partea vătămată a existat o stare conflictuală preexistentă, datorată, între altele, împrejurării că inculpatul este căsătorit cu fiica părții vătămate, de care este despărțit în fapt, inculpatul considerând-o pe partea vătămată H. Vasiliuța responsabilă de alterarea relaței sale conjugale și reproșându-i acest lucru în nenumărate rânduri, inclusiv prin folosirea unor amenințări și a unor acte de agresiune, în special când se afla sub influența băuturilor alcoolice (declarație parte vătămată, fila 10 verso, d.u.p). Aceste împrejuări sunt confirmate și de declarația martorului H. C. C., fiul părții vătămate, care a menționat că îl cunoaște pe inculpat drept o persoană violentă care și-a lovit în repetate rânduri pe soția și a amenințat-o și lovit-o pe mama sa, partea vătămată din prezenta cauză (fila 36, d.u.p.), dar și de martorul Cărăruș C. (fila 33, d.u.p.), care a menționat că inculpatul a amenințat-o și a agresat-o pe partea vătămată în mai multe rânduri, însă aceasta nu l-a reclamat niciodată organelor în drept.

Din coroborarea declarațiilor date în cauză de partea vătămată H. Vasiliuța (filele 9-11, d.u.p., fila 28, dosar instanță) și martorul C. C. (filele 33, du.p., fila 55, dosar instanță) ținând cont și de constatările procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 26-32, d.u.p) rezultă că în data de 20.12.2009, inculpatul C. P. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate H. Vasiliuța, situat în mun. Iași, .. 4, a intrat în curtea acesteia și a spart un geam de la ușa casei acesteia cu o bâtă de lemn, pe care o avea în mână. În acest fel, inculpatul a reușit să deschidă ușa casei părții vătămate și să pătrundă în locuința acesteia. Văzând-o pe partea vătămată, care, alarmată fiind de zgomotul produs prin spargerea geamului, s-a deplasat spre ușa de intrare, inculpatul a început să o lovească pe aceasta cu bâta în zona capului și peste corp, până când aceasta a căzut la pământ.

În acest moment a intervenit martorul C. C., alarmat și el de zgomotul produs prin spargerea geamului, dar care se afla într-o altă cameră decât patea vătămată și care a fost lovit, la rândul lui, de către inculpat, cu aceeași bâtă de lemn, în dreptul antebrațului drept, întrucât martorul ridicase mâinile deasupra capului, pentru a se proteja de lovitură. (filele 32-33, d.u.p.).

Partea vătămată a fugit din locuință la momentul la care inculpatul îl lovea pe martorul Cărăruș C. la o vecină, de unde a apelat la serviciul de intervenție pentru urgențe, având nr. 112, timp în care inculpatul a părăsit locuința acesteia.

Partea vătămată l-a alertat telefonic și pe fiul său, martorul H. C. C. (filele 37-38), care a ajuns la locuința acesteia în aceeași seară și a declarat că a observat geamul de la ușa de intrare fiind spart, observând totodată, pe jos, mai multe cioburi de sticlă și sânge.

În urma agresiunii suferite, partea vătămată H. Vasiliuța a necesitat pentru vindecare un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal având nr._ din 24.12.2009 (filele 37 și 38 d.u.p.)

Inculpatul, audiat fiind în faza actelor premergătoare, a negat comiterea faptelor imputate, arătând că la data respectivă se afla la domiciliul său, sărbătorind ziua de naștere a fiicei sale, martora C. G. R., prezent fiind și concubinul acestuia, martorul D. F..

În vederea verificării apărării avansate de inculpat au fost audiați martorii sus-menționați, care au relatat inițial că au stat împreună cu inculpatul până la ora 22,00. Ulterior, ambii martori au revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând că inculpatul și martorul D. F. au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 17,30, iar apoi martorii au mers la culcare într-o altă cameră, fără a avea posibilitatea să observe activitatea ulterioară a inculpatului.

