Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 378/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 26-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 378/A/2015
Ședința publică din 26 mai 2015
Președinte: P. M.
Judecător: R. A.
Grefier: P. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror B. V..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul M. B., trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de abandon de familie, prev. și ped. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 127 din 2 februarie 2015 a Judecătoriei Oradea.
Se constată că apelul a fost dezbătut în ședința publică din 19 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată - încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre – și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru azi, 26 mai 2015.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 127 din 2 februarie 2015 a Judecătoriei Oradea, în baza art. 5 Cod penal, văzând si Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, constata ca în mod global, noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabila în cazul inculpatului M. B..
În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica a faptei reținute în sarcina inculpatului M. B., din infracțiunea prev. și ped. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, în două infracțiuni prev. și ped. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 5 si art. 38 Cod penal.
În baza art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul M. B., fiul lui A. D. si I. D., născut la data de 21.09.1977, in Oradea, jud. Bihor, CNP_, dom. în Oradea, ., ., cetățenia română, necăsătorit, cu antecedente penale, la o pedeapsă principala de 6 luni închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a si b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal raportat la art. 12 al 1 din Legea nr.187/2012, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. (fapta săvârșită în dauna persoanei vătămate M. G.)
În baza art. 65 al 1 Cod penal raportat la art. 12 al 1 din Legea nr. 187/2012, pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal, ca pedeapsa accesorie.
In baza art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul M. B., fiul lui A. D. si I. D., născut la data de 21.09.1977, în Oradea, Jud. Bihor, dom. in Oradea, ., ., cetățenia română, necăsătorit, cu antecedente penale, la o pedeapsă principala de 6 luni închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a si b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin.1 Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. (fapta săvârșită în dauna persoanei vătămate M. D.).
În baza art. 65 al 1 Cod penal raportat la art. 12 al 1 din Legea nr. 187/2012, pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsa accesorie.
In baza 38 Cod penal si art. 39 alin 1 lit. b Cod penal (aplicând prin analogie art. 43 alin. 2 Cod penal), s-au contopit cele doua pedepse mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului M. B. cea mai grea dintre ele, respectiv 6 luni închisoare și a unui spor de 2 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa ce nu se mai execută ca urmare a contopirii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, rap. la art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 321/07.03.2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare la 19.03.2011 care a fost alăturată pedepsei de 8 luni închisoare de mai sus, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa principala rezultanta finala de 1 an si 8 luni închisoare, pe care o va executa în regim de detenție si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a si b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin.1 Cod penal raportat la art. 12 al 1 din Legea nr. 187/2012, potrivit art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 al 1 Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal, ca pedeapsa accesorie.
S-au respins ca inadmisibile pretențiile civile, formulate de reprezentanta persoanelor vătămate.
In baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatei B. Cus F., desemnate din oficiu pentru persoanele vătămate minore, în suma de cate 150 lei (in total 300 lei), si onorariul avocatei Ciatau A., desemnata din oficiu pentru inculpat, in suma de 200 lei vor fi achitate din fondurile M.J., in contul Baroului Bihor, conform delegațiilor nr. 1822 si 1823 din 02.04.2014, si delegația nr. 3954 din 11.09.2014.
In baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, in suma de 1000 lei.
S-a constatat că, prin rechizitoriul din data de 29.01.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Oradea în dosarul nr. 7177/P/2013, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată a inculpatului M. B., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, în dauna persoanelor vătămate minore M. G. și M. D. A., faptă prevăzută și pedepsită de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal de la 1969.
S-a constatat că în actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului, în esență faptul ca mai mult de doua luni de zile, cu rea-credință, nu a plătit pensia de întreținere, în cuantum de 33% din venitul minim net pe economie, stabilita pe cale judecătoreasca, in favoarea copiilor săi minori M. G. si M. D. A..
Referitor la urmărire penala efectuata în cauza, s-a constatat că prin ordonanța organelor de cercetare penala confirmată de procuror din data de 21.01.2013 a fost începută urmărirea penală cu privire la comiterea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 al. 1 lit. c Cod penal de către inculpatul M. B..
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a putut fi găsit și adus în fața organelor de urmărire penala, cu toate că au fost efectuate toate demersurile necesare.
La primul termen de judecata, stabilit la 31.03.2014, instanța a dispus trimiterea dosarului la judecătorul de camera preliminară, conf. art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013.
