Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 8/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 8/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 13125/296/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr._ /P/2013

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 8/A/2015

Ședința publică din 06 ianuarie 2015

Complet de judecată compus din:

Președinte: S. L.

Judecător: C. A. I.

Grefier: C. M.

Ministerul Public este reprezentat de procuror B. R. - șef secție judiciară, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-au luat în examinare apelurile penale declarat de către asigurătorul S.C. Asigurarea R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA BCUREȘTI și de către inculpatul apelant D. I., împotriva sentinței penale nr. 1591 din 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alineatul 2 din Codul penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul apelant D. I., lipsă, avocat ales M. S. F. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 05.01.2015 emisă de Baroul Satu M. – Cabinet de Avocat, pentru terțul asigurător Asigurarea R. Asirom Vienna Insurance Group SA București se prezintă avocat H. V. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 05.01.2015 emisă de Baroul Satu M. și pentru părțile civile intimate A. I. M., A. I., A. R. C., Z. I., N. T., L. I. A. și A. C. M., lipsă, se prezintă avocat W. D. în baza împuternicirii avocațiale nr. 13 din 15 decembrie 2014 emisă de Baroul Cluj – Cabinet de Avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelurilor.

Avocatul terțului asigurător Asigurarea R. Asirom Vienna Insurance Group SA București susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea în parte a hotărârii apelate și a se reduce cu jumătate sumele de bani acordate cu titlu de daune morale tuturor părților civile. În subsidiar, solicită a se dispune reducerea cuantumului daunelor materiale și morale acordate părților civile.

În motivarea apelului arată că instanța de fond a reținut că producerea accidentului s-a datorat culpei exclusive a inculpatului care, conducând autovehiculul cu viteza peste limita maximă impusă de lege pe acel sector de drum, nu a acordat prioritate de trecere victimei angajate în mod regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată corespunzător. S-a mai reținut de asemenea că victima nu are vreo culpă în producerea evenimentului rutier și că decesul acesteia s-a datorat exclusiv conduitei neregulamentare a inculpatului care a determinat producerea accidentului rutier. Solicită a se observa că este eronată constatarea instanței de fond potrivit căreia din toate probele administrate în cauză rezultă culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier. Arată că rezultă din declarația martorului Ș. V. și din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto efectuat în cauză și necontestat de părți, că victima împreună cu fiica sa s-a deplasat în alergare pe trecerea de pietoni și că în măsura în care s-ar fi asigurat din stânga în momentul ajungerii pe această trecere ar fi existat o posibilitate să evite producerea accidentului de circulație. Consideră că poate fi reținută culpa concurentă a inculpatului și a victimei în producerea evenimentului rutier. Arată că nu există elemente concrete care să conducă la stabilirea unei proporții diferențiate de culpă pentru cei implicați în evenimentul rutier, în acord cu prevederile art. 28 din Ordinul Președintelui CSA nr. 14/2011, instanța va putea constata că vinovăția celor implicați în evenimentul rutier este în cote egale de 50% -50%.

Avocatul inculpatului apelant D. I., susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate, a se dispune aplicarea unei pedepse inculpatului sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării acesteia, reținându-i acestuia prevederile art. 74 alineatul 1 litera a coroborat cu art. 76 alineatul 1 litera b din vechiul Cod penal. Solicită a se reține culpa comună a inculpatului și a victimei în producerea accidentului de circulație, reducându-se sumele de bani acordate acestora.

În motivarea apelului arată că din coroborarea declarațiilor inculpatului, a martorului Ș. V. și a raportului de expertiză întocmit de către ing. V. C., rezultă în mod evident că, culpa în producerea accidentului de circulație aparține atât inculpatului, cât și victimei. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 49 punctul 1 din OUG 195/2002, respectiv limitarea maximă a vitezei în interiorul localităților la 50 km/oră, arată că instanța de fond a luat în considerație, în mod greșit această limită de viteză, câtă vreme pe acel sector de drum, limita de viteză este stabilită la 70 km/oră. Consideră că acest element neluat în considerare de către instanța de fond are repercursiuni juridice atât în ceea ce privește normele legale încălcate cât și a raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză.

Avocatul părților civile intimate A. I. M., A. I., A. R. C., Z. I., N. T., L. I. A. și A. C. M. solicită a se dispune respingerea apelurilor declarate de către terțul asigurător și de inculpat ca fiind nefondate și a se menține ca legală și temeinică hotărârea apelată. Arată că din probele administrate în cauză a rezultat culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier, victima nu putea prevede producerea acestuia. Mai arată că inculpatul a condus autovehiculul cu o viteză peste limita permisă și că victima cu fiica sa au traversat . pietoni. Consideră că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Solicită a se avea în vedere traumele la care au fost supuse părțile civile în urma pierderii mamei și a surorii acestora.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelurilor ca fiind nefondate și solicită a se menține ca legală și temeinică hotărârea atacată. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată și nu se impune schimbarea modalității de executare a acesteia și că daunele morale au fost acordate în funcție de culpa inculpatului în producerea evenimentului rutier.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 1591 din 14 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., a fost condamnat inculpatul D. I., fiul lui M. și A., născut la data de 01.06.1968 în localitatea Stîmtura, jud. Maramureș, domiciliat în localitatea G., nr. 130B, ., CNP_, cetățean român, ocupație – conducător auto, loc de muncă ., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, infracțiune prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 5 Cod penal (Legea 286/2009), art. 10 Cod penal din 1969, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 de aplicare a noului Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 86 indice 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 indice 2 Cod penal din 1969.

În baza art. 86 indice 3 Cod penal din 1969 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la termenele stabilite, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;

b) să anunțe S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș si să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 raportat la 83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, precum și revocarea în cazul neîndeplinirii până la expirarea termenului de încercare a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 de aplicare a noului Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 19, art. 25 Cod procedură penală, art. 86 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 din Cod procedură penală cu aplicarea art. 1357 Cod civil, art.1382 Cod civil, art.1385 Cod civil, art.1386 alin.2 cod civil și la art.1390 alin. 1 și 1391 alin. 2 Cod civil, art. 103 din Legea 71/2011, Judecătoria Satu M. a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile A. C. D. și S. L. și a obligat inculpatul D. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., cu sediul în Slatina, .. 16 ., alături de asigurătorul . Vienna Insurance Group SA – cu sediul ..31-33, sector 2, București, cu domiciliul procedural ales în Satu M., ./2, jud. Satu M., în baza art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, la plata către părțile civile A. C. D., cu CNP_, domiciliată în Baia M., ., . L., cu CNP_, domiciliat în Baia M., ., . prin tutorii L. S. V. și L. I. A., domiciliați în Baia M., ., . următoarelor sume: câte 265 000 lei fiecare, reprezentând daune morale și la plata unei rente lunare în cuantum de 450 lei fiecare, de la data de 14.11.2012 până la majoratul acestora și a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

În temeiul art. 19, art. 25 Cod procedură penală, art. 86 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 din Cod procedură penală cu aplicarea art. 1357 Cod civil, art.1382 Cod civil, art.1385 Cod civil și art.1391 alin. 2 Cod civil, art. 103 din Legea 71/2011, a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile A. I. M., cu domiciliul în ., ., jud. Satu M., cu CNP_1, A. I., cu domiciliul în ., ., jud. Satu M., cu CNP_, Z. I., cu domiciliul în mun. Baia M., ., ., N. T., cu domiciliul în ., ., jud. D., cu CNP_, A. R.-C., cu domiciliul în ., ., jud. Satu M., cu CNP_, L. I.-A., cu domiciliul în mun. Baia M., ., ., CNP_, A. C.-M., cu domiciliul în ., ., jud. Satu M., cu CNP_ și a obligat inculpatul D. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asigurătorul . Vienna Insurance Group, în baza art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, la plata către părțile civile a câte 45 000 lei fiecare, reprezentând daune morale și respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.

În baza art. 19, art. 25 Cod procedură penală, art. 86 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 din Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, art. 1382 Cod civil, art. 1385 Cod civil, art.1386 alin.2 Cod civil, art. 103 din Legea 71/2011, art. 313 din Legea 95/2006 a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță Județeană Satu M., cu sediul în mun. Satu M., ./A, jud. Satu M., și a obligat inculpatul D. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asigurătorul . Vienna Insurance Group, în baza art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, la plata sumei de 251,82 lei către S. de Ambulanță Județeană Satu M..

A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata dobânzilor legale, aferente sumei de 251,82 lei, începând cu data de 15.11.2012 până la plata efectivă a debitului, către S. de Ambulanță Județeană Satu M..

În baza art. 19, art. 25 Cod procedură penală, art. 86 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 din Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, art. 103 din Legea 71/2011, art. 313 din Legea 95/2006 a admis actiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Satu M., cu sediul în mun. Satu M., .. 1, jud. Satu M. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asigurătorul . Vienna Insurance Grou, în baza art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, la plata sumei de_, 3 lei către partea civilă.

A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata dobânzilor legale, aferente sumei de_, 3 lei, începând cu data de 05.12.2012 până la plata efectivă a debitului, către S. Județean de Urgență Satu M..

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărâri judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 274 alin 1 și 3 Cod Procedura Penala a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 1500 lei.

În baza art.273 alin.1 și 4 Cod procedură penală, a dispus virarea din contul Ministerului Justiției către numitul D. P., cu CNP_, a sumei de 115,34 lei, reprezentând cheltuieli de transport, locuință și alte cheltuieli necesare cuvenite martorului.

După rămânerea definitivă, copie a hotărârii Judecătoriei Satu M. se va comunica IPJ Maramureș - S. rutier în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 114 al. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul întocmit la data de 19.12.2013 în dosar nr. 4609/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria Satu M. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și sancționată de art. 178 alin. 2 din Cod penal

În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea stare de fapt:

În data de 14.11.2012, în jurul orei 13.00, inculpatul a condus microbuzul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, proprietatea ., societate la care este angajat, pe . Satu M., având direcția de deplasare dinspre B. spre Satu M..

În timp ce inculpatul D. I. circula pe banda a doua de circulație, ajungând la trecerea pentru pietoni situată în dreptul imobilului nr. 22 nu a acordat prioritate de trecere și a accidentat părțile vătămate A. M. E. și A. C. D., mamă și fiică, care erau angajate în traversarea părții carosabile, pe marcajul pietonal, prin fața autotractorului cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul Ș. V., care a oprit pe banda unu de circulație pentru a le acorda prioritate.

În urma impactului părțile vătămate au fost proiectate pe partea carosabilă, suferind leziuni corporale motiv pentru care au fost transportate la spital de echipajele de ambulanță sosite la fața locului.

După producerea accidentului inculpatul D. I. a fost testat de către organele de poliție, rezultatul fiind negativ.