Prin urmare, apărarea inculpatului nu a fost confirmată de probele administrate în cauză, ce nu a fost de natură să excludă prezența sa la data și la locul la care se pretinde că acesta ar fi săvârșit infracțiunile imputate. În plus, inculpatul a fost observat, în mod nemijlocit de martorul Cărăruș C. care a relatat că l-a văzut foarte bine pe inculpat, în casă fiind lumina aprinsă și l-a recunoscut pe acesta atât după fizionomie cât și după voce, întrucât, în timp ce o lovea pe partea vătămată cât și după acest moment profera injurii și amenințări. (fila 33, d.u.p.), instanța apreciind în consecință, prin examinarea coroborată a tuturor probelor administrate, că nu există niciun dubiu în ceea ce privește prezența inculpatului la domiciliul părții vătămate în seara zilei de 20.12.2009, cât și vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

În drept,

I. Fapta inculpatului C. P., care, în data de 20.12.2009, în jurul orelor 18,00, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în curtea părții vătămate H. Vasiliuța, iar apoi, prin distrugerea geamului de la ușa de intrare cu o bâtă aflată asupra sa, a intrat fără drept și în locuința acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „violare de domiciliu”, în forma agravată reținută pentru această infracțiune de dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a pătrunde, a a intra, mai întâi, în curtea neasigurată ce împrejumuia locuința părții vătămate iar apoi, de a intra, prin distrugerea geamului de la ușă, și în locuința părții vătămate, ambele acțiuni realizându-se „fără drept”, respectiv fără a avea acordul părții vătămate în acest sens, fapt ce rezultă, într-o primă fază, din împrejurarea că partea vătămată își împrejmuise curtea, rezultând că accesul în acest loc împrejmuit fiind necesar a se face cu acordul ei, acord care nu a existat, iar ulterior, din împrejurarea că ușa de intrare de la locuință era încuiată, iar inculpatul, pentru a intra în casă, a înțeles să folosească o bâtă de lemn pe care o avea asupra sa și pe care a folosit-o pentru a distruge geamul de la ușa locuinței, forțând astfel .>

Infracțiunea s-a consumat la momentul pătrunderii inculpatului în locuință, la acel moment fiind periclitate relațiile sociale ocrotite de legea penală referitoare la inviolabilitatea domiciliului și la dreptul oricărei persoane de a-și desfășura viața privată fără intruziunea altor persoane, activitatea ulterioară a inculpatului fiind doar de natură să confere caracter agravat infracțiunii săvârșite. Urmarea imediată a infracțiunii a constat tocmai în periclitarea relațiilor sociale protejate de lege prin incriminarea infracțiunii, legătura de cauzalitate rezultând din modul și mijloacele de comitere a faptei („ex re”)

Reținerea formei agravate a infracțiunii este justificată, pe de o parte de împrejurarea că fapta s-a comis „noaptea”, la un moment la care vigilența locuitorilor slăbește și fapta devine mai ușor de comis, iar făptuitorul care profită de astfel de condiții vădește o periculozitate mai mare și, pe de altă parte, pentru că fapta s-a comis de către o persoană înarmată, având în vedere accepțiunea dată acestui termen de dispozițiile art. 151 alin. 2 Cod penal („Sunt asimilate armelor și orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac”). Se are astfel în vedere că inculpatul, pentru a pătrunde ulterior și în locuința părții vătămate H. Vasiliuța a folosit o bâtă de lemn, pe care a utilizat-o și pentru a o agresa pe această parte vătămată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă (art.19, alin.1 lit. b C.pen.), prevăzând, că prin pătrunderea în curtea și apoi în locuința părții vătămată sunt periclitate relațiile sociale ce țin de inviolabilitatea domiciliului, urmare pe care, deși nu a urmărit-o în mod direct, a acceptat posibilitatea producerii sale.

