Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Decizia nr. 599/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 599/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1917/262/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 599

Ședința publică din data de 10 iunie 2015

PREȘEDINTE – I. N.

JUDECĂTOR – C. R.

GREFIER – C. M.

M. Public a fost reprezentat de procuror C. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și partea civilă C. Națională Romarm S.A. București împotriva sentinței penale nr. 1352 din data de 22 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Moreni.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, la solicitarea părților de a depune concluzii scrise a amânat deliberarea și pronunțarea la data de 28 mai 2015, după care, raportat la complexitatea cauzei, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor cauzei conform art. 391 alin.2 Cod proc. penală a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2015 când a adoptat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Examinând actele și lucrările cauzei constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1352 din data de 22 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Moreni, în temeiul disp. art. 334 Cod proc. penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata I. R., respectiv din complicitate la săvârșirea a patru infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. b) Cod penal, într-o singură infracțiune de complicitate la săvârșirea infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 26 Cod penal, rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal .

În temeiul art. 334 Cod proc. penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Trășcălie L., respectiv din patru infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 cu aplic. art. 33 lit. b) Cod penal într-o singură infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal.

Conform art. 334 Cod proc. penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Dubiț O. M., respectiv din patru infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 cu aplic. art. 33 lit. b) Cod penal într-o singură infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal.

Totodată, prin sentința pronunțată de prima instanță, s-au dispus următoarele:

I. - În temeiul disp. art. 11 punctul 2 lit.a) raportat la art. 10 lit. a) Cod proc. penală a fost achitat inculpatul R. I. V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000.

II. - În temeiul disp. art. 11 punctul 2 lit.a) raportat la art. 10 lit. a) Cod proc. penală a fost achitată inculpata I. R., pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prev. de 25 Cod penal rap. la art. 12 lit. b teza a II-a din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod proc. penală a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prev. de art. prevăzute de art. 26 Cod penal rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 248 și cu referire la art. 248¹ Cod penal; complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal; fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiuni asimilate celor de corupție, prev. de art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 78/2000; infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.1 Cod penal; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

III. - În temeiul disp. art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod proc. penală a fost achitat inculpatul Trășcălie L. pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 și cu referire la art. 248¹ Cod penal; de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiuni asimilate celor de corupție, prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 78/2000; instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 242 alin.1 și 3 Cod penal; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

IV. - În temeiul art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod proc. penală a fost achitat inculpatul Dubiț O. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 și cu referire la art. 248¹ Cod penal; de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal; fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiuni asimilate celor de corupție, prev. de art. 290 Cod penal rap, la art. 17 lit. c teza a II-a din Legea nr. 78/2000; sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. art. 242 alin.1 și 3 Cod penal; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

Prin aceeași sentință, în temeiul art. 346 alin.1 Cod penal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunile civile exercitate de S.C. A. S.A., și S.C. C. Națională Romarm S.A.

Totodată, conform art. 357 alin. 2 lit. c) Cod proc. penală, s-a dispus desființarea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanța procurorului din data de 22.06.2012 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților I. R., Trășcălie L. și Dubiț O. M..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza materialului probator administrat în cauză, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 109/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, înregistrat pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. I. V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit.b), teza a II-a din Legea nr. 78/2000, I. R., pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art.25 Cod penal rap. la art. 12 lit.b), teza a II –a din Legea nr. 78/2000, complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art.26 Cod pen. rap. la art.13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal cu referire la art. 248¹ Cod penal, complicitate la săvârșirea a 4 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art.13 ² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246Cod penal, ultimele cu aplic. art.33 lit.b) Cod penal, săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal comb. cu art.17 lit.c) teza a II-a din Legea nr.78/2000, săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a) Cod penal, TRĂȘCĂLIE L., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal cu referire la art. 248 ¹ Cod penal, săvârșirea a 4 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.b) Cod penal, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și contra intereselor persoanelor, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal comb. cu art.17 lit.c) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, instigare la săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 242 alin.1 și 3 Cod penal, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. finală a art.33 lit.a) Cod penal, DUBIȚ O. M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 13 ² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal cu referire la art. 248¹ Cod penal, săvârșirea a 4 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.b) Cod penal, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și contra intereselor persoanelor, săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzute de art. 242 alin.1 și 3 Cod penal, săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 comb. cu art.17 lit.c) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. finală a art.33 lit.a) Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în încercarea sa de a determina câștigarea de către firma din Israel, pe care o reprezenta în România (Plasan Sasa Ltd), a licitației organizate în cursul anului 2009 de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române pentru achiziționarea unei autospeciale blindate pentru intervenție, învinuita I. R. a antrenat într-un context infracțional generat de desfășurarea procedurii de achiziție publică la nivelul instituției menționate, atât pe doi dintre membrii comisiei de licitație – inculpații Trășcălie L. și Dubit O. M., cât și pe angajatul uneia dintre unitățile competitoare - C.N. ROMARM S.A., respectiv pe inculpatul R. I. V. I..

După ce a obținut de la acesta din urmă informații nedestinate publicității vizând propunerea financiară a firmei contracandidate, ceea ce i-a permis să ofere achizitoriului un preț inferior acesteia, inculpata I. R., beneficiind de concursul nemijlocit al celor doi funcționari publici din cadrul autorității contractante, care și-au încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, precum și legislația in materia achizițiilor publice, a reușit adjudecarea licitației de către Plasan Sasa Ltd deși aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor impuse prin caietul de sarcini pentru vehiculul ofertat, în special în ceea ce privește nivelul de blindaj.

D. urmare, prin achiziționarea de la Plasan Sasa Ltd a unei autospeciale blindate pentru intervenție care - din punct de vedere al documentelor de licitație nu îndeplinea standardele impuse de procedură, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a fost prejudiciat cu contravaloarea acesteia - de 772.154,82 lei.

Totodată, această achiziție publică a avut ca urmare și vătămarea intereselor legale ale celorlalte patru societăți participante la licitație, care nu au beneficiat de o concurență reală între ofertanți și a fost de natură a crea un avantaj patrimonial pentru Plasan Sasa Ltd - desemnată câștigătoare, dar și pentru împuternicita acesteia – inculpata I. R., care a încasat în contul propriu și folosit în interes personal suma de 560.525,26 lei, reprezentând parte din contravaloarea vehiculului.

Pentru a reține această stare de fapt, au fost avute în vedere de către organele de cercetare penală, următoarele mijloace de probă: proces - verbal de sesizare din oficiu din 25.09.2009, ordonanța nr. 109/P/2009 din 25.09.2009 a D.N.A. – Serv. Ploiești privind autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării, pe o perioadă de 48 ore, a imagini lor și convorbirilor telefonice, procese – verbale întocmite de D.N.A. -Serviciul Tehnic privind traducerea din limba engleză în limba română și redarea rezumativă a conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpați, planșe foto, autorizații pentru interceptare și înregistrare convorbiri ori comunicări/imagini, autorizații de percheziții, proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare, proces verbal din 11.03.2010 al DNA - ST Ploiești privind verificarea documentelor și înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la I. R., proces verbal privind predarea către I. R. a unor documente și înscrisuri ridicate la percheziția domiciliară, proces verbal privind verificarea documentelor și înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la I. R., contract furnizare de produse nr._/28.12.2009 încheiat între UM 0251 București - Plasan Sasa Ltd și S.C. PRO OPTICA S.A. București, în fotocopie |vol. IV, filele 26- 35); proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare din 03.03.2010 al DNA - ST Ploiești - R. loan V. I., proces verbal din 03.03.2010 al DNA - ST Ploiești încheiat la S.C. Uzina Automecanica Moreni SA Moreni, proces verbal din 03.03.2010 al DNA - ST Ploiești încheiat la S.C. Uzina Automecanica Moreni SA Moreni, proces verbal de deschidere a ofertei nr._ din 19.12.2008 al UM 0251 București. în original, ridicat cu ocazia percheziției domiciliare la învinuitul R. loan V. I., raport de constatare tehnico științifică nr. 109/P/2009 din 24.06.2010 întocmit de specialistul I.T. - H. C. din cadrul Structurii Centrale a DNA, raport de constatare tehnico științifică nr. 109/P/2009 din 03.08.2011 întocmit de specialistul I.T. H. C. din cadrul Structurii Centrale a DNA, raport pentru inițierea procedurii de achiziție publică pentru atribuirea unui contract de furnizare produse nr._/27.07.2009, întocmit de Baza Logistică a Jandarmeriei către Baza logistică a Jandarmeriei Române, fișa de date a achiziției autospecială blindată pentru intervenție nr._/27.07.2009 întocmită de Jandarmeria Română, caiet de sarcini nr._/22.07.2009 întocmit de I.G.J.R, scrisoare de înaintare emisă de ofertant Plassan Sasa Ltd nr._/23.09.2009, înregistrată la Jandarmeria Română, adresa Plassan Sasa Ltd nr. 223/28.10.2009, raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică nr._/28.10.2009, decizia nr. 6617/631C4/7600 din 02.12.2009 a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, împuternicirea nr. 123/25.09.2009 a Plassan Sasa Ltd pentru S.C. PRO OPTICA S.A. București, împuternicirea nr. 211/28.09.2009 a S.C. PRO OPTICA S.A. contract de furnizare de produse nr. 387.650 din 28.12.2009 încheiat între 0251 București, Plasan Sasa Ltd și . București, raport de constatare nr. 109/P/2009 din 17.11.2010 al DNA - ST Ploiești cu anexe, declarații făptuitor B. V. C. din 11.05.2011, declarații martori I. Ș., D. M., M. R., O. C., D. V., M. I., G. I., Mârzu D. M., L. I., C. I. D., declarații olografe învinuiți R. loan V. I., I. R., Trășcălie L., Dubit O. M., declarații făptuitor O. D..

În urma examinării actelor și lucrărilor cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

În anul 2009, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a efectuat demersurile necesare pentru achiziționarea unei autospeciale blindate pentru intervenție, în limita sumei de 2 150 000 lei.

Caietul de sarcini nr._/26.06.2009 și specificația tehnică cu nr._/26.06.2009, a fost transmisă de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (denumit în continuare I.G.J.R.,) Bazei logistice a jandarmeriei, prin adresa nr._/24.07.2009.

