Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 77/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 19530/271/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. _ P/2011*
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 77/A/2015
Ședința publică din 28 ianuarie 2015
Complet de judecată compus din:
Președinte: S. L.
Judecător: R. A. – președintele instanței
Grefier: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestația în anulare declarată de contestatorii părți civile H. G. și H. A. D., împotriva deciziei penale nr. 52/A din data de 26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra contestației în anulare a avut loc la data de 27 ianuarie 2015, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru data 28 ianuarie 2015, zi în care s-a pronunțat hotărârea, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 52/A din data de 26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de părțile civile H. G. și H. A. D. împotriva sentinței penale nr. 1051 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea pe a menținut-o în întregime.
Au fost obligați apelanții H. G. și H. A. D. să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie curtea a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză.
În data de 24.11.2005, victima H. D. s-a deplasat la S. la un curs de pregătire profesională. În cursul serii a mâncat, iar în timpul nopții a acuzat dureri abdominale. A doua zi, în timpul cursurilor i s-a făcut rău și a fost dusă la hotel. Martorele M. A. M. și Josza A. V., colege de serviciu cu victima, la terminarea cursurilor s-au dus la hotel și au constatat că aceasta se afla într-o stare gravă. Au chemat salvarea, victima a fost consultată aproximativ 15 minute, a fost diagnosticată ca având „criză de fiere” și i s-au administrat injectabil calmante. După plecarea salvării, victima a adormit. După aproximativ 30 minute s-a trezit acuzând o puternică durere abdominală. A fost chemată din nou salvarea și i s-au administrat calmante. Deoarece starea de sănătate a victimei nu a prezentat îmbunătățiri a fost anunțată Pojoca L. (directoarea băncii la care lucra victima) aflată și ea la acest seminar. Aceasta a chemat o mașină de la Oradea, care a ajuns în data de 26.11.2005, în jurul orelor 19.00, condusă fiind de M. R., care a venit însoțit de soția sa.
De menționat că victima dorea să se reîntoarcă la Oradea, i-a comunicat telefonic acest lucru soțului său. De asemenea, victima dorea efectuarea unor investigații medicale și tratament în Oradea, motiv pentru care Pojoca L. l-a contactat telefonic pe martorul B. F., medic, căruia i-a cerut să ajutorul pentru a-o interna pe secția de chirurgie condusă pe inculpatul M. M. A..
Aspectele prezentate mai sus au rezultat din declarațiile martorilor M. A. M., Josza A. V. și M. R..
În seara de 26.11.2005, victima a plecat cu mașina băncii spre Oradea. Pe tot parcursul drumului, s-a simțit foarte rău, i-a solicitat șoferului să oprească de mai multe ori, nu a vomat. Martorul M. R. arată că pe drum i-a propus victimei să oprească la clinicile din B., Târgu M. și Cluj N., dar a refuzat. Au ajuns în Oradea în 27.11.2005, ora 2.40 și a lăsat-o acasă.
Anterior, victima își sunase soțul, partea civilă H. G., l-a anunțat că se simte rău și i-a solicitat să-i pregătească îmbrăcăminte adecvată, deoarece atunci când ajunge acasă va merge la spital. După ce a ajuns acasă, victima împreună cu soțul său s-au deplasat la S. C. Județean Oradea unde au solicitat internarea pe secția de Chirurgie I condusă de inculpatul M. M. A.. Au procedat de această manieră, deoarece în urma intervenției martorei Pojoca L., martorul B. F. l-a contactat pe inculpatul M. M. A. care și-a dat acordul pentru internare cu precizarea că nu va fi în spital decât în cursul zilei de luni, aspecte cunoscute de victimă.
Martora C. L., asistentă în cadrul spitalului, a preluat-o pe victimă, dar i-a spus că nu știe nimic despre internarea sa pe o anume secție, dar dacă a existat o astfel de discuție cu medicul, lucrurile se vor lămuri dimineață. I-a dat un pat, i-a administrat o perfuzie, iar după ce victima a confirmat că se simte mai bine și i s-au calmat durerile, în jurul orei 4.30, soțul acesteia a plecat spre casă. Până la plecarea soțului, victima nu a fost consultată de nici un medic.