II. Fapta aceluiași inculpat care, la aceeași dată, a lovit-o pe numita H. Vasiliuța cu o bâtă de lemn, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de lovire, exercitată de către inculpat asupra părții vătămate, acțiune ce a avut ca urmare vătămarea integrității corporale și a sănătății acestuia, obiectivată în numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, de 15-16 zile, fiind periclitate astfel relațiile sociale ce reglementează necesitatea protejării integrității corporale a persoanelor împotriva unor acțiuni violente.

Întrucât tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea unor astfel de infracțiuni nu este supusă principiului oficialității, conform art. 2 alin. 2 Cod procedură penală, fiind necesară formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, instanța va constata că această condiție a fost îndeplinită în speță, fiind formulată plângere în cadrul termenului de 2 luni, prevăzut de lege, (fila 9, d.u.p.), iar în cursul procesului penal partea vătămată nu și-a retras această plângere, neintervenind nici o împăcare a părților.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă (art. 19, alin. 1 lit. b C.pen.), prevăzând, că prin lovirea părții vătămate, este de natură să se producă vătămarea corporală a acesteia, urmare pe care, deși nu a urmărit-o în mod direct, a acceptat posibilitatea producerii sale.

III. Fapta aceluiași inculpat care, în data de 20.12.2009, a degradat bunul (geamul) proprietate a părții vătămate, prin lovirea, în mod repetat, cu o bâtă de lemn, ducând la distrugerea completă a acestuia cu consecința înlocuirii sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „distrugere”, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal,

Elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni, ce a fost reținută a fiind săvârșită într-una in modalitățile alternative prevăzute de textul de lege mai sus-menționat, constă în acțiunea de lovire intenționată a bunului aparținând unei alte persoane, lovire ce a avut ca urmare distrugerea acestuia, fiind produsă consecința cerută de lege pentru întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

Întrucât tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea unor astfel de infracțiuni nu este supusă principiului oficialității, conform art. 2 alin. 2 Cod procedură penală, fiind necesară formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, instanța va constata că această condiție a fost îndeplinită în speță, fiind formulată plângere în cadrul termenului de 2 luni, prevăzut de lege, (fila 9, d.u.p.), iar în cursul procesului penal partea vătămată nu și-a retras această plângere, neintervenind nici o împăcare a părților.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă (art. 19, alin. 1 lit. b C.pen.), prevăzând, că prin lovirea bunului aparținând părții vătămate, este de natură să se producă distrugerea acestuia, urmare pe care, deși nu a urmărit-o în mod direct, a acceptat posibilitatea producerii sale.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile cu privire la care s-a reținut vinovăția acestuia, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin. 1 C.pen.

Astfel, s-a reținut incidența dispozițiilor părții generale a Codului penal, precum și limitele de pedeapsă fixate în art. 192 alin. 2 Cod penal, de la 3 la 10 ani, în art. 180 alin. 2 Cod penal, de la 3 luni la 2 ani sau amenda penală și cele prevăzute pentru infracțiunea de „distrugere”, de la 0 lună la 3 ani sau amenda.

Referitor la infracțiunea de „violare de domiciliu”, instanța a apreciat gradul de pericol social concret al faptei prin raportare la dispozițiile art. 18, alin. 2 C.pen., reținând astfel că violarea domiciliului părții vătămate s-a produs pe fondul unei stări conflictuale preexistente cu aceasta, că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, stare pe care nu și-a provocat-o în vederea săvârșirii mai ușor a infracțiunii ci se datora evenimentelor anterioare acelei zile, respectiv sărbătoririi zilei de naștere a fiicei sale. De asemenea, ansamblul probator administrat în cauză nu este de natură să ducă la concluzia că fapta ar fi fost premeditată, ci, cel mai probabil s-a datorat unei rezoluții spontane a inculpatului, generată, printre altele de consumul excesiv de alcool. Instanța va ține cont, sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea altor infracțiuni, ambele condamnări intrând însă sub incidența reabilitării de drept.

