Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 542/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 542/2014
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul T. V. G. împotriva sentinței penale nr. 932/07.08.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de omor (art.188 NCP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică - lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2014( cu participarea in calitate de reprezentant al Ministerului Public a doamnei procuror M. D. ) susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 29 .09.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 932/NCPP din 7 august 2014, Tribunalul Iași a condamnat inculpatul T. G., fiul lui V. și M., născut la 21.04.1952, în .. Iași, deținut în Penitenciarul Iași, pensionar, fără antecedente penale, CNP_1, studii 8 clase și 3 ani școala profesională, divorțat, stagiul militar satisfăcut, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ˝omor˝ prevăzută și pedepsită de art. 188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal pe durata prevăzută de art. 65 Cod penal.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 24.04.2014 până la zi.
În temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință nr.38 din data de 24.04.2014 a Tribunalului Iași.
În baza art. 7 din legea nr. 76/2008 a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în SNGD a profilului genetic al inculpatului.
În baza art. 25 și art. 397 C.proc.pen. raportat la art. 1381 și urm. din legea 287/2009, cu referire la art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 583 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către S. de Ambulanță Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să achite suma de 1909,30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.274 alin.1 C.pr.pen. suma de 200 lei, cu titlu de onorariu apărător din oficiu desemnat pentru inculpat, ce va fi avansată către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, întocmit la data de 27.05.2014, în dosarul nr.431/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T. G., pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 alin.1 C.p., constând în aceea că în ziua de 22.04.2014, în jurul orelor 12.00-13.00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat fără motiv concubinei sale P. V. mai multe lovituri cu corpuri contondente în cap și peste corp și a sugrumat-o, cauzându-i . ambelor coarne hioidine, a tiroidului și . mecanică, fapt ceea ce a condus la decesul victimei.
Prin încheierea de ședință nr.38/24.04.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Iași s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, ulterior măsura preventivă fiind prelungită și menținută de judecătorul de cameră preliminară înainte de începerea judecății.
Pe ansamblul urmăririi penale s-au efectuat următoarele acte de cercetare, respectiv:
- procesul -verbal de cercetare la fața locului și planșa foto – filele 12 – 20;
- constatări preliminare medico-legale – fila 24;
- raportul medico-legal de necropsie nr. 5240 din 23.05.2014 – filele 25-28;
- declarațiile martorilor G. E.-F. – filele 32-34, P. A.-C. – filele 35-37, P. E. – filele 40-41, L. R. – filele 42-44, B. A.-P. – filele 45-46, A. E. – filele 49-50 și P. C. - filele 51-52;
- declarații suspect/inculpat – filele 60-63, 67, 70;
- proces-verbal de comunicare a drepturilor și obligațiilor suspectului/inculpatului – f. 66 și 69.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul T. G. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, declarând că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare, așa cum este descrisă și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța a admis cererea inculpatului T. G. și a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile art. 375 alin. 1 Cod procedură penală
În urma analizei materialului probator administrat în cauză a rezultat aceeași situație de fapt ca cea reținută în actul de sesizare, respectiv următoarele împrejurări :
La data de 22.04.2014, organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul IPJ Iași – Poliția Municipiului P. au fost sesizate cu privire la faptul că numita P. V. din P., jud. Iași, a fost găsită decedată în locuința concubinului său T. G., sus-numita prezentând pe corp și pe față urme vizibile de violență.
În urma efectuării necropsiei s-a constatat că numita P. V. prezintă fractură de hioid și tiroid, fracturi costale bilaterale pe mai multe linii de fractură și ruptură hepatică, existând suspiciuni cu privire la cauzele decesului sus-numitei.
