Corupţia sexuală. Art. 202 C.p.. Decizia nr. 1292/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1292/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-12-2012 în dosarul nr. 1292/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 04 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. T.
Judecător D. D.
Judecător M. C.
Grefier E. A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1292/2012
Ministerul Public estre reprezentat prin procuror – I. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul N. F. împotriva sentinței penale nr. 204 din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul cu nr._, având ca obiect, corupția sexuală (art. 202 C.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent N. F., asistat de avocat C. F., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Avocat C. V., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent N. F., având cuvântul, arată că motivele de recurs au fost depuse la dosar iar motivul principal de recurs vizează nevinovăția inculpatului, alte cereri nu mai sunt doar dacă, instanța dorește ca inculpatul să fie audiat.
Instanța, constată că inculpatul a fost audiat la instanța de fond unde a dat o declarație amplă, interpelat dacă mai are ceva în plus de declarat, inculpatul precizează că nu are nimic în plus de declarat, își menține declarațiile date și se consideră nevinovat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. V., pentru inculpatul N. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 204 din 24.01.2012 a Judecătoriei Iași prin care a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 202 al. 1 din Codul penal iar în temeiul dispozițiilor art. 81 al. 1 și art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei.
Așa cum s-a precizat și prin motivele de recurs, arată că motivul de recurs este cel de nevinovăție și consideră că este admisibil recursul potrivit dispozițiilor art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală, instanța de fond a comis o eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare a inculpatului să ca să aibă probe suficiente cu privire la săvârșirea presupusei infracțiuni. Pentru toate acestea solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, iar în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 cu referire la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, fapta nu a fost săvârșită de inculpat, să se admită recursul și să se dispună achitarea inculpatului.
Din declarațiile martorilor și a părților vătămate nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi săvârșit aceste fapte, martorii oscilează foarte mult iar în ce privesc procesele verbale întocmite la prezentarea fotografiilor, nu sunt concludente, se contrazic între ei, unii martori spun că făptuitorul era mai înalt și cu părul blond.
Solicită să se mai aibă în vedere că înainte de a ieși la pensie inculpatul era maior în cadrul Jandarmeriei Iași, își desfășura activitatea atât la P. de pe lângă Tribunalul Iași cât și la P. de pe lângă Judecătoria Iași, locuiește în zona CUG și nu avea timpul necesar să vină în zona gării Iași să urmărească minori și să săvârșească asemenea fapte. Are o familie închegată, a ieșit la pensie de la jandarmerie, are o fiică studentă în anul IV la drept, solicită să se constate că nu el este cel care a săvârșit aceste fapte, dacă au existat, în consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat azi în fața instanței și să se aibă în vedere și motivele de recurs depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se constate că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, a explicat instanța cum a interpretat probele administrate, a reținut ca fiind reale declarațiile martorilor, solicită să se respingă recursul și să se mențină sentința instanței de fond.
Inculpatul N. F., având cuvântul, arată că dacă ar fi comis faptele de care este acuzat nu ar mai fi promovat recurs, nu poate fi reținută de către instanță susținerea că în fiecare dimineață la 6:30 era în Gara Iași, la locul de muncă avea foarte multe activități care trebuia să le desfășoare în intervalul orar 7:30 – 8:30 și nu putea să întârzie. Mai arată că nu se consideră ca fiind un om care să comită o faptă antisocială, solicită să se admită recursul și să se dispună achitarea sa.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 769 din 15 martie 2012, Judecătoria Iași a condamnat pe inculpatul N. F., fiul lui C. și A., născut la data de 23.08.1963 în ., C.N.P._, domiciliat în mun. Iași, ., ., ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În temeiul și în condițiile prevederilor art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatului N. F. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 81 alin. 1 și art. 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului N. F., pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului N. F..
