Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 217/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 217/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: C.-G. T.
Judecător: E. S.
Grefier: L. A.
DECIZIA PENALĂ NR. 217/2014
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat prin procuror L. D..
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul A. F.-B. împotriva sentinței penale nr.6 din 22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._, având ca obiect - furtul calificat (art. 209 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul A. F. B., personal, în stare de deținere, asistat de avocat M.-P. M., apărător ales, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că apelul inculpatului se află la primul termen de judecată, că la dosarul cauzei a fost depusă delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, precum și faptul că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, inculpatul, prin apărătorul ales, a depus declarația pe propria răspundere dată de partea civilă P. V. autentificată sub nr.1102 din data de 10.04.2014 de notar public F. B. D. din mun. Iași privind împăcarea cu inculpatul.
Instanța procedează la identificarea inculpatului A. F.-B., căruia i se ia declarație cu privire la fapta de furt calificat, acesta arătând că nu dorește să facă și alte declarații în cauză, depoziția acestuia fiind consemnată și, după citire și semnare, atât de inculpat, cât și de apărătorul acestuia, atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de inculpat.
Avocat M.-P. M., pentru inculpat, solicită instanței să ia act de împăcarea părților cu privire la infracțiunea de furt, având în vedere că partea civilă a fost despăgubită de inculpat și că întreg prejudiciul a fost recuperat.
Cu privire la cea de-a doua faptă, solicită admiterea apelului declarat, având în vedere că inculpatul A. F.-B. nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea penală, atitudinea sinceră a acestuia de recunoaștere și regret, conștientizând fapta săvârșită.
Precizează că acesta provine dintr-o familie dezorganizată, iar la momentul săvârșirii faptei se afla în întreținerea bunicilor, care sunt persoane în vârstă, de peste 75 de ani, persoane care la acest moment au nevoie ca inculpatul să le ofere sprijin.
Raportat la toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului, solicită admiterea apelului și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată, prev. de art.81 din Vechiul Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public arată că noile modificări ale Codului penal permit împăcarea părților cu privire la infracțiunea de furt, astfel încât solicită ca instanța să dispună încetarea procesului penal, urmare a împăcării acestora.
Solicită admiterea apelului și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la cea de-a doua infracțiune.
Inculpatul A. F.-B., în ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său, precizând că în prezent este arestat într-o altă cauză.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
C. DE A.,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.6 din 22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._, s-a hotărât:
„Condamnă pe inculpatul A. F.-B., fiul lui N.-G. și P., născut la data de 10.04.1995 în ., domiciliat în ., C.N.P._, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
1. pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i, alin.21 lit. b Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală;
2. pedeapsa de 10(zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.3201 alin.7 Cod procedură penală.
În baza art.33 alin.1 lit. a Cod penal constată că infracțiunile de la punctele 1 și 2 sunt concurente și, în baza art.34 alin.1 lit. b Cod penal, contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul A. F.-B. să execute pedeapsa principală de 2(doi) ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal aplică inculpatului A. F.-B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., și obligă inculpatul să plătească părții civile suma totală de 6.150 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu în cursul judecății, se va avansa Baroului Iași – d-nei avocat B. V. (delegație nr.381/17.10.2013) – din fondul special al Ministerului Justiției.”
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
„Partea vătămată P. V. deține pe raza localității Comarna, jud. Iași, o suprafață de teren pe care își construiește o casă, în curte fiind parcat de mai mult timp autoturismul cu număr de înmatriculare_ . La data de 12.04.2012, vătămatul s-a deplasat, cu autoutilitara cu număr de înmatriculare_, de la locuința sa din mun. Iași, la imobilul din loc. Comarna, pentru a realiza diverse munci agricole. Vătămatul s-a schimbat de hainele cu care era îmbrăcat, haine în care avea un portmoneu în care se aflau actul de identitate și actele mașinii, suma de 350 lei, un card emis de Banca Română de Dezvoltare (BRD) și o hârtie pe care era scris codul PIN al card-ului. În cursul zilei, partea vătămată a lăsat hainele cu portofelul în autoturismul parcat în curtea imobilului, iar seara le-a luat și le-a pus în autoutilitară și a plecat la imobilul moștenit de la părinți, imobil aflat tot pe raza localității Comarna, jud. Iași. Partea vătămată a parcat autoutilitara în curtea casei și, fără a o încuia, a lăsat hainele în care se afla și portofelul în mașină, iar el a mers în grădină. În acest timp, inculpatul A. F. B., care avea nevoie de bani pentru a merge la discotecă, a escaladat gardul, apoi s-a deplasat prin curte la autoutilitară, a deschis-o și, din haine, a luat portofelul părții vătămate, l-a deschis și a văzut că în el se afla suma de 350 lei. Inculpatul a luat portofelul, a părăsit curtea prin locul în care a pătruns, iar apoi a mers la barul din zona Căminului Cultural Comarna, unde și-a cumpărat țigări, a băut bere și a jucat la jocurile electronice.