Din actele de urmărire penală administrate în cauză au rezultat următoarele:
Inculpatul T. G. are vârsta de 62 ani, este pensionar și de aproximativ 4 ani trăia în concubinaj cu numita P. V., de 56 ani. Locuiau împreună într-o cameră dintr-un cămin de nefamiliști al fostei fabrici de zahăr din municipiul P., locuință ce aparține inculpatului.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, vecini cu inculpatul T. G. și victima P. V., a reieșit faptul că cei doi consumau băuturi alcoolice în mod exagerat, de regulă bere și spirt medicinal, fiind văzuți aproape zilnic în stare de ebrietate. Pe fondul acestui consum, inculpatul T. G. și victima P. V. se certau mereu, iar el o lovea frecvent, reproșându-i că victima nu îi aducea bani, țigări și că nu mergea la muncă la Primărie, de unde victime primea un ajutor social.
În repetate rânduri, victima P. V. a fost văzută de către vecini cu urme de violență la nivelul feței, față de unii dintre aceștia recunoscând că a fost bătută de către concubinul ei – inculpatul T. G.. (declarațiile martorelor G. E.-F., P. E. și L. R.)
În dimineața de 22.04.2014, în jurul orelor 06,30-07,00, victima P. V. a mers la un magazin situat vis-a-vis de imobilul în care locuia, de unde făcea cumpărături frecvent, și a cumpărat o pungă cu pulpe de pui, un pachet de țigări ”M.”, o sticlă de bere de 2,5 litri marca ”Holstein”, o sticlă cu alcool sanitar și un cârnat, ocazie cu care vânzătoarea, în persoana martorei A. E., a observat că victima nu prezenta urme de violență la nivelul feței.
În aceleași împrejurări a fost observată și de martora P. A.-C..
În cursul aceleiași, zile, în jurul orelor 12,00-13,00, martora G. E.-F. se afla în fața imobilului în care locuiau inculpatul și victima, moment în care dinspre cămin a auzit ceartă de la una dintre garsoniere, recunoscând după voci pe inculpatul T. G. și victima P. V.. Inculpatul îi adresa victimei cuvinte jignitoare (”curvă”) și o amenința.
În jurul orelor 16,00, inculpatul T. G. a strigat-o pe martora P. A.-C., care se afla pe o bancă în fața imobilului, și pe care, cu o voce ”gâtuită” a întrebat-o dacă are telefon pentru că ”a murit L.”, victima P. V. fiind cunoscută printre vecini sub numele de ”L.”. Martora l-a sfătuit să sune de pe telefonul lui la 112, ceea ce inculpatul a și făcut, iar la scurt timp la fața locului au sosit organele de poliție, precum și o ambulanță, echipajul medical constatând decesul numitei P. V..
În cauză a fost dispusă efectuarea necropsiei, raportul medico-legal nr. 5240 din data de 23.05.2014 concluzionând că moartea numitei P. V. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unei asfixii mecanice prin comprimarea regiunii cervicale cu mâna (sugrumare) cu . ambelor coarne hioidiene și a tiroidului, și comprimare toraco-abdominală cu fracturi costale bilaterale pe mai multe linii de fractură și rupturi hepatice cu hemoperitoneu în cantitate mică.
Celelalte semne de violență (echimoze, excoriații, tumefacții, plăgi contuze și echimoze la nivelul membrelor superioare și inferioare) s-au putut produce prin loviri active repetate cu mijloace contondente, urmate posibil de cădere.
Între leziunile tanatogeneratoare și decesul sus-numitei există legătură directă de cauzalitate.
În momentul decesului sus-numita avea o alcoolemie de 3,15 g %0 și o alcoolurie de 2,80 g%0.
Cu ocazia cercetărilor efectuate nu au fost identificați martori oculari, însă din coroborarea declaraților martorilor audiați în cauză, cu concluziile raportului medico-legal de necropsie, precum și cu declarația olograf a inculpatului T. G. (din faza cercetărilor inițiale) rezultă că în ziua de 22.04.2014, în jurul orelor 12.00-13.00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al nemulțumirii că victima P. V. nu făcuse de mâncare, inculpatul T. G. a aplicat acesteia numeroase lovituri cu corpuri contondente în cap și peste corp, și a sugrumat-o, după care, în jurul orelor 16.00, constatând că sus-numita a decedat, a sesizat organele de poliție.
