Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 277/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 277/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-04-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

-Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 277/A/2015

Ședința publică din 8 aprilie 2015

Președinte: R. A.

Judecător: P. M.

Grefier: P. C.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de inculpații C. I., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, prev. și ped. de art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, prev. și ped. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, B. M., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, prev. și ped. de art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, prev. și ped. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/_ și B. I. G., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor rpev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2993, prev. și ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, împotriva sentinței penale nr. 300 din 17 iulie 2014 a Tribunalului Bihor.

Se constată că apelurile au fost dezbătute în ședința publică din 17 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru 31 martie 2015, 7 aprilie 2015, iar apoi pentru azi, 8 aprilie 2015, încheierile din data de 17 martie 2015, 7 aprilie 2015 și 8 aprilie 2015 făcând parte integrantă din prezenta.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 300 din 17 iulie 2014, Tribunalul Bihor, în baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui I. și S., născut la 01.07.1986 în Salonta, domiciliat în Sintandrei nr. 446 jud. Bihor, CNP_, pentru comiterea infracțiunii de grup infracțional organizat la o pedeapsa principala de 5 ani închisoare

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012 i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal 1969 pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementara.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunile prev. de art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. II din rechizitoriu) și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. II din rechizitoriu) în infracțiunea prevăzuta de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 27 alin. 1 și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunile prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365.2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal, 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal și art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal.

În baza art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365.2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa principala de 4 ani închisoare .

În baza art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa principala de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b și 35 Cod penal 1969 cu reținerea art. 5 Cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal 1969 pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară, iar în baza art. art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultanta aplicata durata reținerii și arestării preventive din 12.03.2013 până în 12.06.2013.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul B. M., fiul lui C. și F., născut la 22.09.1963 în B., domiciliat în Almasu M. nr. 33 ., CNP_ pentru comiterea infracțiunii de grup infracțional organizat la o pedeapsa principala de 5 ani închisoare.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunile prev. de art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. II din rechizitoriu) și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. II din rechizitoriu) în infracțiunea prevăzuta de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și cu reținerea art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunile prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 27 alin. 1 și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunile prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365.2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal, 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal și art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b și 35 Cod penal 1969 cu reținerea art. 5 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal 1969 pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară, iar în baza art. art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultanta aplicata durata reținerii și arestării preventive din 12.03.2013 până în 18.10.2013.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica a infracțiunii de grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969 în art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 Cod penal, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul Bejusca I. G., fiul lui A. și V., născut la 11.05.1975 în Salard, domiciliat în Oradea . .. 33, CNP_ la o pedeapsa principala de 5 ani închisoar.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 37 lit. b Cod penal 1969 în art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal, text în baza căruia fost condamnat același inculpat la o pedeapsa principala de 1 an 6 luni închisoare.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 37 lit. b Cod penal 1969 în art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal, texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa principala de 4 ani închisoare.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunea prev. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 37 lit. b Cod penal 1969 în art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal, texte în baza cărora a fost condamnat inculpat la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b și 35 Cod penal 1969 cu reținerea art. 5 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal 1969 pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară, iar în baza art. art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultanta aplicata durata reținerii și arestării preventive din 12.03.2013 până în 16.10.2013

În baza art. 404 alin. 4 lit. b Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 s-a constatat ca față de inculpatul C. I. s-a dispus liberarea provizorie pe cauțiune prin decizia penala nr. 462/R/12.06.2013 a Curții de Apel, iar față de inculpații B. M. și Bejusca I. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar prin încheierile din 14 și 17 octombrie 2013

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod de procedură penală au fost obligați în solidar inculpații C. I., B. M. și Bejusca I. G. la plata sumei reprezentând echivalentul în lei a 489.409,56 coroane cehe în favoarea părții civile GE M. B. a.s., cu sediul în P., ./1a sector 4, Republica Ceha și respinge restul pretențiilor ca nedovedite

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod de procedură penală au fost obligați în solidar inculpații C. I., B. M. și Bejusca I. G. la plata sumei reprezentând echivalentul în lei a 68.292,5 coroane cehe în favoarea părții civile R. B. a.s. cu sediul în P. . cod poștal_, Republica Ceha.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod de procedură penală au fost obligați în solidar inculpații C. I., B. M. și Bejusca I. G. la plata sumei reprezentând echivalentul în lei a 3.241,21 coroane cehe în favoarea părții civile C. E. plc. cu sediul în P., ./14 cod poștal 158 02 sector 5, Republica Ceha

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul Bejusca I. G. la plata echivalentului în lei a sumei de 28.817 $ către partea civila A. E., prezentata de L. G. cu domiciliul ales în București, . . .

În baza art. 404 alin. 4 lit. d Cod de procedură penală raportat la art. 112 lit. b Cod penal s-au confiscat de la inculpatul B. M.: 2 bucati dispozitive artizanale din aluminiu destinate copierii PIN-urilor la bancomate, 1 bucata dispozitiv artizanal confecționat din piesele unui telefon mobil și o baterie cu .:GB-S10__ prevăzuta la un capăt cu CIP, 1 bucata dispozitiv artizanal pentru copierea datelor de pe banda magnetica a cardurilor cu denumirea Skimmer, confecționat din material plastic de culoare gri, bunuri asupra cărora a fost instituit sechestrul asigurator prin ordonanța procurorului din 17.06.2013

În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod de procedură penală s-au menținut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanța procurorului din 18.06.2013 (fila 345 vol. I up) asupra sumelor de 400 euro și 374 lei, ordonanța procurorului din 17.04.2013 (fila 300 vol. I up) asupra sumelor de 9600 euro și 468 lei, precum și prin ordonanța procurorului din 17.06.2013

În baza art. 250 alin. 6 Cod de procedură penală s-a respins ca tardivă contestația inculpatului C. I. împotriva măsurii asiguratorii luate prin ordonanța procurorului din 17.04.2013 și ca neîntemeiata cererea aceluiași inculpat de restituire a lucrurilor ridicate cu ocazia percheziției din 12.003.2013

În baza art. 397 alin. 6 raportat la art. 217 Cod de procedură penală s-a dispus ca din cauțiunea în cuantum de 80.000 lei consemnată pe numele inculpatului C. I. și la dispoziția Tribunalului Bihor prin chitanța nr._/1 din 06.06.2013 și recipisa de consemnare nr._/1 din 06.06.2013 emise de CEC B. – Unitatea nr. 2 Oradea sa se achite despăgubirile către părțile civile la plata cărora este obligat inculpatul și cheltuielile judiciare din prezenta cauza

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală au fost obligați fiecare din inculpați la plata sumei de 3.500 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare

S-a dispus ca din fondurile Ministerului Justiției se va vira în favoarea Baroului Bihor onorariile apărătorilor din oficiu.

S-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ - D. S. Teritorial Oradea nr. 53/D/P/2012 din 20.06.2013 au fost trimiși în judecata inculpații C. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal, art. 27 alin. 1 și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, B. M. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal, art. 27 alin. 1 și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și Bejusca I. G. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. art. 7 alin. 1 din L 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b din Cod penal, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal și art. 37 lit. b din Cod penal, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b din Cod penal, art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b din Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, în sarcina inculpaților C. I. și B. M. s-a reținut ca în perioada 27.04._12, în Cehia ar fi deținut aparatură de copiere a datelor de identificare a card-urilor bancare și codului PIN și, prin montarea la un nr. de 7 ATM-uri de dispozitive skimming cu încălcarea măsurilor de securitate ale ATM, ar fi comis infracțiunile contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice și ca în perioada 25.06._12 ar fi deținut 46 card-uri false în vederea punerii în circulație și au retras numerar în cuantum de 560.942,7 coroane cehe - 21.658 euro prin descărcarea instrumentelor de plată electronică fără consimțământul acestora.

În sarcina inculpatului Bejusca I. G. s-a reținut ca, împreuna cu o alta persoana identificata doar sub numele de P., a pus la dispoziția inculpaților C. I. și B. M. aparatură sau dispozitive skimming, pe care aceștia din urmă le-au folosit în perioada 27.04._12, în Cehia și ca în perioada 20-22.05.2012, a deținut în vederea punerii în circulație un nr. de 6 card-uri și pe care le-a transmis lui S. C. E. și Fotă S. pentru a retrage din Olanda numerar în cuantum de 28.717,47 USD prin descărcarea instrumentelor de plată electronică false fără consimțământul titularilor.

