Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 17019/271/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

-Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 17/A/2015

Ședința publică din 13 ianuarie 2015

Președinte: P. M.

Judecător: R. A. – președintele instanței

Grefier: P. C.

P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror S. T..

Pe rol se află judecarea apelului penal declarat de inculpatul H. L. S., din Penitenciarul Oradea, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la lipsire de liberate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48 Cod penal, rap. la art. 205 alin. 1, 3 lit. b Cod penal și lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 772 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul apelant H. L. S., asistat de apărătorul din oficiu, av. P. S., în bata delegației nr. 5281/2014, emisă de Baroul Bihor și au lipsit persoana vătămate intimate Lakatoș V., F. N. și F. N..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Instanța, ținând seama de dispozițiile art. 411 Cod procedură penală, având în vedere împrejurarea că inculpatului apelant i-a fost comunicată minuta sentinței atacate în data de 20 iunie 2014, i-a pus în vedere acestuia să-și motiveze cererea de repunere în termenul de apel.

Inculpatul apelant H. L. S. arată că nu a primit minuta sentinței atacate și nu a semnat dovada de comunicare a acesteia fiind arestat preventiv începând cu data de 2 iulie 2014.

Instanța i-a prezentat inculpatului apelant dovada de comunicare, iar aceasta arată că nu a semnat-o, fiind încarcerat la acea dată.

Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, av. P. S., solicită, având în vedere cele arătate de inculpatul apelant, să se admită cererea de repunere în termenul de apel. De asemenea, solicită să se admită apelul declarat de inculpat și să se desființeze sentința în sensul de a se redoza pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului apelant, în sensul reducerii acestora și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

Procurorul solicită să se respingă ca și tardiv apelul inculpatului, arătând că la dosarul instanței de fond există dovada de comunicare a minutei sentinței atacate, semnată de inculpatul apelant și că, în raport de data la care inculpatul apelant a primit minuta, apelul este tardiv. În situația în care se va aprecia că apelul este formulat în termen solicită să fie respins ca nefondat, arătând că vinovăția inculpatului apelant a fost pe deplin dovedită, acesta solicitând de altminteri judecarea cauzei potrivit procedurii în cazul recunoașterii vinovăției. De asemenea, apreciază că pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului apelant au fost corect individualizate, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.

Inculpatul apelant H. L. S., în ultimul cuvânt, arată că are 7 copii și că este bolnav și solicită să se admită apelul, astfel cum a cerut apărătorul său.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 772 din 13 iunie 2014, Judecătoria Oradea, printre altele, în baza art. 5 Cod penal a reținut că pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 189 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 181 alin .1 Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 reținute în sarcina inculpatului H. L. S. sunt mai favorabile dispozițiile legii noi, art. 48 al.1 Cod penal rap. la art. 205 al. 1,3 lit b cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 193 al. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal.

În baza art. 48 Cod penal cu aplicarea art. 205 al. 1,3 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul H. L. S., fiul lui I. și M., ns. la 18.05.1983 în Ineu, jud. Bihor, dom. în com. Sînmartin, ./53, jud. Bihor, fără antecedente penale, C.N.P._, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) Cod penal i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani socotit conform art. 68 alin.1 lit. c Cod penal..

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) Cod penal i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 193 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) Cod penal i s-a inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani socotit conform art. 68 alin.1 lit. c Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare rezultând pedeapsa de 3 ani 4 luni închisoare, în regim de detenție.

S-a constatat că persoanele vătămate L. V. și F. N. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 900 lei, cheltuieli judiciare.