În cursul procedurii de cameră preliminara nu au fost invocate excepții cu privire la nelegalitatea administrării mijloacelor de proba din cursul urmăririi penale sau cu privire la nelegala sesizare a instanței, si nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate, astfel ca prin încheierea nr. 150 din data de 29.04.2014, s-a dispus de către judecătorul de camera preliminara începerea judecății si s-a stabilit primul termen pentru soluționarea fondului, la data de 16.06.2014, dată la care inculpatul nu s-a prezentat in fata instanței de judecata.
Inculpatul s-a prezentat la al patrulea termen de judecata, din 20.10.2014, ocazie cu care a solicitat un termen pentru a achita pensia de întreținere restantă. În același sens i s-au acordat inculpatului încă trei termene de judecata.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că inculpatul M. B. a avut o relație de concubinaj cu numita S. R., în urma căreia la data de 08.02.2005 si respectiv 03.09.2007 s-au născut minorii M. G. si M. D. A., astfel cum reiese din declarația persoanei vătămate și din sentința civila nr. 8645/07.06.2012 a Judecătoriei Oradea, definitiva executorie la data de 18.11.2013, prin nerecurare (fila 11-13 dos. up).
P. sentința civilă de mai sus, instanța a admis acțiunea reclamantei S. R. F., formulată în numele și în calitate de reprezentant legal al celor doi minori mai sus-amintiți și a obligat pe inculpatul M. B. la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori, M. G. si M. D. A. în cuantum de 33% din venitul minim net pe economie, începând cu data de 15.05.2012 si pana la majoratul copiilor sau noi dispoziții.
Instanța a reținut ca la data de 21.10.2013 numita S. R. a depus la organele de politie o plângere împotriva fostului sau concubin M. B., solicitând tragerea acestuia la răspundere penală pentru neplata pensiei de întreținere stabilite pe seama sa prin sentința civilă nr. 8645/2012 a Judecătoriei Oradea, precizând ca a făcut doar unele plăți sporadice și parțiale.
Din declarația reprezentantei părților vătămate, instanța a reținut că inculpatul, deși a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 33% din venitul minim net pe economie, începând cu data de 15.05.2012, a plătit doar suma de 100 lei, în luna noiembrie 2012, după care a sistat plata pensiei. În acest sens, reprezentanta persoanelor vătămate a depus la dosarul penal (fila 16) cuponul mandatului poștal, care atestă plata sumei de 100 lei, mai sus amintită.
S-a reținut că inculpatul nu a fost găsit pentru a fi audiat de către organele de urmărire penală.
In fata instanței de fond inculpatul după îndelungi căutări, s-a prezentat și a cerut mai multe termene pentru a ajunge la o înțelegere cu reprezentanta persoanelor vătămate.
Deși inculpatul a arătat în mod expres ca nu dorește să dea o declarație, a recunoscut in mod tacit comiterea faptei, arătând ca dorește sa ia un credit bancar pentru a achita pensia de întreținere restantă.
Instanța de fond a mai reținut că la dosar au fost depuse unele înscrisuri care fac dovada depunerii unor sume cu titlu de pensie de întreținere (filele 29-30 68-69 dos. inst). De asemenea, reprezentanta persoanelor vătămate a recunoscut si faptul ca înainte cu doua săptămâni de a începe școala (anul școlar 2014-2015), inculpatul a plătit copiilor suma de 200 lei, ocazie cu care le-a mai oferit dulciuri si jucării.
Cu toate acestea, instanța a constatat că inculpatul nu a achitat integral pensia de întreținere restantă, astfel că între părți nu a intervenit împăcarea.
Referitor la susținerile inculpatului, care a arătat ca a mai făcut plăți în numerar către reprezentanta minorilor, instanța de fond a reținut că acestea nu pot fi luate în considerare, reținând că, fiind vorba de o plata, aceasta se poate dovedi cu chitanțe liberatoare si nicidecum prin simple afirmații, atâta timp cât nu sunt recunoscute de cel care trebuie sa încaseze. De asemenea, instanța a constatat că inculpatul a păstrat cu strictețe chitanțe/mandate si le-a depus la dosarul cauzei, prin urmare știa foarte bine necesitatea de a face dovada la nevoie, cu privire la efectuarea plăților.
În continuare instanța a reținut că organele de urmărire penala au făcut demersuri la diferite autorități ale statului.
