Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 345/2014. Curtea de Apel IAŞI

Decizia nr. 345/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 345/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ NR.345/2014

Ședința publică de la 08 Octombrie 2014

Completul compus din:

Președinte: E. S.

Grefier: L. A.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași

– a fost reprezentat prin procuror: M. D.

S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul C. C., fiul lui V. și M., născut la data de 15.09.1981, în ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 826/08.07.2014, pronunțată în dosarul cu nr._ al Tribunalului Iași, având ca obiect - intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul-contestator C. C., asistat de avocat A. R. care o substituie pe doamna avocat M. F..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența condamnatului, că dosarul se află la primul termen de judecată, precum și faptul că Baroul Iași a înaintat la dosar delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, respectiv delegația nr. 6682 din data de 08.10.2014 – avocat M. F..

Instanța procedează la identificarea condamnatului-contestator C. C. care, interpelat, învederează instanței că își menține contestația formulată.

Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității contestației formulată de condamnatul C. C., și acordă cuvântul.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că, într-adevăr, printr-o sentință anterioară a fost soluționată contestația formulată de condamnatul C. C., respectiv sentința penală nr. 173 din data de 13 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 72/2014 a Curții de A. Iași, pronunțată în dosarul nr._, astfel încât solicită admiterea excepției invocată, din oficiu, de instanță, având în vedere că în cauză există autoritate de lucru judecat și, în consecință, respingerea plângerii.

Avocat Amuncencei R., pentru contestator, având în vedere actele și lucrările dosarului, își însușește concluziile reprezentantului Ministerului Public, solicitând admiterea excepției invocată, din oficiu, de instanță.

Condamnatul-contestator C. C., în ultimul cuvânt, solicită să i se reducă pedeapsa măcar cu un an. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, lasă la aprecierea instanței.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

C. DE A.,

Asupra contestației penale de față:

Prin sentința penală nr. 826 din data de 08.07.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a hotărât:

„În temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013 și art. 595 NCPP, respinge contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată C. C., fiul lui V. și M., născut la data de 15.09.1981, în ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași.

Constată autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 173/NCPP din data de 13.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 72/CJ/24.04.2014 a Curții de A. Iași.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă persoana condamnată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

„În baza sentinței penale nr.25 din 02.02.2011 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.3278/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.33/2011, din data de 28.09.2011, pe care-l execută în prezent persoana condamnată C. C., executarea pedepsei începând cu data de 16.08.2010, urmând să ia sfârșit la data de 15.08.2032.

Examinând aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate definitiv, instanța reține următoarele:

- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;

- aplicare legii mai favorabile în cazul recidivei și concursului de infracțiuni.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la limitele de pedeapsă, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedepsele aplicate sub legea veche depășesc maximul special din noua normă de incriminare.

Se constată că inculpatul C. C. a fost condamnat definitiv la pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie, pedeapsa aplicată condamnatului nedepășind maximul prevăzut de lege în actuala reglementare, care deși stabilește pentru sancționarea infracțiunii de viol prev. de art.218, pct.3, lit.c C.p. limite de pedeapsă cuprinse între 5 și 12 ani de închisoare, iar pentru cea de tâlhărie între 2 și 7 ani, prevede un regim sancționator mai sever pentru concursul de infracțiuni și recidiva post executorie și post condamnatorie..

În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi ,potrivit dispozițiilor.art.66 alin.1 din Noul Cod penal, aceasta nu poate depăși 5 ani, astfel că instanța trebuie să reducă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și e Cod penal, aplicată condamnatului C. C. de la 10 ani la 5 ani, conform dispozițiilor art. 66 alin.1 litera a, b și f din Noul Cod penal

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la recidivă și concursul de infracțiuni, ținând seama că infracțiunile de viol și tâlhărie au fost săvârșite în stare de recidivă post condamnatorie și post executorie, dar și în concurs real, instanța constată că sub acest aspect legea mai favorabilă o constituie Codul penal din 1969, respectiv dispozițiile art.37 lit a și b și, respectiv 33 lit.a și 34 lit.b din vechiul Cod penal, întrucât dacă ar fi aplicate dispozițiile noi ce stabilesc regulile de sancționare ale recidivei și ale concursului de infracțiuni, s-ar aplica condamnatului pedeapsa cea mai gravă, în cazul de față de 12 ani, majorată cu jumătate, ce ar conduce la 18 ani de închisoare la care s-ar adăuga un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite condamnatului, după aceleași dispoziții de sancționare a recidivei, fapt ce ar conduce la o pedeapsă mai mare decât cea pe care o execută în prezent condamnatul.