]În urma leziunilor suferite victima A. M. E. a decedat la data de 27.11.2012.

Potrivit Raportului constatator medico legal de autopsie nr. 1715/III/323/2012 întocmit de S. Medico Legal Satu M. moartea victimei A. M. E. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningeale, contuziei și dilacerării cerebrale cu . calotei și bazei craniului, leziuni care s-au putut produce prin lovirea și proiectarea victimei de către un autovehicul. Totodată, în cauză s-a stabilit conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1083/15.11.2012 faptul că victima A. M. E. nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Conform raportului constatator medico legal nr. 1687/II/b/404/2013 întocmit de S. Medico Legal Satu M. partea vătămată A. C. D. a suferit în urma accidentului de circulație din data de 14.11.2012 leziuni traumatice care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Conform Buletinului de analiză toxicologică–alcoolemie nr. 1082/15.11.2012 emis de SML Satu M. inculpatul D. I. nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.

În cauză autoturismul condus de către inculpatul D. I. a fost verificat stabilindu-se conform Constatării de accident nr. 379/14.11.2012 faptul că acesta corespunde din punct de vedere tehnic.

În Rechizitoriu s-a mai reținut faptul că, în cursul urmăririi penale inculpatul nu a dorit să dea declarație cu privire la fapta reținută în sarcina sa. Fiind audiat în faza întocmirii actelor premergătoare numitul D. I. a menționat că a avut impresia că autotrenul staționa înaintea trecerii pentru pietoni, ceea ce a determinat reducerea vizibilității sale, astfel că la un moment dat a observat două persoane alergând pe trecerea de pietoni prin fața microbuzului condus de învinuit.

De asemenea, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, producerea accidentului de circulație se datorează culpei inculpatului D. I. care nu a respectat normele privind circulația pe drumurile publice prevăzute de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 privind aplicarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Față de inculpat nu s-au luat măsuri preventive, acesta fiind cercetat în stare de libertate.

Mijloace de probă administrate pe parcursului urmăririi penale au fost următoarele: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare – fila 5, proces verbal de sesizare din oficiu – fila 6, proces verbal de cercetare la fața locului – fila 7-9, planșă fotografică privind cercetarea la fața locului – fila 11-25, schița locului producerii evenimentului rutier – fila 26, cazier judiciar – fila 27, rezultat alcooltest – fila 28, declarație olografă D. I. – fila 29-30, buletin de analiză toxicologică nr. 1082/15.11.2012 – fila 32, cerere de analiză – fila 33, buletin de examinare clinică – fila 34, cazier auto nr._/15.11.2012 – fila 36, autorizație nr._ – fila 38, poliță de asigurare ./01/TO/XZ nr._ – fila 40, notă constatare accident nr. 379/14.11.2012 – fila 42-43, declarație martor D. P. – fila 45-46, declarație martor Ș. V. – fila 48, declarație parte civilă L. I. A. – fila 53-54, raport constatator medico legal nr. 1687/II/b/404/2013 – fila 57, copie sentință civilă nr. 1228/2013- fila 59-60, procese verbale – fila 61-63, raport medico legal de autopsie nr. 1715/III/323/2012 – fila 66-38, planșă fotografică privind necropsia – fila 69-78, certificat medical constatator al decesului – fila 79, buletin de analiză toxicologică nr. 1083/15.11.2012 – fila 80, cerere de analiză – fila 81, buletin de examinare clinică – fila 82, adresă constituire parte civilă – fila 87, adresă constituire parte civilă S. de Ambulanță Județeană Satu M. - fila 90, adresă constituire parte civilă S. de Ambulanță Județeană Satu M. - fila 93, adresă constituire parte civilă S. Județean de Urgență Satu M. – fila 96.

În cauză a fost introdus asiguratorul . Vienna Insurance Group SA, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, având în vedere că autovehiculul condus de inculpat deținea poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului (f. 40 dup).

Totodată, în cauză a fost introdusă partea responsabilă civilmente, ., angajatorul inculpatului.

La termenul de judecată din data de 31.01.2014, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, conform dispozițiilor art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, atrăgându-i-se, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va declara va putea fi folosit și împotriva lui.

De asemenea, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului prevederile art. 320 ind.1 Cod procedură penală

Inculpatul D. I., în prezența apărătorului ales, a precizat că nu solicită aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 Cod procedură penală, sens în care a arătat că nu recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art. 70-74 și art. 323 Cod procedură penală, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar. (filele 60-61 d.i.)

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: cazierul judiciar al inculpatului (fila 26 d.i.), declarație inculpat (filele 60-61 d.i.), declarație martor D. P. (filele 92-93 d.i.), declarație martor Gerebenes Cardos M. A. (fila 94 d.i), declarație parte civilă L. I. A. (fila 96 d.i.), declarație parte civilă L. C. D. (fila 98 d.i.), declarația martorului Ș. V., în condițiile art.381 alin.7 Cod procedură penală

Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice cu privire la producerea accidentului.

În temeiul art.100 Cod procedură penală, instanța a admis cererea în probațiune formulată de inculpat, în sensul efectuării unei expertize criminalistice de către LIEC Timișoara, care să răspundă la următoarele întrebări: dinamica producerii accidentului, viteza cu care s-a deplasat autovehiculul condus de inculpat, posibilitatea de evitare a producerii accidentului. (f.115 d.i.).

La termenul de judecată din data de 23.05.2014, în raport de dispozițiile art. 175 alin. 7 Cod procedură penală coroborat cu art. 176 Cod procedură penală, instanța a dispus înlocuirea expertului desemnat de către LIEC Timișoara, cu expertul V. C. din cadrul Biroului local de expertize de pe lângă Tribunalul Satu M..

Expertul judiciar V. C. a efectuat și a depus la dosar raportul de expertiză tehnică auto (filele 267-273 d.i.).

Părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză tehnică.

În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, numiții A. C.-D. și S. L. – copiii victimei, și A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. – frații victimei, s-au constituit părți civile în cauză (filele 30-36 d.i.), astfel, partea civilă A. C.-D. (fiica victimei), prin reprezentanți legali L. lULIANA-A. și L. S.-V., au solicitat acordarea unei despăgubiri în cuantum de: 450.000 lei (patrusutecincizecidemii lei), reprezentând daune morale suferite în urma pierderii mamei sale, plata unei sume globale cu titlu de prestație periodică, calculată de la data producerii prejudiciului până la data pronunțării deciziei și în continuare sub forma unei rate lunare în cuantum de 1.000 lei, până la majoratul acesteia, S. L. (fiul victimei), prin reprezentanți legali L. lULIANA-A. și L. S.-V., a solicitat acordarea unei despăgubiri în cuantum de: 450.000 lei (patrusutecincizecidemii lei), reprezentând daune morale suferite în urma pierderii mamei sale, plata unei sume globale cu titlul de prestație periodică, calculată de la data producerii prejudiciului până la data pronunțării deciziei și în continuare sub forma unei rate lunare în cuantum de 1.000 lei, până la majoratul acestuia. Părțile civile A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. (frații victimei) au solicitat acordarea unei despăgubiri în cuantum de 135.000 lei (unasutatreizecisicincidemii lei), pentru fiecare, reprezentând daune morale, urmare a pierderii surorii acestora în urma accidentului rutier din data de 14.11.2012.(filele 30-36 d.i.).

În susținerea cererii, părțile civile au depus la dosar înscrisuri doveditoare a legăturii de rudenie cu victima accidentului (filele 77-91 d.i.).

Totodată, părțile civile au propus audierea martorului Gerebenes Cardos M. A., audiată în cursul cercetării judecătorești (fila 94 d.i).

De asemenea, S. de Ambulanță al Județului Satu M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 251,823 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de urgență și transportul victimei accidentului, precum și dobânda legală aferentă sumei pretinse, începând cu data de 15.11.2012 și până la data achitării integrale a debitului, depunând la dosar înscrisuri doveditoare. (filele 52-57d.i.).

În cursul urmăririi penale, S. Județean de urgență Satu M. s-a constituit parte civilă în cauză prin adresa nr._/10.12.2012, cu suma de_,30 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale numitei A. M. E., victima accidentului.(fila 93 dup).

După închiderea dezbaterilor, la data de 13.11.2014 asiguratorul de răspundere civilă a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat ca instanța să rețină culpa comună a inculpatului și a victimei în producerea accidentului de circulație, respingerea pretențiilor materiale ca nedovedite și diminuarea daunelor morale solicitate de părțile civile.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probele administrate în cadrul urmăriri penale, în cadrul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

În fapt, la data de 14.11.2012, în jurul orei 13.00, inculpatul D. I. a condus microbuzul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, proprietatea ., societate la care este angajat, pe . Satu M., având direcția de deplasare spre centrul municipiului Satu M.. În microbuzul condus de inculpat se afla martorul D. P..

. a circulat inculpatul are 4 benzi de circulație, cu câte 2 benzi de circulație pe sens, sensuri separate de spațiu verde de protecție.

În timp ce inculpatul D. I. circula cu microbuzul pe banda a doua de circulație, ajungând la trecerea pentru pietoni situată în dreptul imobilului nr. 22, nu a acordat prioritate de trecere și a accidentat victima A. M. E. și persoana vătămată A. C. D., mamă și fiică, care erau angajate regulamentar în traversarea părții carosabile, pe marcajul pietonal, prin fața autotractorului cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul Ș. V., care a oprit pe banda unu de circulație, pe același sens de mers, pentru a le acorda prioritate.

Urmare a impactului, cele două victime au fost proiectate pe partea carosabilă, suferind leziuni corporale, motiv pentru care au fost transportate la spital de echipajele de ambulanță sosite la fața locului.

În urma leziunilor suferite victima A. M. E. a decedat la spital la data de 27.11.2012.

Organele de poliție au efectuat cercetări la fața locului, ocazie cu care inculpatul a fost testat cu aparatul alcool test, rezultatul fiind negativ. Conform Buletinului de analiză toxicologică–alcoolemie nr. 1082/15.11.2012 emis de SML Satu M. inculpatul D. I. nu se afla sub influența alcoolului.(f.32 dup)

În cauză autoturismul condus de către inculpatul D. I. a fost verificat tehnic stabilindu-se conform Constatării de accident nr. 379/14.11.2012 faptul că acesta corespunde din punct de vedere tehnic.(f.42-43 dup)

Potrivit Raportului constatator medico-legal de autopsie nr. 1715/III/323/2012 întocmit de S. Medico Legal Satu M. moartea victimei A. M. E. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningeale, contuziei și dilacerării cerebrale cu . calotei și bazei craniului, leziuni care s-au putut produce prin lovirea și proiectarea victimei de către un autovehicul. Totodată în cauză s-a stabilit conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1083/15.11.2012 faptul că victima A. M. E. nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.(f.66-68 dup).

Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, procesul verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului, planșa fotografică, raportul de expertiză tehnică, a rezultat că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul de circulație, este . Satu M., sector de drum situat în apropierea intersecției cu Drumului Odoreului, în dreptul imobilului cu numărul 22. . de circulație, cu câte 2 benzi de circulație pe sens, sensuri separate de spațiu verde de protecție, care în zona producerii accidentului de circulație are lățimea de 5,65 metri. Partea carosabilă a sectorului unde s-a produs accidentul, are lățimea carosabilului de 7,25 metri, cu două benzi de circulație pe sens, banda dreapta, banda I, luându-se direcția de deplasare dinspre B. spre centrul orașului, are lățimea de 3,65 metri iar cealaltă bandă, banda II, banda interioară, de 3,60 metri. La margini, partea carosabilă are spații verzi pe ambele părți. In continuarea spațiului verde din partea dreapta, se află un trotuar, după care urmează clădirile. . asfaltată cu strat asfaltic bun, este în aliniament și fără declivitate în rampă sau pantă și fără denivelări.

In zona producerii accidentului de circulație există o trecere de pietoni, în dreptul imobilului nr. 22, având lățimea de 3,00 metri, marcată, presemnalizată și semnalizată corespunzător.

Trecerea de pietoni este semnalizată cu indicatoare atât pe spațiul verde de pe partea dreaptă a carosabilului, cât și pe spațiul verde ce separă cele două sensuri de deplasare, spre a fi observată de către cei care folosesc banda a doua de mers, banda interioară, în caz că indicatorul din partea dreaptă este mascat. La data producerii accidentului se circula la lumina naturală, fiind zi, vizibilitatea fiind bună iar carosabilul drumului uscat.

La stabilirea situației de fapt mai sus expuse, instanța a avut în vedere declarațiile părților, declarațiile date de martorii audiați în cauză, înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești, precum și raportul de expertiză tehnică auto, procesul verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului, rapoartele medico-legale.

Astfel, instanța a constatat că inculpatul D. I., în declarația olografă dată imediat după producerea accidentului, (filele 29-30 dup) a arătat că în data de 14.11.2012, în jurul orelor 10,00, a plecat din mun. Sighetul Marmației, conducând microbuzul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, cu intenția de a ajunge în mun. A., efectuând transport public de persoane pe acest traseu pentru societatea Tran..

Inculpatul a precizat că, în jurul orelor 13,00 a intrat în mun. Satu M., deplasându-se pe . a doua de circulație, iar în apropierea trecerii de pietoni, situată înainte de pasajul de pe . că pe prima bandă de circulație, la trecerea de pietoni, se afla oprit un tir. Inculpatul a declarat că a avut impresia că acel tir staționa înaintea trecerii de pietoni, ceea ce, în opinia lui, a determinat reducerea vizibilității sale, iar la un moment dat a observat două persoane, o femeie și o fetiță, alergând pe trecerea de pietoni, pe marcajul pietonal, direct în fața microbuzului condus de el.

Inculpatul a mai declarat că a acroșat victima cu oglinda laterală a autovehiculului, iar după impact, la aproximativ 50-60 de metri, a oprit autovehiculul să vadă ce s-a întâmplat.

Inculpatul D. a mai precizat că după producerea impactului, la fața locului au sosit ambulanța și organele de poliție care l-au testat alcoolscopic, rezultatul fiind negativ.

Inculpatul a mai arătat că în microbuz se afla un singur pasager, martorul D. P..

În cursul urmăririi penale inculpatul a refuzat să dea declarație cu privire la fapta reținută în sarcina sa.

Fiind audiat în fața instanței de judecată, (filele 60-61 d.i.,) inculpatul a declarat că nu recunoaște fapta, susținând că, înainte de producerea accidentului, a observat un tir, ce era oprit înaintea trecerii de pietoni, iar pe trecerea de pietoni nu se afla angajată în traversarea străzii nici o persoană.

Inculpatul D. a mai declarat că în timp ce se afla cu microbuzul pe trecerea de pietoni, dintr-o dată, din partea dreaptă a observat că ceva a lovit oglinda laterală dreapta, după care a oprit microbuzul pentru a vedea ce s-a întâmplat.

Inculpatul a mai arătat că la locul impactului a văzut o femeie, căzută jos, motiv pentru care a anunțat organele de poliție.

Inculpatul a mai precizat că după impact a constatat că microbuzul avea oglinda retrovizoare și colțul din dreapta a parbrizului sparte.

Cu privire la camionul, despre care inculpatul afirmă că era staționat pe banda a doua de circulație, înainte de trecerea de pietoni, instanța a constatat că aceste susțineri ale inculpatului sunt nefondate deoarece din probele administrate în cauză, în special declarația martorului Ș. V. (conducătorul camionului), a rezultat că șoferul camionului a oprit înaintea trecerii de pietoni pentru a da prioritate victimelor accidentului să traverseze . staționa în acel loc.

De asemenea, din declarația martorului a reieșit că, în timpul cât a redus viteza și a oprit camionul pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor, inculpatul a trecut cu microbuzul pe trecerea de pietoni fără să oprească, prin urmare, inculpatul nu a fost deloc atent la trafic, la faptul că acel camion a oprit pentru a acorda prioritate pietonilor, continuându-și deplasarea fără să-l intereseze faptul că un alt autovehicul a oprit la trecerea de pietoni, ignorând flagrant regulamentul și indicatoarele de circulație.

Instanța a constatat, de asemenea, ca neîntemeiată apărarea inculpatului, că acel camion i-ar fi obstrucționat vizibilitatea și nu a putut să observe victimele, în condițiile în care trecerea de pietoni era semnalizată cu indicatoare atât pe spațiul verde de pe partea dreaptă a carosabilului, cât și pe spațiul verde ce separă cele două sensuri de deplasare, spre a fi observată de către cei care folosesc banda a doua de mers, în caz că indicatorul din partea dreaptă ar fi fost mascat. Inculpatul nu a redus viteza și a ignorat indicatoarele ce semnalizau trecerea de pietoni.

Împrejurările producerii accidentului au rezultat și din declarațiile martorului D. P. (filele 92-93 d.i. și 45-46 dup), care a declarat că la data de 14.11.2014, a plecat cu microbuzul condus de inculpatul D. I., din Sighetul Marmației spre mun. A..

Martorul D. a mai precizat că la . M., pe . ce microbuzul condus de inculpat se deplasa pe banda a doua de circulație, la trecerea de pietoni a avut loc impactul cu victima, martorul auzind o bufnitură, fără să vadă ce s-a întâmplat deoarece vorbea la telefon.

Martorul D. a mai menționat că după producerea accidentului inculpatul l-a întrebat dacă a observat ce s-a întâmplat și ce a lovit, dupăcare a oprit autovehiculul și s-au deplasat împreună la locul faptei unde au văzut victima și fetița acesteia, căzute pe jos.

Martorul D. a mai precizat că în apropierea trecerii de pietoni era oprit un tir pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor, iar după impact a observat că oglinda laterală dreaptă a microbuzului era avariată.

P. urmare, martorul a observat faptul că în apropierea trecerii de pietoni camionul condus de martorul Ș. V. a oprit pentru a acorda prioritate de trecere victimelor. De asemenea, din declarațiile martorului a reieșit că inculpatul nu a fost atent la trafic, a ignorat faptul că acel camion a oprit pentru a acorda prioritate de trecere victimelor și nu a oprit la trecerea de pietoni pentru a se asigura că nicio persoană nu era angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni. Totodată, a reieșit că inculpatul și-a continuat deplasarea fără să frâneze și, ignorând indicatoarele și marcajele rutiere, nu fost atent la pietoni și astfel nu a efectuat nicio manevră de evitare a victimelor.

Starea de fapt reținută de către instanță a rezultat și din declarația părții civile, A. C. D., (fila 98), în vârstă de 6 ani,fiica victimei, care a arătat că, în timp ce traversa . sa, pe trecerea de pietoni, fiind ținută de mănă, la un moment dat un microbuz a lovit-o pe mama sa.

Partea civilă A. C. D. a mai declarat că, a mers împreună cu mama sa pe trecerea de pietoni fără să fugă sau să meargă repede, iar în apropierea trecerii de pietoni se afla o camionetă care a oprit când au început traversarea străzii pe trecerea de pietoni.

De asemenea, starea de fapt a rezultat și din declarațiile martorului Ș. V. (fila 48 dup) date în faza de urmărire penală și citite în ședința publică din data de 14.03.2014 (fila 114-115 d.i), conform art. 381 alin. 7 Cod procedură penală, având în vedere imposibilitatea prezentării acestuia, martorul fiind plecat la muncă în Anglia pe o perioadă nedeterminată, necunoscându-se adresa acestuia din străinătate.

Astfel, din declarațiile martorului Ș. V. a rezultat că la data de 14.11.2012, în timp ce conducea autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, pe .. Satu M., pe banda nr. 1 de circulație, a observat pe partea dreaptă, pe trotuar, pe cele două victime, care s-au îndreptat în alergare spre trecerea de pietoni.

Martorul Ș. V. a mai precizat că a redus viteza și a oprit autotractorul pentru a acorda prioritate de trecere celor două părți vătămate angajate în traversarea trecerii de pietoni, după care a observat că una dintre cele două părți vătămate a fost acroșată de un microbuz de culoare albă care se deplasa pe banda a doua de circulație, victima fiind proiectată la aproximativ 5-6 metri în fața autotractorului său.

Martorul Ș. V. a mai precizat că inculpatul a oprit microbuzul la o distanță de 60-80 de metri de la locul impactului.

Instanța a constatat și din declarația martorului Ș. V. faptul că martorul a oprit camionul pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor, iar inculpatul și-a continuat deplasarea, fără să oprească înaintea trecerii de pietoni, accidentând cele două victime.

De asemenea, în raport cu probatoriul administrat în cauză, a rezultat că martorul Ș. V. este singurul care confirmă împrejurarea că victimele ar fi traversat . neconformat de celelalte probe administrate în cauză. Pe de altă parte, și dacă s-ar fi admis acest aspect, că victimele s-ar fi deplasat în fugă, această împrejurare nu constituie o cauză a producerii accidentului pentru considerentele ce vor urma.

Totodată, instanța a constatat că, starea de fapt reținută a rezultat și din raportului constatator medico-legal de autopsie nr. 1715/III/323/2012 întocmit de S. Medico Legal Satu M., în care se arată că moartea victimei A. M. E. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningeale, contuziei și dilacerării cerebrale cu . calotei și bazei craniului, leziuni care s-au putut produce prin lovirea și proiectarea victimei de către un autovehicul.

Totodată, instanța a reținut și faptul că în conformitate cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1083/15.11.2012, victima A. M. E. nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.