Astfel, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1180 din 29.11.1988 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la o pedeapsă de un an și 10 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 1 și 3 Cod penal, termenul de încercare, a cărui durată nu a fost menționată în fișa de cazier judiciar, fiind împlinit cel mai târziu la 28.09.1995. Ulterior, deci după împlinirea termenului reabilitării de drept, inculpatul a fost condamnat la 1.000.000 lei (ROL) amendă penală (pedeapsă rezultantă) pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. 2, 205 și 206 Cod penal, prin sentința penală nr. 3074 din 28.05.2002 a Judecătoriei Iași, iar prin sentința penală nr. 6197/21.12.2002 s-au constatat grațiate total și condiționat cele două pedepse aplicate inculpatului.

La momentul comiterii infracțiunii din prezenta cauză, intervenise reabilitarea de drept și în ceea ce privește aceste infracțiuni.

S-a avut în vedere și că inculpatul a părăsit țara din cursul anului 2010, cunoscând că este cercetat pentru infracțiunile din prezenta cauză și nu s-a prezentat nici la urmărirea penală, nici în cursul judecății.

Raportat la toate aceste considerente, instanța a concluzionat că o pedeapsă de 3 ani închisoare, va corespunde pe deplin scopului preventiv și educativ al pedepsei, în raport de fapta concretă săvârșită de inculpat și de circumstanțele personale ale acestuia.

Referitor la infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, instanța a făcut trimitere la considerațiile expuse mai sus, mai ales în ceea ce privește circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, ținând cont în mod special de modul și mijloacele în care a fost comisă fapta, respectiv prin lovire părții vătămate, persoană în vârstă, cu posibilități reduse de apărare cu o bâtă de lemn, în propria sa locuință, în condițiile în care aceasta era mama soției sale, fiind indiferentă împrejurarea că inculpatul o considera responsabilă pe aceasta de despărțirea în fapt de soția sa, întrucât acest motiv, chiar real să fi fost, nu-l îndreptățea pe acesta să recurgă la acte de agresiune fizică în mod deliberat față de o persoană căreia îi datora, măcar din punct de vedere moral, respect și considerație.

Față de acestea, prima instanță a reținut că se va orienta, într-o primă etapă a operațiunii de individualizare, între cele două pedepse alternative prevăzute de lege, către pedeapsa închisorii, singura în măsură să satisfacă exigențele unui răspuns adecvat al societății față de infracțiunea comisă de inculpat.

Prin urmare, a concluzionat că o pedeapsă de 3 luni închisoare, va corespunde pe deplin scopului preventiv și educativ al pedepsei, în raport de fapta concretă săvârșită de inculpat și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Referitor la infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, instanța a reținut, pe de o parte, că, față de modul în care inculpatul a acționat asupra bunului părții vătămate, tocmai pentru a pătrunde în locuința acesteia, se impune ca, între pedepsele alternative prevăzute de textul de lege sus-menționat, să se orienteze către pedeapsa închisorii.

Pe de altă parte, având în vedere natura bunului care a format obiectul material al acestei infracțiuni și efectele concrete produse acestuia, instanța a reținut că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, ar fi pe deplin corelată cu gradul de pericol social concret la infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului.

Față de cele de mai sus, a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de o lună închisoare.

Instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată (punctele I, II și III) au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, conform art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal, motiv pentru care a dispus, în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente mai sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța a reținut că nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art. 71, alin. 3 C.pen.

Fată de natura și gravitatea faptelor săvârșite – o infracțiune contra vieții și integrității corporale a persoanei și una îndreptată către patrimoniul aceleiași persoane, precum și de persoana inculpatului, rezultă că acesta este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua și lit. b C.pen., urmând a interzice executarea lor pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod procedură penală, întrucât pedeapsa rezultantă aplicată în cazul concursului real de infracțiuni este de 3 ani, inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, însă se află într-una din situațiile prevăzute de art. 38 Cod penal, respectiv, pentru infracțiunea săvârșită a intervenit reabilitarea de drept, iar instanța a apreciat, în lumina considerentelor expuse mai sus, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia înainte și după comiterea faptei, că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

În acest sens, instanța a avut în vedere vârsta inculpatului – 43 de ani, faptul că acesta are studii liceale, beneficiind astfel, prin prisma educației avute, de posibilități superioare de conștientizare a gravității infracțiunilor comise, pentru care se va dispune condamnarea sa, precum și a necesității de a se îndrepta, de a avea o altă conduită față de valorile sociale protejate de legea penală, ținând cont că săvârșirea unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare va atrage executarea în întregime a pedepsei aplicate.