S-a stabilit ca Baza logistică a jandarmeriei să organizeze licitația deschisă, care urma să aibă loc la data de 29.09.2009 iar membrii comisiei de licitație au fost desemnați prin ordinul de zi pe unitate emis la data de 12.08.2009, aceștia fiind: Trășcălie L.-președinte, O. Darius, C. A., B. C. și Dubiț O.-membrii.

În anexa „A” a caietului de sarcini (volumul 5 fila nr. 20 DUP), s-a menționat ca anumite elemente constructive ale vehiculului să îndeplinească condițiile cerute de standardul STANAG 4569, iar vopsirea acestuia să se execute conform standardului STANAG 2835.

De asemenea, în documentul denumit “Specificație tehnică”, înregistrat la I.G.J.R. sub numărul_/26.06.2009 (volumul 5 fila nr. 25 DUP), s-a menționat că autospeciala trebuie să îndeplinească criteriile de protecție balistică 2 conform standardului STANAG 4569 și respectiv 2 a și 2 b, conform aceluiași standard.

Potrivit punctului de vedere tehnico-științific întocmit de colonel profesor universitar dr. ing. G. D.-A., din cadrul Academiei Tehnice Militare, standardul NATO STANAG 4569, definește un vehicul blindat ușor care oferă protecție balistică la acțiunea gloanțelor sau proiectilelor cu calibrul maxim 25 mm. Nivelul de protecție are în vedere două tipuri amenințări și anume privind blindajul lateral al vehiculului, pe 5 nivele și respectiv podeaua vehiculului, pe 4 nivele. Nivelul 2, are în vedere protecția împotriva gloanțelor de calibru 7,62 mm și împotriva schijelor proiectilelor de artilerie de 155 mm. Nivelul de protecție 2 B și 2 A, are în vedere detonarea unei mine antitanc de 6 kg sub centrul podelei vehiculului și respectiv activarea acesteia prin presiunea roții vehiculului (volumul 9, filele nr. 386, 387 DUP)

La data de 01.10.2009, comisia de licitație a constatat, prin proces verbal că au depus oferte: S.C. CN ROMARM S.A., PLASAN SASA LTD, .., S.C. A. S.A. și S.C. ICPSP S.A. ( volumul 5 fila nr. 91 DUP),

Comisia a constatat că ofertele depuse nu conțin, printre altele, documente privind îndeplinirea cerințelor privind nivelul de protecție 2, 2 a și 2b conform standardului STANAG 4569, pentru primi 3 ofertanți și respectiv 2 a și 2b conform standardului STANAG 4569, pentru ultimi doi ofertanți.

Prin acest proces verbal s-a stabilit ca până la data de 06.10.2009 să se acorde termen participanților la licitație pentru a depune clarificări, termen care a fost prelungit prin procesul verbal la data de 09.10.2009 (volumul 5 fila nr. 136 DUP).

Societatea comercială R. S.R.L., a arătat prin adresa nr. 2697/08.10.2009, că cerințele de protecție balistică vor fi îndeplinite și a indicat materialele ca vor fi utilizate precum și că vor fi efectuate încercări în laboratorul balistic al M.A.N., UM nr._( volumul 5 fila nr. 140 DUP).

Societatea comercială CN ROMARM S.A. a comunicat prin documentele depuse prin adresa nr. 1202/08.10.2009 că au fost efectuate teste balistice pe blindaje suplimentare de protecție balistică pentru transportoare blidate-fază model experimental- rezultatul fiind corespunzător standardului STANAG 4569 ,însă cu precizarea că pentru certificarea nivelului 2 A, este necesar să se monitorizeze răspunsul biomecanic al corpului uman, dar din lipsa echipamentului necesar, acest lucru nu s-a efectuat. O parte din teste au fost efectuate utilizând carcasa unui transportor blindat C-79 ( volumul 5 filele nr. 159-172 DUP).

Societatea PLASAN SASA LTD a depus raportul balistic pentru autospeciala SandCat, în care se menționează că aceasta corespunde standardului STANAG 4569 atât pentru caroserie cât și pentru geamurile vehiculului ( volumul 5 filele nr. 227, 248, 253 DUP).

De asemenea, prin adresa nr._/281.2009, PLASAN SASA LTD a depus în original un înscris denumit “Certificate of compliance” prin care producătorul autospecialei SandCat, arată că aceasta corespunde standardului STANAG 4569 ( volumul 6 fila nr. 70 DUP).

La data de 20.10.2009, comisia de evaluare a ofertelor a încheiat procesul verbal nr._ și a constatat că singura ofertă admisibilă este cea a PLASAN SASA LTD care a dovedit că vehiculul pe care l-a oferit îndeplinește cerințele privind nivelul de protecție 2 a și 2 B, conform standardul STANAG 4569.

Ofertele S.C. CN ROMARM S.A. și .. au fost declarate neconforme pentru că, în primul caz au prezentat documente privind nivelul de protecție 2, 2 a și 2 B conform standardului STANAG 4569 pentru un vehicul similar cu cel ofertat iar în cazul celeilalte societăți pentru că au fost depuse documente din care reiese că testarea nivelului de protecție balistică se va efectua după fabricarea autospecialei ( volumul 6 fila nr. 2 DUP).

S-a observat, pe baza documentației depuse de participanții la procedura de achiziție, că oferta de preț a PLASAN SASA LTD este ca valoare, la aproximativ jumătate din ofertele celorlalți participanți.

Prin adresa nr._/26.10.2009, Baza Logistică a Jandarmeriei a solicitat PLASAN SASA LTD să detalieze elementele componente ale ofertei financiare, în conformitate cu dispozițiile art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 36¹ din H.G. nr. 925/2006.

Prin adresa nr. 223/28.10.2009, PLASAN SASA LTD a arătat că vehiculul SandCat pe care l-a oferit, este fabricat pe un șasiu Ford F-350, produs în S.U.A în serii de câte 500 de unități pe zi. Cu privire la kitul de protecție balistică, s-a arătat că acesta este produs de PLASAN SASA LTD în cantități de circa 150 de tone pe săptămână. Vehiculul ofertat, a intrat începând cu anul 2008, în dotarea structurilor de poliție, armată și forțe speciale din Israel, Canada, Bulgaria și Suedia ( volumul 6 fila nr. 9 DUP).

Prin raportul privind procedura de achiziție înregistrat sub numărul 387 270/28.10.2009 (volumul 6 fila nr. 11 DUP) în urma analizei documentelor de calificare și a propunerilor tehnice, a fost declarată admisă oferta PLASAN SASA LTD.

Celelalte oferte au fost respinse, printre altele și pentru că acestea nu au îndeplinit cerințele privind nivelul de protecție 2, 2 a și 2b, conform standardului STANAG 4569.

După parcurgerea procedurii de licitație electronică, contractul de furnizare produse nr. 387 650/28.12.2009 a fost semnat între U.M. 0251 București, în calitate de achizitor și PLASAN SASA LTD., în calitate de furnizor, reprezentată prin S.C. PRO OPTICA S.A. București ( volumul 5 fila nr. 258 DUP).

Prin certificatul de conformitate emis în data de 18.06.2010 și semnat la data de 11.07.2010, comunicat odată cu recepția preliminară a autospecialei de beneficiar, PLASAN SASA LTD și-a asumat îndeplinirea nivelul de protecție 2, 2 a și 2b conform standardului STANAG 4569 (volumul 10 filele nr.248-252 DUP).

Autospeciala a fost livrată Jandarmeriei Române cu întârziere, ceea ce a dus la calcularea de penalități în valoare de 175 874, 78 de lei, așa cum rezultă din nota de calcul nr._/20.12.2010 ( volumul 10 fila nr. 227 DUP).

Plata autospecialei, a fost efectuată prin Trezoreria Statului la data de 27 decembrie 2010, suma de 772 219,75 lei fiind virată din contul UM 0251 în contul S.C. PRO OPTICA S.A. ( volumul 10 fila nr. 241 DUP).

La semnarea contractului PLASAN SASA LTD a fost reprezentată de S.C. PRO OPTICA S.A., în baza împuternicirii nr. 123 din 25 septembrie 2009. Pentru semnarea documentelor privitoare la această achiziție, S.C. PRO OPTICA S.A. l-a desemnat pe dl. D. O. (volumul 7 filele nr. 217-218 DUP).

Din contul acestei societăți, suma de 560. 525,26 lei a fost transferată în contul inculpatei I. R., în baza solicitării formulată de PLASAN SASA LTD, prin adresa nr. 179/19.01.2011 (volumul 10 fila nr. 243 DUP).

În drept, prima instanță a reținut următoarele:

I. Inculpata I. R. a avut calitatea de reprezentant al PLASAN SASA LTD pe parcursul licitației organizată de Jandarmeria Română (volumul 7 fila nr. 216 DUP).

Inculpata I. R. a fost trimisă în judecată pentru că l-a determinat cu intenție pe inculpatul R. I. V., angajat al S.C. Uzina Automecanica Moreni S.A., filială a S.C. CN Romarm S.A., să îi comunice în data de 25.09.2009, date despre oferta financiară cu care această societate urma să participe la licitația organizată de Jandarmeria Română.

Prima instanță a subliniat că nu există nici o probă directă din care să rezulte că inculpatul R. I. V. i-a comunicat inculpatei I. R. astfel de informații, deoarece discuțiile dintre aceștia, purtate în data de 25.09.2009, nu au fost interceptate. Discuțiile au avut loc în interiorul autoturismului folosit de inculpata I. R. iar în rechizitoriu s-a menționat că acesta a fost momentul dar și locul unde inculpatul R. I. V. i-a comunicat inculpatei I. R., date despre oferta financiară a S.C. CN Romarm S.A.

S-a motivat că actul de acuzare se bazează pe faptul că inculpatul R. I. V. a făcut parte din colectivul de angajați ai S.C. CN Romarm S.A., care a pregătit oferta acestei societăți și prin urmare, a avut acces la date privind prețul produsului ce urma să fie ofertat. De asemenea, rechizitoriul se bazează și pe discuții telefonice purtate și înregistrate între cei doi inculpați, dar din care nu rezultă în mod direct ce s-a discutat în data de 25.09.2009. M. Public și-a întemeiat acuzarea și pe discuția telefonică purtată de inculpata I. R. în aceeași zi, cu o persoană necunoscută și din care rezultă că are cunoștință despre oferta financiară a uzinei din Moreni.