De asemenea, instanța a reținut în dovedirea stării de fapt că, în conformitate cu raportului constatator medico legal nr. 1687/II/b/404/2013 întocmit de S. Medico Legal Satu M. partea vătămată A. C. D. a suferit în urma accidentului de circulație din data de 14.11.2012 leziuni traumatice care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Pentru clarificarea din punct de vedere tehnic a dinamicii producerii accidentului, instanța a admis cererea în probațiune formulată de inculpat și a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto.

Din Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de ing. V. C. I. a reieșit că accidentul de circulație s-a produs urmare a neasigurării corespunzătoare a conducătorului auto D. I. la trecerea pentru pietoni, urmare a vitezei de deplasare mari și datorită neatenției conducătorului auto la trecerea de pietoni, care nu a observat faptul că a lovit o persoană angajată în traversarea străzii în loc permis, regulamentar.

Referitor la dinamica producerii accidentului, expertul a constatat că accidentul de circulație s-a produs în felul următor: în data de 14 noiembrie 2012, orele 13:00, conducătorul auto D. I., aflat la volanul microbuzului marca Mercedes Benz Sprinter, cu număr de înmatriculare_, proprietatea .. Slatina, circula pe . raza localității Satu M., din direcția B. spre centru, în apropierea de trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu număr 22. Conducătorul auto venea din Sighetu Marmației și avea destinația A., deci era în traversarea localității. In microbuz era ca pasager o singură persoană.In același timp, pe trotuarul din partea dreaptă a direcției sale de deplasare, se afla un pieton, o persoană de sex feminin, cu o fetiță de mână, care se îndreptau în alergare, spre trecerea de pietoni. In aceeași direcție cu microbuzul, circula pe banda 1 un TIR, cu număr de înmatriculare_, care a observat pe trotuarul din partea dreaptă pietonii, femeia cu fetița de mână, care s-au îndreptat în alergare spre trecerea de pietoni. In acest sens, observând că acestea aveau intenția de a se încadra în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, conducătorul TIR-ului se oprește înainte de trecerea de pietoni, semnalizată și presemnalizată regulamentar, spre a acorda prioritate de trecere femeii cu fetița de mână. Conducătorul auto, inculpatul D. I. vede TIR-ul de pe banda 1 care se oprește în apropierea de trecere de pietoni dar, neobservând nici o persoană în zonă, își continuă deplasarea pe banda sa, în mod degajat, fără a se mai asigura dacă există sau nu vreo problemă, vreun pericol, fără a reduce viteza în mod real, spre a putea evita orice pericol iminent ce s-ar putea ivi. Pietonul, femeia cu fetița de mână se încadrează pe trecerea de pietoni și își continuă deplasarea în alergare ușoară pe trecerea de pietoni, în fața TIR-ului oprit, fără să se mai asigure, și cu buna credință a omului simplu de a traversa . a permite continuarea deplasării TIR-ului. In momentul în care ajunge în dreptul benzii a doua, este lovită de un microbuz care venea pe banda a doua și proiectată pe carosabilul drumului, pe banda numărul unu. Conducătorul TIR-ului vede femeia cu fetița de mână care traversează . pietoni, în fața lui, tot în alergare, și în momentul în care a trecut de el, este lovită de un microbuz care venea pe banda a doua a drumului. Femeia este proiectată în față la câțiva metri, pe banda 1.Conducătorul auto D. I., în momentul în care a fost pe trecerea de pietoni, a observat că ceva a lovit oglinda exterioară dreapta, moment în care își mai continuă puțin deplasarea și oprește pe partea sa de bandă, spre a vedea ce s-a întâmplat. Pur și simplu, conducătorul auto D. I. nu a observat prezența victimei pe trecerea de pietoni, fapt pentru care nu a luat nici o măsură de evitare a impactului cu acesta, de evitare a accidentului. Acest lucru presupune că în acel moment în care era în apropierea trecerii de pietoni, conducătorul auto D. I. nu a fost deloc atent la ce s-ar putea ivi pe parcurs, nu se aștepta ca cineva să fie pe trecerea de pietoni, dar s-ar putea ca acest conducător auto, în acel moment să fi fost într-o conversație cu pasagerul din microbuz,care îi era consătean și astfel nu era atent la drum. După oprirea microbuzului, coboară și vede victima pe carosabilul drumului.

De asemenea, prin expertiză a fost determinată și viteza de deplasare a microbuzului marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare_, microbuz condus de inculpatul D. I., implicat în accident, stabilindu-se că, în momentul impactului, a fost de circa 87 km/h, fiind superioară vitezei legale pe acel sector de drum.

Cu privire la posibilitățile de evitare a accidentului, expertul a concluzionat că inculpatul D. I. putea evita producerea acestui accident de circulație printr-o virare bruscă spre stânga, la ivirea pietonului pe partea benzii pe care circula, pe trecerea de pietoni, astfel ar fi trecut pe lângă victimă. De asemenea, a reținut că și victima putea evita producerea acestui accident de circulație dacă la trecerea de TIR-ul ce se afla oprit înaintea trecerii de pietoni, ar fi fost mai preventivă și s-ar fi uitat spre stânga, s-ar fi asigurat din nou.

Din probele administrate în cauză instanța ca constatat că locul pe unde victima s-a angajat în traversarea carosabilului și unde s-a produs accidentul, a fost situat pe trecerea pentru pietoni.

Ținând seama de locul în care s-a produs accidentul, a rezultat că starea de pericol a fost creată de inculpat, care la o trecere pentru pietoni prevăzută cu indicatoare și marcaje nu a oprit autovehiculul pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare prin loc permis.

De asemenea, la producerea stării de pericol a contribuit și acțiunea inculpatului de a conduce vehiculul cu viteza peste limita legal admisă pe acel sector de drum.

Instanța a constatat că la producerea stării de pericol nu a contribuit și victima, deoarece aceasta a traversat . permis și nu putea cunoaște că autovehiculul condus de inculpat nu va opri pentru a-i acorda prioritate de trecere.

Accidentul putea fi evitat de inculpat, dacă s-ar fi asigurat înainte de trecerea de pietoni, pentru a da prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, dacă ar fi redus viteza de deplasare a autovehiculului său, întrucât în zonă era marcată și semnalizată trecerea de pietoni, iar pe banda nr.1 de circulație un alt autovehicul a oprit în vederea acordării de prioritate pietonilor, și ar fi acordat prioritate de trecere victimei, care era angajată în traversarea drumului printr-un loc permis.

Victima nu putea evita producerea accidentului, aceasta neputând preveni sau prevedea faptul că inculpatul nu va reduce viteza de deplasare a autovehiculului său, nu va opri și nu-i va acorda prioritate de trecere, cu toate că era angajată în traversarea drumului printr-un loc permis prevăzut cu marcaje, semnalizat cu indicator „trecere pentru pietoni”.

Astfel, instanța nu a reținut constatarea expertului, că accidentul de circulație putea fi evitat și de pietonul victimă, dacă s-ar fi asigurat că pe banda nr. 2 nu circula vreun autovehicul, deoarece conduita victimei de trecere a străzii printr-un loc regulamentar nu a fost de natură a determina producerea accidentului. Faptul că victima nu s-ar fi reasigurat după ce s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni nu a condus instanța la concluzia că victima putea evita producerea accidentului, deoarece, în primul rând, pietonul angajat în traversarea străzii prin loc regulamentar nu are obligația să se asigure că niciun vehicul nu circulă prin acel loc, iar, în al doilea rând, inculpatul era cel care era obligat să acorde prioritate de trecere tuturor pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, să reducă viteza, să circule cu atenție sporită în zona marcată corespunzător în acest sens.

În fine, apărările inculpatului, prin care susține că victima ar fi apărut brusc, în pas alergător, pe trecerea de pietoni, și astfel nu a avut posibilitatea să evite accidentul, nu a fost primită de către instanță deoarece declarațiile inculpatului cu privire la acest aspect sunt contradictorii. În faza de urmărire penală, inculpatul a susținut că a observat cum victima ar fi alergat pe trecerea de pietoni, iar în faza de judecată a declarat că nu ar fi observat deloc victima, ci ar fi auzit doar o bufnitură când a traversat acea trecere.

Mai mult, inculpatul a condus autovehiculul cu o viteză neregulamentară, de 87 km/h, peste limita legală admisă pe acel sector de drum, în zona trecerii de pietoni, iar în momentul premergător impactului, dacă era atent la condițiile din trafic, ar fi avut posibilitatea să reducă viteza și să oprească microbuzul.

Astfel, instanța a constatat că inculpatul a condus autovehiculul cu o viteză peste limita legal impusă pe acea porțiune de drum, încălcând prevederile art. 49 pct. l din OUG 195/2002, republicată, care stabilesc o viteză maximă de deplasare pe drumurile publice în interiorul localităților de 50 km/h.

De asemenea, a constatat căinculpatul nu a respectat normele privind circulația pe drumurile publice prevăzute de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 privind aplicarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Ca urmare, instanța a reținut că producerea accidentului s-a datorat culpei exclusive a inculpatului, care, conducând autovehiculul cu viteza peste limita impusă de lege pe acel sector de drum, nu a acordat prioritate de trecere victimei angajate, în mod regulamentar, în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, marcată regulamentar.

Instanța a reținut că victima nu are vreo culpă la producerea evenimentului rutier, deplasarea acesteia pe trecerea de pietoni a fost regulamentară, după cum a rezultat din toate probele administrate în cauză, iar decesul acesteia s-a datorat exclusiv conduitei neregulamentare a inculpatului care a dus la producerea accidentului rutier.

De altfel, indiferent de modul în care victima ar fi traversat . pieton, în condițiile în care s-a produs accidentul, ea nu avea nici o posibilitate să evite sau să prevină accidentul.

Dispozițiile legale invocate de către apărătorul inculpatului, respectiv art. 207 lit. c din OUG 195/2002, ca fiind încălcate de către victimă, nu reglementează vreo obligație a pietonului angajat în traversarea trecerii de pietoni.

În condițiile unui sector de drum acoperit cu îmbrăcăminte asfaltică uscată, fără denivelări, fără ploaie sau ceață, în condițiile iluminatului pe timp de zi (ora 13.00), traseul fiind prevăzut cu trecere de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, în toate aceste situații și împrejurări, inculpatul nu a redus viteza, nu s-a asigurat înainte de a traversa trecerea de pietoni, că pe trecere nu se află în traversare vreun pieton, nu a efectuat nici o manevră de evitare a accidentului prin acționarea sistemului de frânare sau ocolirea victimei, accidentul producându-se chiar pe trecerea de pietoni, toate acestea demonstrând, implicit, că inculpatul a circulat prin încălcarea și ignorarea gravă a regulilor privind circulația rutieră, întrucât era normal, având în vedere și experiența sa de conducător auto profesionist, să nu fie implicat într-un asemenea accident rutier.