Aceeași martoră a afirmat că atunci când s-a prezentat victima a trimis-o la serviciul de urgență spunându-i că nu o poate interna fără foaia de observație și că nu are nici un medic de gardă pe secție. Cu toate acestea, cei doi au solicitat insistent internarea, apelând-o telefonic chiar pe Pojoca L., care să-i confirme acordul celor doi medici pentru internare. Martora a mai precizat că victima a afirmat că în caz de refuz va merge acasă și că nu dorește să meargă la urgență.
În dimineața următoare (27.11.2005), martorul B. F., medic de gardă, a consultat-o pe victimă și a recomandat efectuarea unor investigații medicale specifice abdomenului acut (Rx abdominal și ecografie abdominală), analize ce au fost efectuate de martora D. Restanția C., medic radiolog in cadrul Spitalului Județean.
Martora a arătat că în cazul RX -ului făcut victimei (radioscopie pe gol abdominal care poate contribui la stabilirea diagnosticului de ocluzie intestinala coroborat cu restul simptomatologiei, examinări clinice si de laborator) nu s-a observat o distensie aerica, pacienta prezentând o aerocolie in cantitate moderata, „lucru care este normal la orice persoana sănătoasa”. Concluzia martorei a fost aceea C.pen. victima nu prezenta semnele unui abdomen chirurgical acut si respectiv ocluzie intestinala sau ruptura de organ cavitar.
Martora a mai afirmat că în registrul de gardă sunt menționate ca efectuate în data de 27.11.2005, 8 RX-uri abdominale dintre care 5 nu au fost cu probleme, printre care si cel făcut pacientei Havasi D..
În cursul acestei zile, martorul B. F. i-a solicitat martorului M. T. T. (fratele inculpatului M. A.), medic urolog și cu competențe în ecografia generală, în cadrul unui diagnostic diferențial, să efectueze o consultație pentru a verifica existența unei eventuale afecțiuni urologice. Martorul M. T. T. a examinat-o pe victimă, constatând existența unei stări generale bune, dar cu dureri difuze la nivelul hipocondrului în etajul abdominal inferior. A efectuat o ecografie abdominală și nu a constatat existența vreunei afecțiuni urologice sau semne de ocluzie intestinală.
După sosirea rezultatelor, martorul B. F. a mai văzut-o pe victimă, iar în opinia sa starea acesteia din cursul zilei de 27.11.2005 și dimineața următoare nu impunea o intervenție chirurgicală.
Victima a fost vizitată în data de 27.11.2005 de soț și de mamă. Din declarația părții civile H. G. reținem că acesta a observat că victima se simțea mult mai bine, era mai vioaie, motiv pentru care a rămas în spital doar jumătate de oră.
În data de 28.11.2005, dimineața, inculpatul M. M. A. a consultat-o pe victimă și a programat-o pentru o ecografie abdominală și tomografie. Declarația acestuia este confirmată de cea a martorei E. V., asistentă medicală șefă la secția Chirurgie I, care discutat cu victima despre aceste aspecte.
Inculpatul M. M. A. a arătat că a examinat-o clinic și ecografic pe victimă, fără a constata modificări față de examenul făcut în ziua anterioară – colecist ușor destins, capul pancreasului ușor dematiat, fără nivele hidroaerice. Inculpatul a constatat că victima prezenta episoade dureroase la nivelul hipocondrului drept, manevra Murphi a fost pozitivă (manevră ce evidențiază o inflamație a colecistului).
Martorul C. H. D., medic chirurg in cadrul Spitalului Județean, a arătat că în data de 28.11.2005 a avut un program operator încărcat (3-4 operații), după care in jurul orelor 15.00-16.00, a făcut vizitele împreuna cu inculpatul M. A., ocazie cu care a constatat ca starea pacientei H. D., nu impunea o intervenție chirurgicala imediata sau de urgenta. Martorul a precizat ca simptomele avute de pacienta, respectiv un singur episod de vărsături, fără nivele hidroaerice, abdomen flasc, dureri in hipocondrul drept, etaj abdominal superior, nu fac parte dintr-un tablou caracteristic pentru ocluzie intestinala tipica.
Înainte de a părăsi spitalul, inculpatul M. M. A. a mai efectuat o ecografie victimei, aspect confirmat și de partea civilă H. G.. În urma acesteia, coroborată cu celelalte simptome (lipsa vărsăturilor, a durerilor intense, etc.) a apreciat că nu se impune o intervenție chirurgicală.
În această zi, victima a fost vizitată de mama sa și de soțul său.