Fiind audiat în calitate de inculpat, T. G. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând doar că a lovit-o și a strâns-o de gât pe concubina sa P. V., deoarece era băut, îi era foame iar victima nu făcuse de mâncare. Inculpatul T. G. nu a detaliat modul de comitere a faptei.
Martorele A. E. și P. A.-C. au declarat că au văzut-o pe victima P. V. în dimineața de 22.04.2014, în jurul orelor 06.30-07.00, când aceasta a făcut cumpărături.
Martora G. E.-F. a arătat că în ziua d 22.04.2014, în jurul orelor 12.00-13.00 a auzit ceartă de la una dintre garsonierele din imobilul în care locuiau inculpatul și victima, recunoscând după voci pe inculpatul T. G. și victima P. V.. Inculpatul îi adresa victimei cuvinte jignitoare (”curvă”) și o amenința.
Martora P. A.-C. a arătat că, în ziua de 22.04.2014, în jurul orelor 16.00, inculpatul T. G. a strigat-o și i-a spus că ”L. a murit”.
Ceilalți martori audiați în cauză cunosc aspecte din perioada anterioară săvârșirii faptei, când au văzut-o în repetate rânduri pe victima P. V. având urme de violență, aceasta spunându-le că a fost bătută de către concubinul ei T. G..
În drept, fapta inculpatului T. G., care în ziua de 22.04.2014, în jurul orelor 12.00-13.00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat fără motiv concubinei sale P. V. mai multe lovituri cu corpuri contondente în cap și peste corp, și a sugrumat-o, cauzându-i . ambelor coarne hioidine, a tiroidului și . mecanică ceea ce a condus la decesul victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod Penal.
Multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate victimei, care au depășit caracterul necesar unei corecții fizice, cât și zonele vitale care au fost vizate (preponderent zona capului), neluarea vreunei măsuri de ajutorare a victimei după comiterea agresiunii, atitudinea de indiferență față de viața victimei, pe care a lăsat-o în stare de inconștiență, dar și urmările faptei comise, respectiv decesul victimei, impun concluzia că fapta de omor a fost comisă cu intenție.
Pentru calificarea faptei potrivit dispozițiilor prevăzute de art.188 alin.1 Cod penal este important nu doar rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui directă sau indirectă în raport cu viața victimei.
Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care a fost comisă fapta, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse.
Ori, atunci când inculpatul a lovit victima, o persoană vulnerabilă, în mod repetat, peste corp, dar mai ales într-o zonă vitală, puternic vascularizată, respectiv cea a capului, unde se află poziționat un pachet vascular important, cu obiecte contondente apte a produce leziuni grave sau chiar a suprima viața, după care a sugrumat-o este evident că inculpatul a urmărit producerea unui rezultat letal.
În consecință, calificarea juridică dată faptei de omor reținută în sarcina inculpatului corespunde modelului infracțional stabilit prin dispozițiile art.188 alin.1 Cod penal, în baza cărora s-a dispus tragerea la răspundere penală a făptuitorului.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, concretizat și în limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală specială, dar și urmările grave ale faptei, respectiv suprimarea vieții victimei, o persoană apropiată inculpatului, precum și împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o conduita procesuală corectă, în sensul că acesta a recunoscut integral și a regretat comiterea faptei.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Astfel, instanța a reținut că prin dispozițiile art.374 alin.4 din Codul de procedura penala se reglementează o cauză generală de reducere a pedepsei, în cazul în care acuzatul înțelege să uziteze de o procedură simplificată, constând în recunoașterea vinovăției și a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală: „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiazã de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevãzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pãtrime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.” În cauza de fața, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile legii noi mai favorabile, renunțând la administrarea oricăror probe și recunoscând integral învinuirea.