De asemenea, în sarcina inculpaților C. I. și B. M. s-a mai reținut ca au inițiat și constituit un grup infracțional organizat specializat în infracțiuni de criminalitate organizată și operațiuni frauduloase cu card-uri bancare, respectiv în sarcina inculpatului Bejusca I. G. ca a sprijinit sub orice formă grupul infracțional organizat condus de inc. C. I., prin oferirea temporară de aparatură tip skimming sau informații confidențiale despre card-urile bancare aparținând unor cetățeni străini.

În cauza s-au constituit părți civile GE M. B. a.s., R. B. a.s. și C. E. plc., toate societăți bancare din Republica Ceha, precum și A. Expres.

Procurorul a instituit pe parcursul urmăririi penale măsuri asiguratorii asupra bunurilor inculpaților C. I. și B. M..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, în data de 11.04.2012, organele de urmărire penala s-au sesizat în dosarul nr. 53/D/P/2012 al D. S. Teritorial Oradea cu privire la împrejurarea ca N. R. M. și Bejusca I. G., precum și alte persoane neidentificate la acea data, se deplasează cu diferite carduri bancare falsificate pe raza județului Bihor efectuând operațiuni frauduloase.

De asemenea, P. de pe lângă Tribunalul Bihor a declinat prin ordonanța nr. 254/P/2012 cauza privind pe Koteles R. Janos, P. C. A., S. S. G. și Bejusca I. G. în care se desfășurau cercetări sub aspectul comiterii de infracțiuni prev. de Legea 365/2002 privind comerțul electronic, cauza conexata de procurorul din cadrul D. Oradea la dosarul nr. 53/D/P/2012.

Ulterior, pe parcursul cercetărilor efectuate, s-a dispus începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiuni vizând comerțul electronic dar și constituirea de grup infracțional organizat față de inculpații C. I., B. M., Bejusca I. G., dar și față de Koteles R. Janos, Leho V. C., G. A., Zlibut G. C., L. M., S. S., S. C. E., F. S. E., O. A. D., C. C. V., N. R. M., S. S. C., B. A., Tursan T., Kurtui M., S. I. Geza, B. V. C., G. I., Kosorinski R., P. F., P. C., S. S., B. V. și G. A., iar informațiile deținute inițial au fost completate cu noi date rezultând din mijloacele de proba administrate – în special convorbiri telefonice purtate de către inculpați, imagini video înregistrate de către ATM-urile băncilor vizate prin activitatea infracționala, declarații de martori și de părți vătămate sau părți civile, ce au permis configurarea unei stări de fapt complexe cu un număr mare de participanți și de acte materiale.

Însa, prin rechizitoriul cu care a fost sesizata instanța, au fost trimiși în judecata doar primele trei persoane dintre cele cercetate și doar pentru o parte a activității infracționale ce a făcut obiectul cercetărilor, cu privire la care s-a apreciat ca urmărirea penala este completa.

În consecința, coroborând conținutul convorbirilor telefonice înregistrate purtate de către inculpați cu imaginile înregistrate de către camerele video amplasate la ATM-urile următoarelor bănci din Republica Ceha - băncilor GE M. B., R. B., V., C. E., cu adresele Politiei Republicii Cehe având ca obiect rezultatul verificărilor efectuate în baza comisiei rogatorii internaționale, cu comunicările autorităților judiciare olandeze, cu procesele–verbale de percheziție, cu planșele foto de examinare criminalistică, cu rapoartele de constatare tehnico-științifica întocmite de către Institutul de Tehnologii Avansate, cu procesele-verbale de constatare, cu rezultatul analizei traficului de internet efectuat de inculpatul Bejusca I. G., cu plângerile părții vătămate V. și a părților civile GE M. B., R. B., C. E., A. E., cu declarațiile de recunoaștere (în parte) a inculpaților C. I. și B. M. a activității infracționale desfășurate pe teritoriul Republicii Cehe, instanța a reținut ca fiind dovedită următoarea stare de fapt:

A. În perioada anterioara datei de 27.04.2012, inculpații B. M. și C. I. au obținut un dispozitiv electronic specific destinat obținerii în mod fraudulos a datelor bancare aparținând clienților ce folosesc ATM-urile bancare. Inculpatul C. I. a recunoscut în declarația sa (fila 215 fond) ca au obținut acest dispozitiv de tip „skimming” însă a susținut că de procurare s-a ocupat inculpatul B. M.. Acesta din urma a declarat (fila 217 fond) ca ar fi obținut dispozitivul de la o persoana a cărei date de identificare nu le cunoaște și pe care a contactat-o în rețeaua internet. Ambii inculpați au negat ca ar fi primit vreun dispozitiv de acest tip de la inculpatul Bejusca I. sau de la vreo alta persoana cercetata în cauza.

Însă, din conținutul convorbirilor telefonice (fila 173 vol. I up) purtate de către inculpatul C. I. cu o persoana identificata doar cu apelativul „P.” reiese ca în data de 19.04.2012 inculpatul C. primește din Republica M. un pachet în care se afla un obiect ce este arătat ulterior mai multor persoane pentru „evaluare”, inclusiv inculpatului B. V. (față de care este disjunsa cauza) căruia îi mai spune ca va merge cu acel obiect în Spania (fila 183 vol. I up). Referitor la aceasta destinație, C. I. a strâns informații și „aia știu ca în Spania multe-s fără … multe-s fără sutien” (fila 184 vol. I up).

S-a remarcat faptul ca despre sosirea acestui „obiect” se interesează mai multe persoane (fila 171 vol. I „mâine dimineața ajunge”, fila 173 „dimineața la 6 o sa ajungă aia”, fila 178 „o venit alea”) și se fac planuri consecutive aceste „sosiri” – „am zis ca o lasam pe săptămâna viitoare” sau „când vrei acum sa pleci la plimbare tu? Săptămâna viitoare … ca au zis ca vreo 70 .. 20 de bete au scos” (fila 181 vol. I up).

Despre natura conținutului pachetului, s-a constatat existenta unor preocupări referitoare la ce știe curierul „da ala știe ce-i acolo în punga?... omul știe tot, deci ai toate acaratele plus două spray-uri. Un spray culoarea și cu lac acolo ti-am luat” (fila 175 vol. I up). Relevante sunt și alte convorbiri purtate intre inculpatul C. I. și expeditorul din Republica M.: „vezi când le ai trebuie sa vorbim la o ședința, ca eu ti-am mai dat-o acolo cu lac și nu era uscat ca s-a lipit de punga aia, sa dai tu, ca eu ti-am pus lac acolo, ti-am pus și vopsea la aripa, știi? … am pus . aripa” și mai departe se repeta în mod ostentativ trimiterea la așa zisa aripa, mai mare (fila 176 vol. I up), „eu zic ca asta-i mai … Ii, na, atâta ca-i mai mărișoara, da’ părerea mea ca asta-i mai ceva … eu zic ca asta, cu asta nu-ti dai seama de nimic, frate” fila 177 vol. I up … „am probat-o la două poligoane și a mers la amândouă … ca de unde de ieșit iese, da’ iese mai greu, daca-i pe dos … da’ nu-i ca aialalta ca nu mai iese” … „ii mai stramt în bot.. și cu ala cu care vreau eu sa merg, de aia ti-am zis atuncia ca ai zis ca ii modelul vechi. Era de ala mai larg în bot … și tu ai zis ca ala-i modelul vechi … ca la alea largi nu mai puteai sa …” (fila 186 vol. I up).

În data de 19.04.2012, a doua zi după sosirea pachetului, inculpatul C. I. îi cere aceleiași persoane din Republica M. printr-un sms „nai keva fara koada sami kumpar keva haine fratelo?” (fila 180 vol. I), iar ulterior se reia discuția și telefonic „ai ceva sa cumpăr și eu niște tricouri fără coada? Iar răspunsul este „nu am frate, nu am nimic, toate sunt blocate. Astea sunt de o ora aici atâta merg frate… nu mănânci friptura . raceste”. Instanța constată ca, în contextul general al acestei cauze, conversația vizează în mod evident cardurile bancare falsificate a căror utilizare este blocata destul de rapid de către unitățile emitente, astfel încât „daca nu mănânci friptura . raceste”!

De altfel, acest limbaj codificat este utilizat în aproape toate convorbirile telefonice înregistrate, puțin elemente fiind în măsura sa reliefeze intelesul exact al acestor discuții fiind necesara o coroborare atenta a ansamblului probator administrat în cauza.

Astfel, pentru determinarea caracterului ilicit al pretinselor activități gastronomice, este deosebit de important a se reține și restul aceleiași convorbiri telefonice în care se mai afirma ca „acolo ar fi bine, dar este plăcinta prea mare frate… daca ar fi plăcinta în trei ar fi mai bine… aici este mare, da, asta este toata treaba. Da’ sunt frate ca acum mulți fug de aici ca au început sa se lovească tare … aia de peste gard … ca au început sa-i ia pe capete, frate. Au arestat vreo cincisprezece până acum” fila 181 vol. I up.