S-a constatat că, în data de 31.01.2014 s-a înregistrat la Judecătoria Oradea rechizitoriul din data de 31.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, emis în dosar nr. 546/P/2014, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiuni penale și trimiterea în judecată a inculpatului Makkai A., arestat preventiv, sub acuzația comiterii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.”a” Cod penal din 1969, violare de domiciliul prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.”a” Cod penal din 1969, vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.”a” Cod penal din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, a inculpatului Kanalaș I.- R. sub acuzația comiterii infracțiunilor de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. si ped. de art. 26 rap. la art. 189 alin.2 Cod penal din 1969 și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, a inculpatului R. C. sub acuzația comiterii infracțiunilor de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. si ped. de art. 26 rap. la art. 189 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b Cod penal din 1969 și vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b Cod penal din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1969 și a inculpatului H. L. S. sub acuzația comiterii infracțiunilor de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. si ped. de art.26 rap. la art. 189 alin.2 Cod penal din 1969 și vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 Cod penal din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.

În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în data de 17.01.2014 inculpatul Makkai A. a intrat fără drept împreună cu inculpatul Kanalas I. R. în locuința părților vătămate L. V. și F. N. de unde au luat-o cu forța pe minora F. N. în vârstă de trei ani și inculpatul Makkai A. l-a lovit pe F. N. în aceeași împrejurare împreună cu inculpații R. C. și H. L. S. cauzându-i leziuni care necesită pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Prin încheierea nr. 137/C.P./24.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.

După începerea judecății, inculpații Makkai A., Kanalaș I. R. și H. L. S. au solicitat aplicarea procedurii judecății în cazul recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 Noul Cod procedură penală, declarând că recunosc învinuirile aduse.

În ședința publică din 30.05.2014, instanța de fond a admis cererile inculpaților Makkai A. și Kanalaș I. R., de judecare conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens. Totodată instanța a respins cererea inculpatului H. L. S., întrucât acesta nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa și a procedat la judecarea cauzei pe drept comun cu privire la inculpații R. C. și H. L. S..

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în fapt că, în data de 17.01.2014 ora 17.16, organele de poliție au fost sesizate prin apel SNUAU 112 despre faptul că pe Calea Clujului nr. 50, la Maternitatea Oradea a avut loc un scandal, o bătaie între boschetari.

La fața locului polițiștii l-au identificat pe partea vătămată F. N. care prezenta semne de violență si pe partea vătămată L. V., concubina acestuia, care a reclamat că inculpatul Makkai A. împreună cu alte trei persoane au luat-o pe fiica sa minoră F. N.. A fost solicitată ambulanța care l-a transportat pe F. N. la spital.

În urma investigațiilor efectuate minora F. N. în vârstă de trei ani a fost găsită în aceeași zi, în jurul orei 21.30, în com. S. ./53, jud. Bihor la locuința inculpatului H. L. S. unde se aflau și inculpatul Makkai A. și inculpații Kanalas I. R. și R. C..

Inculpatul Makkai A. și inculpații Kanalas I. R. au fost conduși la sediul Poliției mun. Oradea. Copilul minor F. N. a fost predat mamei sale L. V.. Inculpații H. L. S. și R. C. nu au fost duși la sediul poliției întrucât erau în stare avansată de ebrietate

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul Makkai A. a avut o relație de concubinaj cu numita L. V. până în ianuarie 2007 când a fost arestat pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.

După eliberarea sa din penitenciar în data de 09.09.2013 inculpatul Makkai A. a constat că partea vătămată L. V. trăia în concubinaj cu o altă persoană, partea vătămată F. N. și că avea împreună cu acesta o fetiță F. N., în vârstă de trei ani.

Părțile vătămate locuiau într-o clădire dezafectată din spatele Maternității Oradea, unde si-au amenajat o cameră.

După liberarea din penitenciar inculpatul Makkai A. a încercat să o determine în repetate rânduri pe L. V. să-l părăsească pe F. N. si să reia relația cu el, fiind însă refuzat. Inculpatul si-a amenajat si el o cameră în vecinătatea părților vătămate.

