Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 595/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 8422/315/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.595
Ședința publică din data de 09 iunie 2015,
Președinte: - M. D.
Judecător: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, împotriva sentinței penale nr.18/22.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Prin această sentință, în baza art. 336, al.1, C. pen. cu aplicarea art. 396, al. 10 C. pr. pen. raportat la art.61 C. pen. inculpatul M. N., fiul lui G. și D., născut la data de 12.01.1958, în ., domiciliat în ., ., județ Dâmbovița, a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.700 lei, pentru săvârșirea la data de 22.05.2014 a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 % alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336, al. 1, C. pen.
La stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere limita minimă a pedepsei amenzii, potrivit art. 61, al.4, lit. c, C. pen. redusă cu o pătrime, aceea de 135 de zile amendă, înmulțite cu suma de 20 lei pe zi.
Potrivit art.65 al.1 lit.a), b), i), art.66 și art.67 C.pen. inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce categoriile de vehicule pentru care a obținut permis de conducere, pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 63 C.pen. s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele neplății amenzii penale cu rea – credință, aceasta urmând a fi înlocuită cu pedeapsa închisorii.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de imposibilitate a achitării amenzii penale, poate solicita plata eșalonată a acesteia sau înlocuirea acesteia cu munca în folosul comunității.
În baza art. 274, al. 1, C. pr. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul-inculpat M. N. pentru care a răspuns avocat ales D. Ș. A. E. din cadrul Baroului Dâmbovița (împuternicire avocațială . nr._/2015).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat D. Ș. A. E. precizează că intimatul-inculpat M. N. este plecat din țară pentru că lucrează în străinătate, acesta fiind motivul pentru care la instanța de fond a depus declarație notarială în care a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, solicitând să fie judecat pe baza recunoașterii sale și a probelor administrate în cursul urmăririi penale (fila 14 dosar fond)
Reprezentantul Ministerului Public și Avocat D. Ș. A. E. având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică sentința pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, nr. 3372/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului M. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cp.
Ca situație de fapt s-a reținut că la data de 22.05.2014, în jurul orei 21:30, inculpatul M. N. a condus pe drumurile publice în localitatea Văcărești, jud. Dâmbovița, un autovehicul, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,10 % 0 gr/l alcool pur în sânge situație în care a intrat în coliziune cu un alt autoturism condus regulamentar de un alt participant la traficul rutier.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de numai 2.700 lei amendă penală este nejustificat de blândă, raportat la gravitatea faptei săvârșite de acesta, la faptul că a pus în pericol siguranța traficului rutier provocând un accident rutier, în condițiile în care a înțeles să se urce la volanul mașinii după ce a consumat importante cantități de băuturi alcoolice, având o alcoolemie foarte mare, respectiv 2,10 g%0.
Pe cale de consecință apreciază că se impune fie aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere potrivit art.91 C.penal, fie cu executare, în nici un caz pedeapsa amenzii care este nejustificat de blândă și nu poate atinge scopul de prevenție specială și generală pe care trebuie să-l aibă sancțiunea penală.
Pe de altă parte, consideră că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit instanța de fond a aplicat inculpatului și pedepse accesorii, potrivit art.65 cod penal, în condițiile în care aceste pedepse accesorii se execută numai în cazul aplicării unei pedepse privative de libertate, ori în cauză instanța nu putea să aplice decât o pedeapsă complementară inculpatului, nu pedeapsa accesorie.
În final, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și pe fond condamnarea inculpatului la o pedeapsă care să-și atingă scopul prevăzut de lege și înlăturarea pedepsei accesorii.
Avocat D. Ș. A. E. având cuvântul pentru inculpatul M. N. solicită respingerea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere limita minimă a pedepsei, potrivit art.64 alin.4, lit.c C.penal, redusă cu o pătrime, aceea de 135 zile amendă înmulțite cu suma de 20 lei pe zi.
În fața instanței de fond inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art.375 coroborat cu art.396 alin.10 C.pr.penală, ținând cont de recunoașterea în totalitate și nemijlocit a faptei reținute în sarcina icnulpatului, astfel cum se reține în rechizitoriu și din declarația autentificată de biroul notarial.
Raportat la apelul formulat de parchet, solicită respingerea acestuia, urmând a se consta că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, astfel cum se reține și în cuprinsul rechizitoriului inculpatul a consumat o anumită cantitate de alcool la niște prieteni de familie, unde venise să îi anunțe de decesul fratelui său.
În raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, solicită a se reține că inculpatul este singurul întreținător al familiei, având în creștere și îngrijire un copil minor, astfel cum reiese din adeverința depusă la dosar.
Aplicarea unei pedepse, ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului care nu a mai suferit anterior condamnări și față de care nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii faptei.
Clientul său nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată, prezentându-se în fața organelor de cercetare iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu depășește limita de 5 ani prevăzută de lege.
Din probele administrate în cauză, apreciază că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă un pericol social deosebit de ridicat și, pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică trebuie constatat în mod concret și dacă, inițial, el a fost justificat prin reacția comunității față de săvârșirea acestei infracțiuni, din probele administrate s-au conturat doar aspecte ale faptei pentru care inculpatul este cercetat, însă nu au conturat un pericol concret pentru ordinea publică. Gestul inculpatului nu a fost premeditat ci mai degrabă un incident regretabil datorat tragicului eveniment produs în familia sa.
Solicită a se lua act de faptul că mare parte din amenda penală a fost achitată, depunând în acest sens în copie chitanțele . nr._, . nr._ ambele din 20 mai 2015, precum și concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.18/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în baza art.336 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 396 al.10 C.pr.pen. raportat la art.61 C.pen. inculpatul M. N., fiul lui G. și D., născut la data de 12.01.1958, în ., domiciliat în ., ., județ Dâmbovița, a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.700 lei, pentru săvârșirea la data de 22.05.2014 a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 % alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 al. 1 C. pen.
La stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere limita minimă a pedepsei amenzii, potrivit art. 61, al.4, lit. c, C. pen. redusă cu o pătrime, aceea de 135 de zile amendă, înmulțite cu suma de 20 lei pe zi.
Potrivit art.65 al.1 lit.a), b), i), art.66 și art.67 C.pen. inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce categoriile de vehicule pentru care a obținut permis de conducere, pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 63 C.pen. s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele neplății amenzii penale cu rea – credință, aceasta urmând a fi înlocuită cu pedeapsa închisorii.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de imposibilitate a achitării amenzii penale, poate solicita plata eșalonată a acesteia sau înlocuirea acesteia cu munca în folosul comunității.
În baza art. 274, al. 1, C. pr. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 3372/P/2014 din data de 04.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 % alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 al. 1, C. pen.
S-a reținut în actul de sesizare că la data de 22.05.2014, în jurul orei 21:30, inculpatul a condus autoturismul marca Renault Clio, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 711B, în localitatea Văcărești, județ Dâmbovița, iar la intersecția cu DN 71 a intrat în coliziune cu autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ ce era condus de către martorul I. G. R..
Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest Drager . 0177, constatându-se că în cazul martorului I. G. R. rezultatul testului nr._ a fost 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat iar, în cazul inculpatului M. N. rezultatul testului nr._ a fost 1,02 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la sediul Spitalului Județean de Urgență Târgoviște unde i s-a recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 398/23.05.2014, proba recoltată la ora 22:50, a indicat existența unei concentrații de alcool în sânge de 2,10 g/‰. Inculpatul a precizat că a consumat 700 – 800 ml țuică în intervalul orar 18:30 – 21:15 la niște prieteni de familie din localitatea Văcărești unde venise să îi anunțe de decesul fratelui său și a recunoscut săvârșirea faptei neavând obiecțiuni față de rezultatul probei de sânge recoltate.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului prin care recunoaște acuzațiile ce i se aduc, ale martorului, fișa de cazier judiciar a inculpatului, documente de determinare a gradului de intoxicație etilică.
Inculpatul a optat pentru judecarea cauzei conform procedurii simplificate, numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și recunoscând acuzația ce i-a fost adusă, cererea fiindu-i admisă și pe considerentul că infracțiunea imputată nu este pedepsită cu închisoarea pe viață.
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța de fond a constatat că fapta imputată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.
Raportat la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut săvârșirea infracțiunii și că are asigurat un venit din muncă constant și substanțial dintr-o activitate desfășurată cu contract de muncă în străinătate, instanța va opta pentru aplicarea unei pedepse cu amendă, această pedeapsă fiind prevăzută alternativ cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Astfel, potrivit art.396 al.10 C.pr.pen. instanța de fond a redus limitele amenzii cu o pătrime, în cazul de față limitele amenzii fiind, potrivit art. 61 al.4 lit.c) C.pen. între 180 și 300 zile amendă.