În baza dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului că, potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare, se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executaat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul N. F. să achite statului suma de 1500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 9.06._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. F. pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată, prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-au reținut prin actul de sesizare, în esență, următoarele:
În perioada septembrie 2008-iulie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul N. F., ofițer de jandarmi până la 1.04.2009, se masturba în diferite garnituri de tren din Gara Iași privind insistent persoane minore, majoritatea de sex feminin, și atrăgându-le atenția pentru ca acestea să îl privească la rândul lor. Această situație de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare, declarațiile părților vătămate M. E., B. A. M., L. P. A., I. N. A., C. M. A., J. L., N. G. S., declarațiile martorilor I. M., N. A. V., R. M., M. D., P. M., procesele verbale de recunoaștere a inculpatului după fotografii, procesele-verbale de confruntare a inculpatului cu părțile vătămate și martorii oculari, adresa I.J.J. Iași cuprinzând informații despre activitatea inculpatului. În cursul urmăririi penale, în declarațiile date, inculpatul nu a recunoscut că el este autorul faptelor imputate.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul N. F. (fila 84), părțile vătămate L. P. A. (fila 108), M. E. V. (fila 109), N. G. S. (fila 155), I. Nicolata A. (fila 197), B. A. M. (fila 198), C. M. A. (fila 44, vol. 2), martorii Sorocan I. Alioșa (fila 152), B. T. A. (fila 153), M. T. (fila 154, fila 196), I. M. (fila 199), N. A. V. (fila 7, vol 2), R. M. (fila 66, vol 2).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Începând cu luna septembrie 2008, la începutul anului școlar, mai mulți elevi de liceu, cu vârste de 15-16 ani, printre care și părțile vătămate M. E., B. A. M., L. P. A., C. M. A., J. L., N. G. S., au început să facă naveta din alte localități în mun. Iași, unde învățau. Părțile vătămate aveau în Iași cu trenul H.-Iași, care ajungea în Gara Iași Nord la ora 06,20, și rămâneau în tren o perioadă, până la apropierea orei începerii cursurilor școlare, discutând sau mâncând gustarea de dimineață.
În perioada septembrie 2008 – aprilie 2009, în mai multe împrejurări,, atenția părților vătămate a fost atrasă de un bărbat care se urca în trenul garat la linia alăturată, peste peron, le atrăgea prin geam atenția cu lanterna de la brichetă și începea să se masturbeze, făcându-le semn să se uite spre el. Părțile vătămate au observat cum, la apropierea unor persoane mature sau din cadrul personalului CFR, bărbatul se oprea, plecând sau trăgând perdeaua de la geam. Reacția părților vătămate a fost, în general, de disconfort vădit manifestat chiar fizic prin greață, iar în cazul unora chiar de teamă, întrucât nu știau de ce era capabil bărbatul respectiv. Pe parcursul iernii, tinerii au continuat să stea în tren după sosirea în Iași, din cauza temperaturii scăzute din sala de așteptare a gării, în unele ocazii ignorându-l pe bărbatul care își făcea apariția în trenul alăturat, în alte ocazii adresându-i cuvinte jignitoare. În luna aprilie, întrucât aparițiile bărbatului respectiv continuau, părțile vătămate au sesizat organele de poliție, încercându-se, fără succes, prinderea în flagrant a acestuia.
La data de 2 iulie 2009, partea vătămată I. N. A., în vârstă de 13 ani, și mama acesteia I. V. așteptau într-un compartiment plecarea trenului Iași Bârlad, stând față în față pe scaunele de lângă ușă. La un moment dat, atenția părții vătămate a fost atrasă de un bărbat care stătea pe coridor în dreptul altui compartiment, astfel încât nu putea fi văzut și de mama minorei, făcându-i semn să se uite la el, în acest timp trăgând de pantalonii scurți cu care era îmbrăcat și expunându-și organele genitale, după care a început să se masturbeze, uitându-se la partea vătămată. Șocată, aceasta l-a privit câteva secunde, după care s-a mutat lângă mama sa. După ce minora i-a povestit mamei sale ce văzuse aceasta a verificat pe coridor, în să bărbatul respectiv dispăruse.
În urma cercetărilor efectuate de organele de poliție bărbatul care săvârșise gesturi obscene față de elevii din trenul Hărlău-Iași și față de partea vătămată I. la 2.07.2009 a fost identificat în persoana inculpatului N. F., care fusese maior în cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Iași, pensionându-se la 1.04.2009.
Situația de fapt expusă mai sus rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate, mai puțin din declarațiile inculpatului, care a negat constant că el ar fi cel vinovat de gesturile obscene comise asupra părților vătămate. Oricât de puțin plauzibilă ar părea învinuirea în lumina ocupației și a gradului deținut de inculpat, faptul că el era bărbatul care a săvârșit gesturile obscene asupra victimelor minore rezultă în mod cert din declarațiile acestora – în cursul judecății, cu singura excepție a părții vătămate L., care a admis că nu dăduse multă atenție chipului autorului și că fusese influențată la poliție de certitudinea colegilor ei, victimele menținându-și poziția din prima fază a procesului penal, indicându-l ca autor pe inculpat. Nu au fost audiați martori oculari cu privire la fapta dedusă judecății pentru că toate persoanele care l-au văzut pe inculpat erau minore și au avut, evident, calitatea de părți vătămate. Declarațiile victimelor sunt sprijinite de procesele-verbale de confruntare, precum și de procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului din seturile de fotografii. În ceea ce privește aspectele reținute în rechizitoriu cu privire la continuarea, de către inculpat, în a doua jumătate a anului 2009, a activității antisociale în Gara Iași, acesta masturbându-se în prezența mai multor persoane angajate pentru serviciul de salubrizare, acestea au fost probate cu declarațiile martorilor audiați în ambele faze ale procesului penal, și chiar dacă nu privesc învinuirea, o sprijină indirect.