Astfel, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor a învederat că inculpatul a figurat cu doua contracte individuale de muncă, respectiv nr.985/17.05.2012, încheiat cu Faist Megatronic, data începerii activității fiind 18.05.2012, iar rapoartele de munca au încetat la data de 11.07.2012 si contract nr. 2924/12.10.2012, încheiat cu Adecco Resurse Umane SRL, iar raporturile de munca au încetat la data de 01.12.2012
Din înscrisurile depuse de Casa Județeană de Pensii Bihor reiese de asemenea faptul că inculpatul a realizat venituri in perioada mai –iunie 2012 si nu a beneficiat de nici o forma de pensie, iar din adresa emisă de Municipiul Oradea – Direcția Economică rezultă că inculpatul nu deține bunuri supuse impozitării.
De asemenea si din adresa Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor, reiese că inculpatul nu a fost înregistrat in baza de date a instituției ca beneficiar de indemnizație de șomaj sau ca persoana aflata în căutarea unui loc de munca, comunicând și raporturile de munca avute de inculpat cu .>
Agenția Națională de Administrare Fiscală a învederat că inculpatul a realizat venituri impozabile în perioada de referință. Astfel, în cursul anului 2012 a realizat venituri din salarii in suma de 2812 lei fiindu-i reținut impozit 251 lei, iar în anul 2013, nu figurează cu venituri.
Instanța de fond a apreciat ca fiind lipsit de relevant faptul ca nu figurează cu venituri in anul 2013, atâta timp cât la dosar există suficiente dovezi că inculpatul a muncit în Cehia în cursul anilor 2013-2014, aspecte ce reies și din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere din cursul urmăririi penale (filele 37, 39). De asemenea, s-a reținut că în data de 1 septembrie 2014, reprezentanta persoanelor vătămate a indicat numele si adresa firmei din Cehia, unde a lucrat inculpatul, unde acesta a si fost citat.
Instanța a mai reținut că medicul de familie al inculpatului, dr. C. A. a comunicat faptul că inculpatul este clinic sănătos, nefiind în evidență cu boli cronice sau neuropsihiatrice care să-i afecteze capacitatea de munca.
În ce privește latura obiectiva a infracțiunii de abandon de familie, s-a reținut că elementul material al infracțiunii sus-menționate constă în neplata pensiei de întreținere mai mult de trei luni, pensie de întreținere stabilită în favoarea minorilor M. G. si M. D. prin hotărâre judecătorească definitivă și executorie. De altfel, s-a reținut că nici de la data sesizării organelor de urmărire penală, inculpatul nu a achitat constant pensia de întreținere în favoarea minorilor ci doar a făcut câteva plăți parțiale restante.
Apărările inculpatului nu au fost avute în vedere, iar din actele dosarului reiese ca acesta a avut venituri și era obligat să plătească pensia de întreținere în mod regulat, independent de unele sume pe care inculpatul pretinde ca le-ar fi plătit benevol cu anumite ocazii.
Analizând normele legale în materie potrivit Codului civil, instanța de fond a reținut ca art. 525 Cod civil, prevede ca „minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”. Or, persoanele vătămate aveau, la data formulării plângerii vârsta de 8 ani, respectiv 10 ani, fiind evident că nu se puteau întreține din muncă, fiind elevi.
Potrivit art. 513 Cod civil: „Obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege”, iar art. 516 cod civil arată că „Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori…” (art. 406 Cod civil: „ Rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenței unei persoane dintr-o altă persoană…gradul de rudenie se stabilește astfel: a) în linie dreaptă, după numărul nașterilor: astfel, copiii și părinții sunt rude de gradul întâi…”)
De asemenea, art. 1 al. 2, art. 2 al. 3 și 4, art. 6 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului instituie principiul prevalării interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile ce privesc copilul, întreprinse de autoritățile publice, care trebuie să responsabilizeze părinții cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești. Hotărârile instanței sunt obligatorii și se execută, în principiu, de bună voie. În ipoteza în care partea obligată nu îndeplinește dispozițiile instanței, autoritățile statului sunt obligate să intervină, pentru a da eficiență hotărârii, altfel s-ar încălca art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Ignaccolo Zenide contra României din 11.01.2000)
S-a reținut și că săvârșirea infracțiunii de abandon de familie se realizează doar dacă neîndeplinirea obligației de plată a pensiei este urmarea relei credințe.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției, în sensul că a prevăzut că prin neplata pensiei de întreținere, stabilită în sarcina sa și în favoarea minorilor sus-menționați, aduce atingere dreptului la întreținere a copiilor săi minori și prin aceasta dezvoltării lor fizice, psihice și morale, și a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.
Între inacțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate, astfel cum reiese din materialul probator administrat în cauză.