Ca urmare a reducerii limitelor cu o pătrime, limitele amenzii sunt între 135 și 225 zile amendă.
La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile amendă s-a ținut seama de situația materială a inculpatului și de obligațiile legale a acestuia față de persoanele aflate în întreținerea sa, potrivit art. 61, al.3, C. pen. în acest sens stabilindu-se cuantumul sumei unei zile amendă la 20 lei, raportat la al. 2, al aceluiași articol, rezultând astfel o amendă de 2.700 lei care va fi achitată în mod efectiv de către inculpat.
În baza art. 63 C.pen. s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele neplății amenzii penale cu rea – credință, aceasta urmând a fi înlocuită cu pedeapsa închisorii.
De asemenea, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de imposibilitate a achitării amenzii penale, poate solicita plata eșalonată a acesteia sau înlocuirea acesteia cu munca în folosul comunității.
Ca o consecință a condamnării, în baza art. 65 al.1 lit.a), b), i), art. 66 și art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce categoriile de vehicule pentru care a obținut permis de conducere, pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.
Urmare a luării acestei măsuri față de inculpat, în baza art.274 al. 1 C. pr. pen. acesta a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică prin aceea că a realizat o greșită individualizare a sancțiunii aplicate intimatului-inculpat M. N., ignorând criteriile prevăzute de art.74 cod penal și în special, împrejurările în care a avut loc comiterea faptei, care conferă o periculozitate concretă faptei comise, de natură să conducă la concluzia că sancțiunea amenzii este insuficientă.
S-a susținut că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice pe un drum național, având o îmbibație alcoolică semnificativă de 2,10 gr%0, astfel încât pedeapsa aplicată la primul grad de jurisdicție este insuficientă, fiind nejustificat de blândă și nu poate atinge scopul de prevenție specială și generală pe care trebuie să-l aibă sancțiunea penală.
În raport de acest motiv de apel s-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate intimatului-inculpat M. N., prin stabilirea unei pedepse adecvate gradului de pericol social concret al infracțiunii, raportat la persoana inculpatului.
Motivul de nelegalitate vizează greșita aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează pedepsele accesorii, susținându-se că potrivit art.65 cod penal, pedeapsa accesorie se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Însă, în cazul inculpatului, s-a dispus aplicarea pedepselor accesorii cu toate că pedeapsa principală stabilită nu este privativă de libertate, solicitându-se admiterea căii de atac, desființarea sentinței și înlăturarea aplicării pedepselor accesorii, urmând să se mențină dispozițiile privitoare la aplicarea pedepselor complementare.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și judecății în primă instanță, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul intimat M. N. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă legal administrate la urmărirea penală, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, cu declarația dată de inculpatul intimat în fața instanței de fond (fila 14 dosar fond), în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 22.05.2014, în jurul orei 21:30, inculpatul a condus autoturismul marca Renault Clio, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 711B, în localitatea Văcărești, județ Dâmbovița, iar la intersecția cu DN 71 a intrat în coliziune cu autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ ce era condus de către martorul I. G. R..
Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest Drager . 0177, constatându-se că în cazul martorului I. G. R. rezultatul testului nr._ a fost 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat iar, în cazul inculpatului M. N. rezultatul testului nr._ a fost 1,02 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la sediul Spitalului Județean de Urgență Târgoviște unde i s-a recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 398/23.05.2014, proba recoltată la ora 22:50, a indicat existența unei concentrații de alcool în sânge de 2,10 g/‰.
Curtea constată că încadrarea juridică a faptei comise de intimatul inculpat este legală, iar soluția de condamnare a acestuia pentru infracțiunea ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, inculpatul necontestând vinovăția sa nici în etapa judecății în primă instanță și nici prin formularea unei căi de atac, recunoscând vinovăția sa în cadrul procedurii simplificate de judecată.
Din acest punct de vedere, curtea reține că în mod judicios instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile legale pentru judecata cauzei în procedură simplificată, reținând că recunoașterea învinuirii a avut loc pe baza declarației notariale autentificate sub nr.26/07.01.2015 de notarul public Beznoiu I. C., cu sediul în Târgoviște (fila 14 dosar fond).
Se apreciază în acest sens, că deși dispozițiile procesual penale care reglementează recunoașterea învinuirii (în forma în care au fost modificate prin . 1 februarie 2014, a noilor coduri în materie penală și procesual penală) nu mai prevăd în mod expres posibilitatea recunoașterii vinovăției pe calea unui înscris autentic, cu toate acestea nu există nicio îndoială asupra manifestării de voință a inculpatului, astfel cum aceasta a fost autentificată de notarul public.