Inculpatul a susținut în mod constant că nu avea cum să fie el cel vinovat, întrucât în fiecare dimineață asigura instruirea jandarmilor la sediile organelor judiciare din mun. Iași, aspecte care au fost însă demontate parțial de martorii Sorocan și B., precum și de înscrisurile înaintate de I.J.J. Iași, din care rezultă că îndatoririle la care inculpatul se referă, anterioare începerii programului, erau îndeplinite doar uneori de către acesta, iar în perioada septembrie-aprilie inculpatul a avut și perioade de concediu de odihnă sau medical. Atâta timp cât învinuirea este suficient probată, iar apărările inculpatului nu sunt de natură să o contrazică, instanța reține că prezumția de nevinovăția a inculpatul a fost răsturnată și vinovăția sa poate fi considerată pe deplin dovedită.
În drept, faptele inculpatului N. F. care, în perioada septembrie 2008-iulie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul N. F., ofițer de jandarmi până la 1.04.2009, se masturba în garnitura de tren garată la același peron cu trenul Hîrlău - Iași din Gara Iași Nord privind insistent persoane minore, majoritatea de sex feminin, anume pe părțile vătămate M. E., B. A. M., L. P. A., C. M. A., J. L., N. G. S. și atrăgându-le atenția pentru ca acestea să îl privească la rândul lor, (cu mențiunea că aceste gesturi au fost percepute și de partea vătămată N. pentru că era prezent, deși în mod evident pe inculpat în interese prezența fetelor), iar la data de 2.07.2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în trenul Iași - Bârlad, și-a expus organele genitale și s-a masturbat în prezența părții vătămate I. N. A., în vârstă de 13 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Față de natura și conținutul concret al infracțiunii, de caracterul repetat al actelor obscene săvârșite în prezența a numeroși minori și de urmările faptei asupra acestora, instanța apreciază că faptele inculpatului N. F. prezintă, în mod vădit, gradul de pericol sociala al unor infracțiuni, urmând a-i aplica, pentru infracțiunea continuată de corupție sexuală reținută în sarcina sa, o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea acestei pedepse instanța va avea în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, natura infracțiunii, conținutul concret al actelor materiale, caracterul repetat al săvârșirii de acte obscene, asupra unor persoane din același grup, durata a în timp a activității infracționale a inculpatului – aproximativ 10 luni, vârstele persoanelor vătămate, cu precădere cea a părții vătămate I., care avea doar 13 ani, îndrăzneala și insistența cu care inculpatul a acționat, în ciuda riscurilor de a fi identificat sau prins, ignorarea oricăror consecințe pentru satisfacerea pornirilor sexuale deviante, urmările grave pe care faptele le-au produs asupra părților vătămate – greață, teamă, afectarea dezvoltării normale din punct de vedere fizic, moral și emoțional a acestora, inerentă unor astfel de gesturi săvârșite în mod repetat în prezența unor copii.
Instanța va reține în defavoarea inculpatului funcția pe care acesta o îndeplinea pe durata celei mai mari părți din perioada în care a săvârșit activitatea infracțională, de ofițer în cadrul I.J.J. Iași, însărcinat cu instruirea subordonaților, precum și atitudinea procesuală nesinceră pe care acesta a adoptat-o în mod constant, în ciuda faptului că toate probele sprijineau concluzia că el este autorul infracțiunii.
Pentru aceste considerente, instanța îi va aplica o pedeapsă semnificativ peste minimul special prevăzut de textul de incriminare, într-un cuantum pe care îl apreciază necesar pentru sancționarea acestei fapte de o gravitate deosebită și față de durata activității infracționale, numărul părților vătămate și al împrejurărilor în care s-au săvârșit gesturi obscene.