Împrejurarea că acesta a mai fost condamnat anterior nu constituie o împrejurare care să excludă posibilitatea instanței de a aprecia în sensul acordării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, fără o analiză atentă a circumstanțelor concrete ale antecedenței penale a inculpatului și a persoanei acestuia.

Astfel, instanța a avut în vedere că prima condamnare i-a fost aplicată inculpatului când acesta abia depășise vârsta majoratului, având doar 19 ani (sentința penală nr. 1180 din 29.11.1988 a Judecătoriei Iași,definitivă prin nerecurare), pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și că, un timp îndelungat, acesta nu a mai săvârșit infracțiuni, fiind reabilitat de drept pentru această condamnare, la împlinirea termenului de încercare și, rezultând astfel, că s-a supus măsurilor de supraveghere ce i-au fost stabilite de organele judiciare.

În ceea ce privește cea de-a doua condamnare, ce i-a fost aplicată în anul 2002, tot pentru comiterea unei infracțiuni contra integrității corporale a persoanei, instanța a constatat, dincolo de beneficiul grațierii ce i-a fost acordat inculpatului, că gravitatea redusă a acelei fapte s-a reflectat în aplicarea unei amenzi penale de 100 lei și că,o perioadă de 7 ani de la această ultimă condamnare, inculpatul nu a mai fost angrenat în alte activități infracționale, termenul reabilitării de drept fiind împlinit și pentru această condamnare.

În plus, împrejurarea că inculpatul este plecat de peste trei ani în G. constituie o împrejurare ce se poate datora și dorinței sale de a câștiga venituri și nu de a se sustrage de la cercetarea penală pornită împotriva sa, în condițiile în care inculpatul figura ca neavând nici o ocupație la momentul săvârșirii infracțiunilor din prezenta cauză.

Toate aceste împrejurări sunt de natură să formeze convingerea în sensul că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.

În acest sens, instanța a considerat necesar, nu doar prin prisma îndeplinirii formale a condițiilor prevăzute de lege ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere din categoria celor prevăzute de art. 863 Cod procedură penală, nu doar din considerentul îndeplinirii formale a condițiilor prevăzute de lege pentru a se putea dispune în acest sens, ci și pentru ca, în acest interval de timp, prin urmarea programului de supraveghere întocmit de S. de Probațiune, să conștientizeze urmările conduitei infracționale, necesitatea de a se îndrepta, de a se reabilita social, cu sancțiunea revocării acestui beneficiu, în condițiile în care nu se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Din aceste considerente, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 862 Cod penal (3 ani + 2 ani).

A desemnat, în calitate de organ însărcinat cu supravegherea condamnatului, S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

  1. să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului ce urmează a-i fi întocmit de către această din urmă instituție;
  2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
  3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
  4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864, alin. 1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a neexecutării obligațiilor civile și asupra dispozițiilor art. 864, alin. 2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Față de modul de executare al pedepsei principale, instanța a dispus, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

Față de soluția de condamnare a inculpatului și modul de comitere a infracțiunilor, instanța a constatat că, în speță, se pune problema confiscării, în conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, a „bunului folosit, în orice mod, la săvârșirea infracțiunii”, în concret, a bâtei de lemn utilizată de inculpat pentru a pătrunde în locuința părții vătămate și pentru a o lovi pe aceasta din urmă.