Instanța de fond a apreciat că în lipsa altor probe directe care să confirme acuzarea, nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială, că în data de 25 septembrie 2009, inculpatul R. I. V., angajat la S.C. Uzina Automecanica Moreni S.A., filială a S.C. CN Romarm S.A., i-a comunicat inculpatei I. R., date despre oferta financiară cu care această societate urma să participe la licitație organizată de Jandarmeria Română.

Faptul că inculpatul a participat la discuțiile purtate la S.C. CN Romarm S.A., privitoare la oferta acesteia, și că în aceeași zi, s-a întâlnit cu inculpata I. R., nu constituie, fără coroborarea cu alte mijloace de probă, un motiv pentru a considera că i-a și comunicat inculpatei I. R., date despre oferta financiară a S.C. CN ROMARM S.A.

Instanța de fond a subliniat că discuțiile telefonice, interceptate și înregistrate, purtate de inculpații R. I. V. și I. R., nu pot singure, fără coroborarea cu alte mijloace de probă, să stea la baza unei soluții de condamnare a celor doi.

Argumentul adus în sprijinul învinuirii de organul de urmărire penală în sensul că prețul autospecialei oferit la licitație de Plasan Sasa Ltd, a fost stabilit în funcție de cel propus de S.C. CN Romarm S.A., nu este credibil, deoarece din documentația depusă în cadrul licitației, rezultă că a fost o mare diferență între cele două oferte financiare.

În condițiile în care inculpații R. I. V. și I. R. nu recunosc săvârșirea faptei iar declarațiile martorilor ascultați în cauză nu oferă nici un detaliu cu privire la discuțiile purtate de inculpați în data de 25 septembrie 2009, discuții care, de altfel, nici nu au fost interceptate și înregistrate de organele de anchetă, nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială, că există fapta de permitere a accesului la informații ce nu erau destinate publicității, prev. de art. 12 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, nici despre fapta de instigare la săvârșirea infracțiunii de permitere a accesului la informații ce nu erau destinate publicității, prev. de 25 Cod penal rap la art. 12 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatei I. R., nu se poate susține, dincolo de orice îndoială, că există. Aceasta deoarece rechizitoriul se bazează exclusiv pe înregistrări audio și nici o altă probă nu se coroborează cu acestea. De altfel, nici din discuțiile telefonice purtate de cei doi inculpați, nu rezultă în mod clar existența faptei. Colaborarea pe care inculpata I. R. i-o propune inculpatului R. I. V. (discuțiile telefonice dintre cei doi inculpați din data de 23.09.2009), în lipsa altor mijloace de probă, nu este în măsură să demonstreze dincolo de orice îndoială existența faptei de instigare.

II. În privința inculpaților Trășcălie L. și Dubiț O. M., s-a reținut că organele de anchetă au arătat că prin declararea drept câștigătoare a ofertei Plasan Sasa Ltd, în condițiile în care această societate a depus o ofertă cu un preț neobișnuit de scăzut, a depus clarificări la ofertă ulterioare falsificate, privitoare la nivelul de blindaj al autospecialei, și pentru că au relaționat nu în formă scrisă cu reprezentantul Plasan Sasa Ltd inculpata I. R., aceștia au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prev. de art. 13³ din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 și art. 248¹ Cod penal și patru infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. prev. de art. 13³ din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 246 Cod penal.

Prima instanță a considerat însă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale acestora.

Astfel, s-a motivat că în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prev. de art. 13³ din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 și art. 248¹ Cod penal, lipsește tulburarea însemnată adusă bunului mers sau paguba adusă patrimoniului Jandarmeriei Române.

Pentru a demonstra existența acestor urmări, organele de urmărire penală ar fi trebuit să probeze că autospecială furnizată de PLASA SASA LTD, nu corespunde nivelului de blindaj cerut de standardul STANAG 4569.

Instanța de fond a reținut că producătorul acestui vehicul a furnizat un certificat de conformitate emis în data de 18.06.2010 și semnat la data de 11.07.2010, comunicat odată cu recepția preliminară a autospecialei de beneficiar, prin care și-a asumat îndeplinirea nivelului de protecție 2, 2 a și 2b conform standardului STANAG 4569.

Organele de anchetă nu au demonstrat contrariul. Astfel, Institutul Național de Expertize Criminalistice a comunicat organelor de anchetă prin adresa nr. 221 din 23.03.2012 că certificarea nivelului de protecție a unui autovehicul blindat nu face parte din obiectivele care pot fi dispuse în cadrul unei expertize criminalistice ( volumul 9 fila nr. 380 DUP).

În punctul de vedere tehnic întocmit de Agenția de cercetare pentru tehnică militară și tehnologii militare, s-a menționat că documentele puse la dispoziție de organele de urmărire penală nu sunt suficiente pentru a se formula un punct de vedere referitor la îndeplinirea sau neîndeplinirea nivelului de protecție 2, 2 a și 2b conform standardul STANAG 4569. S-a arătat că certificarea nivelului de protecție la gloanțe și mine poate fi făcută numai în urma testării vehiculului de către o entitate independentă. ( volumul 9 fila nr. 369 DUP).

Faptul că cei doi inculpați au declarat admisibilă oferta Plasan Sasa Ltd, în condițiile în care prețul acesteia era neobișnuit de scăzut, așa cum e definit de art. 36¹ alin.1 din H.G. nr. 925/2006, nu reprezintă o tulburarea însemnată adusă bunului mers sau o pagubă adusă patrimoniului Jandarmeriei Române. Aceeași lucru se poate susține și despre faptul că cei doi inculpați au relaționat cu inculpata I. R., reprezentantul Plasan Sasa Ltd, nu în formă scrisă, așa cum prevede art. 59 alin.1 și art. 66 din O.U.G. nr. 34/2006.

Cu privire la prețul neobișnuit de scăzut, s-a reținut că art. 202 alin. 1 din OUG 34/2006, prevede că în cazul unei oferte care are un preț aparent neobișnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, executat sau prestat, autoritatea contractantă are obligația de a solicita ofertantului, în scris și înainte de a lua o decizie de respingere a acelei oferte, detalii și precizări pe care le considera semnificative cu privire la oferta, precum și de a verifica răspunsurile care justifică prețul respectiv.

Potrivit art. 36¹ alin.4 din HG 925/2006 dacă ofertantul nu prezintă informațiile solicitate sau aceste informații nu pot justifica prețul aparent neobișnuit de scăzut, oferta este declarată inacceptabilă.

Instanța de fond a observat că au fost solicitate Plasan Sasa Ltd precizări cu privire la prețul ofertei sale, după ce a fost declarată admisibilă dar până la întocmirea raportului privind procedura de achiziție înregistrat sub numărul 387 270/28.10.2009 ( volumul 6 fila nr. 11 DUP).

În ceea ce privește relaționarea celor doi inculpați în alt mod decât cel scris cu inculpata I. R., reprezentantul Plasan Sasa Ltd, acest aspect, în lipsa altor elemente, poate reprezenta cel mult o abatere disciplinară, evident dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.

Aceleași argumente sunt aplicabile și pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, caz în care nu s-a dovedit existența vătămării intereselor legale ale celorlalți participanți la licitație.

În plus, din documentele depuse în cadrul licitației, rezultă că celelalte patru societăți comerciale participante nu au dovedit că pot oferi un produs care să corespundă standardului STANAG 4569, ci doar au oferit proiecte ale unor astfel de vehicule, în timp ce Plasan Sasa Ltd a oferit un vehicul deja produs și vândut altor beneficiari.

Prima instanță a apreciat că pentru inculpații Trășcălie L. și Dubiț O. M. încadrarea juridică corectă este o singură infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. prev. de art. 13³ din Lege anr. 78/2000, raportat la art. 246 Cod penal, și nu câte patru astfel de infracțiuni, pentru fiecare inculpat.

Astfel, s-a motivat că deși au fost patru societăți comerciale participante la licitații, ale căror oferte au fost declarate neconforme, nu este corect din punct de vedere juridic, să se rețină în încadrarea juridică, pentru cei doi inculpați, câte patru astfel de infracțiuni. Aceasta deoarece doar la infracțiunile contra persoanei, pluralitatea de victime, conduce la pluralitatea de infracțiuni, bineînțeles, acolo unde această situație nu constituie o modalitate agravată a respectivei infracțiuni.

III.

De asemenea, și în cazul infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la 13³ din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 și 248¹ Cod penal și complicitate la patru infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. prev. de 26 Cod penal rap. la art. 13³ din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 246 Cod penal, reținute pentru inculpata I. R., sunt aplicabile motivele arătate la paragraful II, cu privire la lipsa unuia din elementele constitutive ale acestora și existența unei singure infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

IV.

Cu privire la infracțiunile de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură directă cu infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal și art. 17 lit.c) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, reținută pentru inculpatul Trăscălie L. și respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură directă cu infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție prev. de art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit.c) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, reținută pentru inculpatul Dubiț O. M., așa cum s-a arătat mai sus, organele de anchetă nu au demonstrat neîndeplinirea de autospeciala furnizată de Plasan Sasa Ltd a standardului Stanag 4569.

În aceste condiții, lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și anume obiectul material al ambelor infracțiuni. Astfel, chiar dacă anexele certificatului de conformitate privind standardului STANAG 4569, au fost modificate ca urmare a discuțiilor purtate de inculpații Trăscălie L. și Dubiț O. M. cu I. R., nu s-a demonstrat că aceste înscrisuri sunt întocmite în fals și deci că autospeciala furnizată de Plasan Sasa Ltd, nu corespunde standardului Stanag 4569.

S-a motivat că deși, într-adevăr, inculpatul Trăscălie L. i-a cerut inculpatei I. R. să efectueze unele modificări pe măsurătorile testului balistic pentru vehiculul Sandcat iar inculpatul Dubiț O. a depus la oferta Plasan Sasa Ltd, înscrisurile modificate, în lipsa unei probe din care să rezulte că acest vehicul nu corespunde standardului STANAG 4569, nu se poate susține că aceste înscrisuri sunt întocmite în fals, lipsind astfel, obiectul material al acestor infracțiuni .

În plus, în privința infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută pentru inculpatul Trășcălie L., pentru aceleași motive expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că nu s-a dovedit existența intenției acestuia de a o determina pe inculpata I. R. să falsifice măsurătorile testului balistic pentru vehiculul Sandcat.