În data de 17.01.2014, inculpatul Makkai A. s-a întâlnit cu inculpații H. L. S., Kanalas I. R. și R. C. cărora le-a solicitat să-l ajute să reia relația cu L. V.. Cei trei inculpați au fost de acord. S-au înțeles să meargă la locuința părții vătămate și în cazul în care ea refuză să-i urmeze să îi ia fetița sperând că în acest fel o va determina pe L. V. să meargă după ei. Conform înțelegerii inculpatul Makai A. trebuia să intre în camera unde locuiau părțile vătămate si la refuzul numitei L. V. de a-l însoti, să-i ia fetița. S-au înțeles și să-l agreseze pe partea vătămată F. N., tatăl copilului.

Conform înțelegerii cei patru s-au deplasat la maternitate, au escaladat gardul si au urcat în pavilionul dezafectat unde locuiau părțile vătămate, la etajul întâi. Pe hol l-au văzut pe partea vătămată F. N. care tăia lemne. Inculpatul Makkai A. l-a indicat pe partea vătămată celorlalți pentru a-l agresa.

Inculpatul H. L.-S. s-a apropiat de F. N. si fără a-i spune ceva l-a lovit în mod repetat cu palmele si pumnii în zona capului până când acesta a căzut. S-au apropiat apoi si inculpatul Rostas C. care l-a lovit pe partea vătămată peste corp si peste picioare cu o bucată de lemn luată de pe jos și inculpatul Makkai A. care l-a lovit de mai multe ori în zona capului cu un lighean din tablă.

Inculpatul Makkai A. împreună cu inculpatul Kanalas I. R. au intrat în camera unde locuiau părțile vătămate, în care erau L. V. și fetița sa de trei ani. Inculpatul Makkai A. i-a spus părții vătămate L. V. că va pleca cu el chiar dacă nu vrea pentru că o să-i ia fetița. La solicitarea părții vătămate de a o lăsa în pace, inculpatul Makkai A. i-a smuls fetita din brațe si i-a cerut inculpatului Kanalas I. R. să o tină pe L. V. ca să nu fugă. Acesta a prins-o de mână dar L. V. a reusit să scape, smulgându-se si a fugit la poarta maternității unde a anuntat ce s-a întâmplat. Portarul a solicitat prin apel 112 ajutorul poliției.

După ce partea vătămată a fugit, inculpații au plecat cu copilul. Au escaladat gardul maternității si cu un taxi s-au deplasat în Cartierul Nufărul de unde au luat autobuzul până în loc. Rontău unde s-au dus la locuința inculpatului H. L.-S. la nr.53/53 unde au fost depistați de organele de poliție în jurul orei 21.30.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 200/IIia/8 din 23.01.2014 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor, F. N. a suferit mai multe leziuni la nivelul capului și a membrelor care pot data din 17.01.2014, care s-au produs prin loviri repetate cu corpuri dure, leziuni care necesită pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale.

La termenul de judecată din data de 30.05.2014 a fost introdusă în cauză ca parte vătămată F. N. prin reprezentați legali F. N. și L. V., totodată s-a desemnat apărător din oficiu pentru minoră.

Părțile vătămate nu au formulat pretenții civile în cauză.

Audiat fiind inculpatul Makkai A., acesta a declarat că avea o relație de concubinaj cu numita L. V., iar în perioada în care el era încarcerat aceasta trăia împreună cu numitul F. N. și au avut între timp un copil împreună, pe numita F. N.. După liberarea sa a încercat să reia legătura cu L. V., uneori aceasta era de acord, altă dată nu, motiv pentru care, în data de 17.01.2014, când stătea împreună cu inculpații Kanalaș I., R. C. și H. L. și consumau băuturi alcoolice, i-a rugat pe aceștia să îl ajute să o recucerească pe L. V.. Inculpatul Makkai A. arată că i-a convins greu pe ceilalți inculpați să îl ajute, dar în cele din urmă s-au dus la părțile vătămate, au găsit-o pe L. V. într-o cameră împreună cu fiica de 3 ani, l-au găsit pe F. N. îl altă cameră, s-au dus spre F. N., Makkai A. l-a lovit pe acesta apoi l-a lăsat împreună cu inculpații R. C. și H. L., după care inculpatul Makkai arată că s-a dus împreună cu inculpatul Kanalas I. la L. V. și întrucât aceasta nu vroia să meargă cu Makkai A., acesta din urmă i-a luat fetița și a plecat cu ea, iar între timp Kanalas o ținea pe L. V. de mână să nu fugă. Inculpatul Makkai arată că credea că L. V. va merge cu el, dacă îi ia fetița. Mai arată că L. V. le-a spus lui și numitului Kanalas să plece din casă. Planul inițial era ca ceilalți inculpați să îl ajute să o ia pe L. V. cu forța și ceilalți inculpați să se îngrijească de F. N. și să îl bată pe acesta. În cele din urmă inculpatul Makkai a luat decizia să o ia pe minoră.