Or, recunoașterea învinuirii nu comportă un caracter echivoc, ci unul cert și în conformitate cu legea, fiind indicate atât infracțiunea, cât și numărul dosarului, al actului de sesizare, iar manifestarea de voință în sensul recunoașterii învinuirii conținând toate cerințele legale pentru a se putea aprecia asupra valabilității acesteia, prin precizarea că inculpatul solicită judecarea pe baza recunoașterii faptei, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel cum acestea rezultă din actul de sesizare, recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa.
Coroborând această declarație autentificată de notarul public în condițiile legii, cu susținerile apărătorului ales al inculpatului potrivit cărora acesta este plecat în afara teritoriului țării, în vederea obținerii unor venituri prin muncă licită, Curtea constată că nu există elemente fundamentate în măsură să înlăture recunoașterea învinuirii, cu atât mai mult cu cât, sub acest aspect, dispoziția instanței de fond nu a fost contestată în nici un fel.
Se mai constată, de asemenea, că infracțiunea dedusă judecății, fiind comisă la data de 22.05.2014, este supusă principiului activității legii penale definite de art.3 cod penal, întrucât a fost săvârșită după . noilor coduri, penal și de procedură penală, care a avut loc la data de 1 februarie 2014.
Examinând critica privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului intimat M. N., Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, în condițiile în care prima instanță a aplicat acestuia pedeapsa alternativ prevăzută de lege a amenzii penale, pedeapsă care însă este insuficientă în vederea realizării eficiente a scopului preventiv educativ și sancționator avut în vedere de legiuitor, raportat la circumstanțele concrete de săvârșire a infracțiunii și valorile sociale afectate în mod direct prin comiterea faptei.
Într-adevăr, operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că pedeapsa amenzii penale aplicată intimatului inculpat M. N. nu este optimă în vederea atingerii scopurilor și funcțiilor pedepsei, care pot fi în mod eficient și efectiv atinse nu în cadrul sancțiunii alternativ prevăzută de lege a amenzii penale, dimpotrivă oportună fiind sancționarea acestuia cu pedeapsa închisorii, cumulativ cu instituirea obligațiilor și a măsurilor de supraveghere specifice instituției prevăzute de art.91 cod penal a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În acest sens, Curtea reține că, un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului, iar pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul avute în vedere de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social, pe care, în mod real îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Ținând seama de aceste criterii, Curtea constată că, în speță, față criteriile definite de art. 74 cod penal, pedeapsa amenzii penale este insuficientă pentru realizarea finalității procesului penal și a scopului sancțiunii penale, astfel cum acestea au fost relevate mai sus.
Chiar dacă inculpatul intimat este lipsit de antecedente penale și a recunoscut vinovăția sa, simplificând durata procedurii judiciare prin această conduită procesuală, curtea constată că, acest aspect nu poate căpăta o valență primordială în cadrul individualizării pedepsei în detrimentul examinării celorlalte criterii stabilite de art.74 cod penal,între care figurează în primul rând cele referitoare la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.
Este indubitabil că infracțiunea dedusă judecății, făcând parte din categoria celor contra siguranței circulației pe drumurile publice, protejează valorile sociale privitoare la normala desfășurare a circulației autovehiculelor pe drumurile publice și în special securitatea tuturor participanților la trafic, infracțiuni care sunt definite în unanimitate de doctrină și jurisprudență ca fiind de pericol și nu de rezultat, astfel încât starea de pericol este generată chiar la momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, fără a mai fi necesară producerea unei consecințe prejudiciabile.
Or, din examinarea circumstanțelor faptei se constată că infracțiunea a fost comisă prin conducerea unui autovehicul pe un drum județean, inculpatul având o îmbibație alcoolică semnificativă de 2,10 gr%0 și producând un eveniment rutier ce a avut loc la intersecția drumului județean respectiv cu un drum național, prin impactul cu un alt autovehicul ce era condus în mod regulamentar.