V.

De asemenea, și în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură directă cu infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție prev. de art. 290 Cod penal rapl la art. 17 lit.c) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 reținută pentru inculpata I. R., sunt aplicabile motivele arătate la paragraful IV, cu privire la lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și anume obiectul material al infracțiuni.

VI.

Cu privire la infracțiunea de instigare la săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 25 rap. la art. 242 alin. 1 și 3 Cod penal reținută pentru inculpatul Trăscălie L. și respectiv, infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. 1 și 3 Cod penal reținută pentru inculpatul Dubiț O. M., instanța de fond a apreciat că pentru aceste fapte lipsește urmarea imediată, ca element al laturii obiective, și anume starea de pericol pentru instituția publică în posesia căreia s-a aflat înscrisul respectiv.

Astfel, într-adevăr, inculpații Trăscălie L. și Dubiț O. M., au purtat discuții telefonice cu inculpata I. R. cu privire la îndeplinirea cerințelor standardului STANAG 4569, de autospeciala SandCat.

În urma acestor discuții, inculpatul Dubiț O. M. s-a întâlnit cu inculpata I. R. la data de 15.10.2009 și după o discuție ce a durat aproximativ 14 minute, în autoturismul inculpatei, inculpatul a coborât din vehicul având asupra sa o pungă inscripționată “Penny”, în care a fost introdus un plic format A 4, de culoare albă, înmânat de învinuită.

Prima instanță a observat că în rechizitoriu s-a menționat că pe lângă rezultatele testului balistic, care probabil că au fost înmânate inculpatului Dubiț O. M. de inculpata I. R. la data de 15.10.2009, se susține că din contul acesteia din urmă au fost retrase suma de 2.500 de euro și 500 de lei, care, probabil, că au fost date inculpatului Dubiț O. M., pentru ajutorul dat în vederea calificării ofertei Plasan Sasa Ltd, în cea de-a doua fază a procedurii de achiziție publică.

Instanța de fond a subliniat că organele de anchetă aveau posibilitatea de a organiza un flagrant sau cel puțin să efectueze un control corporal sumar asupra celor doi inculpați și ar fi avut posibilitatea de a stabili dacă inculpatul Dubiț O. M. a primit de la inculpata I. R. atât rezultatele testului balistic cât și vreo sumă de bani.

S-a apreciat că dacă această activitate ar fi fost efectuată, nu ar fi fost compromisă ancheta pentru că oricum probele administrate ulterior nu au adus nici un element care să stabilească dacă autospeciala blindată Sandcat corespunde standardului Stanag 4569, aspect care în opinia instanței, reprezintă chestiunea de care depinde parțial, aflarea adevărului în prezenta cauză.

Chiar dacă, așa cum rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice purtate de cei trei inculpați, cât și din înregistrările video ale întâlnirii dintre inculpații Dubiț O. M. și I. R., inculpatul Dubiț O. M. a primit de la inculpată rezultatele testului balistic pentru autovehiculul Sandcat, nu se poate susține că acesta din urmă a sustras sau distrus documente din oferta inițială depusă de Plasan Sasa Ltd, pentru că nu acesta a fost scopul său. Cel mult se poate reține că inculpatul a încălcat dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 pentru că a relaționat cu reprezentanta Plasan Sasa Ltd, nu în scris, ci telefonic și că a avut o întâlnire cu aceasta.

În lipsa unei dovezi că rezultatele testului balistic primit de inculpatul Dubiț O. M. de la inculpata I. R., conține mențiuni false, nu se poate susține că inculpatul Dubiț O. M. a săvârșit infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. 1 și 3 Cod penal sau că inculpatul Trăscălie L. l-a instigat pe acesta, la săvârșirea acestei infracțiuni, pentru că nu s-a demonstrat urmarea imediată produsă prin acțiunile celor doi, respectiv starea de pericol pentru instituția publică în posesia căreia s-a aflat înscrisul respectiv, sustras sau distrus.

În plus, în privința infracțiunii de instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri, reținută pentru inculpatul Trășcălie L., pentru aceleași motive expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că nu s-a dovedit existența intenției acestuia de a-l determina pe inculpatul Dubiț M. O. să ia din oferta Plasan Sasa măsurătorile testului balistic pentru vehiculul Sandcat și să le înlocuiască cu altele, modificate de inculpata I. R..

VII.

Cu privire la împuternicirea nr. 123/25.09.2009, prin care S.C. PRO OPTICA S.A. a fost desemnată de PLASAN SASA LTD, să o reprezinte la semnarea contractului, cu UM. nr. 0251 București și care din probele administrate rezultă că fost antedatată de inculpata I. R. în sensul că a fost întocmită în luna decembrie 2009 (a se vedea convorbirile telefonice purtate de inculpată la data de 15.12.2009, 12.12.2009, declarațiile martorilor O. D. și Mârzu D. M.), prima instanță a apreciat că antedatarea acestei nu a produs nici o consecință juridică.

Astfel împuternicirea nr. 123/25.09.2009, atât cea în limba română cât și cea în limba engleză dar și împuternicirea cu 211/28.09.2009, prin care numitul O. D. a fost desemnat să semneze contractul UM. nr. 0251 București, pentru S.C. Pro Optica S.A., ca reprezentant al Plasan Sasa Ltd, puteau conține orice dată anterioară semnării contractului.

Motivul pentru care aceste împuterniciri au fost întocmite a fost că Jandarmeria Română nu avea dreptul legal să efectueze plăți prin Trezoreria statului în contul Plasan Sasa Ltd, ci în contul societății deschis la trezorerie, ceea ce pentru această societate era imposibil, nefiind persoană juridică română și nici nu avea vreun dezmembrământ în România ( art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 146 din 31.10.2002).

În concluzie, data nereală a acestor împuterniciri nu a produs nici o consecință juridică în privința rezultatului licitației, deoarece existența unui cont deschis la Trezoreria statului nu a fost condiție de participare sau de câștigare a licitației, care să fie menționată în anunțul de organizare a procedurii de achiziție publică, în caietul de sarcini sau în alt document emis de autoritatea contractantă.

Antedatarea acestor împuterniciri nu este în măsură să producă consecințe juridice în ceea ce privește câștigătorul licitației. Acest lucru s-ar fi întâmplat dacă în lipsa acestei antedatări, câștigătorul, Plasan Sasa Ltd ar fi trebuit descalificat de comisia de evaluarea a ofertelor, ceea ce însă nu a fost cazul.

În aceste condiții, cu privire la infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, reținută pentru inculpații Trășcălie L. și Dubiț M. O., pentru că au determinat-o pe inculpata I. R. să antedateze împuternicirea nr. 23/25.09.2009 pentru motivele menționate mai sus, instanța de fond a apreciat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

În acest caz nu este îndeplinită condiția elementului material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv, ca înscrisul falsificat să poată produce consecințe juridice.

În plus, în privința infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută pentru inculpații Trășcălie L. și Dubiț M. O., pentru aceleași motive expuse mai sus, prima instanță a apreciat că nu s-a dovedit existența intenției acestora de o determina pe inculpata I. R. să antedateze împuternicirea nr. 123/25.09.2009,

VIII.

De asemenea, și în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal reținute pentru inculpata I. R., pentru că aceasta ar fi antedatat împuternicirea nr. 123/25.09.2009, atât cea în limba română cât și cea în limba engleză și respectiv, pentru că l-a determinat pe numitul O. D. să semneze împuternicirea nr. 123/25.09.2009, sunt aplicabile motivele arătate la paragraful VII, cu privire la lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunilor, condiția elementului material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv, ca înscrisul falsificat să poată produce consecințe juridice.

În plus, în privința infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută pentru inculpatul I. R., pentru aceleași motive expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că nu s-a dovedit existența intenției acestuia de a-l determina pe numitul O. D. să semneze împuternicirea nr. 123 din 25.09.2009, antedatată.

IX.

În privința acțiunii civile exercitate de S.C. A. S.A., și S.C. C. Națională Romarm S.A., prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită cerința existenței unui prejudiciu cert, prev. de art. 998-999 din Codul civil din anul 1865 (care este aplicabil având în vedere data organizării procedurii de achiziție publică).

Astfel, societățile în cauză nu au dovedit că prin declararea neconformă a ofertelor depuse, au suferit vreun prejudiciu, pentru că, pe de o parte, din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă că oferta Plasan Sasa, a fost admisă prin încălcarea cerințelor caietului de sarcini emis, de autoritatea contractantă. Pe de altă parte, din probele existente la dosarul cauzei rezultă că aceste societăți nu au dovedit că pot oferi un produs care să corespundă standardului STANAG 4569, ci doar au oferit proiecte ale unor astfel de vehicule, în timp ce Plasan Sasa Ltd a oferit un vehicul deja produs și vândut altor beneficiari.

Această condiție, ca produsul să îndeplinească cerințele standardului STANAG 4569 a fost menționată în anexa „A” a caietului de sarcini ( volumul 5 fila nr. 20 DUP).

S-a motivat că prin adresa nr._/07.06.2012, I.G.J.R. a comunicat organelor de urmărire penală că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză. Acest punct de vedere a fost menținut și pe durata judecății ( fila nr. 46 din dosarul instanței).

Această instituție a arătat că autospeciala achiziționată de la Plasan Sasa Ltd a fost folosită cu succes în misiunea Eulex-Kosovo.

S-a mai arătat că din certificatul de conformitate emis în data de 11.07.2010, Plasan Sasa Ltd și-a asumat îndeplinirea nivelului de protecție 2, 2 a și 2b conform standardului STANAG 4569.

Pentru considerentele anterior expuse și după schimbările de încadrări juridice menționate, prima instanță a dispus achitarea inculpaților pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Împotriva sentinței penale nr. 1352 din data de 22 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Moreni, în termen legal au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și partea civilă C. Națională Romarm S.A. București, care au criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie pentru motivele arătate în scris, filele 15-39, 70-73 vol. II dosar apel, susținute cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2015, astfel cum sunt consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.

P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești a criticat sentința, susținând, sub un prim aspect, că în mod greșit judecătorul fondului a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor din patru infracțiuni într-una singură, deoarece acțiunile ilicite ale autorilor faptelor au efecte păgubitoare pentru patru societăți comerciale cărora le-au fost vătămate interesele legale. În susținerea acestui motiv de apel au fost invocate dispozițiile cuprinse în art. 35 alin.1 Cod penal, în vigoare de la data de 01 februarie 2014.