Audiat fiind inculpatul Kanalas I. R., acesta a declarat că Makkai i-a propus lui și inculpaților R. și H. să îl ajute să o ducă cu forța pe L. V. ca să stea împreună cu Makkai. Nu reține dacă L. V. i-a spus să plece de la ea, crede că numai lui Makkai i-a spus, el putea să rămână. Mai arată că Makkai l-a lovit pe F. N., după care a mers împreună cu Makkai la V., nu știe ce discuții au purtat inculpatul Makkai și V., știe doar că Makkai a luat copil în brațe între timp ce el trebuia să o țină pe V. ca să nu fugă. Mai arată că între timp R. și H. stăteau pe hol, au rămas împreună cu F. N., aceștia trebuiau să aibă grijă de F. N. ca să nu meargă după ei.

Audiat fiind inculpatul R. C., acesta a declarat că nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, nu a participat nici la lipsirea de libertate a minorei, nici la vătămarea corporală a lui F. N.. Mai arată că ceilalți inculpați au declarat că era cu ei întrucât „Makkai a primit țigări ca să declare că a fost cu ei, iar ceilalți doi nu știu pe ce planetă sunt, nu au școală”.

Audiat fiind inculpatul H. L. S., acesta a declarat că era împreună cu Kanalas și cu R. când inculpatul Makkai le-a propus să meargă cu el ca să o ducă pe V. la el acasă. Inculpatul arată că Makkai le-a spus că V. va merge cu el numai dacă îi vede și pe cei trei inculpați. Makkai le-a spus să meargă la F. N. să îl împingă ca să nu meargă F. după Makkai în camera în care era cu V.. Inculpatul H. L. arată că împreună cu inculpatul R. C. doar l-au împins pe F. N. iar Makkai l-a lovit cui ligheanul. Știa doar că trebuie să îl imobilizeze pe F. dar nu știa cum trebuia determinată V. să meargă la Makkai.

Având în vedere că inculpații R. C. și H. L. S. nu au recunoscut comiterea faptelor, inculpatul R. declarând că el nici nu a participat la comiterea faptelor, iar inculpatul H. L. declarând că nu l-a lovit pe F. N. doar l-a împins și că nu știa sub ce formă trebuia determinată V. ca să meargă cu Makkai, instanța de fond a procedat la audierea părților vătămate.

Astfel, partea vătămată F. N. a declarat că tăia lemne, moment în care a văzut că H. se apropie și i-a cerut să îi arate un teren din apropierea Maternității. În momentul în care partea vătămată s-a ridicat, H. l-a lovit între timp ce îl ținea o altă persoană pe care nu o recunoaște și căreia nu i-a văzut fața. Totodată partea vătămată mai arată că F. N. l-a lovit cu ligheanul. Persoana căreia nu i-a văzut fața și inculpatul H. au vrut să o arunce pe partea vătămată pe geam și între timp o loveau cu mâinile și cu picioarele. La un moment minora F. N. a fugit la partea vătămată. Minora nu a plâns când l-a văzut pe inculpatul Makkai, întrucât inculpatul Makkai îl cunoștea pe copil întrucât acesta stă în vecinătatea părților vătămate.