In ce priveste reaua-credință manifestată de inculpatul M. B., s-a reținut că aceasta rezulta din împrejurarea că deși este apt de muncă, timp îndelungat nu a făcut dovada efectuării plății pensiei de întreținere deși a dispus de venituri financiare, ceea ce subliniază și mai mult reaua-credință în executarea obligațiilor care îi incumbă. Mai mult decât atât, pe lângă veniturile sale din munca în România, acesta a muncit o buna perioada in Cehia, unde este de notorietate ca veniturile nete sunt mai mari decât în România si cu toate acestea a făcut doar plăți sporadice și parțiale și toate după sesizarea organelor de urmărire penala (cu excepția sumei de 100 lei achitata in noiembrie 2012).
Obligația de întreținere constă în îndatorirea obligatului de a furniza mijloace de întreținere persoanei în privința căreia a fost obligat. Cel căruia îi revine această obligație poate avea sau nu posibilitatea de a și-o îndeplini. Dacă are posibilitatea de a și-o îndeplini și totuși nu și-o îndeplinește, poziția sa psihică se caracterizează prin intenție directă sau indirectă și totodată, prin rea-credință.
S-a mai subliniat că referitor la pensia de întreținere, elementul continuității și regularității este primordial. Obligația nu poate fi considerată îndeplinită dacă pensia nu este plătită la timp si integral. Plățile răzlețe făcute de inculpat pe parcursul timpului, scot în evidență reaua sa credință și dezinteresul sau referitor la dezvoltarea armonioasa a copiilor săi.
S-a reținut, de asemenea, că atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecata inculpatul a avut suficient timp pentru a se împăca cu persoana vătămată, însă inculpatul nu a făcut eforturi în acest sens.
Având în vedere că infracțiunea de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal este o infracțiune continuă, s-a reținut că aceasta se consumă după trecerea a trei luni în care cel obligat la plata pensiei de întreținere nu și-a respectat obligațiile, însă activitatea infracțională se prelungește în timp, epuizându-se în momentul plății pensiei de către cel obligat în acest sens, ori al condamnării lui de către instanța de judecată.
F. de cele de mai sus, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului M. B., actele de la dosarul penal, respectiv plângerea și declarația reprezentantei persoanelor vătămate, sentința civilă nr. 8645/2012 a Judecătoriei Oradea, adrese/răspunsuri instituții, cazier judiciar al inculpatului, dar și poziția de recunoaștere implicită a inculpatului, manifestata in fata instanței de judecată, fiind de natura să răstoarne prezumția de nevinovăție, care operează în favoarea oricărui inculpat.
În ce privește legea penală aplicabilă, instanța de fond a constatat că săvârșirea faptei a început în vremea când în vigoare era vechiul Cod penal și a continuat și după data de 01.02.2014, odată cu . noului Cod penal. Astfel, potrivit art. 5 din Codul penal în vigoare, văzând și Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, instanța de fond a apreciat că în mod global, dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile inculpatului M. B. atât din perspectiva limitelor de pedeapsa prevăzute pentru aceasta infracțiune, care au fost reduse substanțial (de la 1-5 ani închisoare potrivit Codului penal de la 1969, la 6 luni-3 ani închisoare în prezent), cât și din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunii, în prezent fiind necesare trei luni de neplata a pensiei de întreținere, pentru a se realiza conținutul constitutiv.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța a reținut că în speță este vorba de două persoane vătămate, astfel ca este evident ca inculpatul a comis câte o infracțiune de abandon de familie cu privire la fiecare copil minor. Astfel, instanța de fond a admis solicitarea reprezentantului Ministerului Public și în consecință, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridica a faptei reținute în sarcina inculpatului M. B., din infracțiunea prev. și ped. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, în două infracțiuni prev. și ped. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 5 si art. 38 Cod penal.
S-a reținut că, în drept fapta inculpatului M. B., care nu a plătit, cu rea-credință, mai mult de trei luni, începând cu luna mai 2012, pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească în favoarea minorului M. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 al. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 5 cod penal, texte legale în baza cărora instanța de fond l-a condamnat e inculpatul M. B. la o pedeapsă principala de 6 luni închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a si b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin.1 Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 87/2012, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat..