Totodată instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de omor, asumându-și înainte de începerea cercetării judecătorești, fără rezerve, întreaga responsabilitate pentru fapta comisă. În consecință, ținând cont de consecințele faptei precum și de conduita bună a inculpatului adoptată de acesta după comiterea faptei, instanța se va orienta în aplicarea pedepsei spre limita minimă specială stabilită potrivit art. 396 alin.10 Cod procedura penală.
Astfel fiind, instanța a apreciat că datele și elementele reale și personale reținute în cauză pot constitui suficiente temeiuri pentru a concluziona că scopul pedepsei cu închisoarea poate fi realizat doar prin executarea efectivă a acesteia.
În raport de prevederile art. 67 alin.2 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptei săvârșite și profilul psihic al inculpatului relevat în cauză conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.
Din acest motiv, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza de față, având în vedere natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, instanța a apreciat că interdicția exercitării drepturilor subiective de natură electorală respectă atât principiul legitimității cât și pe cel al proporționalității cu învinuirea ce face obiectul prezentei cauze.
Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală, însă, din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al altor persoane, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale, ca pedeapsă complementară și accesorie, a cărei executare va urma și va însoți executarea pedepsei principale.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii detenției provizorii a inculpatului nu doar că se mențin, ci chiar s-au consolidat prin probele administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat și, ulterior analizate și confirmate prin hotărâre odată cu stabilirea existenței faptei și vinovăției făptuitorului, instanța a constatat că în cauză se impune privarea de libertate a inculpatului și în continuare.
În consecință, în baza art.399 alin.1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, căruia în baza art.72 alin.1 C.p. si a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 24.04.2014 la zi.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 instanța a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al acestuia.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă în cauză S. de Ambulanță Județean Iași, unitate medicală care a solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii serviciilor de transport efectuate la domiciliul victimei.
Pentru dovedirea pretențiilor civile nu s-a procedat la administrarea de probatorii suplimentare, în afara înscrisurilor depuse în cursul urmăririi penale, întrucât inculpatul a declarat că este de acord cu despăgubirea părții civile cu suma solicitată, declarație ce are valoarea unei achiesări la pretenții opozabilă instanței de judecată (art. 436 Noul Cod de procedură civilă).
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P. de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul T. V. G..
Motivându-și apelul declarat, parchetul a invocat nelegalitatea soluției instanței de fond sub aspectul încadrării juridice dată faptei comise de către inculpat, în sensul nereținerii dispozițiilor art. 199 alin.1 Cod penal.
S-a reținut că fapta de omor, comisă de inculpatul T. G. împotriva concubinei sale, cu care conviețuia de o perioadă de 4 ani, stabilind relații asemănătoare acelora dintre soți, în sensul art. 177 alin.1 lit. c Cod penal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor împotriva unui membru de familie, prev. de art. 188 alin.1 combinat cu art. 199 alin.1 Cod penal, pentru care inculpatul trebuia condamnat cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare.
Prin apelul promovat, inculpatul T. G. a criticat modul de individualizare a pedepsei, solicitând, în raport de problemele de sănătate grave pe care le are, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Analizând sentința penală apelată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond, pe baza analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale a reținut o situație corectă pe care inculpatul T. G. a recunoscut-o în condițiile prevăzute de art. 374 alin.4 Cod procedură penală, raportat la art. 377 Cod procedură penală și art. 396 alin.10 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
În raport cu situația de fapt relevată de probele administrate, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului T. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 188 alin.1 Cod penal.
La data comiterii faptei, inculpatul T. G. trăia în concubinaj cu victima P. V. de aproximativ 4 ani, locuind împreună într-o cameră, ce aparține inculpatului, dintr-un cămin de nefamiliști al fostei fabrici de zahăr din municipiul P..
Dispozițiile art. 199 alin.1 Cod penal privind violența în familie au în vedere împrejurarea în care fapta de omor este săvârșită asupra unui membru de familie, caz în care maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o treime.
Potrivit art. 177 alin.1 lit. c Cod penal prin membru de familie se înțeleg și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, în cazul în care conviețuiesc.
