Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 50/2016. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 50/2016
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 50/A/2016
Ședința publică din data de 4 februarie 2016
Complet constituit din:
Președinte: A. L. F.
Judecător: Țarcă G.
Grefier: S. A.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant C. F., împotriva sentinței penale nr. 1426 din 20 noiembrie 2015 a Judecătoriei Oradea, inculpatul apelant fiind trimis în judecată sub acuzația comiterii infracțiunii de tâlhărie prev. de art.233- art.234 al.1 lit.d Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 2 februarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 4 februarie 2016, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1426 din data de 20 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 233- art 234 al.1 lit.d Cod penal cu aplic.art.41 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. F., porecla „ Zombor”, fiul lui F. și A., ns. la 16.09.1972 în Lăzăreni, jud. Bihor, dom. în ., ., nr.46 A, jud. Bihor, C.N.P._, recidivist postcondamnatoriu, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, la o pedeapsă de 3 ani 60 zile închisoare.
În baza art.43 al.1 Cod penal s-a adăugat la pedeapsa de mai sus restul de pedeapsă rămas neexecutat de 289 de zile închisoare din pedeapsa de 5 ani 5 luni închisoare aplicată prin S.p.nr. 704/2011 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 349 zile închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 65, alin. 1 și alin. 3, raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b din Codul penal, s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 66, alin. 1, lit. a, b din Codul penal, s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 3 ani exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă complementară, care se execută în condițiile art.68 al.1 lit.c Cod penal.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 h din data de 06.04.2015 ora 15.00 până la data de 07.04.2015, ora 15.00.
În baza art.19, 397 al.1 Cod procedură penală cu referire la art.1357 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile R. G., domiciliat în Oradea, ., jud. Bihor.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 Cod procedură penală, suma de 260 lei și suma de 260 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. G. și avocat G. M., se plătește din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor, conform delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3674/2015 și nr. 4897/2015.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că la data de 14.07.2015 s-a înregistrat la Judecătoria Oradea rechizitoriul din data de 09.07.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, emis în dosar nr.1623/P/2015, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. F. sub acuzația comiterii infracțiunii de tâlhărie prev. de art.233- art.234 al.1 lit.d Cod penal cu aplic.art.41 al.1 Cod penal.
În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului că, în data de 13.03.2015, în jurul orei 21,40, a deposedat-o prin acte de violență pe persoana vătămată R. G. care se afla în fața bancomatului Băncii Transilvania, Piața București, nr.2 din Oradea de suma de 300 lei, imediat după ce aceasta a efectuat operațiuni bancare.
Prin încheierea nr. 650/C.P./04.09.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.
După începerea judecății, inculpatul C. F. a arătat că nu recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut în fapt următoarele:
Din declarația persoanei vătămate R. G. rezultă că în seara de 14.03.2015, ora 19,00, în jurul orei 21,20, aceasta s-a deplasat la bancomatul Băncii Transilvania din Oradea, amplasat în Piața București nr.2, pentru a scoate bani. Partea vătămată R. G. a efectuat două operațiuni conform extraselor puse la dispoziție de bancă, retrăgând prima dată 120 lei, iar la a doua tranzacție 400 lei. După efectuarea ultimei operațiuni, inculpatul C. F. s-a apropiat de partea vătămată din spate si a prins-o de mâna în care avea banii ridicați și a încercat să-i smulgă banii.
Deoarece persoana vătămată s-a opus, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu capul în frunte, cei doi s-au îmbrâncit, iar ulterior inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în piept reușind să-i smulgă din mână banii extrași, respectiv suma de 300 lei și cardul bancar. Ulterior, partea vătămată a încercat să-și recupereze cardul bancar, care între timp s-a rupt.
În urma strigătelor de ajutor ale persoanei vătămate din magazinul ABC din apropiere au ieșit martorele F. E. și F. M. L. care au intervenit între cei doi. Inculpatul le-a spus martorelor că persoana vătămată îi datora bani după care acesta a plecat spre stația de tramvai.