La bar, inculpatul a observat că în portofel se afla cardul BRD și codul PIN și i-a cerut lui S. E. să-i dea autoturismul cu un conducător auto pentru a ajunge în mun. Iași pentru a rezolva o problemă. Inculpatul a plecat în mun. Iași cu autoturismul condus de martorul P. M., iar când a ajuns în zona N. i-a spus martorului să aștepte în mașină, în timp ce el a mers la bancomatul BRD, a introdus cardul părții vătămate și a retras suma de 2.200 lei. Apoi i-a cerut martorului P. M. să-l ducă în zona Z., de unde, de la un alt bancomat BRD a retras de pe cardul părții vătămate suma de 2.600 lei, iar apoi, deoarece pe card nu mai era disponibil bănesc, a aruncat cardul într-o gură de canal. Inculpatul și martorul s-au deplasat în zona T., unde i-a cumpărat martorului mâncare, iar apoi s-au întors la Comarna și inculpatul i-a achitat lui S. E. suma de 200 lei.
Inculpatul A. B. a mers acasă, a observat că în portofel se mai aflau cartea de identitate a vătămatului și un certificat de înmatriculare, și a ascuns portofelul în locuință. A doua zi, însoțit de martorul A. S. I., inculpatul a mers în mun. Iași și, din banii sustrași, și-a cumpărat un telefon mobil și a jucat la jocuri electronice, cheltuind astfel o parte din bani. Seara, inculpatul a mers la discoteca din . cheltuit o parte din banii sustrași, după care a continuat să cheltuiască bani la jocurile electronice până în data de 16.04.2013, când a fost depistat de organele de poliție.
Situația de fapta fost reținută de instanță pe baza recunoașterii inculpatului A. F. B. și prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului, a procesului-verbal de conducere în teren, a proceselor-verbale de predare a bunurilor, a depozițiilor martorilor Ț. A., L. C.-N., A. S. I., B. L. C., C. V., P. M., a înscrisurilor bancare și declarațiile părții vătămate.
În drept instanța constată că faptele inculpatului A. F. B., care, în data de 12.04.2013, în jurul orei 2100, după lăsarea întunericului, a pătruns, prin escaladarea gardului, în curtea părții vătămate și, din autoutilitara parcată în curte, a sustras portofelul părții vătămate, portofel în care se aflau actul de identitate, actul de identitate al mașinii, un card BRD și codul PIN al acestuia și suma de 350 lei, iar ulterior, a sustras de pe card, prin două operațiuni bancare neautorizate de partea vătămată, suma totală de 4.800 lei, pe care și-a însușit-o, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i, alin.21 lit. b Cod penal și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La stabilirea pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile legale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal și limitele de pedeapsă rezultate ca urmare a reducerii conform dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală a limitelor fixate prin partea specială a codului penal și a legii speciale, gradul de pericol social ridicat al faptelor determinat de valoarea mare a prejudiciului, precum și de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, respectiv pe timpul nopții, pătrunzând în curte, profitând de faptul că partea vătămată a lăsat nesupravegheat autoturismul în care se aflau hainele și portofelul, inculpatul încercând astfel să evite surprinderea sa, urmarea produsă de fiecare faptă constând în sentimentul de insecuritate indus părții vătămate, dar și la nivelul comunității locale. De asemenea, instanța va reține și faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, prin declarațiile date în cursul procesului penal furnizând informații menite să contureze o imagine clară asupra modalității de săvârșire a faptei, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și faptul că este arestat preventiv într-o altă cauză.
Față de cele reținute, instanța va stabili pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului câte o pedeapsă individualizată atât prin raportare la împrejurările concrete de săvârșire, cât și prin raportare la regimul sancționator rezultat ca urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală.
Astfel, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i, alin.21 lit. b Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală va stabili o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală, va stabili o pedeapsă de 10(zece) luni închisoare.
Ca urmare a faptului că infracțiunile pentru care au fost stabilite pedepse în paragraful anterior au fost săvârșite de către inculpat în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de art.33 lit. a) Cod penal, în baza art.34 alin.1 lit. b) Cod penal, instanța va contopi pedepsele principale stabilite anterior și va aplica inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 2(doi) ani închisoare.