S-a reținut că fapta inculpatului M. B., care nu a plătit, cu rea-credință, mai mult de trei luni, începând cu luna mai 2012, pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească în favoarea minorei M. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 al. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 5 cod penal, texte legale în baza cărora instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul M. B. la o pedeapsă principala de 6 luni închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a si b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin.1 Cod penal raportat la art. 12 al 1 din Legea 187/2012, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Fiind vorba de infracțiuni concurente, în baza art. 38 Cod penal și art. 39 alin 1 lit. b Cod penal s-au contopit cele doua pedepse și i s-a aplicat inculpatului M. B. cea mai grea dintre ele, respectiv 6 luni închisoare și un spor de 2 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa ce nu se va mai executa ca urmare a contopirii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principala rezultantă de 8 luni închisoare.
Din datele înscrise în cazierul sau judiciar, instanța de fond a reținut că inculpatul M. B. a suferit o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii de 1 an cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani, prin sentința penală nr. 321/07.03.2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare la data de 19.03.2011, reținând că infracțiunea de abandon de familie, ce formează obiectul prezentului dosar, a început a fi comisă înăuntrul termenului de încercare.
F. de cele de mai sus, chiar daca potrivit noului Cod penal nu se mai poate retine starea de recidiva, întrucât primul termen al recidivei trebuie sa fie pedeapsa închisorii mai mare de un an, tratamentul penal este similar, astfel cum se precizează în art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, care face trimitere expresa la dispozițiile art. 83 din Codul penal de la 1969.
P. urmare, in baza art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, rap. la art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 321/07.03.2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare la 19.03.2011 care a fost alăturată pedepsei de 8 luni închisoare stabilite in cauza, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă finala de 1 an si 8 luni închisoare, pe care o va executa in regim de detenție si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a si b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal raportat la art. 12 al 1 din Legea nr. 187/2012, potrivit art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat..
Referitor la pedeapsa complementara, instanța de fond analizând criteriile prevăzute la art. 67 alin. 1 Cod penal, a apreciat că se impune aplicarea față de inculpat si a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal, pentru 2 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice si dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsa care urmează a fi executată conform dispozițiilor art. 68 alin. 1 litera c din codul penal, respectiv după executarea pedepsei principale, raportat la art. 12 al 1 din Legea nr. 187/2012. Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului M. B. este suficient de grava încât să scoată în evidență nedemnitatea inculpatului de a-și exercita temporar drepturile mai sus-amintite.
Văzând dispozițiile art. 65 al 1 Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pe durata executării pedepsei principale instanța i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal, ca pedeapsa accesorie.
Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gravitatea faptei si persoana inculpatului, care are antecedente penale. Instanța de fond a optat pentru aplicarea unei pedepse cu închisoarea egală cu minimul special, apreciind ca este suficient față de gravitatea faptei și a făptuitorului, văzând totodată și situația sa juridica dar si faptul ca a efectuat unele plăți parțiale din pensia de întreținere.
În ce privește acțiunea civilă, instanța a reținut că persoanele vătămate s-au constituit părți civile fata de inculpat, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4000 lei (fila 7 dos. up). Având în vedere însă că hotărârea civilă mai sus amintita reprezintă titlu executoriu, s-a reținut că instanța penală nu mai poate emite un nou titlu executoriu cu privire la aceleași sume de bani, așadar s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de persoanele vătămate M. G. si M. D., prin reprezentantul lor legal S. R..
Împotriva sentinței penale nr. 127/02.02.2015 a Judecătoriei Oradea a declarat apel inculpatul M. B., solicitând desființarea acesteia și, în urma reevaluării ansamblului probator administrat, să se dispună aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
În raport de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că inculpatul M. B. a fost obligat prin sentința civilă nr. 8645/07.06.2012 a Judecătoriei Oradea la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 33% din venitul minim pe economie în favoarea minorilor M. G. și M. D., începând cu data de 15.05.2012 și până la majoratul acestora sau noi dispoziții.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a efectuat o plată de 100 lei în luna noiembrie 2012, după care nu a mai achitat pensia de întreținere stabilită în sarcina sa. Ulterior, inculpatul a mai efectuat plăți sporadice în favoarea minorilor, fără a achita însă în întregime pensia restantă.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, în mod corect instanța de fond a reținut că în cursul anului 2012, inculpatul M. B. a desfășurat activități lucrative în baza unor contracte individuale de muncă și pentru care a fost retribuit, iar ulterior a muncit în străinătate, împrejurare în raport de care apare ca fiind corectă concluzia că inculpatul, cu rea - credință, deși a realizat venituri nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat.