Un alt element de natura sa contureze starea de fapt reala în cauza este împrejurarea ca inculpatul C. I. îi reproșează persoanei din Republica M. după primirea acestui „obiect” ca este defect (fila 187 vol. I up) „pai, nu-mi da afara… nu ti-o da deloc, exact cum era … cum era cu sina când era pe …”. Persoana din M. verifica la rândul sau un dispozitiv echivalent și în discuția telefonica ce urmează arata ca: „am fost puțin cu asta, aici ca … am fost la o cutie și acolo era buna mă, da’ aia venea mai pe mijloc, da’ majoritatea vin spre tavan … este nasolie. Trebuie sa-i tai puțin plafonul de sus… vreo juma de centimetru ca sa fie perfecta și nici nu iți dai seama ca-i acolo. Acum ce sa zic, sa mai aștepți o săptămâna cum ai stat, sa mi-o pui înapoi s-o fac ca lumea sa nu mai meargă numai la…” (fila 187 vol. I up).

Însă, din probele administrate reiese ca cei doi inculpați nu se limitează la aceasta sursă pentru obținerea de dispozitive de tip „skimming” ci apelează și la alte persoane după cum rezulta din convorbirile telefonice interceptate. Astfel, în discuția dintre inculpatul B. M. și C. I., acesta din urma se interesează daca inculpatul Bejusca I. ii poate da „una” (fila 280 vol. I up), iar în discuția ulterioara dintre B. și Bejusca se întreabă „ce inaltime are, cât de lat e și din alea știi tu ce are acolo, ca sa știe, cineva e interesat acuma sa-l vadă cât e de inalt, cât de gros e lemnu’, cu e, știi, ia detalii pe acolo acum, ca vrea sa-l duca la circular, sa-l taie sa facă scandura” – fila 281 vol. I up.

Inculpații C. I. și B. M. au recunoscut în declarațiile date ca în 27.04.2012, s-au aflat în P. unde au montat dispozitivul de tip „skimming” la unele ATM-uri bancare din acest oraș și au obținut ulterior în mod fraudulos date bancare ale clienților băncilor respective. Declarațiile lor se coroborează cu rezultatul comisiei rogatorii dispuse în cauza în cadrul căreia autoritățile judiciare cehe au ridicat înregistrările video de la camerele de supraveghere în care apar cei doi inculpați. Deși în perioada în care dispozitivul a fost aplicat la ATM, patru clienți au accesat bancomatul, nu s-au efectuat retrageri neautorizate de numerar și nici nu s-au efectuat plăti neautorizate din conturile acestor clienți întrucât unitatea bancara a intervenit și a blocat cardurile (vol. II fila 82 up).

De asemenea, inculpații recunosc ca deplasarea din data de 24.04.2012 nu a fost singura la P. pentru a monta dispozitive de obținere a datelor bancare, fără a putea însă preciza numărul lor și data exacta.

Astfel, din convorbirea telefonica din data de 26.04.2012 rezulta ca inculpatul C. I. ii comunica persoanei neidentificată din Republica M. că va pleca din nou „la plimbare” „vezi ca eu mă duc acum seara încolo” fiind atenționat „nu forța nota daca vezi ca-i așa și nu cum trebuie sa fie, zic n-o forța … e păcat ca daca se pierde ala sau ceva … nici bani nu am de altu’” – fila 190 vol. I up.

Pe parcursul zilei de 27.04.2012, între inculpații C. I. și B. M., dar și alta persoana rămasa neidentificata, sunt purtate mai multe discuții referitoare la utilizarea acestor dispozitive: „lasă ușa amu’ așa ca am luat cheile ca …dracu … las-o așa … impachetati amu ce ii de acolo de impachetat și lăsați-le acolo! Hai!” sau „cred ca pune numere de sol. Înțelegi, nu mai luam… Pune numere de alea, știi tu … de sol, … nu merem pe la două, trei frate … Ca se sta după numere de sol … .-o pus, le ia după altul, le pune după altul, nu-i problema” fila 286 vol. I up.

Autoritățile judiciare din Cehia au transmis pozele înregistrate de camera de supraveghere montată pe ATM-ul V. P., . ( fila 1, vol. II up) din care rezultă că în data de 27.04.2012, în intervalul 23:58:38-23:58:49 inculpații C. I. și B. M. au montat aparatura skimming pe bancomat și, așa cum arătam mai sus, inregistrările efectuate de camera de supraveghere se coroborează cu convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpați în această perioadă, dar și cu declarațiile lor de recunoaștere.

În data de 29.04.2012, au loc mai multe convorbiri telefonice între inculpatul C. I. și persoana neidentificată din Republica M. din care rezulta ca primul se deplasează în Republica M. pentru a se întâlni. Însă, așa cum rezulta din mențiunile de pe pașaportul inculpatului B. M. (fila 368 vol. I up), și acesta s-a deplasat în aceeași perioada în Republica M..

La scurt timp, în data de 05.05.2012 la ATM-ul V. P., ., inculpații B. M. și C. I. au montat/demontat aparatură skimming - fără retrageri (au folosit card-ul test nr._ 0000 pentru testarea funcționării și a montării corecte a terminologiei skimming). Nu s-a putut stabilit nr. card-urilor utilizate la bancomat, însă datorită măsurilor restrictive luate de bancă nu s-au efectuat retrageri neautorizate de numerar din conturile clienților.

Autoritățile judiciare din Cehia au transmis fotografiile înregistrate de camera de supraveghere montată pe ATM-ul V. P., . (fila 2-3, vol. II) din care rezultă că în data de 05.05.2012, în intervalul orelor 08:46:11-08:46:38, inculpații C. I. și B. M. au montat aparatura skimming pe bancomat.

În data de 08.06.2012 la ATM-ul GE M. B. din P., inculpații B. M. și C. I. au montat/demontat aparatură skimming și au copiat mai multe card-uri bancare utilizate de clienții acestei bănci, iar de pe un nr. de 3 card-uri de pe care au făcut retrageri neautorizate în Columbia, cauzând un prejudiciu 94.466 coroane cehe - așa cum rezultă din constituirea de parte civila a acestei bănci (fila 98 vol. II up). În aceeași sesizare se mai arata ca în intervalul de circa 5ore în care a fost montată aparatura skimming, bancomatul a fost folosit de 61 clienți. Ulterior, din conturile a trei clienți s-au efectuat retrageri neautorizate după cum urmează:_ - aparținând numitei Mezulianikova M., din care s-au efectuat 4 retrageri din Bogota - Columbia la data de 25.06.2012, în sumă totală de 26.561,45 coroane cehe;_ - aparținând Kazdova Helena, din care s-au efectuat 4 retrageri din Bogota la data de 26.06.2012, în sumă totală de 28.640,18 coroane cehe;_ - aparținând Friedlanerova A. din care s-au efectuat 2 retrageri din Bogota la data de 25.06.2012, în sumă totală de 16.629,78 coroane cehe.

În aceasta privința, inculpații C. I. și B. M. au recunoscut ca au utilizat datele bancare obținute în mod fraudulos pentru a falsifica carduri bancare pe care ulterior le-a utilizat împreuna cu B. M. pentru a retrage numerar de la ATM-uri din Columbia. De asemenea, inculpatul B. M. a recunoscut la rândul sau ca s-a deplasat în Columbia și Ecuador pentru a retrage numerar de la ATM-uri cu ajutorul cardurilor falsificate.

În data de 09.06.2012 la ATM-ul R. B. P., ./21, inculpații B. M. și C. I. au montat/demontat aparatură skimming, folosind card-ul test nr. 4444 5658 **** **** pentru testarea funcționării și a montării corecte a terminologiei skimming și au copiat datele mai multor card-uri bancare utilizate de clienții acestei bănci. Ulterior, de pe un nr. de 5 card-uri au efectuat retrageri neautorizate în Bogota-Columbia, cauzând un prejudiciu de 68.292,50 coroane cehe, așa cum rezultă din plângerea penală a unității bancare (fila 104-106, vol. II up), dar în condițiile în care s-a reușit blocarea altor retrageri frauduloase în valoare de 487.535 coroane. Autoritățile judiciare din Cehia au transmis fotografiile înregistrate de camera de supraveghere montată pe ATM-urile R. B. din P., ./21, respectiv GE M. B. P., .. 115/24 (f. 4-29, vol. II up) din care rezultă că în data de 08.06.2012, în intervalul orar 17:46:41-22:56:48, respectiv în data de 09.06.2012, în intervalul orar 07:17:42-23:34:18, inculpații C. I. și B. M. au montat aparatura skimming la bancomate.