Totodată, având în vedere faptul că inculpatul efectua curse regulate pe acel sector de drum, acesta era familiarizat cu circulația pe acel traseu și, cu atât mai mult fapta sa denotă o gravă neglijență în îndeplinirea atribuțiilor sale în calitate de șofer profesionist.

Instanța a respins cererea inculpatului de achitare, pe motiv că accidentul s-ar fi produs datorită cazului fortuit. Nu s-a putut susține că sunt incidente dispozițiile legale privindcazul fortuit, deoarece art. 47 din Codul penal prevede că nuconstituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultateste consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, condiție ce nu este îndeplinită în cauză. Apariția unei persoane pe trecerea de pietoni nu poate reprezenta o situație imprevizibilă. De asemenea, pentru ase retine existența cazului fortuit, este necesar ca evenimentul sauîmprejurarea de neprevăzut invocată să nu se suprapună activitățiiculpabile a inculpatului, ceea ce nu este cazul în situația dată, față de nerespectarea obligației de a acorda prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii în mod regulamentar, dar mai ales că alt conducător auto, martorul Ș. V., care se deplasa pe același sector dedrum și care a oprit autovehiculul înaintea trecerii de pietoni.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, astfel că, raportat la considerentele de mai sus, instanța a respins implicit apărările inculpatului și cererea acestuia de achitare.

În drept, fapta inculpatului D. I., care în data de 14.11.2012, ora 13,00, în timp ce conducea microbuzul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, pe . Satu M., nu a respectat măsurile legale care reglementează circulația pe drumurile publice, a condus autovehiculul cu viteză peste limita legală și nu a acordat prioritate de trecere victimei, accidentând mortal victima A. M. E., care era angajată în traversarea străzii pe marcajul pietonal al trecerii pentru pietoni, semnalizată și marcată regulamentar, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea s-a realizat prin lovirea victimei, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea unei anume activități, respectiv, inculpatul nu a respectat normele privind circulația pe drumurile publice prevăzute de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 privind aplicarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Totodată, inculpatul a încălcat și dispozițiile art. 49 pct. l din OUG 195/2002, republicată, care stabilesc o viteză maximă de deplasare pe drumurile publice în interiorul localităților de 50 km/h.

Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul, în calitate de conducător auto, nu a acordat prioritate de trecere victimei angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, acroșând-o cu partea lateral dreaptă a microbuzului, fapt ce a produs decesul acesteia.

Față de aceste considerente, instanța a constatat incidența dispozițiilor alin. 2 din art. 178 Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, fapta s-a săvârșit sub forma culpei fără prevedere prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. b din Cod penal, în sensul că prin conducerea autoturismului cu nerespectarea obligațiilor legale imperative ce revin conducătorilor auto participanți la traficul rutier privind acordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, inculpatul nu a prevăzut, deși putea și trebuia să prevadă că ar putea aduce atingere dreptului la viață al celorlalți participanți la trafic prin nerespectarea regulilor de circulație.

În ceea ce privește culpa inculpatului, apreciată de instanță ca fiind exclusivă, aceasta constând în nerespectarea obligațiilor legale privind neacordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, astfel că, prin această conduită a inculpatului, de încălcare a normelor imperative ale legii, s-a produs accidentul rutier soldat cu moartea victimei.

Cu privire la legea penală aplicabilă,

Instanța a constatat că legea în vigoare la data comiterii de către inculpat a faptei – data de 14.11.2012, era Codul penal din 1969.

Până la judecarea cauzei, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea 286/2009).

P. urmare, de la data săvârșirii faptei și până la pronunțarea hotărârii în fondul cauzei au intervenit, cu privire la aceeași faptă, mai multe legi succesive.

Conform art. 5 alin. 1 din noul Cod penal (L 286/2009) și art. 13 alin. 1 din vechiul Cod penal, „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Instanța a constatat că fapta prevăzută de dispozițiile art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 are corespondent în dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 din noul Cod penal.

Instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă intre 2 si 7 ani.

Potrivit noii reglementari, limitele de pedeapsa pentru infracțiunea de ucidere din culpa in modalitatea reținută in sarcina inculpatului au rămas neschimbate, conform art. 192 alin. 1 și 2 NCP.

P. urmare, având în vedere faptul că, deși legea noua păstrează aceleași limite de pedeapsă în privința infracțiunii de ucidere din culpă in modalitatea reținută în sarcina inculpatului, în privința modalității de executare s-au reglementat condiții mai severe.

Aplicarea pedepsei și individualizarea executării acesteia s-au apreciat in concreto. Raportat la considerentele de mai sus, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea pedepsei cu închisoarea, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Potrivit art.16 alin.2 din Legea 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

S-a considerat că noua reglementare instituie o obligație importantă pe care nu o regăsim în codul vechi – munca în folosul comunității - și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, motiv pentru care instanța a apreciat că pe baza criteriilor menționate în art.16 alin.2 din Legea 187/2012, reglementarea veche este mai favorabilă. Chiar și în situația în care condamnatul nu ar fi obligat la prestarea muncii neremunerate în folosul comunității în considerarea stării sale de sănătate, reglementarea art. 86 ind. 1 și urm. Cod penal din 1969 a rămas mai favorabilă prin prisma efectului reabilitării de drept pe care îl atrage.

La această concluzie au condus și prevederile art.16 alin. (1) din Legea 187/2012, care stipulează că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal. P. urmare, instanța a apreciat că legiuitorul prezumă vechea modalitate de individualizare mai favorabilă, nefiind necesară modificarea acesteia ca efect al intrării în vigoare a dispozițiilor noului Cod penal.

Având în vedere aceste criterii, instanța a constatat că legea veche este mai favorabilă inculpatului, intervenind un caz de ultraactivitate a legii penale.

În ceea ce privește tratamentul sancționator, instanța a reținut că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art. 52 din Cod penal cu privire la scopul educativ al pedepsei și cele ale art. 72 din Cod penal cu privire la individualizarea pedepsei.

Conform dispozițiilor art. 18 din Cod penal raportat la art. 18 ind.1 alin. 2 din Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social instanța a luat în considerare modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului.

În ceea ce privește gradul de pericol social al infracțiunii de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, săvârșite de inculpat, instanța a reținut că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dat fiind că fapta a determinat decesul unei persoane și este urmarea nerespectării dispozițiilor legii cu privire la conducerea pe drumurile publice, referitoare la obligația conducătorului auto de a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii dar și a normelor privind viteza legală de circulație.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut faptul că din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 26 d.i.) a rezultat că acesta nu are antecedente penale, însă simpla „abținere" anterioară de la comiterea unor fapte penale constituie o conduită firească a persoanei și nu una de natură să o îndreptățească la un tratament sancționator derogatoriu de la cel comun, prin considerarea ei ca circumstanță atenuantă.

De asemenea, instanța a constatat că inculpatul nu și-a asumat responsabilitatea faptei sale, culpabilizând victima în producerea accidentului, nu a conștientizat gravitatea acțiunilor sale și nici a consecințelor faptei sale, aspect ce nu va fi neglijat în proporționarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului. În caz contrar, ar însemna ca organele judiciare să încurajeze conduitele judiciare incorecte ale participanților la trafic care încalcă normele penale și, totodată, ar însemna să punem semnul egalității între un inculpat ce are o conduită judiciară corectă și un inculpat care încearcă, prin declarațiile sale, să inducă în eroare instituțiile statului, ceea ce este inadmisibil, în opinia instanței.

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța l-a condamnat pe inculpatul D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2. Cod penal, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată va fi de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din Cod penal.

Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”

În consecință, instanța apreciază că dacă una dintre legi a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport de pedeapsa principală, acea lege se aplică și în privința pedepsei accesorii. Cum această lege a fost identificată ca fiind legea de la data comiterii faptelor, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de vechiul Cod penal.

Instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 71 alin. 1 și 2 din Cod penal din 1969, cu referire la art. 64 din Cod penal alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, interzicând pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului de a fi ales în funcții publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Ținând cont de faptul că prin fapta săvârșită s-au periclitat relații sociale vizând un domeniu extins de aplicare, și anume siguranța circulației pe drumurile publice, integritatea fizică a participanților la trafic, instanța a reținut că inculpatul nu este demn să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și nu este demn să aibă dreptul de a fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În acord cu decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal și cu cerințele Curții Europene a Drepturilor Omului, așa cum reies din cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord și din cauza S. și P. contra României, unde Curtea a apreciat că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, ci aceasta trebuie să se facă prin raportare la natura și gravitatea pedepsei, instanța a analizat necesitatea stabilirii unei pedepse accesorii.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege în autoritățile publice prevăzut teza I a art. 64 lit. a Cod penal întrucât prin Hotărârea Hirst c. Marii Britanii pronunțată de Marea Cameră la 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit faptul că deținuții, în general, continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate. Art. 3 al Protocolului 1 stabilește obligația statelor membre de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiții în care să asigure libertatea de exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, nu este un drept absolut, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în organizarea sistemului electoral, astfel încât să înglobeze propria viziune asupra democrației. Corelativ obligației pozitive a statului, cetățenii statelor membre au dreptul de a-și exprima voința în cadrul alegerilor legislative și de a nu fi împiedicați în mod nejustificat să își exercite acest drept. Acestui drept îi pot fi aduse limitări, care nu trebuie, însă, să aducă atingere substanței dreptului ocrotit, astfel încât să priveze individul de exercitarea lui efectivă, trebuie să urmărească un scop legitim, iar mijloacele folosite nu trebuie să fie disproporționale ( cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgiei )

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că orice restricție a acestor drepturi trebuie să fie justificată și să urmărească un scop legitim: considerații de securitate, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice, ce decurg, în mod inevitabil din condițiile detenției ( cauza Silver și alții c. Regatul Unit al Marii Britanii ș Irlandei de Nord ). Curtea a statuat că interzicerea automată a dreptului de participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 al Protocolului 1 din Convenție.

În raport de această hotărâre, instanța a apreciat că natura infracțiunii săvârșite de inculpat nu îl face nedemn de a a-și exercita dreptul de a alege.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută la lit. c a art. 64 Cod penal referitoare la interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii instanța a apreciat că nu este cazul să o interzică deoarece inculpatul nu s-a folosit de profesia sa în activitatea infracțională. Instanța nu a interzis inculpatului și exercițiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. d și e Cod penal întrucât săvârșirea faptei nu a relevat un comportament nedemn care să aducă prejudicii interesul superior al copilului și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut că pedeapsa inculpatului este de 3 ani închisoare și că din fișa de cazier a inculpatului reiese că acesta nu a mai fost condamnat anterior.