Cu toate acestea, a constatat că bunul descris de partea vătămată și martorul C. C. drept o bâtă de lemn ce se asemăna cu o bâtă de baseball nu a fost identificată și nici ridicată de la inculpat pentru a fi depusă la camera de corpuri delicte, neexistând niciun criteriu obiectiv și concret pentru a se putea identifica cu precizie acest bun, sau pentru a stabili dacă este un bun ce aparține inculpatului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii sale; în plus, instanța nu a putut aprecia, din oficiu, cu privire la contravaloarea posibilă a acestui bun pentru a se putea pune problema aplicabilității dispozițiilor art. 118 alin. 3 Cod penal.

Prin urmare, deși s-a reținut folosirea unei bâte de lemn pentru comiterea infracțiunilor cu privire la care se va dispune condamnarea inculpatului, instanța a constatat, față de circumstanțele concrete ale comiterii acestora, că nu poate proceda la confiscarea acestui bun.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată H. Vasiliuța s-a constituit parte civilă în prezenta cauză în cursul urmăririi penale, însă, în cursul judecății, a afirmat că înțelege să renunțe la pretențiile formulate împotriva inculpatului, instanța urmând să ia act că aceasta a renunțat la constituirea de parte civilă.

Referitor la constituirea de parte civilă a unităților medicale S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O. Iași” (fila 18, d.u.p.), ce a cuprins descrierea detaliată a investigațiilor medicale efectuate asupra părții vătămate și a Spitalului C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași (fila 13, d.u.p.), cu referire, în cazul acestuia din urmă, la foaia de observație nr._/20.12.2009 (filele 14-15, d.u.p.), dar și în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de S. de Ambulanță Iași, (fila 24, d.u.p.), instanța a apreciat că acțiunea civilă exercitată de către acestea din urmă este întemeiată, urmând a o admite așa cum a fost formulată.

În acest sens, instanța a reținut că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „ Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de câtre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.”

Prin urmare, în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 998-999 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență „P. Dr. N. O.”, Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași și va obliga inculpatul C. P. la plata către acesta a sumei de 304,20 lei, reprezentând daune materiale; a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgențe Sf. S. Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași și a obligat inculpatul C. P. la plata către acesta a sumei de 116,82 lei, prezentând despăgubiri civile, la care s-a adaugat dobânda legală, calculată de la 20.12.2009 și până la achitarea integrală a sumei datorate și, în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală, și art. 998-999 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță, cu sediul în . și a obligat inculpatul C. P. la plata către acesta a sumei de 322 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, în cuantumul cărora fiind inclusă și suma de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din faza de judecată (delegație nr. 230 din 04.01.2011, emisă de către Baroul Iași), ce se va avansa inițial din fondurile Ministerului Justiției.

În ceea ce privește cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocatul P. A., de scutire de la plata amenzilor judiciare aplicate în cursul judecății, instanța a constatat că acesta a absentat, în mod nejustificat, de la patru termene de judecată din prezenta cauză, provocând astfel, în mod culpabil, amânarea judecării cauzei și, în susținerea cererii, a depus un extras de pe portalul instanțelor ce nu este suficient pentru a putea stabili că avocatul a avut delegație de reprezentare în cadrul procesului la care se referă și că a fost în imposibilitate de a-și asigura substituirea pentru termenul acordat.

Constatând însă că amenzile aplicate, în cuantum total de 3000 lei sunt excesive raportat la conduita apărătorului inculpatului, instanța a dispus reducerea acestora la suma de 500 lei.

În termenul legal prevăzut de art. 3853 alin. 1 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost recurată de P. de pe lângă Judecătoria Iași și criticată ca netemeinică.

Prin recursul declarat, parchetul a criticat modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, susținând că suspendarea sub supraveghere a executării nu asigură realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.

Susține totodată, recurentul că modalitatea de executare prevăzută de art. 861 Cod penal este lipsită de eficiență, mai ales în condițiile în care inculpatul se află în prezent în străinătate, astfel că măsurile de supraveghere stabilite nu vor putea fi duse la îndeplinire.