Potrivit procesului-verbal din 22.05.2013, inculpatul B. M., la data de 16.06.2012 a călătorit împreună cu inculpatul C. I. cu avionul până la Bogota-Columbia și s-au reîntors în țară în data de 27.06.2012, perioadă de timp ce corespunde celei în care s-au efectuat retragerile de numerar din conturile titularilor card-urilor copiate.

În data de 21.07.2012 la ATM-ul C. E. din P., .. 115/24, amplasat lângă bancomatul aparținând GE M. B., inculpații B. și C. I. au capturat la ora 16.31.29 card-ul cu nr._ 4002 aparținând numitului Alexey Terenin cu care au făcut retrageri frauduloase din Jamaica în sumă de 3.241,21 coroane cehe - 125,1 euro. Totodată au fost capturate datele altor 4 conturi bancare cu care s-au falsificat carduri pentru efectuarea de retrageri de numerar din Jamaica, retrageri ce însă nu s-au realizat (fila 112 vol. II up).

În data de 21.07.2012 la ATM-ul GE M. B., P., .. 115/24, între orele 07.29-22.24 inculpații B. și C. I. au montat/demontat aparatură skimming și au capturat 22 card-uri bancare cu care au efectuat retrageri frauduloase din Jamaica în perioada 14-18.09.2012, cauzând un prejudiciu efectiv de 150.234 coroane cehe, așa cum rezultă din plângerea unității bancare de la f. 117-119, vol. II.

Declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați se coroborează cu convorbirile telefonice purtate și cu fotografiile înregistrate de camera de supraveghere montată pe ATM-ul GE M. Banck, P., .. 115/24 (fila 30-42, vol. II up) din care rezultă că în data de 21.07.2012, în intervalul orar 08:29:23-23:24:24, inculpații C. I. și B. M. au montat aparatura skimming pe bancomat.

În datele de 24.11.2012 și 08.12.2012 la ATM-ul GE M. Banck, P., .. 115/24, așa cum rezulta din fotografiile efectuate de camera de supraveghere instalata pe ATM-ul GE M. B. din P. .. 115/24, inculpatul B. M. și o alta persoana rămasa necunoscuta au montat/demontat aparatură skimming pentru care au folosit 2 card-uri test_ 2005 și_ 3005, copiind totodată datele bancare a 13 carduri cu care au efectuat retrageri frauduloase din Ecuador în perioada 21-26.12.2012, cauzând un prejudiciu de 244.709 coroane cehe (filele 132-133 și f. 117, vol. II).

De asemenea, fotografiile înregistrate de camera de supraveghere montată pe ATM-ul GE M. Banck, P., .. 115/24 (filele 58-72, vol. II up) dovedesc că în data de 08.12.2012, în intervalul orar 10:27:45-19:30:00, inculpatul B. M. și o persoană rămasa neidentificată au montat aparatura skimming pe bancomatul acestei bănci.

Potrivit procesului-verbal din 22.05.2013 (filele 426-438, vol. I up) în data de 19.12.2012, inculpatul B. M. s-a deplasat cu avionul în Ecuador și s-a reîntors în țară în data de 28.12.2012, perioadă de timp în care s-au efectuat retragerile de numerar din conturile titularilor card-urilor copiate în data de 24.11.2012 și 08.12.2012. Inculpatul B. a recunoscut de altfel deplasarea în Ecuador și retragerile frauduloase de numerar în declarația sa arătând ca a folosit în aceasta tara cardurile „pe care nu le-am putut utiliza în Columbia” (fila 217 fond).

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de grup infracțional ce formează obiectul primei acuzații din rechizitoriu, instanța de fond a reținut că starea de fapt mai sus expusa realizează conținutul constitutiv al acestei infracțiuni în forma constituirii sau aderării – în cazul inculpaților C. și B. și în forma aderării în cazul inculpatului Bejusca I..

Astfel, relațiile stabilite intre cei trei inculpați, la care se adaugă persoana rămasa necunoscuta din Republica M., dar și alte persoane ramase de asemenea necunoscute, reliefează caracterul structurat al grupului, cu existenta unei ierarhii indubitabile, în cadrul căreia relațiile de subordonare sunt evidente.

S-a remarcat în acest sens convorbirea purtata intre inculpatul persoana din Republica M. și inculpatul C. I. din data de 22.04.2012 în care atunci când primul ii conferă calitatea de „sef”, C. I. releva existenta unui sef mai mare (fila 183 vol. I up): „ești ala mare … Io zic ca ești ala mare” și răspunsul: „Nu frate! Ala mare-mare. Înțelegi?”. În aceeași convorbire, se mai arata ca dispozițiile sefului cel mare nu se contesta: „Și când a dat telefon și s-a dat comanda …”. De altfel, legăturile dintre cei trei inculpați și alte persoane în legătura cu infracțiunile suspuse judecații în prezenta cauza este dovedita și de celelalte convorbiri telefonice din care reiese ca se solicita sfatul altor persoane asupra dispozitivelor utilizate, asupra zonelor în care se poate acționa cu cardurile frauduloase, ca sursele de obținere a dispozitivelor frauduloase sunt diversificate, inculpații nelimitându-se la cele furnizate de către persoana din Republica M. sau de către inculpatul Bejusca I. G. (fila 182 vol. I up).

Alte elemente ce caracterizează natura acestui grup infracțional este durata relativ mare pe care s-a întins, repartizarea sarcinilor între membri și specializarea lor pe un anumit fragment din ansamblul acțiunilor, aria geografica pe care s-a desfășurat activitatea – spațiul ex sovietic, România, Cehia și tari din America de Sud.

Împrejurarea ca ansamblul probator administrat în cauza nu permite identificarea tuturor membrilor grupului infracțional nu are relevanta în stabilirea răspunderii penale a inculpaților din prezenta cauza câtă vreme sunt dovedite apartenența lor la acest grup, coordonarea dintre ei, structura organizatorica, etc.

Ca atare, instanța a reținut ca fapta inculpaților C. I. și B. M. de a constitui grupul infracțional organizat mai sus descris întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 Cod penal. De asemenea, acțiunile inculpatului Bejusca I. de sprijinire a acestui grup prin furnizarea de echipamente specifice realizează elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni.

S-a reținut că fapta inculpaților C. I. și B. M. care, în perioada 27.04._12, au deținut aparatură de copiere a datelor de identificare a card-urilor bancare și codului PIN, au montat la un nr. de 7 ATM-uri dispozitive skimming cu încălcarea măsurilor de securitate ale ATM, iar în perioada 25.06._12 au deținut 46 card-uri falsificate cu datele obținute anterior în mod fraudulos în vederea punerii în circulație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, astfel încât, în baza art. 386 Cod de procedură penală, ținând cont și de decizia nr. 15/2013 pronunțata de ICCJ în recurs în interesul legii, s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunile prev. de art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. II din rechizitoriu) și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de mai sus.

Ținând cont de aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța a reținut ca fapta inculpaților C. I. și B. M. de a deține în perioada 25.06._12 46 carduri false în vederea punerii în circulație și de a retrage numerar în cuantum de 560.942,7 coroane cehe, echivalentul a 21.658 euro, prin descărcarea instrumentelor de plată electronică fără consimțământul titularilor realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365.2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal și art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, sens în care se va schimba încadrarea juridica stabilita prin rechizitoriu din infracțiunile prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 27 alin. 1 și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969.

S-a reținut că fapta inculpatului Bejusca I. de a pune la dispoziția inculpaților C. I. și B. M. aparatură sau dispozitive skimming, pe care aceștia din urmă le-au folosit în perioada 27.04._12, în Cehia, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu mențiunea ca va fi înlăturata starea de recidiva reținuta prin rechizitoriu. În aceasta privința, instanța reține ca data începerii comiterii infracțiunilor nu este stabilita în mod cert fiind indicata chiar și în rechizitoriu ca anterior datei de 27.04.2012. Este adevărat ca intre inculpat sunt purtate discuții referitor la procurarea dispozitivului electronic încă din data de 18.04.2012, nu exista probe care sa dovedească fără dubiu ca acțiunile infracționale au fost inițiate din luna martie 2012, data la care termenul de reabilitare nu era încă împlinit. Ca atare, acest dubiu cu privire la data începerii activității infracționale ii va profita inculpatului urmând a fi înlăturata starea de recidiva post executorie.