Partea vătămată L. V. a declarat că inculpatul Makkai împreună cu inculpatul Kanalaș au vebnit la ea în cameră și Makkai o trăgea să meargă cu el, însă ea refuza acest lucru și le-a spus amândurora să plece din casa ei. Între timp a luat fetița în brațe, iar inculpatul Makkai i-a luat copilul iar Kanalaș o ținea de mână și o trăgea după el să meagă împreună cu ei. Între timp a auzit cum în camera alăturată R. și H., pe care i-a recunoscut după voce, că îl băteau pe F. N. și vroiau să îl arunce pe geam.

Astfel, s-a reținut că, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudinea că la comiterea faptei au participat și inculpații R. C. și H. L.. Starea de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: rezoluții de începere a urmăririi penale, proces-verbal de depistare (f. 5 dos.u.p.), plângere părții vătămate L. V., plângerea prealabilă a părții vătămate F. N., declarațiile părților vătămate, declarația martorului Zajacs C., declarația martorului M. Bobi, declarația martorului C. I. N., încheiere de arestare preventivă, mandat de arestare preventivă, referat cu propunere de arestare preventivă a inculpatului, referat cu propunere de punere în mișcare a acțiunii penale și arestare preventivă, ordonanța de reținere, declarațiile înnvinuiților/ inculpaților, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, procese-verbale de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare, copii de pe cazierul judiciar, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

A reținut instanța de fond că faptele inculpatului H. L. S. care în data de 17.01.2014, în urma unei înțelegeri prealabile l-a ajutat pe inculpatul Makkai Alexandu să o ia cu forța pe minora F. N., ajutându-l atât moral prin faptul că l-au însoțit cât și material prin aceea că l-a lovit pe tatăl copilului care ar fi putut interveni să-i oprească și fapta acestora de a-l lovi pe partea vătămată F. N. împreună cu inculpatul Makkai A. cauzându-i leziuni care necesită pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 26 rap.la art. 189 alin. 2 Cod penal din 1969 și vătămare corporală, faptă prev. de art. 181 al. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.

Văzând modificările legislative intervenite cu . noului cod penal, instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă întrucât limitele de pedeapsă sunt considerabil mai reduse decât erau în vechiul cod penal, deși tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și este mult mai dur.

Astfel, în baza art. 5 Cod penal s-a reținut că pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 189 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 reținute în sarcina inculpatului H. L. S. sunt mai favorabile dispozițiile legii noi, art. 48 al.1 Cod penal rap. la art. 205 al. 1,3 lit. b cu aplicarea art.77 lit. a Cod penal și art. 193 al. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

Constatând vinovăția inculpatului H. L. S., judecătoria, în baza art. 48 Cod penal cu aplic. art. 205 al. 1,3 lit. b cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, l-a condamnat pentru comiterea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Constatând vinovăția inculpatului, instanța de fond, în baza art. 193 al. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și cu aplicarea art. 5 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) Cod penal instanța i-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani socotit conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare rezultând pedeapsa de 3 ani 4 luni închisoare, în regim de detenție.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare ale pedepselor, faptul că inculpatul a ajutat la exercitarea acțiunii de lipsire de libertate asupra unei minor, în imposibilitate de a se apăra, împreună cu alte trei persoane, faptul că, cu toate că probele de vinovăție erau evidente, acesta nu a recunoscut comiterea faptelor. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța constată că nu se poate dispune decât executarea în regim de detenție, întrucât pedeapsa rezultantă este mai mare de 3 ani închisoare astfel că nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere.

S-a constatat persoanele vătămate L. V. și F. N. nu au formulat pretenții civile în cauză.

Așa cum rezultă din dosarul instanței de fond, inculpatului apelant H. L. S. i-a fost comunicată minuta sentinței penale mai sus arătate în data de 20 iunie 2014 (fila 228).