Cea de-a doua critică vizează greșita achitare a inculpaților cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, susținându-se că instanța de fond a dat o interpretare greșită probatoriului administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, solicitându-se admiterea căii de atac formulate, desființarea sentinței și în urma rejudecării, condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Apelanta - parte civilă C.N. Romarm S.A. a criticat, la rândul ei, sentința de nelegalitate și netemeinicie, în latură penală, în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților, precum și în latură civilă, din perspectiva greșitei respingeri a acțiunii civile formulate de aceasta.

Având în vedere că la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Codul de procedură penală adoptat prin Legea nr. 135/2010, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a legii de adoptare a codului de procedură penală, Curtea, procedând la verificarea competenței, constată că a fost legal învestită, față de dispozițiile cuprinse în art. 38 alin.2 Cod proc. penală, cu referire la art. 9 alin.1 din Legea nr. 255/2013, acestea din urmă stipulând că ”Sentințele supuse căilor de atac ordinare potrivit legii vechi, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse apelului. Apelul se judecă de instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege”, respectiv, alin.2 din același act normativ, în sensul că „ cererile de recurs împotriva sentințelor prevăzute la alineatul 1 depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel”.

Raportat la dispozițiile legale menționate mai sus și întrucât sentința penală nr. 1352 din 22 noiembrie 2013 a fost pronunțată de judecătorie anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, rezultă că aceasta este supusă căii ordinare de atac a apelului și se judecă de curtea de apel.

În virtutea caracterului devolutiv al apelului și având în vedere soluțiile de achitare dispuse de prima instanță, Curtea a încuviințat cererea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, în sensul readministrării probatoriilor cu audierea martorilor propuși în actul de sesizare și ascultarea convorbirilor telefonice interceptate, astfel cum au fost menționate în nota de probatorii, fila 237-238, 251, vol. II.

Astfel, au fost ascultați martorii O. D., O. N. Darius, în ședința publică din data de 04 septembrie 2014, C. G. A., D. M., M. R., O. C., I. Ș., la data de 14 octombrie 2014, B. V. C., D. V., M. Dănolă M., L. I., la termenul din 20 noiembrie 2014, G. I., la data de 13 ianuarie 2015 și M. I., în ședința publică din 05 februarie 2015, vol. II.

De asemenea, în ședințele publice din 10 martie 2015, 20 martie 2015, 20 aprilie 2015, au fost ascultate convorbirile telefonice interceptate, rezultatele fiind consemnate în procesele verbale încheiate cu aceste ocazii, aflate la filele 263-264, 269-270 și 285, vol. II.

Totodată, s-a procedat la audierea inculpaților R. I. V. I. și I. R., față de solicitarea acestora, declarațiile date fiind consemnate în scris și aflate la filele 85, respectiv, 86-88, vol. II.

Prealabil examinării criticilor invocate pe calea apelurilor de față, se constată că până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 187/2012 iar Legea nr. 78/2000 a fost modificată prin art. 79 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii. nr. 286/2009 privind Codul penal, așa încât, fiind incidente dispozițiile cuprinse în art. 5 alin.1 Cod penal, cu ocazia examinării căilor de atac, se va proceda la identificarea legii penale mai favorabile, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014.

Pe fondul cauzei, Curtea, făcând propria analiză și interpretare a probatoriilor administrate în cauză, inclusiv de către instanța de control judiciar, conform art. 103 Cod proc. penală, constată că situația de fapt și împrejurările în care se pretinde comiterea infracțiunilor arătate în actul de sesizare au fost corect reținute de judecătorul fondului, cu excepția infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, în privința căreia, interpretarea necoroborată a mijloacelor de probă administrate a condus la pronunțarea unei greșite soluții de achitare.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) teza a II-a din Legea nr.78/2000, imputată inculpatului R. I. V. I., sub forma autoratului și inculpatei I. R., sub forma instigării, se constată că atât la momentul comiterii pretinsei fapte cât și în prezent, incriminarea este aceeași, la fel și regimul sancționator, astfel că nu se poate vorbi de identificarea legii penale mai favorabile.

Se constată însă, în egală măsură, că dispozițiile cuprinse în art. 19 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu privire la confiscare au fost abrogate prin Legea nr. 187/2012, motiv pentru care, Legea nr. 78/2000, în vigoare la data pronunțării prezentei decizii, ar putea constitui lege penală mai favorabilă.

Având însă în vedere că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză întrucât infracțiunea imputată inculpaților este una de pericol iar nu de rezultat, luând în considerare cele statuate de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 265/2014, în interpretarea disp. art. 5 Cod penal, și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, se constată că legea penală mai favorabilă inculpaților este reprezentată de Legea nr.78/2000, în vigoare la data comiterii faptei și, corelativ, Codul penal din 1969.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) teza a II-a din Legea nr.78/2000, se constată că potrivit normei de incriminare, aceasta constă în folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite și se sancționează cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Curtea constată că prin actul de sesizare a instanței se impută inculpatului R. I. V. I. că în calitate de inginer șef în cadrul Uzinei Automecanica Moreni, filială a Companiei Naționale Romarm S.A. București, la data de 25 septembrie 2009, a permis inculpatei I. R. accesul la informații ce nu erau destinate publicității, respectiv la oferta financiară pe care C.N. Romarm SA depusă la data de 28 septembrie 2009 în cadrul procedurii de achiziție publică prin licitație deschisă organizată de M. Administrației și Internelor –Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, având ca obiect achiziționarea unei autospeciale blindate pentru intervenție, a cărei valoare a fost estimată la 1.806.722, 69 lei (aprox.430.000 euro), licitație la care a participat și Plasan Sasa Ltd. din Israel, ale cărei interese financiare au fost promovate și urmărite a fi realizate în România de inculpata I. R., în scopul obținerii unui folos necuvenit în favoarea Plasan Sasa Ltd, respectiv, câștigarea licitației în cauză, dar și în favoarea inculpatei I. R. (un comision din valoarea contractului ce urma a fi încheiat în situația în care oferta Plasan Sasa Ltd ar fi fost declarată câștigătoare).

În sarcina inculpatei I. R., s-a susțint că l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul R. I. V. I. să-i permită, la data de 25 septembrie 2009, accesul la informații nedestinate publicității, respectiv la oferta financiară pe care C.N. Romarm SA a depus-o la data de 28 septembrie 2009 în cadrul procedurii de achiziție publică prin licitație deschisă organizată de M. Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, având ca obiect achiziționarea unei autospeciale blindate pentru intervenție, a cărei valoare a fost estimată la 1.806.722, 69 lei (aprox. 430.000 euro), licitație la care a participat și Plasan Sasa Ltd. din Israel, ale cărei interese financiare au fost promovate și urmărite a fi realizate în România de inculpată, în scopul obținerii unui folos necuvenit în favoarea Plasan Sasa Ltd, respectiv, adjudecarea licitației în cauză, dar și în favoarea sa, adică un comision din valoarea contractului ce urma a fi încheiat în situația în care oferta Plasan Sasa ar fi fost declarată câștigătoare.

În primul rând, se constată că prin decizia internă nr. 250 din 3 iunie 2004, inculpatul R. I. V. I. a fost numit în funcția de inginer șef cercetare dezvoltare în cadrul C.N. Romarm S.A. - S.C. Uzina Automecanica Moreni, începând cu data de 1 iunie 2005, funcție pe care era încadrat și în cursul lunii septembrie 2009, când se pretinde comiterea infracțiunii.

Conform fișei postului, funcția deținută de inculpatul R. I. V. I. presupunea: abilitate de colaborare, cooperare și negociere cu partenerii, respectarea instrucțiunilor verbale și scrise, asistență și consultanță, contacte permanente cu personalul din cadrul forurilor superioare, abilități individuale în luarea deciziilor, simț de răspundere și integritate.

Inculpatul R. I. V. I. se subordona directorului general și directorului tehnic de producție, avea relații de colaborare cu C.N. ROMARM S.A. București, M. Economiei și Finanțelor, M. Apărării Naționale și alte structuri din sistemul de apărare, instituțiile de cercetare proiectare produse noi, precum și cu toate compartimentele societății.

Una din atribuțiile stabilite în fișa postului inculpatului R. I. V. I. era și aceea de a asigura comenzi și contracte interne și externe pentru produsele nomenclatorului de fabricație, în limita mandatului dat de Consiliul de Conducere.

De asemenea, potrivit înscrisului existent la fila 282 din vol. X d.u.p. rezultă că la data de 13 noiembrie 2007, inculpatul R. I. V. I. a semnat un angajament de confidențialitate în care se menționează că a luat cunoștință de dispozițiile legale cu privire la protecția informațiilor clasificate și se angajează să păstreze cu strictețe secretul de stat și de serviciu, normele legale cu privire la evidența, manipularea și păstrarea informațiilor, datelor și documentelor secrete de stat și de serviciu ce i-au fost încredințate, inclusiv după încetarea activităților care presupun accesul la aceste informații.

Sub un prim aspect, se constată că inculpatul R. I. V. I., face parte din categoria persoanelor menționate în art. 1 alin.1 lit.b) din Legea nr. 78/2000, îndeplinind permanent o funcție în cadrul C.N. Romarm S.A., fiind subiect calificat, așa cum impun dispozițiile cuprinse în art. 12 lit. b) teza a II-a din Legea nr.78/2000.

De asemenea, în calitatea deținută și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 182/2002, privind protecția informațiilor clasificate, la data de 13 noiembrie 2007, inculpatul R. I. V. I. a semnat un angajament de confidențialitate menționând că a luat cunoștință de dispozițiile legale cu privire la protecția informațiilor clasificate și se angajează să păstreze cu strictețe secretul de stat și de serviciu, prețul ce urma a fi ofertat la licitația organizată de Jandarmeria Româna la data de 28 septembrie 2009, făcând parte din categoria secretelor de serviciu.

În urma evaluării probatoriilor, prima instanță a apreciat că fapta imputată fiecăruia dintre inculpați nu există, dispunând achitarea în conformitate cu art. 11 pct.2 lit.a) rap. la art. 10 lit.a) Cod proc. penală, cu motivarea că nu există nici o probă directă în acest sens iar convorbirile telefonice interceptate nu pot, singure, să conducă la această concluzie.