S-a arătat că cercetările penale în prezenta cauza au vizat și operațiuni frauduloase cu carduri bancare pe teritoriul Olandei desfășurate de către persoane față de care cauza a fost disjunsa. În cadrul acestor cercetări s-a procedat la compararea datelor cardurilor falsificate comunicate de către autoritățile judiciare olandeze cu datele revelate de pe sistemele informatice deținute de către inculpatul Bejusca I. G. reliefându-se identitatea de date pentru un număr de 6 carduri bancare:_ emis pe numele de Sanford Brotman, cu care s-au efectuat un nr. de 27 de operațiuni frauduloase constând în achiziție de bunuri de la diferiți comercianți din Amsterdam și Alkmaar, pentru suma de 24.059,54 USD;_ emis pe numele de M. Garcia cu care s-au efectuat un nr. de 2 de operațiuni constând în achiziție de bunuri de la diferiți comercianți din Amsterdam, pentru suma de 639 USD;_ emis pe numele de D. Gomez, pentru suma de 526,62 USD;_ emis pe numele de Raffaele Nardiello, pentru suma de 1.358,38 USD;_ emis pe numele de Canio Pavone, pentru suma de 747,93 USD;_ emis pe numele de Maury Cedeno, cauzând un prejudiciu de 1.386 USD.

Din conținutul comisiei rogatorii întocmite de către autoritățile judiciare olandeze rezulta că persoanele care au folosit card-urile falsificate Olanda sunt S. C. E., Fotă S., Turșan T., O. A., B. A. (f. 31-39, 167, vol. I up).

Inculpatul Bejusca I. nu a contestat cele de mai sus și a recunoscut în declarația data în cursul urmăririi penale ca „la începutul anului 2012, împreuna cu mai multe persoane, respectiv B. V. C., S. C., C. C. și alții, am hotărât sa încercam unii dintre noi sa obținem date de identificare a cardurilor, alții sa le transmită mai departe, acest lucru practic făcându-l eu, iar alții sa falsifice cardurile cu datele astfel obținute prin skimming. Recunosc ca eu am cumpărat astfel de date de identificare a cardurilor de la mai multe persoane inclusiv din Rusia, îmi erau trimise pe email, iar activitatea mea se reducea la achitarea acestor date pentru ca apoi sa le transmit mai departe, de exemplu, lui C. C.… am trimis aproximativ 200 – 300 de asemenea date de identificare a cardurilor, atât prin email, cât și prin yahoo messenger, în timpul conversațiilor și am câștigat aproximativ 800 euro din toata afacerea. Nu-mi amintesc sa fi trimis și altor persoane date de identificare a cardurilor, respectiv lui S. C. sau G. L.” (fila 519 vol. I up), declarație pe care a reiterat-o și cu prilejul audierii sale în cadrul judecării propunerii de arestare preventiva (fila 523 vol. I up).

În cursul judecații, inculpatul Bejusca și-a modificat parțial poziția susținând ca „am transmis lui S. C. prin e-mail un fișier conținând anumite date pe care l-am descărcat de pe internet. Precizez ca acel fișier l-am descărcat fără sa știu ce anume conținea, l-am trimis lui S. la cererea unui băiat din Iosia pe care nu știu cum îl cheamă, care m-a întrebat daca nu am ceva numere pe care sa le trimit lui S.. Tot acel baiat mi-a dat și adresa de e-mail al lui S.. Pe S. îl cunoșteam doar din auzite dar nu am avut nicio legătura cu el, iar pe F. S. nu-l cunoșteam, acestuia din urma nu i-am transmis nici un fișier. … nu am vizualizat fisierul descărcat de pe internet, am văzut ca sunt ceva date, dar nu mi-am dat seama despre ce este vorba. Pe băiatul din Iosia nu l-am văzut niciodată înainte până sa am întâlnesc cu el și nici după aceea, nu am primit nici un ban nici de la băiatul din Iosia și nici de la S. C.. Arat ca eu nu am avut nici un beneficiu din acestea, nu am fost în Olanda și nici nu am avut vreo tangenta cu aceste fapte.”

Cu ocazia percheziției efectuate la inculpatul Bejusca I. au fost identificate și ridicate mai multe dispozitive electronice: laptop marca Acer Aspire One, tableta Go Clever, telefon Nokia, Memory Stick, cititor de card cu inscriptia A., card de memorie, precum și patru carduri ING și un card de culoare alba fără inscriptii în care este incorporat un microcip (fila 501 și 157 vol. I up).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifica întocmit de Institutul de Tehnologii Avansate (fila 415 vol. I up) dispozitivul A. are funcția de vizualizare a soldului cardului bancar ce se introduce în fanta acestuia, iar în urma folosirii acestui dispozitiv asupra cardului alb ridicat de la inculpatul Bejusca I. a fost obținuta informația „3744.8”. De asemenea, pe tableta marca Goclever ridicata de la inculpat a fost identificat un fișier reprezentând manualul de utilizare a unui dispozitiv portabil de citire a informațiilor de pe benzile magnetice ale cardurilor.

S-a constatat că, deși inculpatul Bejusca I. recunoaște doar activitatea de procurare și transmitere de date carduri bancare, pretinzând ca a avut un rol intermediar cei care obțineau efectiv datele respective și cei care falsificau cardurile inscripționându-le cu datele furnizate de către el, dispozitivul mai sus infirma aceste susțineri, câtă vreme acest dispozitiv era destinat tocmai verificării soldurilor cardurilor după falsificare. În sprijinul acestei concluzii vine inclusiv deținerea de către același inculpat a cardului alb fără inscripții.

Ca atare, instanța a reținut ca faptele inculpatului Bejusca I. de a fi deținut carduri falsificate, în perioada 20-22.05.2012, în vederea punerii în circulație, precum și date obținute fraudulos pe care le-a pus la dispoziția grupului din care făceau parte S. C. E. și Fotă S. pentru a retrage din Olanda numerar în cuantum de 28.717,47 USD prin descărcarea instrumentelor de plată electronică false fără consimțământul titularilor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, cu înlăturarea stării de recidiva reținute prin rechizitoriu și cu mențiunea ca încadrarea juridica data infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin rechizitoriu va fi schimbata în cea de mai sus din art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002.

Sub aspectul succesiunii legii penale în timp, instanța de fond a reținut ca infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu limitele de pedeapsa de la 5 la 20 ani închisoare se regăsește în art. 367 alin. 2 din noul Cod penal cu limitele de pedeapsa de la 3 al 10 ani, infracțiunea prev. de art. 46 alin. 2 din Legea 161/2003 cu limitele de pedeapsa de la 1 la 6 ani se regăsește în noul Cod penal în art. 314 cu limitele de pedeapsa de la 2 la 7 ani, infracțiunea prev. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 cu limitele de la 1 la 12 ani se regăsește în art. 250 alin. 1 cu limitele de la 2 la 7 ani, infracțiunea prev. de art. 42 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 cu limitele de la 3 la 12 ani se regăsește în art. 360 din noul Cod penal cu limitele de la 2 la 7 ani, iar infracțiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu limitele de pedeapsa de la 3 al 12 ani se regăsește în art. 313 din noul Cod penal cu limitele de la 3 la 10 ani închisoare. Se constată așadar ca minimul special este mai scăzut în cazul unora dintre infracțiunile din legea veche și mai mare sau egal în cazul altora. Aceeași situație este identificata și referitor la maximul special.