Instanța a apreciat că deși inculpatul nu și-a asumat responsabilitatea faptei sale, ceea ce în mod normal ar determina executarea în regim de detenție a pedepsei ce este aplicată în cauză, acesta nu are antecedente penale, motiv pentru care instanța a apreciat că scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi atins și fără executarea pedepsei.

Pe de altă parte, instanța a constatat că, raportat la gravitatea deosebită a faptei săvârșite, care a avut ca și consecință moartea victimei, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, la obligațiile legale încălcate de către inculpat, s-a impus ca pe durata suspendării executării pedepsei inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere care să aibă pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții.

Față de aceste aspecte, considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86 ind. 1 Cod penal, și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate instanța, în baza art. 86 ind. 1 Cod penal din 1969, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal

În baza art. 86 ind. 3 Cod penal a obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere

a) să se prezinte, la termenele stabilite, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș,

b) să anunțe S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

c) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș și să justifice schimbarea locului de muncă

d) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,

Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal raportat la art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, precum si revocarea în cazul neîndeplinirii până la expirarea termenului de încercare a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, conform căruia, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă si executarea pedepselor accesorii, instanța a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că în cursul judecății, părțile civile A. C.-D. și S. L. – copiii victimei, și A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. – frații victimei s-au constituit părți civile în cauză (filele 30-36 d.i.).

Astfel, partea civilă A. C.-D. (fiica victimei), prin reprezentanți legali L. lULIANA-A. și L. S.-V., a solicitat acordarea unei despăgubiri în cuantum de: 450.000 lei (patrusutecincizecidemii lei), reprezentând daune morale suferite în urma pierderii mamei sale, plata unei sume globale cu titlul de prestație periodică, calculată de la data producerii prejudiciului până la data pronunțării deciziei și în continuare sub forma unei rate lunare în cuantum de 1.000 lei, până la majoratul acesteia.

Partea civilă, S. L. (fiul victimei), prin reprezentanți legali L. lULIANA-A. și L. S.-V., a solicitat acordarea unei despăgubiri în cuantum de: 450.000 lei (patrusutecincizecidemii lei), reprezentând daune morale suferite în urma pierderii mamei sale, plata unei sume globale cu titlul de prestație periodică, calculată de la data producerii prejudiciului până la data pronunțării deciziei și în continuare sub forma unei rate lunare în cuantum de 1.000 lei, până la majoratul acestuia.

De asemenea, părțile civile A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. (surorile și frații victimei) au solicitat acordarea unei despăgubiri în cuantum de 135.000 lei (unasutatreizecisicincidemii lei), pentru fiecare, reprezentând daune morale suferite ca urmare a pierderii surorii acestora în urma accidentului rutier din data de 14.11.2012. (filele 30-36 d.i.)

S. de Ambulanță al județului Satu M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 251,823 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de urgență și transportul victimei accidentului, precum și dobânda legală aferentă sumei pretinse, începând cu data de 15.11.2012 și până la data achitării integrale a debitului, depunând la dosar înscrisuri doveditoare. (filele 52-57d.i.).

În cauză a fost introdus asiguratorul . Vienna Insurance Group SA.

Potrivit deciziei în interesul legii nr. 1/28.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de asigurător, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct cu citarea obligatorie a acesteia.

S-a apreciat că răspunderea civilă a asigurătorului este reglementată prin dispozițiile speciale ale legii civile (Legea nr. 136/1995), iar în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu în care a fost implicat un autoturism pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă răspunderea civilă delictuală a inculpatului care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare în condițiile reglementate de Legea nr. 136/1995.

În cazul asigurărilor de răspundere civilă, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial conform art. 26 alin. 1 lit. a din Ordin CSA nr. 21/2009

Conform dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data producerii accidentului, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, „ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri”.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă cu ocazia desfășurării atribuțiilor de serviciu, în interesul angajatorului ., în cauză a fost introdusă partea responsabilă civilmente, ., angajatorul inculpatului.

Conform art. 1373 Cod civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, iar potrivit art. 1382 Cod civil, cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.

Instanța a constatat că, în susținerea cererii civile, părțile civile A. C.-D. (fiica minoră a victimei), S. L. (fiul minor a victimei), prin reprezentanți lor legali L. lULIANA-A. și L. S.-V., precum și părțile civile A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. (surorile și frații victimei) au depus la dosar înscrisuri doveditoare a legăturii de rudenie cu victima accidentului (filele 77-91 d.i. ) din care rezultă relația de rudenie a tuturor părților civile menționate cu victima accidentului, A. M. E..

Astfel cum reiese din sentința civilă nr.1128/2013 a Judecătoriei Satu M., L. lULIANA-A. și L. S.-V. au fost desemnați tutori pentru minorii A. C.-D. și S. L., copiii victimei (f.78-79 d.i.).

În cauză, pentru dovedirea laturii civile, a fost audiată martora Gerebenes Cardos M. A. (fila 94 d.i), din declarația căreia instanța a reținut că cei doi copii minori ai victimei accidentului au suferit foarte mult datorită celor întâmplate, fiind foarte afectați, fetița a strigat de dorul mamei sale, iar frații și surorile victimei, de asemenea, au suferit mult ca urmare a pierderii surorii lor.

În același sens au fost și declarațiile părții civile Lacatuș I. A. (fila 96 d.i.), care se coroborează și cu declarațiile martorei Gerebens, din care a rezultat că cei doi copii ai victimei, parțile civileS. L. (fiul victimei) și A. C.-D. (fiica victimei), au suferit foarte mult de dorul mamei lor, fetița a strigat după mama sa.

Partea civilă L. I. A. a mai precizat că împreună cu soțul său se ocupă de copiii victimei, fiind numiți tutori pentru cei doi minori, iar înainte de accidentul rutier cei doi minori se aflau în întreținerea exclusivă a victimei, care era ajutată și de ceilalți frați ai săi.

Partea civilă L. I. A. a mai arătat că între părțile civile și victimă existau relații strânse și foarte bune, motiv pentru care au fost foarte afectați de decesul acesteia.

Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1357 Cod civil (legea în vigoare la data comiterii faptei art. 103 din Legea 71/2011) cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.

Totodată, instanța a considerat că pentru a opera răspunderea civilă delictuală, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; să se fi produs un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; să existe legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și să existe vinovăția autorului faptei ilicite.

Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în lovirea victimei de către autovehiculul condus de inculpat, în împrejurările neacordării de prioritate victimei aflate în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, precum și a conducerii vehiculului cu viteza peste limita legal admisă, fapt ce a determinat moartea victimei. Raportul de cauzalitate a fost dovedit prin raportul medico-legal de autopsie, coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Vinovăția inculpatului a fost, de asemenea, probată, inculpatul acționând din culpă. Așadar, instanța a reținut că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate cele patru condiții necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului.

În ceea ce privește acțiunea civilă a părților civile A. C. D. (fiica minoră a victimei) și Somok Laios (fiul minor al victimei), cu privire la daunele morale solicitate, instanța a reținut că stabilirea cuantumului daunelor morale se face prin apreciere, spre deosebire de daunele materiale care trebuie dovedite, atât în ceea ce privește existența lor, cât și sub aspectul întinderii lor.

Astfel, s-a constatat că inculpatul D. I., prin fapta sa culpabilă, a determinat decesul victimei A. M. E., mama părților civile A. C. D. și Somok Laios, fapt ce a produs atât traume psihice cât și daune materiale părților civile, dat fiind că este vorba de mama acestora, în întreținerea căreia se aflau cei doi minori.

Cuantumul daunelor morale solicitate de parțile civile A. C. D. (fiica minoră a victimei) și S. Laios (fiul minor al victimei), a fost stabilit având în vedere strânsa legătura afectivă ce există între mamă și copii, precum și suferința psihică cauzată de pierderea prematură și intempestivă a mamei acestora, reținând că s-a stabilit existența unei culpe exclusive a inculpatul la producerea accidentului.

Instanța a reținut caracterul violent al morții victimei, concretizat în leziuni grave și multiple, aspecte de natură a accentua trauma psihică a copiilor acesteia, astfel că prejudiciile morale suferite ca urmare a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de ucidere din culpă, suferințele psihice nu au fost de neglijat sub aspectul impactului psihologic pe care l-a avut accidentul asupra copiilor victimei, în condițiile în care, în urma producerii acestuia, mama acestora a decedat.

De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că partea civilă A. C., în vârstă de 6 ani, a fost martor la accidentul produs, în urma căruia mama sa a decedat, impactul psihologic al decesului victimei asupra părții civile fiind cu atât mai mare.

Instanța a apreciat că fără putință de tăgadă, moartea violentă a unei persoane lasă urmări asupra stării sufletești a persoanelor care află de o asemenea moarte. Cu atât mai mult, lasă urmări asupra copiilor victimei. De asemenea, a fost evident că indiferent de suma la care instanța cuantifică durerea suferită de copiii victimei, aceasta nu va contribui la stingerea suferinței prilejuite de moartea victimei.

În consecință, instanța a acordat ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de părțile civile A. C. D. (fiica minoră a victimei) și Somok Laios (fiul minor al victimei), câte 265 000 lei pentru fiecare dintre copiii victimei, apreciată de instanță ca fiind suma necesară acoperirii daunelor morale, sumă care să asigure atenuarea sentimentelor de suferință cauzate de moartea mamei lor în accidentul rutier.

Instanța a constatat că, potrivit art. 1385 Cod civil, „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei”.

Conform art.1386 alin.2 Cod civil, „la stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului”.

Potrivit art.1390 Cod civil,(1) „Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat.(3) La stabilirea despăgubirii se va ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispozițiile art. 1.387 - 1.389 se aplică în mod corespunzător”.

Conform art. 1387 Cod civil,aplicabil și în cazul despăgubirilor acordate în caz de deces, (1) „În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1.388 și 1.389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale. (2) Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se acordă, ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat, sub formă de prestații bănești periodice. La cererea victimei, instanța va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale”. Potrivit art. 1388 alin.1 Cod civil,„despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ținându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească”.

Părțile civile nu au făcut dovada veniturilor realizate de victimă în ultimul an înainte de accident sau a venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, însă, din probele administrate în cauză a reieșit faptul că părțile civile, copiii victimei, se aflau în grija exclusivă a mamei lor și beneficiau de întreținere materială și de îngrijire din partea acesteia.

Chiar dacă părțile civile nu au făcut dovada veniturilor victimei, instanța a constatat, în primul rând, faptul că jurisprudența a consfințit procedeul acordării pensiei de întreținere copiilor minori, în cazul în care aceștia se află în grija unuia dintre părinți, prin raportare la salariul minim pe economie, iar, în al doilea rând, având în vedere dispozițiile legale mai sus invocate, instanța a apreciat că venitul de care copiii victimei au fost privați trebuie să se circumscrie, cel puțin, acestui salariu minim pe economie.