Făcând propria apreciere asupra tuturor probatoriilor administrate, în acord cu argumentele prezentate de procuror în calea de atac și contrar apărărilor invocate de inculpați, Curtea constată că soluția de achitare a inculpaților R. I. V. I. și I. R. este greșită, fiind consecința interpretării necoroborate a mijloacelor de probă și aprecierii eronate că, în lipsa interceptării discuțiilor purtate de inculpați la data de 25 septembrie 2009, faptele imputate acestora nu există.

La această concluzie, instanța de control judiciar a ajuns în urma analizei coroborate a probatoriilor, respectiv înscrisuri, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile martorilor și parțial declarațiile inculpaților, analizate și interpretate în desfășurarea cronologică a evenimentelor.

Astfel, așa cum rezultă din Raportul de evaluare tehnic nr. 596 din 1 septembrie 2009, fila 369 vol. XI d.u.p. al C.N. ROMARM S.A.- S.C. Uzina Automecanica Moreni SA, întocmit de martorul M. I., în calitate de director general și inculpatul R. I. V. I., inginer șef cercetare dezvoltare, la data de 27 august 2009 a avut loc o întâlnire de lucru între reprezentanții C.N. Romarm S.A., . SA și firma franceză Acmat având ca scop „ analiza comună referitoare la oferta tehnică privind solicitările Ministerului de Interne”.

Potrivit declarațiilor date de martorul O. C. – director strategii, coordonare tehnică și industrială în cadrul C.N. Romarm S.A., rezultă că în baza raportului sus menționat, în aceeași dată, 1 septembrie 2009, filele 363-364 vol. XI dup, a fost înaintat către directorul general al Romarm „ Raportul privind oportunitățile de colaborare dintre Uzina Automecanica și Acmat - Franța, în care se prevedeau următoarele proiecte: a) proiectul modernizării vehiculului AM7 pentru care C.N. Romarm S.A. – S.C. Uzina Automecanica Moreni avea semnat un contract cu Inspectoratul General al Jandarmeriei Române; b) proiectul echipării trupelor Ministerului de Interne cu un vehicul blindat modern, conform cererii de ofertă publicată în data de 5 august 2009 și anunțului de participare nr. 83.532 cu termen de depunere a ofertei la data de 28.09.2009.

În același context, s-a menționat ca fiind necesară deplasarea unei delegații tehnico-decizionale în componența căreia intra martorul O. C., alături de inginerul M. G., directorul M. I. și inculpatul R. I. V. I., la sediul ACMAT din Franța, pentru „ agrearea aspectelor tehnico -organizatorice necesare a fi soluționate în cel mai scurt timp pentru a putea avansa cele două proiecte”.

Potrivit adresei nr. 601 din 2 septembrie 2009, fila 370 vol. XI d.u.p., rezultă că la data de 2 septembrie 2009, . a înaintat directorului general al C.N. ROMARM S.A. București, respectiv martorului G. I., un referat de necesitate, semnat de Directorul general M. I. și inculpatul R. I. V. I., în care se arată că societate agreează cooperarea cu firma ACMAT pentru realizarea vehiculului blindat solicitat de Jandarmerie, scop în care firma franceză va livra o bază rulantă (autoșasiu), urmând ca . să realizeze carcasa blindată, unele echipamente și integrarea acestora. Prin același referat se propunea constituirea unei delegații la CN ROMARM pentru clarificarea și stabilirea aspectelor juridice ale colaborării, din care să facă parte și inculpatul R. I. V. I..

Potrivit declarației martorului O. C. și conform mențiunilor din cuprinsul referatului privind activitatea membrilor delegați C.N. Romarm S.A. – S.C. Uzina Automecanica Moreni, în perioada 5 - 8 august 2009, acesta, împreună cu inculpatul R. I. V. I. s-au deplasat în Franța, la sediul ACMAT – ocazie cu care s-au stabilit documentele de cooperare la licitația organizată de Jandarmeria Română, fila 371 vol. XI d.u.p.

Cu adresa nr. 661 din 22 septembrie 2009, filele 366-368 d.u.p. vol.XI, S.C. Uzina Automecanica Moreni a înaintat C.N. Romarm S.A, argumentația de preț și responsabilitățile de lucru referitoare la autospeciala blindată de intervenție realizată împreună cu ACMAT, întocmite de inculpatul R. I. V. I..

Potrivit procesului verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate la data de 23 septembrie 2009, ora 10:24:34, astfel cum a fost modificat, conform procesului verbal din 20 martie 2015, ca urmare a audierii în ședința publică, rezultă că cei doi inculpați poartă următoarea discuție, cu aspecte relevante în ceea ce privește infracțiunea analizată:

R. I. V. I.: Da!

I. R.: Bună dimineața! Sunteți într-o locație?

R. I. V. I.: Sărut mâna, frumoasă domnișoară!

I. R.: Sunteți într-o locație sigură? Puteți vorbi?

R. I. V. I.: Sigur, sigur!

I. R.: Sigur nu e nimeni pe lângă dumneavoastră?

R. I. V. I.: Neimportant.

I. R.: Spuneți-mi sincer! Știți că noi am vorbit sincer tot timpul și nu ne ascundem. Aveți de câștigat mult de la faptul că ați câștiga licitația luni?

R. I. V. I.: Da.

I. R.: Sincer!

R. I. V. I.: Da, da.

I. R.: Adică răsplătit cum trebuie? Ar merita efortul?

R. I. V. I.: La cine vă gândiți? La firmă sau la mine?

I. R.: Din partea dumneavoastră dacă ar merita efortul și vi s-ar răsplăti cum trebuie și cum se cuvine toată pregătirea și câștigarea licitației.

R. I. V. I.: Păi știu eu? Meritoriu e să câștigăm licitația.

I. R.: Nu, nu, nu. Pentru dumneavoastră personal.

R. I. V. I.: Pentru mine personal e mai puțin important.

I. R.: E mai puțin important din partea lor sau e mai puțin important pentru dumneavoastră? Că trebuie să fie important și pentru dumneavoastră stimularea cum trebuie.

RAȘINĂ I. V. I.: Stimularea e să nu existe linia actuală sub nici o formă.

I. R.: Deci pe șleau vorbind nu aveți niciun comision din toată treaba asta?

R. I. V. I.: Absolut.

I. R.: Și vă interesează foarte tare să câștigați?

R. I. V. I.: Păi R. ce să-ți povestesc? Din punct de vedere al firmei și al serviciului aș vrea să câștig deși pentru o mașină nu știu cât merită dar la momentul extinderii, că asta una va fi una în plus. Una plus ar merita, da.

I. R.: Am înțeles. Cine vine luni? Veniți dumneavoastră? R. I. V. I.: Și eu, dar depinde de cine va desemna Romarm.

I. R.: Am înțeles.

R. I. V. I.: Participi?

I. R.: Nu știu încă, nu am. Ai mei sunt încă cu Yom Kipur-ul și m-au lăsat pe mine să decid și sinceră să fiu n-am decis încă pentru că specificațiile ar fi. Mă rog. Mașinile le știți dumneavoastră. Nu e nici un secret. Totul ar ține de calificare dar v-am spus. Ei vineri, dacă intrați un pic pe internet, au Yom Kipur-ul și septembrie e luna lor cu sărbători. Și au zis că nu și-ar bate capul.

R. I. V. I.: Din punct de vedere al viitorului merită să se abordeze discuția.

I. R.: Păi eu de asta vă întreb că dacă ar merita pentru dumneavoastră din punct de vedere strict al Morenilor atunci nu v-aș încurca cu o colaborare. Dacă nu vă stimulează pe dumneavoastră personal, atunci v-aș propune altceva. M-ați înțeles, da? Știți că nu e prima colaborare pe care o avem noi nu discutăm așa. Ar putea fi motivant pentru dumneavoastră. Nu v-am dezamăgit și aici e o treabă serioasă. Eu nu știu acum. Ei m-au lăsat pe mine să decid. Am zis că în afară de dumneavoastră ca și competitor nu știu cine ar mai putea veni.

R. I. V. I.: Ar mai putea veni un Iveco. Vorbim la nivel de prețuri.

I. R.: dacă nu mă înșel, Iveco anul trecut cam pe aceleași specificații au luat caietul și nu au venit.

R. I. V. I.: Da. Domeniul... cred că Iveco s-ar încadra și ar mai fi, să zicem Dingo.

I. R.: Nu. Asta am vrut să spun. Că nu știu dacă aș veni de dumneavoastră ca preț. Sunteți foarte scăzuți.

R. I. V. I.: Chiar? Noi?

I. R.: Păi sunteți scăzuți. Da, da.

R. I. V. I.: Și de unde știi prețul?

I. R.: Păi pot să bănuiesc. Nici într-un caz Moreni nu se compară cu vreun Dingo sau...la preț vreau să spun.

R. I. V. I.: Nu, acum că suntem concurenți.

I. R.: A, nu. Așa nu. Nu pot nici măcar să bănuiesc. Nu pot să ajung pe aproape. Nici într-un caz. Și nu vorbesc pe ocolite, nu prea are rost pentru că ăștia în general nu au mașini foarte ieftine.

R. I. V. I.: Ce să spun R.?

I. R.: Din punctul de vedere al dvs. personal. Lăsați Moreni-ul și lăsați așa, nu știu cât vă oferă. Sinceră să fiu, vedeți și dumneavoastră, în ultimul timp o motivație consistentă nu cred că ați avut de la Moreni. Dacă merită să vin sau nu pentru că...

R. I. V. I.: Ok.

I. R.: Bine?

R. I. V. I.: Bine.

I. R.: Și mă rog... v-am spus. Suntem ridicați ca preț.

R. I. V. I.: Bine, oricum aș vrea să ne vedem luni.

I. R.: Păi oricum ne vedem dacă ajungeți în București. Eu nu vin la licitație că s-ar putea să vă aștept cu un telefon.

Rezultă așadar, din această discuție, promovată de inculpata I. R., anterior datei depunerii ofertelor, că aceasta era interesată să cunoască oferta C.N. Romarm S.A. - S.C. Uzina Automecanica Moreni și dacă participă sau nu la licitație ( „Am zis că în afară de dumneavoastră ca și competitor nu știu cine ar mai putea veni”) precum și dacă participarea la licitație aducea un beneficiu personal inculpatului R. I. V. I.. Acesta din urmă, răspunde „ meritoriu e să câștigăm licitația” dar în același timp, precizează că „ stimularea e să nu existe linia actuală sub nici o formă”. Ambii convin să se întâlnească ulterior în București.