În temeiul prevederilor art. 71 Cod penal, instanța îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor avute în vedere de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, și anume dreptul de a alege și de a fi ales în autorități publice ori în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, apreciind că modul și împrejurările în care au fost comise actele materiale, gravitatea acestora, efectele asupra dezvoltării părților vătămate, insistența cu care au fost săvârșite și iresponsabilitatea de care inculpatul a dat dovadă determină în privința sa o nedemnitate în a exercita aceste drepturi. Instanța are în vedere inclusiv dreptul de a alege, apreciind că inculpatul, care ocupa o funcție ce implica îndatorirea apărării ordinii publice și a siguranței cetățenilor, dedându-se la astfel de acte, în mod repetat, în prezența unor minori, a dovedit din plin lipsa unor repere morale și cetățenești esențiale, dreptul la vot semnificând nu doar un drept al individului, ci și expresia unei responsabilități față de societate.
În temeiul dispozițiilor art. 81 alin. 1 și art. 82 Cod penal, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și buna integrare în societate a acestuia, vârsta inculpatului și efectele pe care procesul penal și condamnarea sa le vor avea față de acesta atât în plan social, cât și familial, prin prisma acestora considerente existând posibilitatea evitării reiterării acestui tip de comportament și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului N. F..
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, instanța va suspenda și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului N. F..
În baza dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, instanța îi va atrage atenția inculpatului că, potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare, se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.
Instanța va constata că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, îl va obliga pe inculpatul N. F. să achite statului suma de 1500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.”
***
În termenul prev. de art. 385 ind. 3 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei Iași a fost recurată de către inculpatul N. F., care prin memoriul depus la dosar la termenul din 26.06.2012, a invocat, ca și motive de recurs, următoarele;
- în cauză se impune achitarea sa pe temeiul că nu a săvârșit infracțiunile de care este acuzat;
- instanța de fond nu a avut în vedere documentele depuse la dosar din care rezultă că în perioada în care s-ar fi săvârșit faptele se afla la serviciu, unde, între orele 06,30 – 07,30, efectua instruiri cu subofițerii care intrau la serviciu la punctele de control acces și cei de la ordine interioară de la mai multe instituții publice;
- pe parcursul cercetărilor penale și a desfășurării procesului penal atât victimele cât și martorii s-au contrazis și au dat declarații nefondate și nereale.
Analizând cauza din prisma motivelor invocate de către recurent, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 Cod proc. pen., Curtea de Apel constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului, dându-se în drept o justă încadrare juridică faptelor săvârșite.
Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât în mod corect, în opinia Curții de Apel, condamnarea inculpatului N. F., ofițer de jandarmi până la 1.04.2009, pentru comiterea infracțiunii de „corupție sexuală”, reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada septembrie 2008-iulie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a masturbat în garnitura de tren garată la același peron cu trenul Hîrlău - Iași din Gara Iași Nord, privind insistent persoane minore, majoritatea de sex feminin, anume pe părțile vătămate M. E., B. A. M., L. P. A., C. M. A., J. L., N. G. S. și atrăgându-le atenția pentru ca acestea să îl privească la rândul lor, (cu mențiunea că aceste gesturi au fost percepute și de partea vătămată N. pentru că era prezent, deși în mod evident pe inculpat în interese prezența fetelor), iar la data de 2.07.2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în trenul Iași - Bârlad, și-a expus organele genitale și s-a masturbat în prezența părții vătămate I. N. A., în vârstă de 13 ani, apreciindu-se în mod legal că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul recurent pe tot parcursul procesului penal a negat comiterea faptelor, declarând că, în fiecare dimineață, între orele 06,30 – 07,30, se afla la locul de muncă, unde asigura instruirea jandarmilor ce se aflau la punctele de control acces și care asigurau ordinea la sediile organelor judiciare din mun. Iași, și astfel, nu putea să comită faptele de care este acuzat.
Dar, în vederea aflării adevărului, instanța de fond a administrat toate probele utile și concludente necesare și care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Mai mult, prima instanță în cuprinsul expunerii a analizat în detaliu și temeinic atât probele care au servit ca temei a reținerii vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „corupție sexuală”, respectiv declarațiile părților vătămate M. E., B. A. M., L. P. A., C. M. A., J. L., N. G. S., procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului după fotografii, declarațiile martorilor Sorocan I. Alioșa, B. T. A., Manghicuc T., I. M., N. A. V. și R. M., cât și cele care au fost înlăturate, respectiv declarațiile inculpatului din ambele faze procesuale, argumentare pe care instanța de control și-o însușește, atâta timp cât în cauză nu s-au relevat date noi de respingere a acestei motivări.
