Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 51/2016. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 51/2016
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 51/A/2016
Ședința publică din data de 4 februarie 2016
Complet constituit din:
Președinte: A. L. F.
Judecător: Țarcă G.
Grefier: S. A.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpata apelantă H. E. H., împotriva sentinței penale nr. 1328 din data de 3 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpata apelantă fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin 2 Cod penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 2 februarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 4 februarie 2016, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1328 din data de 3 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 396 alin 4 Cod procedură penală s-a aplicat inculpatei H. E. Hajnlaka, fiica lui Jozsef A. și E., născută la data de 01.04.1991 în Oradea, jud. Bihor, CNP_, domiciliată în Oradea, ., ., fără antecedente penale pedeapsa de 6 luni închisoare sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin 2 Cod penal
În temeiul art. 83 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit potrivit art. 84 Cod penal.
În temeiul art. 85 Cod penal a fost obligat inculpatul,ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la serviciul de probațiunea la datele fixate de acesta
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B. I. și, în consecință, a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod penal a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6655/P/2015 din data de 24.04.2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Oradea și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2015 sub număr_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei H. E. H. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art. 193alin 2 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut în esență următoarea situație de fapt: la data de 19.08.2014 inculpata H. E. H. a împins persoana vătămată B. I. cauzându-i leziuni ce necesită 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: Ordonanță începere urmărire penală ( f 4), Ordonanță efectuare cercetări față de suspect (f. 3),Ordonanță de punere în mișcare acțiune penală (f. 1),Plângere penală ( f 5),Certificat medico legal (f 7),Raport de expertiză medico legală (f 11),Declarație persoană vătămată ( f 13),declarații inculpat/suspect ( f 26,30),Declarații martori (f 16,19),cazier judiciar ( f 43)
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10 martie 2015 definitivă la acea dată judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație de inculpat( f.22-23), declarație expert V. A. N. ( f.37), declarație martor H. E.(f.38-39), declarație persoană vătămată(f.40-42), declarație martor C. C.(f.61-64), declarație martor P. A. C.(f.75-76).
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății instanța de fond a reținut următoarele:
I. În fapt.
a. La data de 19.08.2014 bunicul inculpatei i-a comunicat mamei inculpatei, martora H. E., că dorește să meargă la pescuit însă i-a spus că nu poate să-și scoată mașina din garaj deoarece un alt automobil este parcat în fața garajului. În acest sens, tatăl inculpatul s-a deplasat la vecini să întrebe dacă nu cunosc a cui este mașina care blochează ieșirea, toți vecinii răspunzând cu excepția familiei B..
În jurul orelor 13:15 mama inculpatei, martora H. E., s-a deplasat la tatăl său, iar în timp ce urca scările s-a întâlnit cu persoana vătămată B. I. și cu prietenul acesteia, martorul C. C.. La vederea persoanei vătămate, martora H. E. a întrebat-o pe aceasta dacă nu cumva mașina care blochează . aceasta nu i-a răspuns ci doar a roua oară când i-a adresat întrebarea a răspuns martorul, C. C. care a confirmat că mașina îi aparține.
După ce a urcat la tatăl său, martora H. E., a coborât pentru a vedea dacă persoana vătămată și-a mutat mașina și observând că acest lucru nu s-a realizat întrebat-o din nou pe persoana vătămată, care se afla la baza scărilor, dacă intenționează să își mute mașina. Din acest moment,între persoana vătămată și martora H. E. a început o altercație verbală. ( declarație martor H. E. f.38-39 d.i, C. C. f.61-64 d.i).
c. Auzind că mama sa se ceartă, inculpata H. E. H. a ieșit din locuință, s-a îndreptat spre persoana vătămată care era cu spatele și în momentul în care a ajuns lângă acesta a împins-o cu palma de umăr, moment în care persoana vătămată a căzut la pământ.( declarație martor C. C. f.61-64 d.i).
Urmare a acțiunii inculpatei persoana vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico legală nr. 347/II i/30 din data de 17 februarie 2015 f.11-12 d.u.p).
c.1 Faptul că inculpata H. E. H. a împins-o pe persoana vătămată reiese din următoarele mijloace de probă:
- declarație persoanei vătămate( f.14 d.u.p)care arată că „ … inculpata H. E. H. m-a împins cu forță din partea dreaptă a corpului iar eu am căzut pe mâna stângă”.