În aceeași, după amiaza, inculpații poartă o nouă discuție în legătură cu eventuala participare la licitație, fila 368 vol. I d.u.p., ocazie cu care convin să se întâlnească, pentru a discuta „ pe îndelete că telefoanele nu sunt chiar…”

Convorbirea telefonică purtată la data de 23 septembrie 2009 la ora 16:11:21 între inculpați:

I. R.: Ce faceți, domnu R.?

R. I. V. I.: Ce să fac, frumoasă domnișoară. Prin alergături. Ce ziceți, ne batem luni sau nu ne batem?

I. R.: Păi nu prea cred…

R. I. V. I.: De ce?

I. R.: Nu prea văd eu cum ar putea să-mi dea la timp în două zile…V-am spus, nu prea…

R. I. V. I.: Îhâm…

I. R.: De ce, aveați ceva să-mi spuneți?

R. I. V. I.: Eu, nu, când voi ajunge în București o să discutăm pe îndelete că telefoanele nu sunt chiar…

La data de 25 septembrie 2009, la sediul C.N. Romarm, a avut loc o întâlnire de lucru având ca obiectiv pregătirea documentelor pentru licitația din 28 septembrie 2009 organizată de Jandarmeria Română pentru achiziționarea unei autospeciale blindate la care au participat martorii: O. C., director tehnic C.N. Romarm, M. R., șef serviciu vânzări, M. I., director general U.A Moreni, D. V., director economic, inculpatul Răsină I. V. I. precum și doi reprezentanți ai Acmat - Franța, astfel cum reiese din adresa nr. 531 din 08 martie 2010 emisă de C.N. Romarm, fila 36 vol X d.u.p., împrejurări în care nu a fost încheiat un proces verbal, întrucât, așa cum a declarat martora M. R., era o întâlnire de lucru între companie și filiala acesteia, fila 350 vol.XI dup.

Coroborând declarațiile persoanelor participante la această întâlnire, audiate în calitate de martori, rezultă că s-au purtat discuții legate de modalitatea tehnică în care putea fi realizat produsul ofertat de autoritatea contractantă urmare colaborării celor două firme, C.N. Romarm - S.C. Uzina Automecanica Moreni și Acmat Franța, dar și în ceea ce privește prețul de ofertare, în privința căruia s-a decis să fie sub valoarea sumei stabilite în ofertă de Jandarmeria Română dar nu mai mic de 80%, precum și cel minim, ce urma a fi avut în vedere la faza a II-a a licitației, de 220.000 – 240.000 euro, până la minimum 180.000 euro.

Astfel, martorul O. C. a declarat în cursul urmăririi penale, fila 361 vol. XI, că în data de 25.09.2009, la ședința care a avut loc la CN ROMARM SA și la care a participat și inculpatul R. I. V. I. s-au discutat aspectele tehnice și prețul de ofertare care a fost stabilit la 1.680.604 lei ( echivalent a 395.000 euro), stabilindu-se, totodată, posibilitatea ca la faza electronică a licitației să se poată ajunge la_.000 euro, dar numai după ce s-ar fi discutat cu partenerul Acmat.

În cursul cercetării judecătorești, același martor a precizat, în ședința din 30 ianuarie 2013, fila 114 Vol. I fond, că în prezența inculpatului R. I. V. I. s-a discutat că un preț de 300.000 euro le-ar fi acoperit prețurile de producție dar nu au stabilit în concret prețul de pornire. A mai precizat că prețul minim de 240.000 de euro până la care puteau coborî nu a fost discutat în ședința din 25 septembrie 2009 și se referă la prețul pe care îl putea oferi în cadrul licitației electronice, dar că, la aceeași dată, au stabilit prețul de 395.000 euro, ca fiind prețul produsului pe care îl ofertau.

Martora M. R., șef serviciu management achiziții la C.N. Romarm, a arătat în declarația aflată la fila 350 vol. XI dup, că la data respectivă, încă de la începutul discuțiilor, a sugerat ca în ofertă să fie trecut un preț mai mare pentru ca pe parcursul fazei electronice a licitației, să se poată scădea din preț, dar nu mai puțin de 240.000 euro. Martora a precizat că ea și numita Cencu M. s-au retras din ședința de analiză la aproximativ o jumătate de oră de la începerea ei, iar ceilalți membrii, adică, martorii O. C., M. I., D. V. și inculpatul R. I. V. I. precum și reprezentantul Acmat, au rămas în continuare la discuții.

Audiată la instanța de fond la termenul din 30 ianuarie 2013, fila 113 vol. I, martora a precizat că nu-și amintește dacă în ședința din 25 septembrie 2009 s-a discutat doar de principiu limita minimă și maximă a prețului pe care îl poate oferi și nu poate preciza dacă inculpatul R. I. V. I., în prezența sa, a luat cunoștință de prețul ofertei, știe însă că în acea zi, spre sfârșitul ei, a aflat prețul de la martorul O. C..

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, respectiv la data de 25.10.2011, martorul D. V. a arătat că la discuțiile purtate la data de 25.09.2009 a participat și inculpatul R. I. V. I. care a avut cunoștință și a coordonat din partea Uzinii Automecanica Moreni oferta de preț și decizia de reducere a ofertei până la valorile de_ euro.

În declarația dată în fața instanței de fond la termenul de judecată din 30 ianuarie 2013, fila 120 vol. I, a arătat că în ședința din 25 septembrie 2009, s-a stabilit prețul de pornire al licitației pentru produsul ofertat în jur de_.000 euro și tot în aceeași zi, s-a discutat că puteau coborî prețul la licitația electronică până în jur de 250.000 euro, nu-și amintește dacă inculpatul a părăsit sala de ședință pentru o perioadă îndelungată.

Martorul M. I., fost director general la ., audiat la propunerea inculpatului R. I. V. I., a declarat, la termenul de judecată din 27 martie 2013, declarație fila 182 vol. I, că la ședința din 25 septembrie 2009, s-a stabilit prețul maxim cu care urmau să participe la licitație precum și cel minim, în jur de 180.000 euro, care nu a fost atins, întrucât partenerul francez a furnizat o bază rulantă mai scumpă.

Audiat în fața instanței de control judiciar, martorul M. I. a menționat că prețul de 180.000 euro cu care ar fi putut realiza produsul se încadra în oferta Jandarmeriei și în situația în care ar fi câștigat licitația, având în vedere că prețul solicitat de Acmat Franța era de două ori mai mare, ar fi fost nevoiți să vândă produsul cu 180.000 euro.

În intervalul de timp în care la sediul C.N. Romarm se desfășura ședința de lucru din data 25 septembrie 2009, inculpatul R. I. V. I. a fost apelat telefonic de inculpata I. R., cu care, la ora 11:27:02, poartă următoarea discuție:

I. R.: Ce faceți până la urmă, veniți în București?

RĂȘINA I. V. I.: Păi, ăă...ce să-ți spun? Sunt în București într-o companie proastă.

I. R.: Aoleu!

R. I. V. I.: Da, într-o companie proastă, în o...

I. R.: La ROMARM!

R. I. V. I. Da!

I. R.: A... e prietenul meu GÂRBOCEA?

R. I. V. I.: Este, este și el pe aici.

I. R.: Aa... ?

R. I. V. I.: Da! Și mai e și M. mai e și

D. ... în fine! Aa.

I. R.: Îm... D., am uitat de domnul D..

R. I. V. I.: Da, da, da, da și mă gândeam, zic, mă să-i las lu R. culoar liber sau să nu-i las?

I. R.: Vreți să ne vedem un pic? Aveți timp după?

R. I. V. I.: Ăă...

I. R.: Sunteți legat de ei?

R. I. V. I.: Nu știu cât de departe ești. Cât de aproape ești.

I. R.: În cât... ? Păi, eu, pot să fiu cât de departe sau de aproape, fără niciun fel de problemă. Spuneți-mi când aveți un culoar dumneavoastră, să ne vedem.

RĂȘINA I. V. I.: Ăă... pff...nu știu ce să spun. Ăă... o jumătate de oră?

I. R.: Cam scurt timpul... O oră, o oră, e bine?

R. I. V. I.: O oră, că uite ...

I. R.: Unde, unde, unde?

R. I. V. I.: Păi unde? Tot prin zona aia, a lui GOLDEN...

I. R.: Păi, prin zona lui GOLDEN, ăă...știți unde ne-am văzut ultima dată?

R. I. V. I.: Da.

I. R.: Ă... de-a luat, dat ăă...să... nu vreau să se vadă clădirea de la ROMARM. Deci, imediat de pe trotuar un pic după colț.

R. I. V. I.: Îhî.

I. R.: Așa. tot acolo ne vedem, în doi, o oră, doișpe jumate?

R. I. V. I.: Încercăm să fie așa.

I. R.: Ăă...cum vă e mai bine, doișpe jumate, unu ?

unu. Spuneți-mi că eu...

R. I. V. I.: Cât mai, cât mai devreme.

I. R.: Doișpe jumate, bine, bine?

R. I. V. I.: B..

I. R.: Bine? Doisprezece jumătate, atunci, bine.

R. I. V. I.: Vezi că ne concurează OTOKAR-ul, mă!

I. R.: Ee... naiba! ?

R. I. V. I.: ÎhÎ...

I. R.: Serios?

R. I. V. I.: Păi, da!

I. R.: Păi, și ... ? Doa... ?

R. I. V. I.: ÎhÎ!

I. R.: Da. da ăia - și permit să vină cu prețuri mici? Vedem vorbim atunci, când ne vedem.

R. I. V. I.: Vedem, Bine...

I. R.: OK! Bine, bine...

R. I. V. I.: B..

I. R.: Pa, pa!

Din discuția mai sus redată, rezultă că inculpatul R. I. V. I. îi transmite inculpatei I. R., după ce i-a comunicat numele persoanelor în compania cărora se afla la C.N. Romarm „ mă gândeam, zic, mă să-i las lu R. culoar liber sau să nu-i las?, după care convin să se întâlnească și să vorbească despre concurență ” vezi că ne concurează OTOKAR-ul, mă!, aceasta din urmă atenționându-l ca punctul de întâlnire să fie în afara razei vizuale a celor de la C.N. Romarm, „nu vreau să se vadă clădirea de la ROMARM. deci, imediat de pe trotuar un pic după colț.”