Mama victimei, martora S. M., a arătat că fiica sa i-a spus că a fost consultată de un medic. Martora nu-și amintește dacă aceasta i-a spus cine a consultat-o și când. Afirmă însă că în prezența sa nu a fost consultată de nimeni și nici nu l-a găsit pe inculpatul M. M. A. în cabinet.
Soțul victimei, partea civilă H. G., a arătat că a sosit la spital în jurul orelor 14.00. Soția sa i-a spus că inculpatul M. M. A. i-a făcut o . analize. A plecat și s-a reîntors în jurul orelor 16.00, pentru a-i aduce biscuiți și iaurt. Victima a mâncat puțin. S-a reîntors după vizita de seară, a găsit-o dormind, iar colega de salon i-a spus că i s-a făcut o ecografie. Partea civilă a părăsit din nou spitalul, revenind în jurul orelor 21.00, când își începuse garda inculpatul L. V..
Din declarațiile concordante ale părții civile H. G., ale inculpatului L. V. (filele 104-108) si ale asistentei medicale care a fost de serviciu in noaptea de luni spre marți, martora C. L. (28/29.11.2005), reiese ca victima s-a simțit râu toata noaptea, acuzând dureri abdominale si greața (a avut un singur episod de vărsături), astfel ca in patru rânduri a fost consultata de medicul de garda, inculpatul L. V.. Acesta a palpat-o in zona abdomenului, astfel cum recunoaște si partea civila, pentru a vedea daca nu a făcut o complicație a pancreatitei si daca nu este necesara o intervenție chirurgicala in acea noapte, ocazii cu care pacienta avea abdomenul suplu, fără a avea apărare musculara sau alte semne de abdomen acut chirurgical, de fiecare data administrându-i diferite calmante, antispastice sau antiinflamatorii. Potrivit declarației inculpatului L. V., starea pacientei H. D. nu a ieșit din anumite limite normale, care sa duca la concluzia ca ar trebui intervenit chirurgical. A mai arătat că el nu era în măsura sa stabilească diagnosticul pacientei atâta vreme cat aceasta a fost diagnosticata si explorata pe parcursul a doua zile, iar simptomatologia pacientei se încadra in acel diagnostic. In continuare inculpatul L. a mai arătat ca din punctul sau de vedere H. D. s-a internat tardiv in spital si astfel a avut o simptomatologie atipica, nu a avut dureri la locul necrozei (in partea jos dreapta abdomenului) si nu prezenta meteorism (balonare). Inculpatul a mai afirmat că un diagnostic de ocluzie intestinala este imposibil sa se stabilească fără simptomele caracteristice, iar chiar si diagnosticul de ocluzie intestinala corect stabilit, nu impune cu necesitate o intervenție chirurgicala, decât daca exista semne ca evoluează spre necroză.
In lucrarea „Diagnosticul si Tratamentul Ocluziei Intestinale Acute” – ghid practic bazat pe evidenta clinica - depus la dosar de partea civila – se arată ca observarea durerii la palpare, „este semnificativa pentru locul si mecanismul obstrucției in caz de strangulare”. In aceeași lucrare se mai arata ca ocluzia intestinala are trei faze de evoluție (debut, tranziție si perioada tardiva). Faza perioadei tardive (in care pacienta s-a aflat in noaptea de 28/29.11), apare la aprox. 36 ore de la debutul ocluziei perioada in care starea pacientului se degradează rapid. In ce privește diagnosticarea ocluziei intestinale, se arata ca un rol important aparține investigațiilor imagistice (radiografii, radioscopii) – care au fost făcute in repetate rânduri pacientei si care au exclus diagnosticul de ocluzie intestinala, astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați.
In continuare, in lucrarea mai sus amintita, cu privire la „operația de urgenta imediata”, se arata ca se impune in anumite situații, când s-a stabilit clar diagnosticul de ocluzie intestinala, arătându-se totodată ca atunci când diagnosticul este neclar sau radiografia inconcludenta, dar suspiciunea de strangulare posibila, pot fi indicate alte teste adiționale, precum computerul tomograf, or din declarațiile inculpaților coroborate cu cele ale asistentelor medicale, victima urma sa fie supusă unei investigații cu computerul tomograf, marți 29.11.2005.