Persoana vătămată nu a fost în măsură să-l recunoască pe inculpat, nereținând fizionomia acestuia datorită stării de agitație în care s-a aflat în momentul agresiunii.
Din declarația martorei F. L., dată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că în data de 14.03.2015, în jurul orelor 21,20 a observat în fața Băncii Transilvania din Piața București două persoane de sex masculin-o persoană mai în vârstă si o alta de etnie rromă, care se luptau. Martora F. L. a încercat să intervină, strigând la persoana de etnie rromă să îl lase în pace pe bătrân, fără rezultat însă. Totodată, martora a observat cum bărbatul de etnie rromă o ținea cu mâna de gât pe partea vătămată, încercând să-i smulgă banii din mână. În aceste condiții martora F. L. a intrat în magazinul unde se afla mama sa și i-a cerut să iasă afară pentru a interveni între cei doi.
Din declarația martorei F. E., dată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că în data de 14.03.2015, în jurul orelor 21,20 a observat în fața magazinului din Piața București cum un bărbat de etnie rromă o ținea cu mâna de gât pe partea vătămată, încercând să-i smulgă banii din mână. Martora F. E. a intervenit și a reușit să-i despartă pe cei doi, fiind scuipată de inculpat. Totodată, inculpatul i-a relatat faptul că partea vătămată îi datora suma de 150 lei.
Din declarația martorei F. L. rezultă că inculpatul, după comiterea faptei, s-a deplasat în stația de tramvai, moment în care martora a apelat serviciul de urgență 112.
Cele două martore F. E. și F. M. L. l-au recunoscut cu certitudine și fără ezitare pe inculpatul C. F. ca fiind persoana pe care au văzut-o că a agresat-o pe partea vătămată R. G. în data de 13.03.2015,conform procesului verbal de identificare a persoanei după planșa foto (f.46 -55 dos.u.p.) și procesului verbal de identificare din grup (f.56 -61 dos.u.p.).
Persoana vătămată a declarat inițial că a efectuat trei operațiuni la bancomat, ridicând suma de 420 lei, ulterior revenind si arătând că a retras suma de 520 lei în două extrageri.
Persoana vătămată R. G. s-a prezentat la Serviciul de Medicină-Legală pentru leziunile suferite cu ocazia agresiunii fiindu-i acordate un număr de 2(două) zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr.576/ll i a/47 din 16.03.2015.
Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, inculpatul C. F. nu a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Persoana vătămată R. G. s-a constituit parte civilă în cauză față de autorul faptei cu suma de 400 lei.
Săvârșirea faptei de către inculpat rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: reclamație și declarații persoană vătămată (f.73 -14,23-24,25-26 dos.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.15-22 dos.u.p.), raport de expertiză medico-legală ( f.29 dos.u.p.), declarație martor F. M. L. și declarație martor F. E., proces-verbal de identificare a persoanei după planșa foto ( f.46-55 dos.u.p.), proces-verbal de identificare din grup (f.56-61 dos.u.p.), proces-verbal de redare rezumativă a imaginilor video(f.62-66 dos.u.p.).
Fapta inculpatului C. F., constând în aceea că, în data de 13.03.2015, în jurul orei 21,40, a deposedat-o prin acte de violență pe persoana vătămată R. G. care se afla în fața bancomatului Băncii Transilvania, Piața București, nr.2 din Oradea de suma de 300 lei, imediat după ce aceasta efectuat operațiuni bancare, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută și pedepsită de art.233, art.234 alin. 1 lit.d C.pen.cu aplicarea art.41 al. 1 C.pen.
Constatând vinovăția inculpatului, instanța de fond, în baza art. 233- art 234 al.1 lit.d Cod penal cu aplic.art.41 Cod penal l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, la o pedeapsă de 3 ani 60 zile închisoare.
