Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 190/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 190/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.190
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: C.-G. T.
Judecător: D. D.
Judecător: D. A.
Grefier: L. A.
Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași
– a fost reprezentat prin procuror: V. A.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpata P. L., împotriva încheierii de ședință din 19.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 13, având ca obiect - menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata P. L., personal, în stare de deținere, asistată de avocat M. A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că Baroul Iași a înaintat la dosarul cauzei delegația apărătorului desemnat din oficiu, respectiv delegația nr.1480 din data de 20.02.2013 – avocat M. A..
Instanța procedează la identificarea inculpatei, după care aduce la cunoștință acesteia dispozițiile art.70 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a fi asistat de apărător ales, că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Interpelată, inculpata P. L. învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu dorește să își angajeze apărător ales, precum și faptul că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat M. A., pentru inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțate de instanța de fond prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a acesteia și punerea în libertate a inculpatei. Solicită instanței a avea în vedere durata arestării preventive a inculpatei, care a fost arestată în luna decembrie 2012, timp pe care îl consideră suficient pentru îndreptarea comportamentului inculpatei vizavi de săvârșirea de noi infracțiuni. Solicită instanței a avea în vedere atitudinea procesuală corectă a acesteia, care a recunoscut săvârșirea faptelor, dând și declarație în acest sens în fața instanței de fond. Solicită să se observe faptul că nu există indicii care să formeze convingerea instanței că lăsarea în libertate a inculpatei, aceasta ar impieta bunul mers al procesului penal sau ar reitera comportamentul antisocial. Inculpata este mama a doi copii minori, care în prezent se află în întreținerea părinților acesteia, iar părinții săi au probleme medicale, astfel că până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză, inculpata P. L. poate fi pusă în libertate. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpată, ca nefondat, apreciind că încheierea pronunțată de Tribunalul Iași prin care a fost menținută măsura arestării preventive față de aceasta este legală și temeinică, instanța de fond arătând care sunt temeiurile care au condus la menținerea acestei măsuri. Precizează că inculpata P. L. a mai fost anterior cercetată pentru săvârșirea de infracțiuni, fiind condamnată, iar aceasta a beneficiat de liberare condiționată. Astfel, deși în luna octombrie 2012 a ieșit din penitenciar, a comis fapta pentru care este cercetată în cauză în luna noiembrie a aceluiași an, la o distanță foarte scurtă de timp, aspect care evidențiază faptul că există riscul ca inculpata să comită alte fapte penale. Cu privire la buna desfășurare a procesului penal, natura actelor care trebuie efectuate în ceea ce privește infracțiunea pentru care este cercetată inculpată, și anume favorizarea infractorului, impun menținerea arestării preventive a acesteia. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului.
Inculpata P. L., în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și dispunerea unei alte măsuri preventive, având în vedere că are doi copii minori în întreținere, copii care sunt mici și bolnavi și care se află în prezent în grija părinților săi, cu afecțiuni medicale. Faptul că a mai fost condamnată nu înseamnă că prezintă pericol public. Solicită admiterea recursului, dacă nu pentru ea, măcar pentru copii.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2013, Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art. 300 ind.1 al.1 Cod procedură penală, a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatei P. L., fiica lui G. și P., născută la 12.03.1980 în mun. Iași, jud. Iași, CNP:_, în prezent aflată în Centrul de Reținere și Arest Preventiv Iași, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ,,favorizare a infractorului”, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal
În baza dispozițiilor art. 300 ind.1 al. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față inculpata P. L., fiica lui G. și P., născută la 12.03.1980 în mun. Iași, jud. Iași, CNP:_.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 18.02.2013 în dosarul penal nr. 203D/P/2012, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași, a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei P. L. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 187/07.12.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpați, în dosarul de urmărire penală nr. 203/D/P/2012 al DIICOT Serviciul Teritorial Iași, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații M. L. G. și P. L. pentru o durată de 15 de zile, începând de la data de 07.12.2012 și până la data de 21.12.2012 inclusiv, potrivit disp. art. 143 și 148 lit. f C.proc.pen.
Ulterior, față de inculpata P. L., măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea de ședință nr. 195/2012 din 18.12.2012 pronunțată în dosarul penal nr._/99/2012 și prin încheierea 12 din 16.01.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ ,apreciindu-se că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat.