- declarația martorului C. C.(f.61-64 d.i, f.18 d.u.p) care arată că „ …în timp ce între I. și vecina continua discuția contradictorie a apărut fiica vecinei care prin surprindere a împins-o pe I. care a căzut la pământ”.
- raport de expertiză medico legală nr. 347/II i/30 din data de 17 februarie 2015( f.11-12 d.u.p) în care la punctul 3 se menționează că leziunea s-a putut produce prin hiperextensia policelui stânga consecutivă unei căderi prin heteropropulsie.
Prin heteropropulsie potrivit literaturii de specialitate (M. P.-Medicină Legală, pag 44) se înțelege îmbrancire, când forța de lovire este egală cu forța de imbrancire plus forța de decelerație plus forța gravitației.
Pentru aceste motive, instanța de fond a înlăturat ca nesincere declarațiile inculpatei și declarația martorului H. E..
II. În drept, fapta inculpatei H. E. H. care la data de 19.08.2014 a împins persoana vătămată B. I. cauzându-i leziuni ce necesită 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art. 193 alin 2 Cod penal.
Pe latură obiectivă, elementul material al infracțiunii este reprezentat de orice activitate prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane,a cărei gravitate este apreciată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, și este realizat, în cauză, prin acțiunea (conduită comisivă) de împingere a persoanei vătămate, așa cum rezultă din probele administrate( a se vedea pct.I din prezenta hotărâre).
Urmarea imediată o reprezintă cauzarea de leziuni traumatice persoanei vătămate B. I., constând în „fractură parcelare baza police stâng” astfel cum reiese din raport de expertiză medico legală nr. 347/II i/30 din data de 17 februarie 2015( f.11-12 d.u.p).
Raportul de cauzalitate a rezultat din coroborarea împrejurării că inculpa a împins persoana vătămată cu pumnul (stabilită prin declarațiile martorilor vezi pct. I din prezenta hotărâre).
Pe latură subiectivă, inculpații au săvârșit fapta cu vinovăție în forma intenției indirecte (art. 19 pct. 1 lit. b C.pen.), întrucât deși nu a prevăzut rezultatul faptei sale a acceptat producerea acestuia.
III. Individualizarea pedepsei principale.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată în cauză, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate de art. 193 alin 2 Cod penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului, evaluate după criteriile prevăzute de dispozițiile art. 74 Cod penal.
În concret instanța a reținut că acțiunea inculpatei a fost spontană, acesta dorind să intervină în discuția dintre mama sa și persoana vătămată, că reacția a fost determinată și de anumite tensiuni mai vechi care există între cele două familii, urmarea produsă, lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără precum și faptul că inculpata este integrată social.
Pentru aceste motive instanța de fond a aplicat inculpatei pedeapsa de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare instanța a constatat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal motiv pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
Astfel, în temeiul art. 83 Cod penal instanța de fond a amânat aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit potrivit art. 84 Cod penal.
În temeiul art. 85 Cod penal a fost obligat inculpatul,ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la serviciul de probațiunea la datele fixate de acesta
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
IV. Pe latură civilă, persoana vătămată B. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând daune morale.
a. În raport de situația de fapt, au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la inculata prevăzute de art. 1357 C.civ. (în vigoare la data comiterii faptei), respectiv:
-fapta ilicită este reprezentată de manifestarea exterioară prin care se încalcă normele juridice și de conviețuire socială, respectiv lovirea părții civile cu pumnul și picioarele.
-prejudiciul constă, pentru fiecare parte civilă în vătămările aduse integrității corporale și cheltuielile efectuate pentru restabilirea stării de sănătate, precum și suferințele psihice încercate ca urmare a lovirii; prejudiciul este cert și nu a fost reparat de inculpat sau de alte persoane, nefiind administrate probe că ar fi fost achitate sume de bani părții civile;
-între faptă și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acțiunii inculpatei, vătămările integrității corporale și suferințele morale nu s-ar fi produs;
-vinovăția inculpaților îmbracă forma intenției indirecte, în sensul art. 19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen, rezultând din atitudinea psihică de prevedere și urmărire a producerii rezultatului prin săvârșirea faptei.
b. Cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă B. I. instanța constată că acesta este întemeiat numai în parte.