Având în vedere că pedeapsa principală de 22 ani închisoare, pe care o execută în prezent condamnatul nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, iar conform art.4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ,,pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,” instanța constată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal în vigoare cu privire la pedeapsa principală.

În consecință, în baza art. 595 Cod procedură penală, instanța va admite contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de Comisia prevăzută de H.G.nr. 836/2013, privind pe condamnatul C. C. doar cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b și e Cod penal, pe care în temeiul art. 6 alin.6 Cod penal o va reduce de la 10 ani la 5 ani astfel cum este prevăzută de art.66 alin.1 lit. a, b și f Cod penal, pedeapsă complementară pe care o va executa condamnatul

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.”

În acest context instanța constată că există identitate de persoană, de obiect și de apărări între cauza soluționată prin pronunțarea sentinței penale nr. 173/NCPP din data de 13.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 72/CJ/24.04.2014 a Curții de A. Iași și prezenta cauză, instanța de față fiind obligată să țină seama de soluția pronunțată anterior.

Este adevărat că în prezent Codul de procedură penală nu se stabilește expres inadmisibilitatea formulării unor cereri repetate de aplicare a legii penale mai favorabile conform art. 595 C.proc.pen., dar o atare dispoziție există în materia contestației la executare, materie identică celei de față – art. 599 alin. 5 C.proc.pen.

În plus, cât timp o soluție pronunțată de o instanță de judecată a dobândit autoritate de lucru judecat prin rămânerea definitivă, dispozițiile ei sunt obligatorii pentru toate persoanele și autoritățile cărora se adresează, cu putere de lege. Acesta este principiul autorității de lucru judecat, fundament al statului de drept, principiu aplicabil pe deplin și cauzei de față.

Așa cum reține și C. Constituțională în cuprinsul deciziei nr. 1470 din 08.11.2011 (MO nr. 853/02.12.2011) rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat.

Dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 CEDO, interpretat în lumina preambulului la Convenție care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante, reclamă securitatea raporturilor juridice, deci ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (cauza Brumărescu vs. România).

Astfel, soluția dispusă prin sentința penală nr. 173/NCPP din data de 13.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 72/CJ/24.04.2014 a Curții de A. Iași se impune cu autoritate de lucru judecat cauzei de față, nemaiputând fi soluționată în fond o altă cerere de aplicare a legii penale mai favorabile referitor la același condamnat și aceeași pedeapsă cu închisoarea, în contextul în care dispozițiile legale incidente cauzei sunt aceleași.

Față de considerentele anterior expuse, cererea condamnatului dedusă judecății de față va fi respinsă întrucât există deja o soluție pronunțată de o instanță de judecată referitor la problema de drept invocată, soluție ce se impune cu autoritate de lucru judecat.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 C.proc.pen.,”

Hotărârea primei instanțe a fost contestată de condamnatul C. C. ce a susținut că poate beneficia de aplicarea legii penale mai favorabile și în raport cu pedeapsa principală a închisorii pe care o execută în prezent.

Prin sentința penală nr. 173 din data de 13 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 72/2014 a Curții de A. Iași, pronunțată în dosarul nr._, instanța a rezolvat situația juridică a condamnatului.

Prin cererea înregistrată la acestă instanță sub nr._ condamnatul C. C. a formulat o nouă contestație împotriva aceleiași sentințe penale pronunțată de Tribunalul V..

Având în vedere că prin decizia penală nr. . 72/2014 C. de A. Iași a soluționat definitiv contestația formulată de petent împotriva aceleiași sentințe penale,va respinge ca inadmisibilă contestația formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul C. C., fiul lui V. și M., născut la data de 15.09.1981, în ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 826/08.07.2014, pronunțată în dosarul cu nr._ al Tribunalului Iași.

În baza art. 275 alin. 2 C. p. p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014.

Președinte,

E. S.

Grefier,

L. A.

Red.S.E.

Tehnored.A.L.

5 ex./16.10.2014

Tribunalul Iași

Judecător: N. Ș.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 345/2014. Curtea de Apel IAŞI