Atât în cuprinsul rechizitoriului, cât și pentru a se dispune luarea și prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei P. L., s-a avut în vedere următoarea situație de fapt:
„După înregistrarea dosarului nr._ la Tribunalul Iași, dosar în care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților P. N. și C. D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal (în privința inculpatului P. N.), inculpata P. L. a efectuat demersuri în vederea sprijinirii inculpaților, cu sprijinul inculpatului M. L. G., care se prezenta drept avocat în cadrul Baroului Iași, determinând partea vătămată P. N., victima traficului de persoane, să revină asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, care îi incriminau pe inculpați, în scopul punerii în libertate a acestora și netragerii la răspundere penală pentru infracțiunile comise.
Astfel, la data de 15.11.2012, în jurul orelor 17.00-18.00, partea vătămată P. N., a fost contactată de către inculpata P. L., cerându-i să se întâlnească pentru a vorbi cu avocatul ei, la biroul acestuia din centrul mun. Iași și a depune o cerere, fără a preciza alte amănunte, victima acceptând propunerea, astfel că, în aceeași zi, inculpata P. L., însoțită de victima P. N. s-au deplasat la un birou aflat pe ., lângă sediul ziarului ,,Evenimentul”,, birou în care se aflau inculpatul M. L. G. și alte două persoane de sex femeiesc. Cu această ocazie, inculpatul M. L. G. s-a prezentat ca fiind avocat, aceștia purtând discuții în legătură cu ceea ce s-a întâmplat anterior cu P. N. și Cosug D. M., cu ceea ce declarase partea vătămată la poliție. Partea vătămată i-a spus inculpatului M. L. G. că a fost agresată fizic de P. N. si C. D., pentru că nu obținea suficienți bani din practicarea prostituției („nu prea veneau clienți pentru a întreține relații sexuale”).
În timpul discuțiilor pe care le aveau în legătură cu faptele inculpaților P. N. si C. D., inculpatul M. L. G., care s-a prezentat ca fiind avocat, a întocmit și tehnoredactat la calculator un document intitulat “RENUNTARE LA JUDECATĂ”, prin care partea vătămată P. N. își retractează cele declarate în faza de urmărire penală, în scopul punerii în libertate a inculpaților arestați preventiv P. N. si C. D. M., pentru infracțiunea de trafic de persoane și zădărnicirii cercetării judecătorești în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Iași, acesta listând două exemplare ale documentului tehnoredactat, intitulat „ RENUNȚARE LA JUDECATĂ” împotriva numiților P. Necuali și C. D. M., ambele exemplare înmânându-le părții vătămate P. N., pentru a le semna, aceasta din urmă a semnând declarațiile și datându-le.
În continuare, inculpatul M. L. G. i-a cerut numitei P. N. să citească și să învețe “pe de rost” ceea ce scrie în documentul “ RENUNȚARE LA JUDECATĂ” și să declarare astfel la instanța de judecată, pentru ca inculpații arestați și trimiși în judecată pentru trafic de persoane, P. N. si C. D. M. să fie puși în libertate.
La cererea inculpatului M. L. G., partea vătămată P. N. a semnat și datat documentul “ Renunțare la judecată”, fără a-l citi, primind de la acesta un exemplar pe care trebuia să-l depună a doua zi la instanță, inculpatul M. L. G. spunânu-i părții vătămate să declare la instanța de judecată că a fost forțată de polițiști să declare împotriva inculpaților C. D. M. si P. N.. De precizat este că declarația victimei P. N. fusese luată de procuror, în prezența consilierului de probațiune, în dosarul nr. 209D/P/2012 și nu de poliție.
În prezenta inculpatului M. L. G., inculpata P. L. i-a promis numitei P. N. că pentru această declarație îi va da 100 lei, victima P. N. precizând și că a fost șantajată de inculpata P. L., că nu-i va da voie să-și vadă copilul minor, aflat în plasament la familia P. și că va primi o sumă de bani, dacă își retrage declarația.
După ce au plecat din biroul inculpatului M. L. G., inculpata P. L., împreună cu numita P. N. au stabilit ca a doua zi să meargă la Tribunalul Iași pentru a depune documentul „ Renunțare La Judecată” în instanță.