In subcapitolul „operația de urgenta”, se arata ca in lipsa răspunsului pozitiv la tratamentul nonoperator - 24-48 ore, pacientul trebuie operat (in ipoteza stabilirii diagnosticului de ocluzie intestinala). Acest din urma aspect întărește de asemenea susținerea inculpatului L. V., care a arătat in declarația sa ca nu se impune cu necesitate operația in cazul ocluziei decât daca evoluează către necroza.
În cursul nopții de 28/29.11, starea de sănătate a pacientei H. D., a cunoscut o evoluție negativa deosebit de rapida, în final in cursul dimineții (in jurul orelor 05.00) intervenind decesul acesteia.
La data de 30.11.2005, SML Bihor a întocmit un raport de constatare medico-legala, nr.4150/III/478 în care s-a arătat că moartea numitei H. D. a fost neviolentă (patologica), datorata unui șoc toxic consecutiv unei necroze extinse de anse intestinale ileale, produse prin ileus mecanic (ocluzie intestinala). Au fost identificate multiple modificări patologice la nivelul unor organe, care pot fi puse in legătura cu un sindrom carențial nutrițional si posibil de malabsorbție, fiind identificate si alte boli, precum pielonefrita cronica, hepatita cronica si pancreatita cronica fibroasa. Tabloul clinic al afecțiunii tanato-generatoare (ocluzia intestinala), a fost atipic in acest caz, sugerând diagnosticul de afecțiune de tip colecisto-pancreatita, iar semnele de ocluzie intestinala clasice, care puteau sa orienteze medicii către acest diagnostic, au fost foarte discrete iar altele au lipsit.
Reținând aceeași stare de fapt, prima instanță a concluzionat că nu se poate reține culpa în efectuarea actului medical cu privire la nici unul dintre inculpați dispunând achitarea lor.
Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile formulate de părțile civile.
Prima critică vizează modul în care s-a făcut internarea victimei în spital. Acesta a fost ridicată și în fața instanței de fond. Așa cum a concluzionat și prima instanță nici unuia dintre inculpați nu i se poare reproșa aceasta.
Din declarațiile martorului M. R. a rezultat fără echivoc că pe tot traseul S. – Oradea, i-a propus victimei să oprească la clinicile din B., Târgu – M. sau Cluj N. (ultimele două orașe fiind centre universitare renumite în domeniu medical), lucru refuzat de victimă.
De asemenea, declarația martorului B. F. a relevat faptul că, chiar înainte de a pleca din S., victima dorea să fie tratată doar de inculpatul M. M. A., acesta fiind motivul pentru care a fost contactat de Pojoca L., care l-a rugat să intermedieze internarea pe secția condusă de inculpat.
Martora C. L. a arătat că victima a insistat sa fie internata pe secția de chirurgie I a Spitalului Judetean, refuzând să treacă pe la serviciul de urgenta, așa cum este normal si legal, spunând ca vine din partea doctorului (martorului) B. și daca nu i se oferă un pat pe secție, merge acasă.
A doua critică vizează modul în care i s-au făcut investigațiile medicale în perioada 27.11.2005 – 29.11.2005.
Curtea a reținut că victima a fost consultată clinic de mai mulți medici, i s-a făcut un Rx abdominal și mai multe ecografii. Niciuna dintre acestea nu au evidențiat semne care să ducă la diagnosticul de ocluzie intestinală.
Chiar în raportul de constatare medico-legală întocmit imediat după deces, s-a arătat că tabloul clinic al afecțiunii tanato-generatoare (ocluzia intestinala), a fost atipic in acest caz, sugerând diagnosticul de afecțiune de tip colecisto-pancreatita, iar semnele de ocluzie intestinala clasice, care puteau sa orienteze medicii către acest diagnostic, au fost foarte discrete iar altele au lipsit.
Totodată s-a arătat că investigațiile clinice au fost corect indicate si efectuate (analize de laborator, radiografie abdominala, ecografie abdominala), nefiind in măsura insa sa orienteze diagnosticul spre ocluzie intestinala. S-a concluzionat ca nu s-au făcut greșeli de tehnica sau conduita medicala, neintrând in discuție existenta unui raport de cauzalitate intre decesul pacientei si eventuale greșeli medicale.