Conform prevederilor HG nr. 871/2013 salariul de bază minim pe economie este începând cu 1 iulie 2014 de 900 lei, astfel că instanța a apreciat că pentru cuantumul daunelor materiale se va lua ca referință această sumă.

P. urmare, având în vedere că cele două părți civile se aflau în întreținerea exclusivă a victimei, instanța a dispus plata unei rente lunare în cuantum de 450 lei pentru fiecare dintre părțile civile A. C. D. (fiica minoră a victimei) și Somok Laios (fiul minor al victimei), începând cu data de 14.11.2012 până la majoratul acestora.

Pentru motivele expuse, instanța a dispus în baza art. 19, art.25 Cod procedură penală, art. 86 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 din Cod procedură penală, 1357 Cod civil, art. 1385 Cod civil, art. 1386 alin. 2 Cod civil și art. 1390 alin. 1 și 1391 Cod civil, art. 103 din L. 71/2011, admiterea în parte a acțiunii civile formulată de părțile civile A. C. D. și S. L. și a obligat inculpatul D. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asiguratorul . Vienna Insurance Group SA, în baza art. 55 alin. 1 din L. nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din Romania, la plata către părțile civile A. C. D. și SOMOK L., ambii reprezentați prin tutorii L. S. V. și L. I. A., la plata următoarelor sume: câte 265 000 lei fiecare, reprezentând daune morale și la plata unei rente lunare în cuantum de 450 lei fiecare, de la data de 14.11.2012 până la majoratul acestora și a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

În ceea ce privește acțiunea civilă a părților civile A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. (surorile și frații victimei), instanța a reținut că părțile civile au depus la dosar înscrisuri doveditoare a legăturii de rudenie cu victima accidentului (filele 77-91 d.i. ) din care a rezultat relația de rudenie a tuturor părților civile menționate cu victima accidentului, A. M. E..

De asemenea, din probele administrate în cauză, declarația martorului Gerebenes Cardos M. A. (fila 94 d.i), declarațiile părții civile Lacatuș I. A. (fila 96 d.i.), a rezultat că părțile civile au suferit urmare a decesului victimei.

Conform art.1391 Cod civil,„(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.(2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu”.

În privința părților civile A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. (surorile și frații victimei), instanța a apreciat distinct prejudiciul moral suferit de aceștia, nefiind însă de neglijat legătura de rudenie a acestora cu victima, legătura afectivă ce există între frați, precum și suferința psihică cauzată de pierderea prematură și intempestivă a surorii acestora, reținând că s-a stabilit existența unei culpe exclusive a inculpatul la producerea accidentului.

Pentru ca sumele ce vor fi acordate cu titlu de daune morale să reprezinte justă satisfacție acordată părților civile, asigurându-se posibilitatea acestora de a surmonta perioada ulterioară decesului, sub aspectul suferințelor psihice, pentru prejudiciul încercat, fără însă a constitui pentru acestea o sursă de îmbogățire fără justă cauză, instanța a apreciat că sumele ce vor fi acordate sunt în măsură să contribuie la acoperirea prejudiciului moral.

În consecință, instanța a acordat ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de părțile civile A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. (surorile și frații victimei), câte 45. 000 lei, pentru fiecare, apreciată de instanță ca fiind suma necesară acoperirii daunelor morale, sumă care să asigure atenuarea sentimentelor de suferință cauzate de moartea sorei acestora în accidentul rutier.

Pentru motivele expuse, instanța a dispus în baza art. 19, art. 25 Cod procedură penală, art. 86 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 din Cod procedură penală, 1357 Cod civil, art. 1385 Cod civil, art. 1386 alin. 2 Cod civil și art. 1390 alin. 1 și 1391 Cod civil, art. 103 din L. 71/2011, admiterea în parte a acțiunii civile formulată de părțile civile A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. (surorile și frații victimei) și va obliga pe inculpatul D. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asiguratorul . Vienna Insurance Group SA, în baza art. 55 alin. 1 din L. nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din Romania, la plata către părțile civile A. I.-M., A. I., Z. I., N. T., A. R.-C., L. I.-A., A. C.-M. (surorile și frații victimei) la plata a câte 45 000 lei fiecare, reprezentând daune morale.

De asemenea, instanța a constatat că din înscrisurile de la dosar (filele 52-58 d.i)a rezultat că partea civilă S. de Ambulanță Județeană Satu M. a efectuat cheltuieli în cuantum de 251,82 lei, cu asistența medicală de urgență și transportul victimelor accidentului.

Totodată, instanța a constatat că, potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele șu cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului, coexistând cu răspunderea contractuală a asigurătorului de răspundere civilă, în baza art. 19, art. 25 Cod procedură penală, art. 86 Cod procedură penală., raportat la art. 397 alin. 1 din Cod procedură penală, 1357 Cod civil, art. 1385 Cod civil civil, art. 1386 alin. 2 Cod civil și art. 1390 alin. 1 și 1391 Cod civil, art. 103 din Legea 71/2011, art. 313 din Legea 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță Județean Satu M. și a obligat inculpatul D. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asiguratorul . Vienna Insurance Group SA, cu sediul în .. 31-33, sect. 2, București, în baza art. 55 alin. 1 din L. nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, la plata către S. de Ambulanță Județeană Satu M. a sumei de 251,82 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale de urgență și transport a victimei.

De asemenea, a obligat inculpatul D. I. în solidar cu . la plata dobânzilor legale, aferente sumei de 251,82 lei, începând cu data de 15.11.2012 până la plata efectivă a debitului, către S. de Ambulanță Județean Satu M..

Totodată, instanța a constatat că din înscrisurile de la dosar (filele 96-102 d.u.p)a rezultat că partea civilă S. Județean de Urgență Satu M. a efectuat cheltuieli în cuantum de_,30 lei, cu asistența medicală acordată victimei accidentului în perioada spitalizării acesteia în perioada 14.11.2012 – 04.12.2012.

Instanța a reținut și în acest caz dispozițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului, coexistând cu răspunderea contractuală a asigurătorului de răspundere civilă, în baza art. 19, art. 25 Cod procedură penală, art. 86 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 din Cod procedură penală, art. 313 din Legea 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Satu M. a obligat inculpatul D. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asiguratorul . Vienna Insurance Group SA, în baza art. 55 alin. 1 din L. nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, la plata către S. Județean de Urgență Satu M. a sumei de_,30 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale a victimei pe perioada spitalizării între 14.11.2012 – 04.12.2012.

De asemenea, a obligat inculpatul D. I. în solidar cu . la plata dobânzilor legale, aferente sumei de_,30 lei, începând cu data de 05.12.2012 până la plata efectivă a debitului, către S. Județean de Urgență Satu M..

În temeiul art. 7 alin. din L. nr. 76/2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului Național de date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

De asemenea, instanța a reținut că în conformitate cu decizia nr.18/2013, dată în recurs în interesul legii, ÎCCJ a stabilit că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa Legii 76/2008 poate fi dispusă și în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere.

În temeiul art. 5 alin. 5 și 3 din L. 76/2008 va informa inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Referitor la cheltuielile judiciare avansate de stat, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală care prevăd că în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […]., prin urmare, în baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, va obliga inculpatul, D. I., în solidar cu . la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Alte aspecte,

Referitor la solicitarea martorului D. P. (fila 107 d.i.) de a i se achita costul transportului și a altor cheltuieli suportate de acesta cu prilejul audierii sale în calitate de martor în prezenta cauză, instanța le-a apreciat ca fiind parțial întemeiate, astfel că în baza art. 273 alin. 1 și 4 Cod procedură penală va dispune virarea din contul Ministerului Justiției a sumei de 115,32 lei reprezentând cheltuieli de transport, cazare și alte cheltuieli necesare, către martorul D. P..

În fine, instanța a dispus ca după rămânerea definitivă, copie a hotărârii judecătoriei Satu M. să se comunice IPJ Maramureș - S. rutier în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 114 al. 1 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel terțul asigurător Asigurarea R. Asirom Vienna Insurance Group SA București și inculpatul D. I..

Terțul asigurător Asigurarea R. Asirom Vienna Insurance Group SA a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii apelate și a se reduce cu jumătate sumele de bani acordate cu titlu de daune morale tuturor părților civile. În subsidiar, a solicitat a se dispune reducerea cuantumului daunelor materiale și morale acordate părților civile.

În motivarea apelului a solicitat a se observa că este eronată constatarea instanței de fond potrivit căreia din toate probele administrate în cauză rezultă culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier. S-a arătat că din declarația martorului Ș. V. și din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto efectuat în cauză și necontestat de părți, rezultă că victima împreună cu fiica sa s-a deplasat în alergare pe trecerea de pietoni și că în măsura în care s-ar fi asigurat din stânga în momentul ajungerii pe această trecere ar fi existat o posibilitate să evite producerea accidentului de circulație. A apreciat că poate fi reținută culpa concurentă a inculpatului și a victimei în producerea evenimentului rutier. A mai arătat că nu există elemente concrete care să conducă la stabilirea unei proporții diferențiate de culpă pentru cei implicați în evenimentul rutier, în acord cu prevederile art. 28 din Ordinul Președintelui CSA nr. 14/2011, instanța va putea constata că vinovăția celor implicați în evenimentul rutier este în cote egale de 50% -50%.

Inculpatul apelant D. I., a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și a se dispune aplicarea unei pedepse inculpatului sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării acesteia, reținându-i acestuia prevederile art. 74 alineatul 1 litera a coroborat cu art. 76 alineatul 1 litera b din vechiul Cod penal. A solicitat a se reține culpa comună a inculpatului și a victimei în producerea accidentului de circulație, reducându-se sumele de bani acordate acestora.

În motivarea apelului s-a arătat că din coroborarea declarațiilor inculpatului, a martorului Ș. V. și a raportului de expertiză întocmit de către ing. V. C., rezultă în mod evident că, culpa în producerea accidentului de circulație aparține atât inculpatului, cât și victimei. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 49 punctul 1 din OUG 195/2002, respectiv limitarea maximă a vitezei în interiorul localităților la 50 km/oră, a arătat că instanța de fond a luat în considerație, în mod greșit această limită de viteză, câtă vreme pe acel sector de drum, limita de viteză este stabilită la 70 km/oră. A considerat că acest element neluat în considerare de către instanța de fond are repercursiuni juridice atât în ceea ce privește normele legale încălcate cât și a raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză.