Potrivit înțelegerii, a doua zi, pe data de 16.11.2012 în jurul orei 10:00, inculpata P. L., însoțită de P. N. s-a deplasat la Tribunal, întâlnindu-se și cu inculpatul M. L. G.. Aflați în holul instanței Tribunalul Iasi, la parter, inculpatul M. L. G. i-a completat un formular de depunere a unui act la dosarul nr._, i l-a dat numitei P. N. pentru a-l semna și data. Partea vătămată P. N. a intrat apoi în biroul Arhivei, la indicația inculpatului, unde a depus formularul de depunere acte completat de avocat și documentul “renunțare la judecată” împotriva inculpaților P. N. și C. D. M.. După depunerea înscrisurilor, P. L. si P. N. s-a întâlnit din nou cu inculpatul M. L. G. aflat la etajul 1 al Tribunalului, imediat după ce acesta a ieșit dintr-o sală de judecată. Inculpata P. L. l-a asigurat pe inculpatul M. G. L. că au fost depuse actele, acesta asigurând-o că totul va fi bine.Inculpata P. Lordana i-a promis lui P. N. că îi va da o sumă de bani-100 lei, pentru declarația de retragere a plângerii formulate împotriva lui P. N. si C. D..
După ce au plecat de la Tribunal, P. N. a sunat-o pe numita C. C. de la Agenția națională împotriva Traficului de Persoane căreia i-a spus că sora inculpatului P. N. a obligat-o să depună o cerere la instanță prin care renunța la plîngerea împotriva numiților P. N. și C. D.. Consilierul C. C. a anunțat organele judiciare- pe ofițerii din cadrul B.C.C.O. .Iasi în legătură cu cele relatate de P. N., fapt ce a stat la baza sesizării din data de 17.11.2012, consemnat în procesul-verbal de la acea dată.
De precizat că, întrucât dorea să revină asupra „ Renunțării la judecată”, P. N. l-a sunat pe inculpatul M. L. G., spunându-i intenția sa de a reveni asupra celor înscrise în documentul tehnoredactat, „ avocatul” spunându-i să facă ce vrea. Cu toate acestea, a doua zi inculpatul M. L. G. a ajutat-o pe inculpata P. L. și P. N. să completeze formularul de depunere acte și să depună la arhiva Tribunalului, acel document intitulat ”Renunțare la Judecată”, în vederea producerii de consecințe juridice în favoarea inculpaților arestați Papafar N. și C. D..
În conținutul documentului depus la dosar în condițiile anterior menționate, se precizează că victima P. N. își retrage plângerea formulată împotriva celor doi inculpati P. N. și C. D. și că a scris declarațiile sub presiunea poliției influențată de poliție și de S. I., care dorea să se răzbune și că nu a dorit să se ajungă la pedepse cu închisoarea, că a intenționat ca ei să fie trași la răspundere pentru faptul că au fost agresivi în discuție și că dorește să fie retrase toate acuzațiile împotriva numiților P. N. și C. D. M..
Concret, în documentul tehnoredactat de inculpatul M. L. G., intitulat „Renunțarea la Judecată”, adresata Președintelui, în dosarul nr._, datat 16.11.2012 și semnat de P. N., se precizează următoarele: „subsemnata P. N.…. Formulez cerere de renunțare la judecată împotriva numiților P. N. și C. D. M., împotriva cărora am făcut plângere penală pentru trafic de persoane. Doresc să imi retrag plângerea făcută împotriva sus-numiților deoarece aceștia nu se fac vinovați de acuzațiile aduse și am dat declarații anterioare sub influența I. S. care și ea este ca parte vătămată in acest dosar. De fapt am locuit împreuna cu P. N. si Cosug D. M.….Am fost precum o familie si am locuit cu chirie . Piața Unirii înainte cu 2 luni si jumătate sa fac plângerea, S. I. s-a mutat împreuna cu noi. Menționez ca după o disputa mai aprinsa ce a avut loc intre noi S. I. a făcut presiuni asupra mea influențându-mă sa depunem plângere pentru ca P. D. si Cosug D. M. sa fie pedepsiți. Va aduc la cunoștința ca la noi in apartament obișnuiau sa mai vina din când in când iubiții noștri si nu au fost niciodată discuții referitoare la faptul ca primim vizite…Am scris declarațiile sub presiunea poliției influențată și de S. I. care dorea să se răzbune pe discuțiile si disputele aprinse ce au avut loc. NU am dorit sa se ajungă la pedepse cu închisoarea cand de fapt noi am intenționat ca ei sa fie trași la răspundere pentru faptul ca au fost agresivi in discuție si in gesturi in momentul in care se întâmpla sa fie dispute ce porneau de la treburile casnice sau pateu de la vizitele târzii pe care le mai primeam. Doresc sa fie retrase toate acuzațiile împotriva lui P. N. si Cosug D. M. deoarece aceștia nu se fac vinovați de ceea ce s-a declarat sub presiunea anchetatorilor care doreau sa ii traga la răspundere pe cei doi pentru fapte neadevărate. Nu am practicat niciodată prostituția, iar relații sexuale pe care le-am avut au fost de plăcere fără a fi obligate.”