De asemenea, în baza art.71 alin.2 Cod penal, pe lângă pedeapsa principală va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) Cod penal, instanța reținând că prin săvârșirea infracțiunilor acesta a avut un comportament nedemn, incompatibil cu exercitarea drepturilor electorale constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Sub aspectul individualizării executării pedepsei aplicate, având în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunilor reținute prin situația de fapt expusă, faptul că inculpatul a mai săvârșit fapte penale împotriva patrimoniului persoanei, constată că pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de dispozițiile art.52 Cod penal se impune executarea pedepsei într-un loc deținere.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că în instanță, partea vătămată a arătat că solicită obligarea inculpatului la restituirea sumei de 4.800 lei sustrasă de pe card și a sumei de 350 lei sustrasă din portofel, precum și la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea unor cheltuieli efectuate în cursul anchetei, respectiv contravaloarea zilelor nelucrate, a unor cheltuieli de transport, de citire a cardului, inculpatul fiind de acord cu plata acestor cheltuieli. În consecință, având în vedere poziția de recunoaștere adoptată de inculpat și acordul acestuia privind acoperirea prejudiciului solicitat de partea vătămată, instanța va admite acțiunea civilă și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei totale de 6.150 cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, urmând ca onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul judecății să fie avansat Baroului Iași din fondul special al Ministerului Justiției.”
***
În termenul prev. de art. 363 din C. proc. pen. din 1968, hotărârea Judecătoriei Răducăneni a fost apelată de către inculpatul A. F.-B. (cale de atac recalificată astfel din recurs, conform. 10 alin. 2 și 3 din Legea nr. 255/2013), care a criticat-o sub aspectul temeiniciei.
Astfel, inculpatul A. F.-B., prin motivele de apel, susținute oral de avocatul ales cu ocazia dezbaterilor, a invocat faptul că se impune reducerea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, urmând a se avea în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, conștientizând fapta săvârșită, toate aceste circumstanțe personale favorabile pledând și pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, s-a solicitat a se constata că a intervenit împăcarea cu partea vătămată S. A. L. în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de inculpatul A. F.-B., precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 din Codul de procedură penală, C. constată că apelul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, C. de A. constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului, dându-se în drept o justă încadrare juridică a faptelor.
Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a reținut în mod corect, în opinia Curții de A., vinovăția inculpatului A. F.-B. în ceea ce privește comiterea infracțiunilor de „furt calificat” și „efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos”, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 12.04.2013, în jurul orei 2100, după lăsarea întunericului, a pătruns, prin escaladarea gardului, în curtea părții vătămate și, din autoutilitara parcată în curte, a sustras portofelul părții vătămate, portofel în care se aflau actul de identitate, actul de identitate al mașinii, un card BRD și codul PIN al acestuia și suma de 350 lei, iar ulterior, a sustras de pe card, prin două operațiuni bancare neautorizate de partea vătămată, suma totală de 4.800 lei, pe care și-a însușit-o.
În baza propriului examen, C. de A. constată că A. F.-B. a recunoscut comiterea faptelor în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței de fond a solicitat aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, ca urmare a intervenirii la data de 01.02.2014 a noului Cod penal, C., într-o primă etapă va determina legea penală mai favorabilă cu privire la pedeapsă, iar într-o a doua etapă va stabili legea mai favorabilă în funcțiile de instituțiile de drept penal care pot funcționa autonom, respectiv care pot funcționa separat de încadrare și /sau pedeapsă.
Astfel, în ceea ce privește tratamentul sancționator, se constată că dispozițiile din noul Cod penal, în cazul infracțiunii de furt calificat, disp. art. 228 alin. 1, 229 lit. b și d cu referire la art. 231 alin. 2, sunt mai favorabile întrucât permit împăcarea părților, împăcare ce a intervenit în cauza de față la termenul din data de 24.04.2014.
În cazul infracțiunii de “efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos”, legea veche este mai favorabilă având în vedere limitele de pedeapsa de la 1 la 12 ani, pe când noul Cod penal, care incriminează fapta la art. 250 alin. 1, prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Cum, în cauză se impune individualizarea judiciară a pedepsei spre minimul special, este evident că este favorabilă legea care prevede un minim special mai mic.
Dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală din 1968 au corespondent în noul Cod de procedură penală în disp. art. 396 alin. 10, ambele legi prevăzând în cazul recunoașterii vinovăției că limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime, astfel limitele mai favorabile infracțiunii de “efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos” comise de inculpat, reduse cu o treime, fiind de la 8 luni la 8 ani.
În ceea privește instituția formei continuate a infracțiunii, C. constată, referitor la condițiile de existență, că acestea sunt similare atât în Codul penal din 1969 cât și în noul Cod penal, având în vedere că acțiunile infracționale de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos s-au săvârșit asupra aceluiași subiect pasiv.
În consecință, în aplicarea legii penale mai favorabile se vor reține în cazul infracțiunii de „furt calificat”, ca fiind favorabile inculpatului dispozițiile legii noi, respectiv calificarea prev. de art. 228 alin. 1, 229 lit. b și d din Codul penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 4 și 5 din Codul penal, iar în cazul infracțiunii de “efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos”, ca fiind favorabile inculpatului dispozițiile legii vechi, ce au fost reținute și de instanța de fond, și anume calificarea prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.5 Cod penal.