Examinând hotărârea apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, Curtea, în baza art. 420 alineat 10 Cod procedură penală va reține următoarele:

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății ,constând în aceea că, la data de 14.11.2012, în jurul orei 13.00, inculpatul D. I. a condus microbuzul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, proprietatea ., societate la care este angajat, pe . Satu M., având direcția de deplasare spre centrul municipiului Satu M.. În microbuzul condus de inculpat se afla martorul D. P..

. a circulat inculpatul are 4 benzi de circulație, cu câte 2 benzi de circulație pe sens, sensuri separate de spațiu verde de protecție.

În urma leziunilor suferite victima A. M. E. a decedat la spital la data de 27.11.2012.

In zona producerii accidentului de circulație există o trecere de pietoni, în dreptul imobilului nr. 22, având lățimea de 3,00 metri, marcată, presemnalizată și semnalizată corespunzător.

Apelurile declarate de inculpat și asigurătorul S.C.Asigurarea R. Asirom Vienna Insurance Group nu sunt fondate.

Astfel,în mod corect instanța a constatat că inculpatul a condus autovehiculul cu o viteză peste limita legal impusă pe acea porțiune de drum, încălcând prevederile art. 49 pct. l din OUG 195/2002, republicată, care stabilesc o viteză maximă de deplasare pe drumurile publice în interiorul localităților de 50 km/h.

De asemenea, în mod just instanța a constatat căinculpatul nu a respectat normele privind circulația pe drumurile publice prevăzute de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 privind aplicarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Ca urmare, și Curtea reține că producerea accidentului s-a datorat culpei exclusive a inculpatului, care, conducând autovehiculul cu viteza peste limita impusă de lege pe acel sector de drum, nu a acordat prioritate de trecere victimei angajate, în mod regulamentar, în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, marcată regulamentar.

Prima instanță a reținut just că victima nu are vreo culpă la producerea evenimentului rutier, deplasarea acesteia pe trecerea de pietoni a fost regulamentară, după cum a rezultat din toate probele administrate în cauză, iar decesul acesteia s-a datorat exclusiv conduitei neregulamentare a inculpatului care a dus la producerea accidentului rutier. De altfel, indiferent de modul în care victima ar fi traversat . pieton, în condițiile în care s-a produs accidentul, ea nu avea nici o posibilitate să evite sau să prevină accidentul.Dispozițiile legale invocate de către apărătorul inculpatului, respectiv art. 207 lit. c din OUG 195/2002, ca fiind încălcate de către victimă, nu reglementează vreo obligație a pietonului angajat în traversarea trecerii de pietoni.În condițiile unui sector de drum acoperit cu îmbrăcăminte asfaltică uscată, fără denivelări, fără ploaie sau ceață, în condițiile iluminatului pe timp de zi (ora 13.00), traseul fiind prevăzut cu trecere de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, în toate aceste situații și împrejurări, inculpatul nu a redus viteza, nu s-a asigurat înainte de a traversa trecerea de pietoni, că pe trecere nu se află în traversare vreun pieton, nu a efectuat nici o manevră de evitare a accidentului prin acționarea sistemului de frânare sau ocolirea victimei, accidentul producându-se chiar pe trecerea de pietoni, toate acestea demonstrând, implicit, că inculpatul a circulat prin încălcarea și ignorarea gravă a regulilor privind circulația rutieră, întrucât era normal, având în vedere și experiența sa de conducător auto profesionist, să nu fie implicat într-un asemenea accident rutier.Totodată, având în vedere faptul că inculpatul efectua curse regulate pe acel sector de drum, acesta era familiarizat cu circulația pe acel traseu și, cu atât mai mult fapta sa denotă o gravă neglijență în îndeplinirea atribuțiilor sale în calitate de șofer profesionist.

Curtea apreciază că s-a respins legal cererea inculpatului de achitare, pe motiv că accidentul s-ar fi produs datorită cazului fortuit. Nu s-a putut susține că sunt incidente dispozițiile legale privindcazul fortuit, deoarece art. 47 din Codul penal prevede că nuconstituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultateste consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, condiție ce nu este îndeplinită în cauză. Apariția unei persoane pe trecerea de pietoni nu poate reprezenta o situație imprevizibilă. De asemenea, pentru ase retine existența cazului fortuit, este necesar ca evenimentul sauîmprejurarea de neprevăzut invocată să nu se suprapună activitățiiculpabile a inculpatului, ceea ce nu este cazul în situația dată, față de nerespectarea obligației de a acorda prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii în mod regulamentar, dar mai ales că alt conducător auto, martorul Ș. V., care se deplasa pe același sector dedrum și care a oprit autovehiculul înaintea trecerii de pietoni.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză,în mod corect instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, astfel că, instanța a respins implicit apărările inculpatului și cererea acestuia de achitare.

A rezultat că în drept, fapta inculpatului D. I., care în data de 14.11.2012, ora 13,00, în timp ce conducea microbuzul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, pe . Satu M., nu a respectat măsurile legale care reglementează circulația pe drumurile publice, a condus autovehiculul cu viteză peste limita legală și nu a acordat prioritate de trecere victimei, accidentând mortal victima A. M. E., care era angajată în traversarea străzii pe marcajul pietonal al trecerii pentru pietoni, semnalizată și marcată regulamentar, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Și Curtea apreciază că din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul, în calitate de conducător auto, nu a acordat prioritate de trecere victimei angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, acroșând-o cu partea lateral dreaptă a microbuzului, fapt ce a produs decesul acesteia.

Prima instanță a constatat just incidența dispozițiilor alin. 2 din art. 178 Cod penal.

De asemenea, instanța a constatat că rezultatul socialmente periculos constând în decesul victimei, se afla în legătură de cauzalitate directă cu fapta inculpatului, aspect ce a rezultat și din raportul constatator medico legal de autopsie nr. 1715/III/323/2012 întocmit de S. Medico Legal Satu M., din care a rezultat că moartea victimei A. M. E. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningeale, contuziei și dilacerării cerebrale cu . calotei și bazei craniului, leziuni care s-au putut produce prin lovirea și proiectarea victimei de către un autovehicul. Sub aspectul laturii subiective, fapta s-a săvârșit sub forma culpei fără prevedere prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. b din Cod penal, în sensul că prin conducerea autoturismului cu nerespectarea obligațiilor legale imperative ce revin conducătorilor auto participanți la traficul rutier privind acordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, inculpatul nu a prevăzut, deși putea și trebuia să prevadă că ar putea aduce atingere dreptului la viață al celorlalți participanți la trafic prin nerespectarea regulilor de circulație.

În ceea ce privește culpa inculpatului, apreciată corect de instanță ca fiind exclusivă, aceasta constând în nerespectarea obligațiilor legale privind neacordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, astfel că, prin această conduită a inculpatului, de încălcare a normelor imperative ale legii, s-a produs accidentul rutier soldat cu moartea victimei.

Curtea în ceea ce privește tratamentul sancționator, instanța a reținut că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art. 52 din Cod penal cu privire la scopul educativ al pedepsei și cele ale art. 72 din Cod penal cu privire la individualizarea pedepsei.

Astfel, conform dispozițiilor art. 72 din Cod penal, la stabilirea pedepsei aplicate instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale din Cod penal, de limitele de pedeapsă prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii reglementată de art. 178 alin. 1, 2 din Cod penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Conform dispozițiilor art. 18 din Cod penal raportat la art. 18 ind.1 alin. 2 din Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social instanța a luat în considerare modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului. În ceea ce privește gradul de pericol social al infracțiunii de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, săvârșite de inculpat, instanța a reținut că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dat fiind că fapta a determinat decesul unei persoane și este urmarea nerespectării dispozițiilor legii cu privire la conducerea pe drumurile publice, referitoare la obligația conducătorului auto de a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii dar și a normelor privind viteza legală de circulație.

Totodată, în ceea ce privește persoana inculpatului, se reține de instanță faptul că din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 26 d.i.) a rezultat că acesta nu are antecedente penale, însă simpla „abținere" anterioară de la comiterea unor fapte penale constituie o conduită firească a persoanei și nu una de natură să o îndreptățească la un tratament sancționator derogatoriu de la cel comun, prin considerarea ei ca circumstanță atenuantă. De asemenea, s-a constatat just că inculpatul nu și-a asumat responsabilitatea faptei sale, culpabilizând victima în producerea accidentului, nu a conștientizat gravitatea acțiunilor sale și nici a consecințelor faptei sale, aspect ce nu va fi neglijat în proporționarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului. În caz contrar, ar însemna ca organele judiciare să încurajeze conduitele judiciare incorecte ale participanților la trafic care încalcă normele penale și, totodată, ar însemna să punem semnul egalității între un inculpat ce are o conduită judiciară corectă și un inculpat care încearcă, prin declarațiile sale, să inducă în eroare instituțiile statului, ceea ce este inadmisibil .

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța l-a condamnat corect pe inculpatul D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2. Cod penal, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Curtea reține că pedeapsa, astfel cum va fi stabilită și aplicată, va fi de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din Cod penal.

Instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art. 103 Cod procedură penală și pe baza acestuia a reținut situația de fapt și a făcut încadrarea în drept.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal.

Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor cuprinse în articolul 4din Codul de procedură penală, instanța de fond în mod corect a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.

De asemenea, situația de fapt avută în vedere de prima instanță este una corectă.

Pedeapsa aplicată inculpatului cât și modalitatea de executare au fost corect individualizate de către instanța de fond.

Față de situația de fapt reținută corect de instanța de fond, curtea constată că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este corespunzătoare, că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.

La individualizarea pedepsei principale, în cadrul general prevăzut de articolul 74 din Codul penal, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social concret al faptei și făptuitorului, lipsa antecedentelor penale.

Așa fiind, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 închisoare în condițiile art.86/1 Cod penal este necesară pentru realizarea scopului acesteia – de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de cele expuse, curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile penale declarate de inculpatul D. I. si asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței penale 1591 din 14.11.2014 a Judecătoriei Satu M. pe care o va menține în întregime.

În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală va obliga inculpatul și asiguratorul la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală,

Respinge ca nefondate apelurile penale declarate de inculpatul D. I. si asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței penale 1591 din 14.11.2014 a Judecătoriei Satu M. pe care o menține în întregime.

În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală obligă inculpatul și asiguratorul la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 6.01.2015

Președinte, Judecător, Grefier,

S. L. C. A. I. C. M.

Redactat decizie – C. A.I./23.01.2015,

Judecător fond – O. N.

Tehnoredactat 12 ex./23.01.2015,C.M.

- 10 comunicări – inculpatul apelant D. I.,

- terțul asigurător Asigurarea R. Asirom Vienna Insurance Group SA București

- părțile civile intimate A. I. M., A. I., A. R. C., Z. I., N. T., L. I. A. și A. C. M.,

- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea

← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 60/2015....		Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Decizia... →

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 8/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 8/2015. Curtea de Apel ORADEA