S-a reținut anterior, dispunându-se și prelungindu-se starea de arest a inculpatei, că sunt îndeplinite condițiile impuse prin dispozițiile art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit disp. art. 3001 alin. 1 și 3 rap. la art. 313 alin. 4 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța era datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, și, când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că la luarea și prelungirea succesivă a măsurii arestării preventive a inculpatei P. L. au fost respectate toate dispozițiile legale în materie așa cum sunt ele prevăzute prin disp. art. 136,143, 148 lit. f Cod procedură penală, precum și toate garanțiile dreptului la apărare, privite și prin prisma art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu s-au schimbat, ci subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive.
Astfel, în cauză existau indicii temeinice și chiar probe certe în sensul art. 143 C.p.p., care justificau puternic bănuiala legitimă, verosimilă că infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal a fost săvârșită de către inculpata P. L.. Astfel, declarațiile victimei P. N., si cele ale inculpaților și procesul verbal din 26.11.2012 de transcriere a convorbirilor telefonice ale învinuitei P. P., procesul verbal din 26.11.2012 de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului M. L. G., procesul verbal din 26.11.2012 de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatei P. L., procesul verbal din 04.12.2012 de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului M. L. G., procesele- verbale de consemnare a aspectelor constatate cu ocazia percheziții informatice, formularele de renunțare la judecată și de depunere în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, declarația martorei H. C., constituie probe și indicii temeinice care justifică pentru un observator obiectiv concluzia că inculpata ar putea fi autoarea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
În orice caz, la acel moment procesual, s-a putut vorbi de o confirmare a indiciilor existente inițial și instanța a constat că, în mod cert, indiciile temeinice avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, ele subzistând și fiind suficiente pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei. Aceste indicii rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, așa cum au fost relevate mai sus.
Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetată, dar și din circumstanțele personale ale inculpatei.
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudență, pericolul pe care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului nu se presupune, ci el trebuie probat în mod cert, iar pericolul social concret pentru ordinea publică nu poate deriva exclusiv din gradul de pericol social al faptei săvârșite, ci legitimitatea acestei măsuri trebuie să rezulte dintr-o ordine publică realmente amenințată. Pericolul concret pentru ordinea publica trebuie sa rezulte din modul de operare, urmarea produsa si particularitățile faptei, cu privire la care exista indicii temeinice si motive credibile de a banui ca a fost savarsita, arestarea inculpatului trebuind sa aibă drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În aprecierera pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lăsarea in libertate a inculpatei P. L., instanta a trebuit, de asemenea, sa se bazeze, pornind de la premisa faptei savarsite si a valorii sociale ocrotite, pe elemente care pot contura convingerea că lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publica, respectiv capacitatea inculpatei de a constientiza pe deplin comportamentul antisocial, raportat atat la valorile comunitatii din care face parte cat si la propria persoana, posibilitatea comiterii de alte fapte in viitor sau profilul antecedentei infractionale.
Notiunea de pericol concret pentru ordinea publica a vizat, in esența, imprejurari mai extinse decat circumstantele indicate anterior, acesta fiind dedus pe baza unui rationament juridic bazat pe analiza coroborata a tuturor datelor cauzei referitoare la faptele de care este acuzată inculpatal precum si la profilul sau personal, demers in care instanta nu a putut face abstractie de o anumita marja de apreciere in privinta a ce anume ar putea realiza conținutul pericolului concret pentru ordinea publica in ipoteza lasarii inculpatei in libertate.
Inculpata P. L., prin planul infractional conceput (de a deturna de la cursul firesc procedura într-un dosar penal prin determinarea unei părți să prezinte o declarație necorespunzătoare adevărului în scopul eliberării unei inculpate arestate și eludării de către aceasta a răspunderii penale), a dovedit un real pericol social ceea ce conduce, in opinia Tribunalului, la pronosticul că riscul de a vedea asemenea fapte repetându-se este unul considerabil.
Menținerea stării de arest a inculpatei a fost justificată, întrucât s-au concretizat temeiurile avute inițial în vedere fiind dovedit, pe baza elementelor expuse in cele ce preced, pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpata dacă ar fi lăsată în libertate.