Cum în speță din probele administrate rezultă că inculpatul și victima se aflau într-o relație de concubinaj, în care cei doi locuiau și se gospodăreau în comun de aproximativ 4 ani de zile, conviețuire în care concubinii se comportau ca soți, concubina inculpatului are calitate de membru de familie în sensul art. 177 alin. 1 lit. c Cod penal, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 199 alin.1 Cod penal invocate de parchet.
În consecință, se constată caracterul fondat al criticii formulate de parchet, impunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T. G. din infracțiunea de „omor” prevăzută de art. 188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în infracțiunea de „omor săvârșită asupra unui membru de familie” prevăzută de art. 188 alin.1 Cod penal cu referire la art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Verificând tratamentul sancționator aplicat inculpatului, C. constată că prima instanță a dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, scopul pedepsei și necesitatea principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, prin a cărei modalitate de săvârșire a fost lezată cea mai importantă valoare socială ocrotită de lege- viața omului-corelat cu condițiile concrete de săvârșire, precum și de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului-lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală de recunoaștere și regret a faptei comise.
Este de necontestat că fata comisă de inculpatul T. G. prezintă un grad ridicat de pericol social prin modul și împrejurările în care a fost comisă și urmarea produsă, însă, deși, pedeapsa este o măsură cu caracter represiv, ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, de îndreptare a condamnatului, de formare și personalizare în conștiința acestuia a convingerii că respectarea legii penale este o necesitate, astfel că o represiune penală excesivă nu este de natură să realizeze cu eficiență scopul sancțiunii penale.
În același timp, C. reține că aspectele privind persoana inculpatului invocate de acesta prin apelul declarat nu sunt de natură a diminua gravitatea faptei comise ori a învedera o periculozitate redusă a persoanei sale, ele trebuie raportate la gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, la maniera în care inculpatul a realizat activitatea infracțională și la urmarea produsă-suprimarea vieții concubinei sale.
În acest context, elementele personale pozitive nu sunt de natură a justifica aprecierea că reeducarea inculpatului și corectarea atitudinii sale pot fi realizate prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub limita stabilită de prima instanță, astfel cum susține inculpatul-apelant.
În raport de cele menționate anterior, se constată că au fost avute în vedere toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, criterii ce susțin concluzia că pedeapsa aplicată constituie replica socială adecvată pericolului social al faptei și inculpatului și nu se impune reducerea și nici majorarea ei.
Pentru considerentele arătate mai sus, fiind reținută ca întemeiată critica parchetului sub aspectul încadrării juridice a faptei, C., în baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul promovat de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 932/07.08.2014 a Tribunalului Iași, hotărâre ce va fi desființată în parte, în latură penală.
Ulterior rejudecării cauzei, se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru care a fost condamnat inculpatul T. G. din infracțiunea de „omor” prevăzută de art. 188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în infracțiunea de „omor săvârșită asupra unui membru de familie” prevăzută de art. 188 alin.1 Cod penal cu referire la art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului vor rămâne în sarcina statului.
Constatând caracterul nefondat al criticii formulate de inculpat, pentru argumentele expuse anterior, C., în baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. G. împotriva aceleiași sentințe.
Potrivit art. 424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art. 422 Cod procedură penală va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.
Conform disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I.Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 932/07.08.2014 a Tribunalului Iași pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Schimbă încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost condamnat inculpatul T. G. din infracțiunea de „omor” prevăzută de art. 188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în infracțiunea de „omor săvârșită asupra unui membru de familie” prevăzută de art. 188 alin.1 Cod penal cu referire la art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare din apelul procurorului rămân în sarcina statului.
II.Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. G. împotriva aceleiași sentințe.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data de 7 august 2014, la zi.
Obligă pe inculpatul T. G. să achite suma de 350 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclusă și suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocatului desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2014.
Președinte,Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
G. A.
Red. D.D.
Tehnored. A.G.
2 ex. la 7.10.2014
Tribunalul Iași: judecător L. N.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1006/2013. Curtea... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