Autorul raportului menționat, dr. G. M., a fost audiat ca martor și a precizat că pacienta H. D., a fost un caz absolut deosebit, care a suferit de o boală gravă, cu o simptomatologie atipica. A mai arătat că față de constatările făcute cu ocazia necropsiei, pacienta trebuia sa aibă o alta simptomatologie, respectiv abdomen acut (abdomen de lemn), lipsind marile semne ale ocluziei intestinale, respectiv, durerea acuta in bara cu abdomen de lemn, lipsa totala a tranzitului intestinal de materii fecale si gaz, si unele fenomene vegetative, precum paloare extrema, transpirație profunda, neliniște, agitație. Față de simptomatologia prezentata de pacienta H. D., in cursul zilei de duminica si pana luni seara la ora 19.00, nu se impunea sub nici o forma o intervenție chirurgicală.
Prin decizia nr. 1/2006, Colegiul Medicilor Bihor, după analizarea cazului pacientei H. D. a hotărât ca „nu se rețin elemente de culpă medicală”.
Raportul de expertiza medico legala nr.1190/IIi/34 din 20.04.2006 a arătat că tehnica si conduita medicală a fost corect aplicata si nu exista raport de cauzalitate intre decesul victimei si o eventuala culpa medicala. În aceleași concluzii s-a mai arătat, faptul ca intre diagnosticul clinic si cel anatomo-patologic, a existat concordanta. Deși aceasta reținere este parțial eronată, efectul tanato-generator fiind socul toxic consecutiv ileusului mecanic, insa este posibil ca afecțiunile grave constatate la necropsie (altele decât ocluzia) sa fi influențat atât simptomatologia (care a devenit atipica) cat si eventual au putut accelera degradarea rapida a stării de sănătate a pacientei.
Din referatul întocmit de Prof. Dr. F. P., seful Clinicii Chirurgicale din cadrul Spitalului C. de Urgenta, Sf. P., UMF C. D. București, care după ce a analizat cazul pacientei H. D., a concluzionat ca nu au existat erori de conduita medicala comise de către cei doi inculpați, precizând ca „chiar in aceasta situație evident mascată clinic, ar necesita o perioada de precizare a diagnosticului si in orice caz de reechilibrare hidroelectrolitica preoperatorie care, evident a fost recomandata”. De asemenea din concluziile referatului de mai sus se mai desprinde si faptul ca –„lipsa unei decizii de control chirurgical al cavitații abdominale poate fi luata in discuție, dar pentru un bolnav tânăr cu disconfort digestiv, fără susținere clinico-paraclinica evidenta, susceptibil pentru o urgenta abdominala, ar fi exagerata si nu poate oferii argumente pentru a accepta depășirea culpabila a momentului operator optim”.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de IML Timișoara curtea a reținut că nu a existat concordanta intre diagnosticul clinic si constatările medico-legale, respectiv diagnosticul anatomo-patologic. Experții au concluzionat ca evoluția clinica a pacientei H. D. a impus repetare reexaminări, fiind prezumata evoluția către un abdomen acut, care insa nu a fost confirmata de repetarea examenului ecografic si a examenului radiologic de certitudine pentru stabilirea diagnosticului si a indicației chirurgicale. Evolutia atipica se explica prin coexistenta unor suferințe cronice (hepatita cronica, pancreatita cronica fibroasa si pielonefrita cronica) si a unui teren alergic preexistent. Întârzierea unei intervenții chirurgicale este justificata de evoluția atipica a simptomatologiei, pacienta H. D. a fost asistata medico-chirurgical de un colectiv competent in tratarea cazului, insa evoluția atipica si suferințele concuratorii preexistente explica evoluția spre agravare a cazului. Prin urmare, nu s-a constatat întrunirea tuturor elementelor constitutive ale responsabilității medicale.
Prin avizul nr. Ei/926/2007 (filele 197-198 dosar urmărire penală) eliberat de Comisia superioara de Medicina Legala din cadrul INML M. Minovici București, s-a constatat ca nu a existat concordanta intre diagnosticul clinic si constatările medico-legale, respectiv diagnosticul anatomo-patologic, si nu s-a făcut un diagnostic diferențial pentru durerea acuta vie menționata in foaia de observație si alte entități patologice intraabdominale cu excepția enterocolitei si pancreatitei acute. S-a apreciat faptul că acest aspect nu poate fi susținut insa, având in vedere biletul de trimitere aflat la fila 38 dosar urmărire penală, in care este precizat diagnosticul prezumtiv de ocluzie intestinala si se solicita „RX abdominal pe gol”. Un diagnostic stabilit la timp, urmat de terapia chirurgicala in consecința, ar fi oferit pacientei șanse reale de supraviețuire.