Așa fiind, curtea constată că, în mod cert prin comiterea infracțiunii au fost afectate în mod serios relațiile sociale protejate prin incriminarea conferită de lege, astfel încât, chiar dacă inculpatul este o persoană lipsită de antecedente penale și a recunoscut vinovăția sa în cadrul procedurii simplificate de judecată, curtea apreciază că împrejurările și modul comiterii faptei, precum și starea de pericol social concret creată pentru valoarea ocrotită de lege, astfel cum au fost reliefate mai sus, reprezintă criterii care conduc la concluzia că pedeapsa stabilită la primul grad de jurisdicție este insuficientă, fiind disproporționată raport la natura și gravitatea concretă a infracțiunii, iar scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului, numai prin sancționarea acestuia cu pedeapsa închisorii, având ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, apreciindu-se că mecanismul măsurii de supraveghere și a obligațiilor ce constituie conținutul instituției suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sunt oportune în vederea reinserției sociale a inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală de către acesta.
Așa fiind, calea de atac este fondată, constatând-se că aceasta se impune a fi admisă, potrivit art.421 pct.2 lit.a C.pr.penală, astfel încât sentința va fi desființată în parte, în latură penală și rejudecându-se cauza pe fond se va înlătura pedeapsa amenzii penale de 2700 lei aplicate intimatului inculpat și se va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 396 alin.10 Cod proced. Penala, pedeapsă a cărui durată a fost individualizată în conformitate cu disp. Art.74 C.epnal, fiind orientată la limita minimă prevăzută de dispozițiile legale, în raport de cauza de reducere a pedepsei constând în recunoașterea învinuirii.
În baza art.91 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și se va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal, apreciindu-se că în raport de persoana inculpatului, de lipsa antecedentelor sale penale și de conduita corespunzătoare avută în comunitatea locală până la acest moment, acesta prezintă reale posibilități de îndreptare, cu atât mai mult cu cât realizează venituri licite, fiind îndeplinită așa dar condiția prevăzută de art.91 alin.1 lit.d C.pr.penală, precum și celelalte condiții prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal se va impune inculpatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Raciu - administrație publică locală, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
Luând act de faptul că inculpatul a înțeles să achite deja o parte din amenda stabilită la primul grad de jurisdicție, înaintea rămânerii definitive a hotărârii, Curtea va dispune, potrivit art.397 alin.3 C.pr.penală, în raport de soluția dispusă cu privire la acțiunea penală, restabilirea situației anterioare prin restituirea către inculpatul intimat M. N. a sumei de 1000 lei reprezentând amendă penală parțială achitată conform chitanței . nr._ emisă la data de 20.05.2015 de Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului Târgoviște, în vederea respectării principiului unicității sancțiunii penale.
De asemenea, se va lua act că inculpatul a achitat suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare stabilite prin sentința apelată, conform chitanței . nr._ emisă la data de 20.05.2015 de Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului Târgoviște .
Calea de atac este fondată și în ceea ce privește motivul de nelegalitate constând în aplicarea pedepselor accesorii, observându-se că potrivit art.65 alin.3 cod penal „pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.”
Or, în cazul inculpatului, nici la primul grad de jurisdicție și nici cu ocazia exercitării controlului jurisdicțional nu a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate astfel încât pedeapsa accesorie nu poate fi executată conform acestei dispoziții legale, aplicarea acestei pedepse fiind lipsită de temei juridic în condițiile în care pedeapsa principală stabilită nu este privativă de libertate.
Așa fiind, curtea va înlătura aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 65 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal stabilite în sarcina intimatului inculpat.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp. art.275 alin.3 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.18/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care o desființează în parte și pronunțând o nouă hotărâre, înlătură pedeapsa amenzii penale de 2700 lei aplicate intimatului inculpat M. N., fiul lui G. și D., născut la 12 ianuarie 1958, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița și condamnă pe acesta la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 396 alin.10 Cod proced. penala.
În baza art.91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal impune inculpatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Raciu - administrație publică locală, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
Înlătură aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 65 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal stabilite în sarcina intimatului inculpat.
Dispune restituirea către inculpatul intimat M. N. a sumei de 1000 lei reprezentând amendă penală parțială achitată conform chitanței . TS271 nr._ emisă la data de 20.05.2015 de Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului Târgoviște
Ia act că inculpatul a achitat suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare
stabilite prin sentința apelată, conform chitanței . nr._ emisă la data de 20.05.2015 de Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului Târgoviște
Menține restul dispozițiilor sentinței penale
Cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
M. D. C. G.
Fiind transferată la o altă instanță,
semnează Președintele instanței
Grefier,
M. M.
Red.GC/tehnored.MM
5 ex./24.06.2015
d.f._, Judecătoria Târgoviște
J.f. E. L.
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
| ← Mandat european de arestare. Hotărâre din 02-06-2015, Curtea... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