Existența prejudiciului moral rezultă din suferințele psihice încercate de partea civilă ca urmare a acțiunii inculpatei.
În al doilea rând, este mai presus de orice îndoială că leziunile traumatice cauzate prin acțiunea agresivă a inculpatei au pricinuit părții civile suferințe fizice și chiar traume psihice.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată, ținând seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de către inculpat.
Astfel, în temeiul art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B. I. și, în consecință, a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod penal a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de lege a formulat apel inculpata apelantă H. E. H. solicitând, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatei apelante sub aspectul faptelor pentru care a fost trimisă în judecată în temeiul articolului 16 alineatul 1 litera b din Codul de procedură penală, iar în subsidiar, achitarea acesteia în baza dispozițiilor articolului 16 alineatul 1 litera c din Codul de procedură penală, față de împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât aceasta nu a realizat nicio acțiune de împingere, iar probele de la dosar nu pot confirma existența infracțiunii.
În motivare, s-a arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece fapta pe care a comis-o inculpata apelantă nu este demonstrată cu mijloacele de probă administrate la dosar și nici cu declarațiile martorilor audiați. A fost invocată în acest sens declarația părții civile care a arătat că nu s-a ridicat de jos nu pentru că nu a putut, ci pentru că a început să plângă, timp în care a fumat două țigări. Or, în acest sens, s-a arătat că trebuie să se pună întrebarea cum poate o persoană care în urma unei căzături suferă o fractură la mână și apoi necesită 25 de zile de îngrijiri medicale, să fumeze două țigări până la sosirea echipajului de poliție.
A fost invocată și declarația martorului C. C., prietenul părții civile care a relatat în fața instanței că nu a văzut momentul în care a avut loc contactul, ci doar atunci când partea civilă a căzut. Totodată, s-a arătat că tot acest martor a relatat că partea civilă nu a făcut nici un pas până când a căzut, ci efectiv a fost aruncată cu picioarele în aer, trebuind să se pună din nou întrebarea cum este posibil ca de la o presupusă împingere să zboare cu picioarele în aer în condițiile în care ambele persoane au aproximativ aceeași statură și greutate. S-a mai arătat că la momentul incidentului a fost prezentă și mama inculpatei a cărei declarație nu trebuie înlăturată din materialul probator al cauzei.
De asemenea, au fost invocate circumstanțele personale ale inculpatei, care este un element tânăr și absolventă a Facultății de D..
Examinând sentința atacată atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea constată că, aceasta este legală, dar netemeinică sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, sens în care apelul declarat de către inculpata H. E. H. va fi admis, potrivit dispozitivului prezentei.
Fără a relua în detaliu starea de fapt care a fost corect reținută de către prima instanță raportat la probatoriul administrat se constată în esență că, la data de 19.08.2014 inculpata H. E. H. a împins persoana vătămată B. I. cauzându-i leziuni ce necesită 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Martora H. E. a arătat că, după ce a coborât pentru a vedea dacă persoana vătămată și-a mutat mașina a întrebat-o dacă intenționează să își mute mașina, moment în care între persoana vătămată și martoră a început o altercație verbală și mai apoi a apărut fiica sa care a pus mâna pe umărul persoanei vătămate care s-a dat pe spate până a ajuns jos pe pământ.
Martorul C. C. a declarat că, în timp ce între I. și vecina continua discuția contradictorie a apărut fiica vecinei care s-a oprit în victimă care a căzut la pământ, depoziție care se coroborează cu declarație persoanei vătămate care a arătat că, inculpata H. E. H. a împins-o cu forță din partea dreaptă a corpului, iar aceasta a căzut pe mâna stângă. Cu toate acestea, persoana vătămată nu a recunoscut că în acea împrejurare ar fi insultat-o pe martora H. E..
Martorul P. A. C. a declarat că, în momentul în care a ajuns la fața locului a observat că 5-6 persoane se ceartă, după care a văzut-o pe persoana vătămată B. I. care stătea jos în fund că plângea întrucât o durea mâna. Același martor a declarat că, a fost apelat la serviciul 112 unde s-a reclamant o ceartă și că nu a observat urme vizibile de violență la persoana vătămată.