Pentru a putea stabili legea penala mai favorabila, instanța de fond a procedat în primul rând la individualizarea cuantumului pedepselor ce ar trebui aplicate inculpaților și a reținut că, din perspectiva criteriilor de individualizare, cele prevăzute de legea veche se regăsesc în fapt și în noul Cod penal, astfel ca vor fi avute în vedere modul, mijloacele de comitere a infracțiunilor, scopul urmărit de către inculpați prin comitere, celelalte împrejurări concrete în care au fost săvârșite, gravitatea urmărilor, persoana și conduita inculpaților. Astfel, s-a dat relevanta complexității deosebite a acțiunii infracționale ce s-a desfășurat pe o durata de timp relativ mare, pe o arie geografica remarcabila, cu efectuarea unor cheltuieli substanțiale mai înainte de obținerea produsului infracțiunilor (inculpații au investit sume importante în dispozitivele electronice, în soft-urile necesare, în deplasările în Cehia, în deplasările în America de Sud până sa intre în posesia vreunei sume de bani din utilizarea frauduloasa a cardurilor). S-a avut în vedere ca scopul urmărit de către inculpați, obținerea de venituri în acest fel fiind modul în care aceștia au înțeles să își procure cele necesare traiului. De asemenea, s-a arătat că trebuia dată relevanța cuvenita și prejudiciilor cauzate care s-au ridicat la sume consistente cu efecte evident negative și pentru persoanele fizice titulare ale conturilor (menționam ca deși băncile au suportat până în prezent consecințele faptelor inculpaților, la un moment dat inițial, temporar, persoanele titulare ale conturilor s-au aflat în situația de a nu beneficia de banii pe care ar fi trebuit sa ii aibă în conturi). În ce privește persoana inculpaților, s-au remarcat antecedentele penale ale inculpaților B. M. și Bejusca I., atitudinea lor de recunoaștere parțiala a comiterii infracțiunilor, poziția oscilanta în declarațiile date (inculpatul Bejusca, după ce a indicat cu amănunte inclusiv sumele obținute din traficarea datelor cardurilor bancare, persoanele de la care și la care a livrat aceste date, revine în fața instanței și contesta aceste aspecte). De asemenea, din conținutul convorbirilor telefonice înregistrate, instanța a reținut că inculpații sunt pe deplin integrați într-un mediu infracțional alcătuit dintr-un mare număr de persoane cu care păstrează legătura, se interesează de noile „tendințe” infracționale, se sfătuiesc reciproc, se ajuta cu informații, elemente ce configurează, alături de celelalte aspecte mai sus expuse, o gravitate deosebita a infracțiunilor și o periculozitate semnificativa a inculpaților.

Or, ținând cont de limitele de pedeapsa prevăzute în legea veche și cea noua, de împrejurarea ca pedepsele nu vor fi orientate spre maximul special, dar mai ales de împrejurarea ca aplicarea concursului de infracțiuni din noul Cod penal ar conduce la stabilirea unei rezultante mult mai mari decât în cazul legii penale vechi, instanța a constatat că, în aplicarea legii penale mai favorabile se impune a fi avute în vedere dispozițiile legii penale vechi.

Față de cele de mai sus, în baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. I. pentru comiterea infracțiunii de grup infracțional organizat la o pedeapsa principala de 5 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal a fost condamnat pe același inculpat la o pedeapsa principala de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b și 35 Cod penal 1969 cu reținerea art. 5 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal 1969 pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară, iar în baza art. art. 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultanta aplicata durata reținerii și arestării preventive din 12.03.2013 până în 12.06.2013.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat pe inculpatul B. M. pentru comiterea infracțiunii de grup infracțional organizat la o pedeapsa principala de 5 ani închisoare.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunile prev. de art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. II din rechizitoriu) și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. II din rechizitoriu) în infracțiunea prevăzuta de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și cu reținerea art. 5 Cod penal la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012 i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal 1969 pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementara.

În baza art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal îl va condamna pe același inculpat l ao pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal îl a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa principala de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b și 35 Cod penal 1969 cu reținerea art. 5 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal 1969 pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară, iar în baza art. art. 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultanta aplicata durata reținerii și arestării preventive din 12.03.2013 până în 18.10.2013.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica a infracțiunii de grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969 în art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 Cod penal, texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul Bejusca I. G. la o pedeapsa principala de 5 ani închisoare.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 37 lit. b Cod penal 1969 în art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal, texte în baza cărora a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa principala de 1 an 6 luni închisoare.

În baza art. 386 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunea prev. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 37 lit. b Cod penal 1969 în art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și cu reținerea art. 5 Cod penal, texte în baza a fost condamnat inculpat la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b și 35 Cod penal 1969 cu reținerea art. 5 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal 1969 pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară, iar în baza art. art. 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultanta aplicata durata reținerii și arestării preventive din 12.03.2013 până în 16.10.2013.

S-a constat ca față de inculpatul inculpatul C. I. s-a dispus liberarea provizorie pe cauțiune prin decizia penala nr. 462/R/12.06.2013 a Curții de Apel, iar față de inculpații B. M. și Bejusca I. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar prin încheierile din 14 și 17 octombrie 2013 ale Tribunalului Bihor.

Ulterior, prin încheierea din data de 29.04.2014, în baza art. 241 Cod de procedură penală au fost respinse cererile inculpaților Bejusca I. G., B. M. și C. I. de constatare a încetării liberării provizorii sub control judiciar, respectiv de liberare provizorie pe cauțiune ca nefondate reținându-se ca liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune fiind o măsura preventiva subzista, potrivit art. 16 din Legea nr. 255/2013, pe durata pe care a fost dispusa, adică până la finalizarea procesului penal, în măsura în care nu se va aprecia pe parcursul judecații ca se impune luarea unei alte măsuri preventive prevăzuta de noul Cod de procedură penală. Dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 invocate în apărare de către inculpați nu sunt incidente în cauza câtă vreme acestea vizează măsura preventiva a obligării de a nu părăsi localitatea sau tara prev. de art. 136 alin. 1 lit. b și c Cod de procedură penală 1969. Or, în condițiile în care art. 16 din Legea nr. 255/2013 reglementează excepțiile de la principiul aplicării imediate a dispozițiilor procesual penale, excepțiile fiind de stricata interpretare, nu este permisa interpretarea prin analogie cu situația obligării de a nu părăsi tara sau localitatea. S-a mai arătat ca instituția controlului judiciar reglementata de art. 160² din Cod de procedură penală 1969 a avut un caracter mixt, fiind o măsura preventiva neprivativa de libertate, dar cu un conținut restrictiv, accesorie măsurii arestării preventive. Liberarea provizorie presupunea ca și condiție sine qua non preexistenta măsurii arestării preventive. De altfel, ICCJ a arătat în decizia nr. 17/17.10.2011 pronunțata în cadrul unui recurs în interesul legii ca “din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale ce reglementează instituția juridică a liberării provizorii se reține că o condiție esențială și prealabilă formulării unei cereri de liberare provizorie, care reiese implicit din conținutul normelor în materie, o constituie preexistența măsurii arestării preventive legal luată (sau, după caz, prelungită ori menținută) față de învinuit sau inculpat”. În considerentele aceleiași decizii s-a subliniat ca „liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate” si ca “cu ocazia examenului de temeinicie al unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune trebuie sa se verifice in prealabil dacă subzistă temeiurile care au impus arestarea preventivă ori că acestea s-au modificat, total sau parțial, iar în situația în care ar constata că nu mai subzistă temeiurile care au impus arestarea preventivă, se va dispune revocarea arestării preventive, iar nu liberare provizorie”.

Aceasta încheiere a rămas definitiva prin respingerea de către Curtea de Apel Oradea a contestațiilor declarate de inculpați.

Or, în raport de aceste considerente și, în special, de calificarea data de Înalta Curte de Casație și Justiție naturii liberării provizorii ca fiind o măsura procesuala alternativa la masurile privative de libertate, instanța de fond nu a considerat întemeiat să dea efect art. 399 din noul Cod de procedură penală ce impune obligația pronunțării asupra menținerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal. Ca atare, Tribunalul, în baza art. 404 alin. 4 lit. b Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 a constatat ca față de inculpatul C. I. s-a dispus liberarea provizorie pe cauțiune prin decizia penala nr. 462/R/12.06.2013 a Curții de Apel, iar față de inculpații B. M. și Bejusca I. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar prin încheierile din 14 și 17 octombrie 2013.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și, în baza art. 397 raportat la art. 25 Cod de procedură penală au fost obligați în solidar inculpații C. I., B. M. și Bejusca I. G. la plata sumei reprezentând echivalentul în lei a 489.409,56 coroane cehe în favoarea părții civile GE M. B. a.s., cu sediul în P., ./1a sector 4, Republica Ceha și va respinge restul pretențiilor reprezentând daune morale ca nedovedite.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod de procedură penală au fost obligați în solidar pe inculpații C. I., B. M. și Bejusca I. G. la plata sumei reprezentând echivalentul în lei a 68.292,5 coroane cehe în favoarea părții civile R. B. a.s. cu sediul în P. . cod poștal_, Republica Ceha.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod de procedură penală va obliga în solidar pe inculpații C. I., B. M. și Bejusca I. G. la plata sumei reprezentând echivalentul în lei a 3.241,21 coroane cehe în favoarea părții civile C. E. plc. cu sediul în P., ./14 cod poștal 158 02 sector 5, Republica Ceha.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul Bejusca I. G. la plata echivalentului în lei a sumei de 28.817 dolari USA către partea civila A. E., prezentata de L. G. cu domiciliul ales în București, . . ., reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin utilizarea frauduloasa a cardurilor falsificate în Olanda.