În mod evident, un diagnostic corect urmat de un tratament corespunzător și la timp cresc șansele de supraviețuire a oricărui pacient.
Așa cum a reținut și prima instanță, problema care se pune în prezenta cauză este dacă acest diagnostic putea fi stabilit în raport de simptomatologia prezentată, dacă investigațiile efectuate au fost suficiente și adecvate, dacă existau argumente temeinice pentru efectuarea unor investigații suplimentare cum este laparatomia exploratorie.
Toate actele medico-legale expuse mai sus au arătat că victima nu prezenta simptomatologia specifică ocluziei intestinale. De asemenea, se arată că investigațiile efectuate au fost corecte și adecvate. Ceea ce rămâne de stabilit este dacă acea laparatomie exploratorie era necesară și justificată.
Următorul aviz emis INML M. Minovici a precizat că laparotomia exploratorie se face inclusiv in scop diagnostic, atunci când sunt epuizate toate examenele clinico-paraclinice impuse de situație, fiind o metoda invaziva, rezervata cazurilor depășite posibilităților rezolvării curente, iar momentul optim al instituirii unei astfel de intervenții este fixat exclusiv de medicul curant, in funcție de rezultatul investigațiilor. Deosebit de relevant a fost faptul că se arată că în acest caz concret pacienta nu a prezentat o simptomatologie de natura să impună o intervenție chirurgicala de maxima urgenta, medicul având de optat intre o temporizare in favoarea lărgirii investigațiilor clinice si paraclinice prin care sa poată alege varianta invazivă (laparotomie) pe o motivare mai bine argumentata, care in concret ar fi trebuit făcută.
Așa cum a rezultat din materialul probator prezentat anterior, victimei i s-au efectuat o . investigații și acestea nu erau epuizate, urmând să fie supusă unui examen cu computerul tomograf.
Despre oportunitatea efectuării laparatomiei exploratorii s-a cerut din nou părerea experților. Prin avizul nr. E_, din 19.05.2010, Comisia Superioara de Medicina Legala, a reluat concluziile anterioare cu precizarea că trebuie aplicata unor cazuri bine selecționate, ca ultima resursa de diagnosticare.
La data de 11.08.2010, INML M. Minovici a emis la solicitarea organelor de cercetare penala un nou aviz, nr. E_ prin care arata ca se mențin toate avizele anterioare, cu precizarea ca laparotomia exploratorie ar fi oferit șanse pentru diagnosticarea corecta si recurgerea la o conduita optima, insa tabloul clinic in acest caz nu a fost tipic pentru un abdomen acut chirurgical care sa justifica aceasta intervenție chirurgicala.
Și în urma acestuia s-au solicitat explicații suplimentare Comisiei Superioare de Medicina Legala, care a răspuns printr-un nou aviz din data de 28.02.2011 că la baza emiterii tuturor avizelor anterioare s-a avut in vedere toate componentele medicale necesare evaluării unui caz, respectiv, anamneza, examen clinic si explorări paraclinice, examen necroptic si anatomopatologic.
Cu privire la laparotomia exploratorie se reia faptul că este o intervenție invazivă rezervată unor cazuri speciale, când nu se poate stabilii un diagnostic pe alte căi și se mai arată că medicii trebuie să fie prudenți în efectuarea acestei intervenții, întrucât sunt cazuri în care această intervenție agravează starea pacientului.
Deosebit de relevantă a fost si precizarea că având în vedere simptomatologia pacientei H. D., nu se impunea o intervenție chirurgicala de maxima urgenta, iar la întrebarea „daca laparotomia exploratorie trebuia făcuta in mod categoric sau nu”, Comisia a răspuns ca „nu exista un imperativ in acest caz”.
Din opinia expertală medico-legala extrajudiciara efectuata la cererea părții civile, efectuata de către Dr. D. O. M. (medic primar medicina legala, expert medico-legal) a rezultat în esență că laparotomia exploratorie se impunea cu necesitate în această situație, indiferent de riscurile ce le implica o astfel de intervenție invaziva, în scopul punerii unui diagnostic corect și pentru a salva viața pacientei.