Inculpata H. E. H. a declarat că, în momentul în care a auzit că persoana vătămată B. I. a înjurat-o pe mama sa a ieșit în grabă în curte și i-a atras atenția cu privire la felul de vorbire, fără să o agreseze.
Potrivit actelor medicale depuse la dosar, persoana vătămată B. I. s-a prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea a doua zi, acuzând dureri la mâna stângă procedându-se la imobilizarea acesteia în aparat gipsat circular antebrahiopalmar.
În fine, prin sen.civ.nr.2056/27.02.2015 a Jud.Oradea, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta B. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor și s-a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 200 lei, stabilită prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 19.08.2014 ( aplicată ca urmarea insultelor și cuvintelor jignitoare proferate la adresa numitei H. E. H.) cu sancțiunea avertismentului.
Instanța apreciază că, fapta de agresiune comisă de către inculpata H. E. H. nu este una clasică, ci una atipică care a fost comisă printr-o simplă împingere pe fondul unei puternice stări de provocare manifestată de către victimă care în final, a dus la vătămarea integrității corporale și a sănătății acesteia.
D. urmare, constatând că fapta imputată în sarcina inculpatei a fost dovedită, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal în ce privește sancțiunea aplicată pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Astfel, curtea reține că în cauză, în raport de modul cum s-a derulat activitatea infracțională pe fondul unui conflict constant existent între vecini, starea de provocare raportat la calomniile și insultele proferate de către persoana vătămată B. I. la adresa mamei inculpatei, urmările produse, scopul urmărit de făptuitor, dar și de datele despre persoana acestuia, și în principal vârsta, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală relativ sinceră, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună, existând șanse ca pe viitor inculpata să aibă un comportament conform normelor sociale fără a i se aplica o pedeapsă.
Se reține că inculpata, încă de la momentul constatării infracțiunii a cooperat cu organele judiciare penale, iar din datele de la dosar rezultă că inculpatul a înțeles pe deplin consecințele faptei sale, existând suficiente elemente pentru a permite concluzia că aceasta se va îndrepta și fără aplicarea efectivă a unei pedepse și nu există un pericol de reiterare a comportamentului infracțional.
În plus, din analiza condițiilor negative prev. de art. 80 alin. 2 Cod penal se constată că inculpata nu a mai fost anterior condamnată, că aceasta nu a mai beneficiat de o măsură similară, nu s-a sustras de la urmărire penală și judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu este mai mare de 5 ani și astfel nu există niciun impediment pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Totodată, reținându-se culpa concurentă a victimei în producerea faptului ilicit cauzator de prejudicii și în acord cu principiile echității, a îmbogățirii fără justă cauză și a compensării relative a suferințelor cauzate și văzând jurisprudența în materie, curtea apreciază că acordarea sumei de 1.000 lei este în măsură să satisfacă interesele părții civile B. I..
D. urmare, instanța va dispune potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală admite apelul declarat de inculpata H. E. H. cu dom. în Oradea, ., ., împotriva sentinței penale nr. 1328/03.11.2015 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o desființează și în rejudecare:
Înlătură pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatei H. E. H. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin 2 Cod penal, precum și dispozițiile art. 83 Cod penal, art. 84 Cod penal, art. 85 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 1 și 3 Cod procedură penală raportat al art. 80 Cod penal dispune renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpata H. E. H. cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin 2 Cod penal
În baza art. 81 Cod penal aplică inculpatei H. E. H. un avertisment și atrage atenția acestuia asupra conduitei sale viitoare, în sensul de a nu mai comite infracțiuni, precum și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni: posibilitatea condamnării sale, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin.2 lit. b Cod penal.
Reformează dispozițiile civile ale instanței de fond, în sensul reducerii daunelor morale acordate părții civile B. I. de la 2.000 lei la 1.000 lei.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 276 Cod procedură penală, respinge ca nefiind întemeiate cheltuielile de judecată solicitate de către intimata B. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.02.2016.
Președinte, Judecător,
A. L. F. Țarcă G. Grefier,
S. A.
Red. dec. A. L.F./17.02.2016
Red. jud. fond. H. C.
Tehn.red. S.A./ 17.02.2016/ 5 exemplare
Emise comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
-inculpata H. E. H.
-partea civilă B. I.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
