Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 100/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 100/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 100/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Grefier E. A.
Ministerul Public P. de pe lângă C. de A. Iași
a fost reprezentat prin procuror C. I.
Pe rol judecarea contestației formulată de condamnatul D. S. împotriva sentinței penale nr. 217 din 18.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul contestator D. S., în stare de deținere, asistat de avocat A. M., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul contestator.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Avocat A. M. luând legătura cu condamnatul arată că acesta menține contestația promovată împotriva sentinței Tribunalului Iași,
Interpelate părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat A. M. pentru condamnat, având cuvântul, solicită să se admită contestația așa cum a fost formulată de condamnat și să fie redus cuantumul pedepsei principale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită să se respingă ca nefondată contestația, tribunalul a motivat de ce adat așa o hotărâre.
Condamnatul D. S. în ultimul cuvânt solicită să i se mai reducă din pedeapsa principală.
Declarând închise dezbaterile,instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
C. DE A.
Asupra contestației penale de față;
Prin sentința penală nr. 217, din 18.03.2014, a Tribunalului Iași, data in dosarul nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 595 NCPP, art. 23 alin. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013, cu referire la art. 6 alin. 6 NCP, admite sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, cu privire la pedeapsa complementară, pentru persoana condamnată D. S., fiul lui H. și E., născut la data de 08.03.1975 în mun. Huși, jud. V., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, și, pe cale de consecință:
În baza art. 6 alin. 6 NCP, reduce de la 7 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (anterior), aplicată prin sentința penală nr. 339 din data de 30.09.2009 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1011/17.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d NCP, pe care o va executa condamnatul după executarea pedepsei închisorii.”
Pentru a hotărî astfel prima instanță a motivat în fapt si în drept după cum urmează:
„Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (anterior), aplicată condamnatului D. S., fiul lui H. și E., născut la data de 08.03.1975 în mun. Huși, jud. V., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, prin sentința penală nr. 339 din data de 30.09.2009 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1011/17.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a arătat că, persoana condamnată D. S. execută pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 188 noul Cod penal rap. la art. 199 alin. 1 noul Cod penal și pedeapsa complementară cu durata de 6 ani.
S-a solicitat în conținutul sesizării ca instanța să evalueze dacă în cauză sunt incidente disp. art. 6 alin. 1 NCP, având în vedere că pedeapsa complementară depășește durata prev. de art. 66 alin. 1 NCP.
S-au atașat sesizării următoarele acte: fișa de evaluare, fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 415/2009 din data de 18.03.2010, fotocopia sentinței penale nr. 339 din data de 30.09.2009 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1011/17.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și fotocopia cazierului judiciar.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 23 alin. 5 din Legea 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În temeiul sentinței penale nr. 339 din data de 30.09.2009 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1011/17.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 415/2009 din data de 18.03.2010, pe care-l execută în prezent persoana condamnată D. S., executarea pedepsei începând la data de 08.03.2009, urmând să ia sfârșit la data de 07.03.2027.
Alăturat pedepsei principale, persoanei condamnate i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, timp de 7 ani.
Potrivit noii reglementări a Codului penal (art. 66 alin. 1, privind conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
Instanța constată așadar, pe de o parte, că, în lumina noilor reglementări, durata minimă și maximă a pedepsei complementare este prevăzută expres de la unu la 5 ani, limita maximă de 10 ani, prevăzută de Codul penal anterior, fiind redusă la 5 ani, potrivit noului Cod penal.
Pe de altă parte, se constată că interdicția exercitării dreptului de a alege se regăsește și în noul Cod penal (lit. d, art. 66 alin. 1), însă noul legiuitor a ales reglementarea sa separată de interdicția exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice (lit. a, art. 66 alin. 1), noua reglementare diferind și sub acest aspect față de cea anterioară care prevedea cele două drepturi la aceeași literă (art. 64 alin. 1 lit. a Codul penal anterior).
Or, reține instanța, potrivit art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Întrucât pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal, nu poate depăși 5 ani, instanța trebuie să reducă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal anterior, aplicată condamnatului D. S., de la 7 ani, la 5 ani, conform dispozițiilor art. 66 alin. 1 lit. a, b, d din noul Cod penal.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, în baza art. 595 NCPP, art. 23 alin. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013, cu referire la art. 6 alin. 6 NCP, va admite sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, cu privire la pedeapsa complementară, pentru persoana condamnată D. S., fiul lui H. și E., născut la data de 08.03.1975 în mun. Huși, jud. V., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, și, pe cale de consecință:”
In termen legal această sentință a fost atacată cu contestație de către contestatorul D. S. si criticata pentru nelegalitate solicitând reducerea pedepsei principale.
Analizând dispozițiile legale aplicabile C. constată că prezenta contestație nu este fondată din următoarele motive:
Prima instanță a fost sesizata de comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, solicitând aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa complementară de 6 ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal (anterior), aplicată condamnatului D. S., în baza sentinței penale nr. 339 din data de 30.09.2009 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1011/17.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu si cu reducerea cuantumului pedepsei principale.
C. nu poate primi solicitarea contestatorului de reducere a pedepsei principale de 18 ani închisoare, pe care o execută condamnatul, cu motivarea că, nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, iar conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ,,pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
In baza acestor considerente contestația condamnatului urmează sa fie respinsă.
Văzând si dispozițiile art. 275 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul - condamnat D. S., împotriva sentinței penale nr. 217, din 18 Martie 2014, a Tribunalului Iași, data in dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică azi 13. 05. 2014.
Președinte,
D. A.
Grefier,
E. A.
Red./tehnored. A.D.
2 ex./19.05.2014
Tribunalul Iași
Judecător – M. M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 217/2014. Curtea de... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