Inculpata P. L. este cunoscută ca o persoană cu experiență infracțională, aceasta fiind condamnată definitiv la padeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracțiuni similare cu cele care fac obiectul cauzei ce se află în legătură cu prezenta, respectiv trafic de persoane, trafic de minori, pedeapsă din executarea căreia aceasta a fost liberată condiționat la data de 08.10.2012.
Această condamnare pentru infracțiuni asemănătoare celor de săvârsirea cărora sunt acuzați infractorii pretins favorizați prin acțiunile inculpatei conturează pe deplin existența a ceea ce este definit în doctrină ca risc de recidivă ce justifică privarea temporară de libertate.
În privința inculpatei P. L. s-a reținut că, deși ca a suferit o condamnare de 6 ani pentru fapte de trafic de persoane și trafic de minori, aceasta pare să persevereze în atitudinea de indiferență fată de normele de drept si să nu conștientizeze dimensiunile gravității și consecințele ireversibile pe care le-au produs faptele sale. În aceste condiții, în absența oricăror repere morale care ar putea constitui frâne psihologice în acțiunile întreprinse, există premisele reiterării comportamentului infracțional astfel ca extragerea inculpatei din mediul social pe care l-a tulburat prin acțiunile sale se impune cu necesitate, atât pentru a preveni reluarea comportamentului infracțional, dar și pentru protecția interesului public al înfăpturii justiției.
Lăsarea în libertate a inculpatei ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate și ar induce percepția, periculoasă pentru statul de drept, că în fața unor conduite de genul celei avute de inculpată, autoritățile statului nu au o reacție fermă, menită să înlăture riscul de reiterare a unor conduite asemănătoare (reiterare care poate veni fie din partea inculpaților din prezentul dosar, fie din partea altor persoane care ar considera că pot acționa într-o manieră asemănătoare, fără ca statul, prin instituțiile abilitate, să reacționeze proporțional cu gravitatea încălcărilor produse).
A lăsa în libertate inculpații bănuiți în mod rezonabil, pe temeiul unor indicii temeinice, de săvârșirea unor pretinse fapte ce aduc atingere intereselor justiției, ca valoare socială fundamentală într-un stat de drept, înseamnă a tolera ca ordinea socială să fie în continuare periclitată în sfera relațiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiției și a încuraja astfel de conduite să perpetueze, ceea ce ar fi inadmisibil raportat la scopul procesului și la rolul organelor judiciare în atingerea acestuia.
Toate aceste elemente au fost de natură a contura în mod neîndoielnic, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei, în considerarea aspectelor prezentate, instanța reținând că este îndeplinită și cea de a doua condiție cumulativă cerută de textul art. 148 lit. f din Codul de procedură penală.
În ceea ce privește caracterul necesar si proporțional cu scopul urmărit prin dispunerea arestarii preventive, pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, instanța a constatat că măsura arestării preventive are un caracter necesar, iar pe de altă parte că nici una dintre celelalte măsuri preventive prevăzute de art. 136 alin. 1 C.proc.pen nu este aptă să asigure cu aceeași eficiență protecția ordinii
Nici circumstantele personale ale inculpatei P. L. nu conduc la alta concluzie, aceasta, desi tanară, la numai 23 de ani nu are o ocupație stabilă și nici preocupări licite fiind recent eliberată din Penitenciar.
Toate aceste aspecte, coroborate între ele, sunt de natură a atrage atenție asupra potențialului criminogen al inculpatei și asupra posibilității comiterii în viitor, de către aceasta, a unor noi infracțiuni, dacă va fi lăsată în libertate.
Pe de alta parte, instanta a apreciat ca privarea de libertate a inculpatei P. L. nu a depășit un termen rezonabil, timpul scurs de la data arestării fiind de aproximativ 2 luni de zile.
De aceea, în aprecierea interesului particular al inculpatei privind dreptul la libertate și al interesului general a societății de apărare a ordinii de drept, instanța a constatat preeminența celui din urmă, menținerea arestării preventive a inculpatei impunându-se pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 136 alin. 1 C.proc.pen. prin raportare și la art. 1 C.proc.pen.
Deși măsura arestului preventiv este una de excepție, instanța a constatat că, în raport cu persoana inculpatei, gravitatea faptei penale pentru care este cercetată și cu privire la care există indicii temeinice de comitere, faptă a cărei gravitate inculpata pare să nu o conștientizeze, lăsarea în libertate a acesteia ar crea un pericol iminent pentru ordinea publică, menținerea duratei arestării preventive fiind imperios necesară, mai ales pentru protejarea sentimentului de securitate a persoanelor, membri ai comunității restrânse din care inculpata provine.