Având în vedere că fapta comisă a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind liberat condiționat cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 289 zile închisoare, instanța de fond, în baza art.43 al.1 Cod penal a adăugat la pedeapsa de mai sus restul de pedeapsă rămas neexecutat de 289 de zile închisoare din pedeapsa de 5 ani 5 luni închisoare aplicată prin S.p.nr. 704/2011 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 349 zile închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 65, alin. 1 și alin. 3, raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b din Codul penal, instanța a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 66, alin. 1, lit. a, b din Codul penal, instanța a interzis inculpatului pe o perioadă de 3 ani exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă complementară, care se execută în condițiile art.68 al.1 lit.c Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile de individualizare ale pedepsei, faptul că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fapta fiind comisă la 2 luni și jumătate după liberarea condiționată, astfel că detenția anterioară nu a avut nici un efect asupra inculpatului. De asemenea s-a ținut seama și de atitudinea constantă a inculpatului de nerecunoaștere.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 h din data de 06.04.2015 ora 15.00 până la data de 07.04.2015, ora 15.00.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că persoana vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 400 lei, însă din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a sustras toată suma ridicată de la bancomat, rămânându-i o bancnotă de 100 lei, astfel că, instanța de fond, în baza art.19, 397 al.1 Cod procedură penală cu referire la art.1357 Cod civil l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile R. G., domiciliat în Oradea, ., jud. Bihor.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 Cod procedură penală, suma de 260 lei și suma de 260 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. G. și avocat G. M., se plătește din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor, conform delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3674/2015 și nr. 4897/2015.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul C. F. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin.1 lit. c Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru considerentul că din probele administrate nu rezultă dincolo de orice îndoială faptul că a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
S-a arătat că persoana vătămată nu a dat niciodată declarație în faza de urmărire penală, iar la dosar există doar două declarații de martori care au susținut că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. De asemenea, s-a mai învederat că la dosar există un CD din care nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul are o cicatrice de 9 cm pe față și acest fapt nu a fost recunoscut de către nicio persoană la momentul identificării după planșa foto.
Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, constată următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, rezultă că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt cât și vinovăția inculpatului în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptei fiind de asemenea legală.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de 13.03.2015, în jurul orei 21,40, a deposedat-o prin acte de violență pe persoana vătămată R. G. care se afla în fața bancomatului Băncii Transilvania, Piața București, nr.2 din Oradea de suma de 300 lei, imediat după ce aceasta efectuat operațiuni bancare, faptă ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută și pedepsită de art.233, art.234 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art.41 al. 1 Cod penal.
Această situație de fapt este dovedită prin plângerea și declarațiile persoanei vătămate R. G. (filele 23-26, 73-74 dosar urmărire penală), proces-verbal de cercetare la fața locului (filele15-22 dosar urmărire penală), raport de expertiză medico-legală nr.576/IIia/47 din 16.03.2015 emis de Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea din ale cărui concluzii reiese că partea vătămată pentru leziunile suferite cu ocazia agresiunii a avut nevoie de un număr de 2 zile de îngrijiri medicale ( fila 29 dosar urmărire penală), declarațiile martorei F. M. L., din care rezultă că, în data de 14.03.2015, în jurul orelor 21,20, a observat în fața Băncii Transilvania din Piața București două persoane de sex masculin, o persoană mai în vârstă și o alta de etnie rromă, care se luptau. Martora a mai arătat că a încercat să intervină, strigând la persoana de etnie rromă să îl lase în pace pe bătrân, fără rezultat însă, precum și faptul că a observat cum bărbatul de etnie rromă o ținea cu mâna de gât pe partea vătămată, încercând să-i smulgă banii din mână. Martora a relatat că, în aceste condiții a intrat în magazinul unde se afla mama sa și i-a cerut să iasă afară pentru a interveni între cei doi (filele 35-39 dosar urmărire penală și filele 36-37 dosar instanță de fond), declarațiile martorei F. E. din care rezultă că, în data de 14.03.2015, în jurul orelor 21,20 a observat în fața magazinului din Piața București cum un bărbat de etnie rromă o ținea cu mâna de gât pe partea vătămată, încercând să-i smulgă banii din mână. Martora a mai arătat că a intervenit și a reușit să-i despartă pe cei doi, fiind scuipată de inculpat. Martora mai relatat că inculpatul, după comiterea faptei, s-a deplasat în stația de tramvai, moment în care aceasta a apelat serviciul de urgență 112 (filele 40-45 dosar urmărire penală și filele 38-40 dosar instanță de fond), proces-verbal de identificare a persoanei după planșa foto și proces-verbal de identificare din grup din care rezultă că cele două martore F. E. și F. M. L. l-au recunoscut cu certitudine și fără ezitare pe inculpatul C. F. ca fiind persoana pe care au văzut-o că a agresat-o pe partea vătămată R. G. în data de 13.03.2015 (filele 46-61 dosar urmărire penală), proces-verbal de redare rezumativă a imaginilor video (filele 62-66 dosar urmărire penală).