În condițiile în care noua reglementare procesual penala a instituit începând cu data de 01.02.2014 un termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de laure a măsurii asiguratorii sau de la data aducerii al îndeplinire a acesteia, contestația inculpatului C. I. din data de 10.06.2014 a fost respinsă ca și tardivă, iar cererea aceluiași inculpat de restituire a lucrurilor ridicate cu ocazia percheziției din 12.02.2013 a fost respinsă ca neîntemeiata în raport de dispozițiile art. 255 Cod de procedură penală.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apel inculpații C. I., B. M. și B. I. G..

Inculpații C. I. și B. M. au solicitat să se dispună achitarea lor de sub învinuirea comiterii infracțiunii de constituire/aderare la grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și, cu privire la celelalte infracțiuni să se rețină în favoarea lor circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c Cod penal 1969, să se reducă pedepsele și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării acestora.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire/aderare la grup infracțional organizat, s-a susținut că și prin actul de sesizare a instanței s-a reținut existența a două grupuri infracționale, iar în cazul unui dintre ele, că din acesta ar fi făcut parte cei doi inculpați apelanți și un cetățean moldovean, cu care s-a discutat la telefon or, nu se poate accepta că aceștia ar fi constituit un grup infracțional organizat. Referitor la celelalte infracțiuni s-a cerut să se țină seama de faptul că inculpații au recunoscut comiterea faptelor și au avut un comportament sincer.

Inculpatul Bejușcă I. G. a solicitat să se dispună achitarea sa atât de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și a celor prev. și ped. de art. 24 din Legea nr. 365/2002 și prev. și ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În ceea ce privește infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, s-a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar în ceea ce privește infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, că aceasta a fost reținută doar pe baza datelor rezultate în urma perchezițiilor și că dispozitivul A. este în fapt un dispozitiv în care se montează o casetă pentru jocuri. Referitor la infracțiunea de punere în circulație de instrumente de plată falsificate s-a arătat că aceasta a fost reținută în sarcina inculpatului doar datorită faptului că la domiciliul său au fost identificate patru carduri, împrejurare care este irelevantă câtă vreme deținerea acestora este legală.

S-a cerut ca pentru infracțiunea de transmitere neautorizată de date de identificare către o altă persoană să i se aplice inculpatului orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel cum va fi redus în cazul în care D. – S. Teritorial Oradea, va confirma că inculpatul beneficiază de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și să se dispună suspendarea executării acesteia.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea va constata că aceasta este temeinică și legală, iar apelurile declarate de inculpați sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.

Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților apelanți pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, care se coroborează parțial cu declarațiile date în fața instanței de fond de inculpații C. I. (filele 215-216) și B. M. (fila 217) și de inculpatul Bejușcă I. G. în faza de urmărire penală (filele 509-510 – vol. I al dosarului de urmărire penală) rezultă că organele judiciare s-au sesizat, în cursul anului 2012, cu privire la faptul că mai mulți cetățeni români din Oradea și județul Bihor au fost depistați în țări ca Cehia, Olanda, Ungaria și Germani, desfășurând activități de skimming, respectiv de montare de aparatură artizanală de copiere a datelor de identitate a cardurilor folosite la ATM-uri de clienții diferitelor bănci din Cehia, Olanda, Ungaria și Germania, precum și activități de retragere de numerar sau achiziționări de bunuri de la societăți comerciale prin folosirea unor carduri contrafăcute.

În data de 11 aprilie 2012, BCCO Oradea s-a sesizat din oficiu cu privire la desfășurarea unor activități de criminalitate informatică și infracțiuni de comerț electronic de către N. R. M., Bejușcă I. G. și alte persoane.

Ca urmare, în cauză s-au efectuat activități operative de interceptare, ascultare și înregistrare a convorbirilor purtate de persoanele suspecte, activități în urma cărora au fost identificate două grupări infracționale distincte din Oradea, specializate în criminalitate organizată și infracțiuni la regimul comerțului electronic, respectiv gruparea condusă de S. C. E. și o a doua grupare, condusă de inculpatul C. I., din care au făcut parte inculpatul B. M., P. – o persoană neidentificată, din Republica M., B. V. C. și Kurtui M., constatându-se totodată că inculpatul Bejușcă I. G. a sprijinit ambele grupări infracționale și că unii dintre membrii acestor grupări au efectuat schimburi de aparatură de tip skimming și informații legate de datele de identificare ale cadrurilor ce urmau a fi falsificate.

Grupul infracțional organizat condus de inculpatul S. C. E. a acționat pe teritoriul Olandei, în timp ce grupul condus de inculpatul C. I. a acționat pe teritoriul Cehiei, Ungariei, Germaniei, considerent pentru care s-a solicitat ajutorul autorităților judiciare din Cehia, Olanda, Ungaria, Germania și Republica M. și cum primele care au răspuns solicitărilor de efectuare a comisiilor rogatorii au fost autoritățile judiciare din Cehia, din actele efectuate de acestea rezultând participația membrilor grupului condus de inculpatul C. I. la activitățile de skimming și la retragerile frauduloase cu carduri din Columbia și Ecuador, s-a întocmit rechizitoriu cu privire la activitatea infracțională a acestei grupări pe teritoriul Cehiei și s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește grupul infracțional condus de S. C., precum și a activității grupării conduse de C. I. pe teritoriul Ungariei și Germaniei.

Se mai impune precizarea că în cauză s-a dispus disjungerea și față de doi dintre membrii grupului condus de inculpatul C. I., respectiv față de inculpatul B. V. C., care la acea dată avea faceri judiciare în Spania și față de care se dispuse măsura obligării de a nu părăsi această țară și a numitului P., persoana neidentificată din Republica M..

Instanța de fond a reținut în mod corect că, din înregistrările video efectuate la ATM-urile din P. – Cehia și din convorbirile telefonice purtate de membrii grupului, rezultă în mod evident că liderul grupării a fost inculpatul C. I., acesta fiind cel care a coordonat activitatea celorlalți membri ai grupului. Astfel, acesta este cel care stabilea data deplasărilor în Cehia în vederea efectuării operațiunilor de skimming ca și data deplasărilor în Ecuador sau Columbia, în vederea efectuării de retrageri frauduloase cu cadrurile falsificate.

Aparatura skimming a fost procurată de inculpatul B. M. și de cetățeanul moldovean P., precum și de inculpatul Bejușcă I. G., care a pus-o inclusiv la dispoziția membrilor grupului condus de inculpatul C. I. (filele 277-296 din vol. I al dosarului de urmărire penală), iar inculpatul B. V. C., față de care s-a dispus disjungerea cauzei, furniza informații despre funcționarea tehnică a aparaturii de skimming. între aceștia având loc peste 330 de convorbiri telefonice, așa cum rezultă din harta relațională aflată la fila 24 din vol. I al dosarului de urmărire penală.

Din răspunsurile comunicate de autoritățile judiciare cehe rezultă că în Cehia, în perioada 27 aprilie 2012-8 decembrie 2012 au fost efectuate de către inculpații C. I., B. M. și un autor necunoscut un număr de 7 operațiuni, producându-se un prejudiciu de 557.701,5 coroane cehe (21., prin montarea/demontarea de aparatură de skimming pe 7 ATM-uri aparținând Volsbank P., ATM GE Many B. P., R. B. P., GE M. B. P. și retragerea neautorizată cu cardurile din Columbia și Ecuador a unor sume de bani (filele 164-167 din vol. I al dosarului de urmărire penală).

De asemenea, din procesul-verbal din 22 mai 2013 (fila 426 din vol. I al dosarului de urmărire penală), rezultă că inculpatul B. M. au călătorit în 16 iunie 2012 cu avionul până în Bogota, Columbia, întorcându-se în țară în 27 iunie 2012, perioada de timp în care aceștia s-au aflat în capitala statului sud-american corespunzând celei în care s-au efectuat retragerile de numerar din conturile titularilor cardurilor copiate. Din același proces-verbal rezultă că în data 9 decembrie 2012 inculpatul B. M. s-a deplasat cu avionul în Ecuador și s-a reîntors în țară în 28 decembrie 2012, perioadă de timp care corespunde cu retragerile de numerar din conturile titularilor cardurilor copiate în 24 noiembrie 2012 și 8 decembrie 2012. Retrageri frauduloase cu ajutorul cardurilor copiate s-au făcut și într-o altă țară sud-americană, respectiv în Jamaica.