În baza propriului examen a întregului material probator, Curtea de Apel constată că, în mod fondat, prima instanță a apreciat că, în cauză, fiecare declarație a părților vătămate M. E., B. A. M., L. P. A., C. M. A., J. L., N. G. S. se coroborează procesele-verbale încheiate cu ocazia recunoașterii după fotografii a inculpatului, dar și cu procesele-verbale de confruntare a fiecărei părți vătămate cu inculpatul, din coroborarea cărora rezultă că părțile vătămate l-au recunoscut pe inculpat fără dubii atât după analizarea unui grup de fotografii, cât și cu ocazia confruntării cu acesta.
Mai mult, bărbatul care, potrivit declarațiilor părților vătămate, a efectuat acte obscene în fața lor, s-a aflat în numeroase rânduri, în jurul orelor 07,00 dimineață pe peronul gării ori în vagoanele garate lângă trenul în care se aflau părțile vătămate, acestea declarând că au reținut, astfel, fizionomia acestuia foarte bine, iar la momentul recunoașterii după fotografie și, ulterior, cu ocazia confruntării nu au avut nici un dubiu că inculpatul este acel bărbat.
Analizând declarațiile părților vătămate și ale martorilor date în ambele faze procesuale, Curtea constată că deși, partea vătămată L. P. a declarat în fața instanței de fond că are îndoieli că inculpatul este bărbatul pe care l-a observat că săvârșea acte obscene, iar martora M. T. a dat o primă declarație în care a precizat că nu-l recunoaște pe inculpat, după care, reaudiată fiind, a revenit și a declarat că acesta este acel bărbat, pe care l-a observat de mai multe ori masturbându-se în garniturile de tren garate în stația CFR Iași, toate celelalte părți vătămate și martorele audiate, angajate ca femei de serviciu, și-au menținut poziția de recunoaștere a inculpatului, declarând că nu au nici un dubiu că el este acel bărbat.
În ceea ce privește apărarea inculpatului recurent că nu putea săvârși faptele de care este acuzat întrucât se afla la serviciu unde efectua instructajul subofițerilor înaintea intrării în serviciu, Curtea constată că adeverința eliberată de Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, dar și declarațiile martorilor Sorocan I. și B. Teorodor A., nu confirmă faptul că acest instructaj era efectuat zilnic de către inculpat, și mai mult, din aceste probe rezultă că acest instructaj avea loc nu numai dimineața ci și seara, și astfel aceste probe nu sunt relevante, nefiind de natură a proba prezența zilnică în perioada septembrie 2008- aprilie 2009, în intervalul orar 6,30 -7,30 la serviciu, având în vedere că în zilele în care inculpatul nu efectua instructajul cu subofițerii din subordine, trebuia să se prezinte la lucru la orele 08,00.
Mai mult, inculpatul a fost acuzat pentru un act material de corupție sexuală care a fost săvârșit la data de 2 iulie 2009, moment în care inculpatul era pensionat.
Așa fiind, Curtea constată că toate probele directe, respectiv declarațiile părților vătămate se coroborează atât între ele cât și cu probele indirecte, declarațiile martorilor, angajați ai stației CFR Iași, și demonstrează, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de „corupție sexuală”, instanța de fond dispunând în mod fondat și legal condamnarea acestuia.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta este corect dozată și adaptată gravității faptelor comise și persoanei inculpatului, care deși este infractor primar, este integrat social, fiind căsătorit și având în întreținere un copil major, a dat dovadă de persistență infracțională, repetând actele obscene pe parcursul a aproximativ 10 luni de zile, dând dovadă de îndrăzneală având în vedere că actele cu caracter obscen se desfășurau în locuri accesibile publicului, toate aceste împrejurări fiind reținute în mod just de către prima instanță ca și circumstanțe reale și personale care determină individualizarea peste minimul special al pedepsei prevăzut de lege, iar în condițiile în care acesta a avut opoziție procesuală nesinceră, pedeapsa nu se impune a fi modificată.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că motivele de recurs invocate de către inculpat nu sunt întemeiate, și, cum, în cauză, nu este incident nici vreun caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea de Apel, în temeiul art. 38515pct.l lit. b) din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N. F., apreciind hotărârea pronunțată de instanța fond ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul N. F. împotriva sentinței penale nr. 204 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, onorariu apărător oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 decembrie 2012.
Președinte, Judecător,Judecător,
C.-G. D. DumitrescuMaria C.
T.
Grefier,
E. A.
Red. /Teh. T.C.G.
2 ex./18.01.2013
Jud. fond M. M. A.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 182/2012. Curtea de... → |
|---|