Inculpatul C. F., audiat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, nu a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Potrivit art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de către inculpat.
Prin urmare, instanța pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești dovedesc, în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Curtea, în raport de întregul materialul probator aflat la dosarul cauzei, constată că nu poate fi primită cererea inculpatului de achitare în baza dispozițiilor articolului 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin.1 lit. c din același cod.
Potrivit principiului in dubio pro reo, desprins din interpretarea art. 4 alin. 2 Cod procedură penală și art. 6. par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul nu poate pronunța condamnarea unei persoane decât atunci când este convins, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de vinovăția unei persoane.
Or, probele administrate în cauză sunt în măsură să formeze convingerea instanței că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Probele invocate în acuzare sunt probe certe de vinovăție a inculpatului. Astfel, se reține că declarațiile consecvente ale celor două martore se coroborează cu declarația parții vătămate, precum și cu restul probelor administrate în cauză și dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului C. F. în comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 233 rap. la art. art. 234 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art.41 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată.
Referitor la individualizarea pedepsei, se constată că împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, gradul ridicat al pericolului social al faptei conferit de faptul că prin săvârșirea acestei infracțiuni se produce încălcarea unor relații sociale de mare însemnătate, referitoare la integritatea personală și patrimoniul persoanei, mobilul și scopul urmărit, urmarea produsă, persoana inculpatului care a comis prezenta faptă la câteva luni după liberarea condiționată, dând astfel dovadă că executarea pedepselor anterioare nu a atins în persoana inculpatului scopul educativ și preventiv în considerarea căruia au fost aplicate, conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, care conduc la sancționarea acestei infracțiuni cu o mai mare severitate. Față de toate acestea, apreciem că pedeapsa aplicată de către instanța de fond a fost dozată cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de articolul 74 din Codul penal. În cazul dat, apreciem că eficiența funcțională a pedepsei se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de prima instanță, fiind în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant C. F., domiciliat în ., . nr. 46/A, jud. Bihor, împotriva sentinței penale nr. 1426 din 20 noiembrie 2015 a Judecătoriei Oradea, pe care o va menține în întregime.
Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul apelant la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Suma de 260 lei onorariu pentru apărător din oficiu, avocat G. S., conform delegației nr. 419 din 20 ianuarie 2016 emisă de Baroul Bihor se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant C. F., domiciliat în ., . nr. 46/A, jud. Bihor, împotriva sentinței penale nr. 1426 din 20 noiembrie 2015 a Judecătoriei Oradea, pe care o menține în întregime.
Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Suma de 260 lei onorariu pentru apărător din oficiu, avocat G. S., conform delegației nr. 419 din 20 ianuarie 2016 emisă de Baroul Bihor se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
A. L. F. Țarcă G. Grefier,
S. A.
Red. dec. Țarcă G./15.02.2016/
Red. jud. fond. I. E.S.
Tehn.red. S.A./ 15.02.2016/ 5 exemplare/
Emise 3 comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
- Inculpatul apelant C. F. din Penitenciarul din Oradea
- Partea civilă intimată R. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 21/2016.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