Tribunalul a constatat că și în prezent continuă să fie întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., atât sub aspectul cuantumului pedepsei pentru infracțiunea presupus a fi fost săvârșită de inculpata P. L., dar, mai ales, a pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a persoanelor cercetate pentru comiterea unor fapte de acest gen, raportat și la ecoul negativ creat în rândul comunității.
În plus, gravitatea activității infracționale dedusă judecății și imputată inculpatei îndreptățește instanța să aprecieze că probele sus enunțate se constituie în date din care rezultă necesitatea de a o împiedica să săvârșească alte fapte penale similare și pentru a se putea concluziona că subzistă, întrutotul, temeiurile ce au justificat inițial luarea măsurii arestării preventive, fiind exclusă la acest moment oportunitatea luării față de inculpată a unei alte măsuri preventive.
Toate aspectele relevate mai sus au condus indubitabil la concluzia că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au impus inițial arestarea inculpatei, precum și că aceste temeiuri nu au dispărut, ceea ce a impus, în continuare, privarea de libertate a acesteia.
Concluzionând, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei impun în continuare privarea de libertate a acesteia, nefiind relevat nici un aspect de natură a schimba temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea acestei măsuri preventive, va menține arestarea preventivă a inculpatei P. L..
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata P. L..
Prin recursul declarat, inculpata a solicitat, în raport de durata arestării preventive, de atitudinea sa procesuală și de situația familială dificilă – are doi copii minori ce se află în întreținerea părinților săi, persoane cu probleme de sănătate – judecarea în libertate, considerând că lăsarea sa în libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta nu este fondat, pentru cele ce urmează:
În ceea ce privește condiția prevăzută de art.143 Cod procedură penală, Curtea reține că în cauză există indicii temeinice, în sensul art.681 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata P. L. ar fi comis fapta pentru care este cercetată, relevante fiind în acest sens probatoriile din urmărirea penală, care au justificat trimiterea în judecată. Coroborarea acestora conturează suspiciunea rezonabilă în sensul existenței unor date, informații care conving un observator obiectiv și imparțial despre posibilitatea ca inculpata să fi săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care este judecată (jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gusinskij c.Rusiei, cauza Durmus c.Turciei, cauza Jecius c.Lituaniei).
Așa cum s-a statuat în mod constant în practica instanțelor judecătorești interne, în deplin consens cu jurisprudența CEDO, probele pe baza cărora poate fi dispusă și menținută arestarea preventivă nu trebuie să aibă greutatea celor care ar sta la baza unei soluții de condamnare.
Din aceste considerente, instanța de fond, în mod corect a reținut că, pentru menținerea măsurii arestării preventive, este suficient ca mijloacele de probă administrate în cauză să furnizeze date care să susțină bănuiala rezonabilă că persoana judecată este implicată în comiterea faptei penale pentru care este trimisă în judecată.
Curtea constată că sunt îndeplinite și condițiile cumulative prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecată inculpata este reprezentată de închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea are în vedere în analiza celei de-a doua condiții enumerate mai sus, natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, gravitatea acesteia, împrejurările în care se reține ca inculpata a acționat, dar și elementele ce caracterizează persoana inculpatei, ce nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnată anterior pentru infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori și liberată condiționat la data de 8.10.2012.
Măsura lipsirii de libertate a unei persoane, potrivit dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauza de față, Curtea apreciază că elementele anterior analizate se constituie în date din care rezultă necesitatea de menținere a inculpatei în stare de arest preventiv, în scopul prevăzut de art.136 alin.1 Cod procedură penală, acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
În același timp, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpatei, în raport de specificul fazei procesuale aflată în derulare, respectiv cercetarea judecătorească a fondului, la debut, se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, așa cum se desprinde din jurisprudența CEDO în materie.
În raport cu cele menționate mai sus, constatând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, existând și la acest moment acea necesitate reală și de interes public care prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală, Curtea,în baza art.38515 pct.1 lit.”b” Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata P. L. împotriva încheierii de ședință din 19.02.2013 a Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care a fost inclus onorariul de avocat oficiu, ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata P. L., împotriva încheierii de ședință din 19.02.2013 a Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei onorariu de avocat oficiu, va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 Februarie 2013
Președinte, Judecător, Judecător,
C.-G. T. D. D. A. D.
Grefier,
L. A.
Red.D.D.
tehnored.A.L.
3 ex./27.02.2013
Tribunalul Iași
Judecător: O. C. A.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