În raport de cele mai sus arătate, curtea va reține că în mod corect instanța de fond, ținând seama și decizia în interesul legii nr. 15/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, în mod corect a reținut că fapta inculpaților C. I. și B. M. care, în perioada 27 aprilie 2012 – 8 decembrie 2012, au deținut aparatură de copiere a datelor de identificare a cadrurilor bancare, a codurilor PIN, au montat la un număr de 7 ATM-uri dispozitive skimming cu încălcarea măsurilor de securitate ale ATM, iar în perioada 25 iunie 2012 – 25 decembrie 2012 au deținut 46 carduri falsificate cu datele obținute anterior în mod fraudulos în vederea punerii în circulație întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal. De asemenea, corect s-a reținut că fapta acelorași inculpați de a deține, în perioada 25 iunie 2012 – 25 decembrie 2012 un număr de 46 carduri bancare false în vedere punerii în circulație și de a retrage numerar în cuantum de 560.942,7 coroane cehe prin descărcare instrumentelor de plată electronică fără consimțământul titularilor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, prev. și ped. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, prev. și ped. de art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal.

Totodată, corect s-a reținut că fapta inculpatului Bejușcă I. G. de la pune la dispoziție inculpaților C. I. și B. M. aparatură sau dispozitive skimming, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, justificat prima instanță înlăturând starea de recidivă, ținându-se seama de faptul că activitatea infracțională cu privire la faptele deduse judecății în prezenta cauză nu a putut fi stabilită cu exactitate, condiții în care s-a reținut ca dată a începerii cea din 27 aprilie 2012, când s-au montat de către inculpații C. I. și B. M. primele dispozitive de skimming pe ATM-urile din Cehia.

În ceea ce-l privește pe acest inculpat, din datele comunicate de autoritățile olandeze cu privire la activitatea infracțională a grupării conduse de S. C. E. rezultă că datele de identificare ale celor 6 carduri bancare emise de A. E. au fost procurate de inculpatul Bejușcă I. G. care le-a și falsificat, deținând aparatură în acest sens și pe care le-a plasat membrilor acestei grupări. Mai mult de atât, datele de identificare ale celor 6 carduri bancare au fost găsite stocate în sistemele informatice deținute de inculpat care, de altfel a recunoscut că a primit că le-a primit pe adresa de email de la un utilizator din Olanda.

La percheziția domiciliară (filele 501-504 din vol. I al dosarului de urmărire penală) la domiciliul inculpatului Bejușcă I. G. s-au găsit un număr de 4 carduri, dintre care 2 prezintă date copiate de pe alte caduri bancare aparținând altor persoane, informațiile referitoare la datele de identificare a codului PIN și a contului bancar fiindu-i furnizate, potrivit celor declarate de inculpat, de către inculpații B. V. C. și C. C..

Tot cu ocazia percheziției domiciliare, de la domiciliul inculpatului Bejușcă I. G. au fost ridicate mai multe dispozitive electronice, respectiv un laptop marca Acer, Aspire One, tableta Go Clever, un telefon Nokia, un Memory Stick, un cititor de card cu inscripția A. și un card de memorie.

Contrar susținerii apărării, dispozitivul A. are, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul de Tehnologii Avansate funcția de vizualizare a soldului cardului bancar ce se introduce în fanta acestuia, iar în urma folosirii acestui dispozitiv asupra unuia dintre cardurile ridicate de la inculpat, respectiv a cardului alb, a fost obținută informația „3744.8” (filele 414-425 din vol. I al dosarului de urmărire penală). De asemenea, pe tableta marca Goclever, a fost identificat un fișierul msvr007oem user manual.pdf, reprezentând manualul de utilizare al unui dispozitiv portabil de citire a informațiilor de pe benzile magnetice ale cadrurilor.

În raport de cele mai sus arătate, în mod corect instanța de fond a reținut că faptele inculpatului Bejușcă I. G. de a fi deținut carduri falsificate, în vederea punerii în circulație, precum și date de identificare obținute fraudulos pe care le-a pus la dispoziția grupului condus de inculpatul S. C. E. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de instrumente de plată falsificate în vederea punerii lor în circulație, prev. și ped. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare fictive, prev. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reținută în sarcina celor trei inculpați, curtea apreciază că în cauză, contrar susținerilor apărării, suntem în prezența unui grup infracțional organizat, condus de inculpatul C. I., din care au făcut parte inculpatul B. M., inculpatul B. V. și cetățeanul moldovean P., față de care, așa cum s-a arătat mai sus, s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei, grup la care a aderat și pe care l-a sprijinit inculpatul Bejușcă I. G. prin punerea la dispoziție a aparaturii skimming.

Pedepsele ce le-au fost aplicate inculpaților de instanța de fond au fost just individualizate și nu se impune nici reducerea acestora și nici schimbarea modalității de executare, având în vedere amploarea activității infracționale, aria geografică vastă pe care s-a desfășurat aceasta, valoarea mare a prejudiciului, precum și împrejurarea că inculpații, integrați într-un mediul infracțional au înțeles să-și procure existența prin comiterea infracțiunilor de acest gen. Nu se poate omite nici faptul că inculpații au antecedente penale (filele 448, 567 volumul I dosar urmărire penală).

În ceea ce-l privește pe inculpatul Bejușcă I. G., este adevărat că, așa cum rezultă din adresele din 19 ianuarie 2015 și din 25 martie 2015 (filele 89 și 169 din dosarul acestei curți de apel), acesta a contribuit la completarea probațiunii față de mai mulți inculpați în dosarul nr. 111/D/P/2013 al D. – S. Teritorial Oradea, dar s-a apreciat că nici în acest dosar și nici în cel cu nr. 40/D/P/2015 nu poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Ținând seama de cele mai sus arătate, curtea apreciază că cererile inculpaților de a se dispune achitarea lor de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu poate fi primită, ca de altfel nici cererea formulată de inculpatul Bejușcă I. G. de a se dispune achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prev. de art. 24 din Legea nr. 365/2002 și prev. și ped. de art. 24 din Legea nr. 365/2002.

Și cererile subsidiare formulate de inculpați, în sensul de a reține în favoarea lor circumstanțe atenuante, a se reduce pedepsele ce le-au fost aplicate și a se dispune suspendarea executării pedepselor sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, astfel cum s-a arătat, pentru ca pedepsele ce le-au fost aplicate să-și atingă scopul fiind necesară menținerea atât a cuantumului cât și executarea efectivă a acestora.

Cu toate acestea, având în vedere încheiere din 29 ianuarie 2015 a acestei curți de apel, prin care s-a constatat încetată de drept măsura liberării provizorii pe cauțiune dispusă față de inculpatul C. I. și s-a dispus restituirea către acesta a cauțiunii în valoare de 80.000 lei, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de acest inculpat și va desființa în parte sentința în sensul că va înlătura dispozițiile art. 397 alin. 6 rap. la art. 217 Cod procedură penală privind plata din cuantumul cauțiunii de 80.000 lei consemnate pe numele inculpatului C. I. a despăgubirilor civile în favoarea părților civile GE M. B. P., Republica Cehia, Raffisen B. P. și C. E. P..

Așa cum s-a reținut în considerentele acestei încheieri, deși potrivit actualului Cod de procedură penală cauțiunea poate servi la plata despăgubirilor bănești acordate pentru repararea pagubelor cauzate prin infracțiune, nu se poate omite faptul că, la data achitării acesteia, inculpatul apelant nu avea cum să prevadă că va interveni o modificare legislativă care să permită plata din cauțiune a despăgubirilor materiale și că, în cazul în care s-ar adopta o astfel de soluție am fi în prezența unei aplicări retroactive a legii, ce ar contraveni principiului activității legii procesual penale, care este de strictă aplicare.

Totodată, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate apelurile penale declarate de inculpații B. M. și B. I. G. care, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,

ADMITE apelul penal declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 300 din 17 iulie 2014 a Tribunalului Bihor, pe care o desființează în parte, în sensul că:

Înlătură dispozițiile art. 397 alin. 6 rap. la art. 217 Cod procedură penală privind plata din cuantumul cauțiunii de 80.000 lei consemnate pe numele inculpatului C. I. a despăgubirilor civile în favoarea părților civile GE M. B. P., Republica Cehia, R. B. P. și C. E. P..

Constată că prin încheierea din 29 ianuarie 2015 s-a dispus restituirea către inculpatul C. I. a cauțiunii de 80.000 lei.

Menține dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondate apelurile penale declarate de inculpații B. M. și B. I. G. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații apelanți B. M. și B. I. G. la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.

Suma de 150 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, av. P.-F. A., conform delegației nr. 4607/2015, emisă de Baroul Bihor, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 8 aprilie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

R. A. P. M.

GREFIER,

P. C.

red. decizie P. M., 5.05.2015

jud. fond F. F.

tehnored. 11 ex., 5.05.2015, pc

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 54/2015....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 435/2015. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 277/2015. Curtea de Apel ORADEA