În data de 4 august 2014 (fila 2 din dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea), inculpatul H. L.-S., aflat la acea dată încarcerat în Penitenciarul Oradea, a formulat o cerere, prin care a arătat că atunci când a primit sentința nu a știut ce trebuie să facă, deoarece nu are pregătire școlară și a cerut ca această cerere să fie considerată ca un recurs peste termen.

Cererea a fost calificată inițial ca fiind o cerere de revizuire și a fost înregistrată sub dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea.

Prin sentința penală nr. 25/R din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul mai sus arătat, cererea inculpatului a fost recalificată ca fiind apel peste termen și, în temeiul art. 50 Cod procedură penală, s-a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea acestei curți de apel, unde a fost înregistrat sub dosarul cu numărul de mai sus.

În ședința publică din 13 ianuarie 2015, curtea i-a cerut inculpatului apelant să-și motiveze cererea de repunere în termenul de apel.

Inculpatul apelant a susținut că nu a primit minuta sentinței atacate, deoarece era încarcerat.

Din verificările efectuate de instanța (fila 28), rezultă că inculpatul apelant H. L. S. a fost încarcerat în Arestul IPJ Bihor în data de 4 iulie 2014, în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 3 ani și 4 luni, emis de Judecătoria Oradea în baza sentinței apelate și depus în Penitenciarul Oradea în data de 17 iulie 2014.

Curtea va reține că, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatului apelant i-a fost comunicată minuta sentinței penale apelate în data de 20 iunie 2014, dată la care, contrar susținerilor sale, nu era încarcerat.

Inculpatul nu a formulat apel împotriva acestei sentințe în termenul de 10 zile prevăzut de art. 410 alin. 1 Cod procedură penală.

Termenul de apel este un termen legal și imperativ, iar nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiului dreptului de a declara această cale ordinară de atac.

Actualul Cod de procedură penală reglementează, prin art. 411 alin. 1 Cod procedură penală, repunerea în termenul de apel. Astfel, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Instituția repunerii in termen permite înlăturarea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depășit termenul imperativ prevăzut de lege pentru efectuarea sa valabilă.

Curtea va constata că inculpatul apelant nu a făcut dovada existenței unei cauze temeinice de împiedicare, condiții în care cererea sa, de repunere în termenul de apel, nu poate fi admisă.

Având în vedere că minuta sentinței penale nr. 772 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Oradea i-a fost comunicată inculpatul apelant în data de 20 iunie 2014, iar acesta a declarat apel în data de 4 august 2014, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 410 alin. 1 Cod procedură penală, curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit.a teza I, cu referire la art. 411 Cod procedură penală, va respinge ca și tardiv apelul declarat de inculpat care, în baza art. 421 pct. 1 lit. a teza I, cu referire la art. 411 Cod procedură penală, se va respinge ca și tardiv apelul inculpatului care. în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 272 Cod procedură penală, se va dispune plata onorariului pentru apărătorul din oficiu și se va constata că inculpatul apelant se află în executarea pedepsei începând cu data de 4 iulie 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

În baza ar. 421 pct. 1 lit. a teza I, cu referire la art. 411 Cod procedură penală,

RESPINGE ca tardiv apelul penal declarat de inculpatul H. L. S., ns. la 18.05.1983, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 772 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Oradea.

Constată că inculpatul apelant se află în executarea pedepsei începând cu data din 4 iulie 2014.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală dispune obligarea inculpatului apelant la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.

Suma de 200 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu av. P. S., conform delegației nr. 5281/3.12.2014 emisă de Baroul Bihor, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 13 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

P. M. R. A.

GREFIER,

P. C.

red. decizie P. M., 22.01.2015

jud. fond I. E.S.

tehnored. 4 ex., 22.05.2015, pc

← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel...		Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 77/2015. Curtea... →

Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel ORADEA