În faza recursului, deși, în raport de dispozițiile art. 38514 alin. 11 Codprocedură penală, instanța a luat toate măsurile prevăzute de lege pentru citarea inculpatului și prezentarea acestuia în vederea audierii, fiind citat la domiciliul cunoscut, prin afișare la sediul Consiliului Local Iași și cu mandat de aducere și solicitate relații de la S. de Evidență Informatizată a Persoanei și Inspectoratul General al Poliției Române, inculpatul C. P. nu s-a prezentat în fața instanței.

Curtea, verificând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului de fond prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:

Din analiza coroborată a ansamblului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic motivat, prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului C. P. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală privind aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului C. P. întrunesc atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 217 alin. 1 Cod penal și art. 180 alin. 2 Cod penal, comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. „a” Cod penal.

Verificând hotărârea recurată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, criticat de parchet prin recursul promovat, Curtea, constată următoarele:

În operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța, potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, analizează complexitatea pericolului social al faptei dedusă judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Dacă sub aspectul duratei pedepselor, Curtea apreciază că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, pedepsele de 3 ani, 1 lună, respectiv 3 luni închisoare, aplicate inculpatului C. P. au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aleasă de prima instanță, se constată că nu asigură scopul preventiv al pedepsei.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate ori, în speță, natura faptelor comise, împrejurările concrete de comitere, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului nu justifică aprecierea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Pătrunderea, fără drept, în timpul nopții în curtea părții vătămate H. Vasiliuța urmată de pătrunderea în locuința acesteia, prin distrugerea geamului de la ușa de intrare cu o bâtă aflată asupra sa și pe care a folosit-o și pentru a o lovi pe partea vătămată -, persoană în vârstă, mama soției inculpatului, - în zona capului și peste corp până când aceasta a căzut la pământ și a fost salvată de intervenția martorului C. C., lovit la rândul lui, de către inculpat, cu aceeași bâtă, relevă un grad ridicat de periculozitate socială, având în vedere natura relațiiloir sociale lezate și consecințele produse și care s-ar fi putut produce.

Totodată, în antecedența penală a inculpatului se regăsesc două condamnări – pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și contra integrității corporale a persoanei – care demonstrează, perseverența de care a dat dovadă inculpatul pe calea infracțională, chiar dacă a intervenit reabilitarea, ceea ce pune în evidență lipsa efectelor educative ale pedepselor precedente coroborată cu atitudinea procesuală necorespunzătoare adoptată de inculpat ce a dat o singură declarație în cauză, imediat după comiterea faptelor, prin care a negat săvârșirea lor, ulterior, părăsind țara, dând dovadă de un total dezinteres față de modul de derulare a cercetărilor, neprezentându-se ulterior nici la judecarea cauzei.

În raport cu cele menționate anterior, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este suficientă pentru a se asigura îndreptarea atitudinii inculpatului C. P. față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă, fiind fondată critica formulată de parchet privind aplicarea unui tratament sancționator mai sever prin reconsiderarea modalității de executare a pedepsei și executarea în regim privativ de libertate a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului.

Pentru considerentele expuse, legalitatea și temeinicia sentinței recurate fiind verificate și neexistând alte temeiuri de casare în afara celui menționat anterior, în baza art. 38515 pct. 2 lit. „d” Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva Sentinței penale nr. 785 din 16 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi casată, în parte, în latură penală.

Rejudecându-se cauza, va fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 861 – 864 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, inculpatul urmând a executa în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani închisoare.

Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului de față vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul – intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 785/16.03.2012 a Judecătoriei Iași, hotărâre pe care o casează în parte în latură penală.

Rejudecând cauza:

Înlătură aplicarea art. 86 ind. 1 - 86 ind. 4 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, vizând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului C. P., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție.

Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

Cheltuieli judiciare, care vor include și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, vor rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 4 decembrie 2012.

Președinte,Judecător,Judecător,

C.-G. TarlionDaniela DumitrescuMaria C.

Grefier,

E. A.

Red. D.D.

Tehnored. A.E.

2 ex./21.12.2012

Judecătoria Iași: S. M. G.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1318/2012. Curtea de...  Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1293/2012. Curtea de Apel IAŞI