În ceea ce privește critica apelantului privind greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, C. de A. constată că hotărârile sunt supuse desființării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. din 1969 (art. 74 din noul Cod penal) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. din 1969, care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
P. noul Cod penal, în principiu aceste criterii au fost menținute, însă au fost reformulate, art. 74 alin. 2, prevăzând următoarele criterii generale de individualizare:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Or, din formularea dată de textele de lege mai sus arătate acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
În baza propriului examen, C. constată că instanța de fond a aplicat în just toate aceste criterii de individualizare judiciară a pedepsei dând o relevanță corespunzătoare datelor care caracterizează persoana inculpatului (nu prezintă antecedente penale și a avut o atitudine sinceră de recunoaștere) în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite de acesta, ce a fost comisă în formă continuată, individualizând pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, astfel cum a fost redus ca urmare a reținerii disp. art. 3201 din Codul de procedură penală, pedeapsă ce nu se impune a fi redusă.
Însă, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, C. apreciază raportat la singura pedeapsă ce urmează a-i fi aplicată inculpatului (pentru infracțiunea de furt calificat se va dispune încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părților) că reeducarea, reinserția inculpatului socială poate avea loc și fără privare de libertate, judecata în prezenta cauză constituind un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale.
În ceea ce privește instituția autonomă a suspendării condiționate, C. constată că sunt mai favorabile dispozițiile din Codul penal din 1969, care prevăd această instituție juridică, iar pe perioada termenului de încercare impun o singură condiție, cea de a nu mai săvârși infracțiuni, pe când în noul Cod penal ar fi aplicabilă instituția suspendării sub supraveghere, instituție mult mai severă având în vedere măsurile de supraveghere dar și obligația ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.
Pentru toate aceste considerente, C. va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. a din Codul de procedură penală, admiterea apelului declarat de inculpatul A. F.-B. V. împotriva sentinței penale nr.6 din 22.01.2014 a Judecătoriei Răducăneni, sentință, ce va fi desființată în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza, se va dispune, mai întâi, descontopirea pedepsei rezultante de 2(doi) ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 2 ani și de 10 luni.
Se vor înlătură dispozițiile privind contopirea pedepselor și cele privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor.
În baza dispozițiilor art. 396 alin.6 în referire la art.16 lit.g Cod procedură penală se va dispune încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. F.-B., pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1, 229 lit.b, d Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.4,5 Cod penal, ca urmarea împăcării cu partea civilă P. V..
Se va menține pedeapsa de 10(zece) luni aplicată inculpatului A. F. B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.5 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal din 1969 se va dispune, pentru argumentele mai sus prezentate, suspendarea condiționată a pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 10 luni ce constituie termen de încercare în temeiul dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1969.
Va fi atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta decizie penală în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
Se vor înlătură dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare stabilite prin sentința penală apelată.
În baza disp. art.275 pct.2 lit. d Cod procedură penală vor fi obligați inculpatul A. F. B. și partea civilă P. V. la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în primă instanță cu privire la infracțiunea de furt calificat, iar pentru plata restului de cheltuieli judiciare, în baza disp.art.274 Cod procedură penală, va fi obligat doar inculpatul.
Se vormenține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul inculpatului A. F.-B. împotriva sentinței penale nr.6 din 22.01.2014 a Judecătoriei Răducăneni, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2(doi) ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 2 ani și de 10 luni.
Înlătură dispozițiile privind contopirea pedepselor și cele privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor.
În baza dispozițiilor art. 396 alin.6 în referire la art.16 lit.g Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. F.-B., fiul lui N. și P., născut la 10.04.1995 în ., cu același domiciliu, CNP –_, pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1, 229 lit.b, d Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.4,5 Cod penal prin împăcare cu partea civilă P. V..
Menține pedeapsa de 10(zece) luni aplicată inculpatului A. F. B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.5 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal din 1969 dispune suspendarea condiționată a pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 10 luni ce constituie termen de încercare în temeiul dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1969.
Atenționează inculpatul asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta decizie penală în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
Înlătură dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare stabilite prin sentința penală apelată.
În baza disp. art.275 pct.2 lit.d Cod procedură penală obligă inculpatul A. F. B. și partea civilă P. V. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 lei fiecare.
În baza disp.art.274 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, sumă ce include onorariul avocatului oficiu de 200 lei, desemnat inculpatului la instanța de fond va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza disp. art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apelul inculpatului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2014.
Președinte, Judecător,
C.-G. T. S. E.
Grefier,
L. A.
Red./ tehnored.T.C.G.
5 ex./-02.09.2014
Judecătoria Răducăneni
Judecător: D. E. G.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