De altfel, inculpatul a recunoscut neplata pensiei de întreținere, rezumându-se la a solicita aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
În ceea ce privește existența unei unități de infracțiuni și schimbarea încadrării juridice într-o singură faptă, chestiune pusă în discuția părților la termenul de judecată din 19 mai 2015, în raport de situația de fapt expusă, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal și a dispus schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni ținând seama de pluralitatea subiecților pasivi.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor săvârșite, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.514 Cod civil, obligația de întreținere are caracter personal și corespunzător, dreptul la întreținere nu poate fi cedat altor persoane. Este astfel consacrat implicit și caracterul personal al dreptului la întreținere, care subzistă inclusiv în ipoteza în care un părinte este obligat la prestarea întreținerii față de doi sau mai mulți dintre copiii săi.
Totodată, Curtea reține că infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 378 Cod penal are ca obiect juridic generic ansamblul relațiilor care vizează ocrotirea relațiilor de familie, iar cel special vizează asigurarea respectării obligațiilor de sprijin moral și material care revine persoanelor aflate în relațiile prevăzute de Codul civil și care atrag obligația și respectiv dreptul la întreținere.
În consecință, în considerarea caracterului personal al obligației și dreptului la întreținere, săvârșirea oricăreia dintre faptele incriminate de art. 378 Cod penal aduce atingere valorii sociale ocrotite de legea penală și subsecvent, drepturilor și intereselor protejate de norma de incriminare.
Astfel, comiterea uneia sau mai multora dintre variantele alternative ale infracțiunii de abandon de familie față de subiecți pasivi diferiți, atrage, prin prisma caracterului personal al dreptului acestora de a beneficia de întreținere, existența unei pluralități de infracțiuni, iar nu a unei unități de infracțiune.
Chiar dacă „omisiunea” inculpatului de a plăti pensiile de întreținere la care a fost obligat are un caracter unitar, din cauza faptului că obligația de întreținere are un caracter personal și distinct față de fiecare dintre cei îndreptățiți la întreținere, iar prin neplată se aduce atingere drepturilor de asemenea personale ale acestora, în cauză nu poate opera unitatea de infracțiune. Este de subliniat că în procesul de stabilire a existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, instanța examinează elementul material, forma de vinovăție și producerea rezultatului socialmente periculos în raport de fiecare dintre obligațiile de întreținere stabilite în sarcina inculpatului, distinct față de fiecare dintre subiecții pasivi.
În raport de aspectele expuse, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului M. B. comiterea a două infracțiuni de abandon de familie, prevăzute de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, comise în condițiile art. 38 Cod penal.
De asemenea, instanța de fond a stabilit în mod corect legea penală mai favorabilă în baza art. 5 Cod penal și în considerarea Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, limitele de pedeapsă mai reduse și majorarea intervalului de timp pentru neplata pensiei de întreținere prevăzute de noul Cod penal justificând concluzia că acesta constituie legea penală mai blândă aplicabilă inculpatului.
Având în vedere circumstanțele concrete în care faptele au fost comise, perioada mare de timp în care inculpatul nu și-a executat obligație de întreținere față de cei doi minori, dar și lipsa de diligențe în acoperirea sumelor datorate, instanța de fond a procedat la o individualizare judicioasă a pedepselor aplicate, acestea fiind de natură să asigure realizarea scopului și funcțiilor sancțiunii penale.
Susținerile apelantului-inculpat în sensul reducerii cuantumului pedepselor aplicate nu sunt fondate în raport de considerentele expuse, de împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale, dar și de atitudinea procesuală adoptată de acesta, constând în neprezentarea în fața organelor de urmărire penală și ulterior, nedepunerea diligențelor necesare pentru a asigura plata pensiilor de întreținere restante.
Curtea reține de asemenea, că instanța de fond a stabilit în mod corect existența concursului de infracțiuni și a dat eficiență dispozițiilor art. 38 Cod penal și, având în vedere că faptele care formează obiectul prezentei cauze au fost comise în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 321/07.03.2011 a Judecătoriei Oradea, în temeiul art. 83 Cod penal din 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012 a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, iar în urma cumulului aritmetic a dispus executarea în regim privativ de libertate a pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
În consecință, constatând că susținerile apelantului-inculpat nu sunt fondate și că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie care să fie examinate din oficiu, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului care, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat M. B., împotriva sentinței penale nr.127/02.02.2015 a Judecătoriei Oradea, pe care o menține ca legală și temeinică.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
P. M. R. A.
GREFIER,
P. C.
red. decizie R. A., 26.05.2015
jud. fond R. V.Ș.
tehnored. 5 ex., 26.05.2015, pc
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