Concluziile acesteia nu au fost primite de instanța de apel, așa cum a reținut și judecătorul fondului, deoarece simptomatologia victimei și investigațiile efectuate nu duceau la concluzia unui astfel de diagnostic. Mai mult, investigații nu erau epuizate, iar o astfel de intervenție prezintă riscuri.
Constată că la data de 14.08.2014 s-a înregistrat pe rolul instanței contestația în anulare formulată de părțile civile H. G. si H. A. D. împotriva deciziei penale nr.52/A/26.02.2014, prin care s-a solicitat admiterea in principiu a acesteia, desființarea deciziei penale contestate și, în rejudecarea apelului, pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că inițial dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței ca recurs, iar ulterior intrării în vigoare a noului cod de procedură penală calea de atac exercitata de părți a fost recalificată ca apel, cauza fiind repartizata spre judecata completului de judecată format din judecătorii C. A. și V. D. D., aspect ce rezultă și din cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din data de 11.02.2014.
Din cuprinsul deciziei penale nr.52/A/2014 rezultă că hotărârea penală a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a cauzei.
Astfel, dacă la dezbaterea pe fond a cauzei completul de judecata a fost compus din judecătorii C. A. și V. D. D., hotărârea în apel a fost pronunțată la data de 26.02.2014 de completul de judecată compus din judecătorii V. D. D. și A. L..
În drept au fost invocate dispozițiile art.426 litera c Cod procedură penală.
Prin încheierea penală din data de 4.11.2014 Curtea de Apel Oradea a admis în principiu contestația în anulare formulată de părțile civile H. G. și H. A. D. și a fixat termen pentru judecarea contestației în anulare formulată în cauză.
Examinând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate curtea va reține următoarele:
La data de 10.10.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe recursurile formulate de părțile civile H. G. și H. A. D. împotriva sentinței penale nr.1051/9.09.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Deoarece la data intrării în vigoare a noului cod de procedură penală - 1.02.2015 - dosarul se afla în curs de judecată pe rolul instanței, în ședința publică din data de 11.02.2015 s-a dispus, raportat la dispozițiile art.10 alin.2 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, recalificarea căii de atac formulate în cauză din recurs în apel, completul de judecată fiind format din judecătorii V. D. D. și C. A..
Pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru data de 26.02.2014, dată la care a fost pronunțată decizia penala 52/A/26.02.2014, în cuprinsul căreia s-a menționat ca făcând parte din compunerea completului de judecata care a pronunțat hotărârea, alături de doamna judecător V. D. D. domnul judecător A. L., în locul doamnei judecător C. A., cum se menționase în încheierea din 11.02.2014.
Potrivit art.426 litera c Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când hotărârea a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului.
Raportat la textul legal mai sus arătat, curtea reține că la filele 21-28 ale dosarului cauzei s-au depus copii ale condicii de ședințe din cuprinsul cărora rezultă că atât în data de 11.02.2014, cât și în data de 26.02.2014, dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia penală mai sus arătată a ocupat prima poziție pe listele de ședințe, condica fiind semnata de doamna judecător C. A. pentru cauza de la prima poziție .
Totodată se constată ca minuta deciziei penale contestate a fost semnată de doamna judecător A. C., care a și formulat o cerere de abținere de la judecarea prezentei contestații în temeiul art.64 alineatul 3 Cod procedură penală, cerere care a fost admisă prin încheierea penală din 25.11.2014 a acestei curți de apel.
În aceste condiții apreciem că menționarea în decizia contestată a domnului judecător A. L. în locul doamnei judecător C. A. constituie o simpla eroare materială, împrejurare reținută, de altfel și în cuprinsul încheierii nr.318/RC/14.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de părțile civile H. G. și H. A. D..
Raportat la considerentele mai sus expuse, curtea apreciază ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii H. G. și H. A. D. împotriva deciziei penale nr.52/A/26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestatorii H. G. și H. A. D. la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 432 Cod procedură penală respinge ca nefondata contestația în anulare formulată de contestatorii HAVASI G. și HAVASI A. D. împotriva Deciziei penale nr.52/A/26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestatorii HAVASI G. și HAVASI A. D. la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. L. R. A. C. M.
Redactat decizie – S.L./11.02.2015,
Judecători apel – V. D. C. A
Tehnoredactat 4 ex./11.02.2015,C.M.
| ← Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Decizia nr. 17/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 32/2015.... → |
|---|