Prezintă, de asemenea, relevanță discuția pe care inculpata I. R. o are la data de 25.09.2009 ora 12:32:17, imediat după discuția purtată cu inculpatul R., cu o persoană de sex masculin, căruia îi comunică următoarele: „OK? Acum mă întâlnesc cu cineva să discut în privința prețului și după aceea te sun, ok?” proces verbal fila 149 din vol. III dup.

Conform procesului verbal nr. 716/II-1/2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Tehnic, întâlnirea dintre cei doi inculpați a avut loc la data de 25 septembrie 2009, în jurul orei 12,40, în apropierea restaurantului Golden Blitz, în interiorul autoturismului cu care venise inculpata I. R., aceasta fiind adusă de prietenul său, martorul C. I., care nu a participat la discuțiile dintre cei doi.

După întâlnirea avută cu inculpatul R. I. V. I., în aceeași zi, la orele orele 14:25.35, inculpata I. R. poartă o altă discuție cu interlocutorul de mai sus, căruia îi comunică următoarele:

„Aaa…să luăm de …a, da. După cum am înțeles ,…aaaa Moreni va fi de doar cu câteva mii de euro…aaaa…mai mult decât noi. Ei se hotărăsc la 230 sau cam așa ceva. Mă tem dacă vine R. s-ar putea …aaaa...nu deasupra noastră. Este… este cum...care e prețul? Două mii, 200 de mii 50 e acum prețul, nu-i așa?”

Interlocutor: treizeci, treizeci.

I. R.: Și eu mă gândeam două sute…mă gândeam 220 și pentru că RA…Moreni au două mii, 200 sute de mii 30, care e bănuiala ta? R. vine. Aaaa... din cunoștințele tale și din informațiile tale care este prețul pe care îl pot oferi?

......................

Interlocutor: Mărimea stabilește prețul. Dacă noi…dacă noi…

I. R.: Asta de la Moreni, de la Moreni o știu, de la Moreni o știu dar de la ceilalți... de asta te întreb pe tine și am rugat-o și pe Zvica să îmi dea informații și verific și alte surse. Nu vreau să am surprize. Au spus “Aceasta este să spunem faza numărul unu”. Apoi urmează calificarea pe lista scurtă. Dacă nu vor fi mulțumiți de preț, va avea loc o licitație…aaa electronică…dar dacă noi, dar dacă noi oferim cel mai mic preț de la început, nu au motiv sau motivație să treacă la următorul nivel ceea ce înseamnă licitație…aaa…electronică. Deci, vezi, avem de la început, nu vreau să merg acolo, iar, și pe lista scurtă, pentru a doua oară, vin de la început, vă place sau nu, acestea sunt specificațiile, acesta e prețul. Pentru acest, pentru acest nivel, ideea noastră și interesul nostru nu ar trebui să fie să…aaa…oferim un preț foarte important pentru că asta este un plus. Prețul, prețul este OK și dacă au bugetul, bugetul alocat este de mai mult sau mai puțin de patru…400 de mii de euro. Deci, aceasta este…aceasta este…putem să le oferim aproape jumătate din preț și au abilitatea de a folosi a doua parte din buget pentru a cumpăra aceleași mașini de la noi. Asta e ideea mea ( proces verbal filele 150 -152 din vol. III dup).

În seara aceleiași zile, la orele 20:31:20, inculpata îi comunică interlocutorului (identificat ca fiind martorul L. I.): „ Bi...a, și-am obținut,... am obținut...am făcut rost ( fila 144 vol.I d.u.p).

De asemenea, în cadrul discuțiilor purtate cu același martor, consemnate în proces verbal fila 205 vol. I dup., ulterior deschiderii plicurilor și anunțării ofertelor, respectiv la data de 28.09.2009 ora 12:27:30, inculpata îi comunică următoarele: ”Da…da eu am o informație corectă, de la unii, unul din participanți, știam că o să vină cu aproape patru sute…Și că la licitația electronică sunt pregătiți să scadă cu o sută. Na, deci asta …v-o spun.

Coroborând conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice, astfel cum au fost redate anterior, cu declarațiile martorilor audiați pe parcursul procesului și înscrisurile depuse, Curtea constată că la data de 25 septembrie 2009, cu ocazia întâlnirii ce a avut loc între inculpații R. I. V. I. și I. R., inculpatul R. I. V. I., la solicitarea acesteia, i-a furnizat informațiile legate de prețul ce urma să fie ofertat de C.N. Romarm - Uzina Automecanica Moreni precum și limita minimă până la care ar fi putut să scadă prețul în etapa electronică a licitației.

Scopul a fost acela ca Plasan Sasa Ltd, al cărui reprezentant legal era inculpata I. R., să participe la licitația organizată la Jandarmeria Română cu un preț mai mic, care să-i asigure șanse sporite de câștigare a licitației încă din prima etapă, bazându-se, cel mai probabil, și pe împrejurarea că produsul firmei sale era cunoscut și vândut în țări din Europa și nu numai.

Din această perspectivă, se constată, în același timp, că deși acuzarea a susținut că prin această modalitate, de obținere a unor informații nedestinate publicității, Plasan Sasa Ltd a câștigat licitația, Curtea, astfel cum va dezvolta în continuare, constată că potrivit Raportului procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică întocmit la data de 28 octombrie 2009 de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, filele 11-15 din vol. VI d.u.p., oferta prezentată de Uzina Automecanica Moreni a fost respinsă ca neconformă, potrivit art. 36 alin.1 lit.b) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr.34/2006, deoarece nu satisface, în mod corespunzător, cerințele caietului de sarcini, respectiv cerințele de la pct.2.12.1.2.1 ”Nivel de protecție 2 (conform standardului STANAG 4569, Anexa A)” și respectiv, pct. 2.12.1.3.1 „Nivel de protecție 2 a și 2 b conform standardului STANAG 4569, Anexa B)”.

În consecință, folosul obținut de inculpata I. R. ca urmare a obținerii informațiilor legate de prețul ofertat de Automecanica Moreni a constat în faptul că i-a permis, ca în calitate de reprezentant al Plasan Sasa Ltd, să ofere autorității contractante un preț inferior celui pe care l-ar fi oferit C.N. Romarm în etapa a doua a licitației, concluzie susținută și de faptul că bunul a fost achiziționat cu prețul de 179.672 euro, fără TVA, în condițiile în care, așa cum a declarat martorul M. I., prețul minim cu care Automecanica Moreni ar fi participat era de 180.000 euro.

Referitor la apărările formulate în cauză, se constată că inculpatul R. I. V. I. a declarat că nu își amintește dacă în data de 25 septembrie 2009 a purtat discuții, telefonice sau directe, cu inculpata I. R. și a susținut că nu a avut acces la oferta financiară a CN Romarm SA, prin urmare, nici nu a permis inculpatei I. accesul la o asemenea informație.

În ceea ce o privește pe inculpata I. R., aceasta a negat că inculpatul R. I. V. I. i-ar fi comunicat în data de 25 septembrie 2009 prețul stabilit de C.N. ROMARM SA, însă a recunoscut că s-a întâlnit cu acesta.

Este real că discuția purtată de inculpatul R. I. V. I. cu inculpata I. R. în data de 25 septembrie 2009, după ce primul a participat la ședința de la sediul C.N. Romarm SA, nu a fost interceptată și înregistrată, însă acest aspect nu poate determina concluzia, la care a ajuns instanța de fond, că faptele imputate inculpaților nu există, și aceasta deoarece, așa cum rezultă din desfășurarea cronologică a evenimentelor, susținută de probatoriile analizate anterior, faptele există, constituie infracțiune și au fost comise cu vinovăție cerută de lege, respectiv, intenție directă prev. de art. 19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal anterior.

Proba directă la care se referă judecătorul fondului în argumentarea soluției de achitare, în opinia instanței de control judiciar, nici nu ar fi putut fi obținută din cauza modalității particulare în care inculpații au înțeles să dialogheze, respectiv, într-un spațiu privat, autoturism, în care se aflau numai cei doi inculpați.

În plus, rezultă cu evidență din convorbirile telefonice interceptate, redate mai sus, că inculpații și-au luat măsuri speciale de prevedere și au stabilit ca discuțiile să aibă loc într-un spațiu privat, în mod direct și fără să poate fi interceptați ori observați de persoane din C.N. Romarm SA.

Or, dacă scopul respectivei întâlniri ar fi fost altul decât cel menționat de acuzare nu era imperios necesară întâlnirea acestora imediat după ședința desfășurată la sediul Romarm și înaintea termenului de depunere a ofertelor și nici luarea respectivelor măsuri de precauție, apărările celor doi inculpați în sensul colaborării lor în alte proiecte neimpunând astfel de măsuri.

În egală măsură se constată că nici-unul dintre inculpați nu a oferit o explicație plauzibilă în legătură cu scopul întâlnirii.

Totodată, așa cum rezultă din angajamentul asumat, inculpatul R. I. V. I., în calitatea deținută la Automecanica Moreni, aflată în subordinea C.N.Romarm SA, era obligat să păstreze confidențialitatea informațiilor referitoare la secretele de serviciu ce i-au fost încredințate, prin urmare, și a celor obținute prin participarea sa la ședința din 25 septembrie 2009 de la sediul companiei, având cunoștință de proiectul societății al cărei angajat ce se derula cu partenerul francez și scopul acestui proiect, însă acesta, contrar obligațiilor asumate față de angajator, a înțeles să le ignore, sens în care, înainte de depunerea ofertelor s-a întâlnit cu inculpata I. R., cunoscând că firma reprezentată de aceasta era unul dintre posibilii competitori.

Nici apărările invocate de inculpați în sensul că la data de 25 septembrie 2009, inculpatul R. I. V. I. nu ar fi putut să transmită informații legate de ofertă, deoarece la acel moment nu se cunoștea prețul stabilit pentru prima fază a licitației, sens în care a fost invocată adresa nr. 531 din 08 martie 2010 emisă de C.N. Romarm, nu pot fi primite, întrucât, așa cum rezultă din chiar conținutul adresei, cu acea ocazie, a fost stabilit prețul maxim de pornire, respectiv cel de 395.000 euro dar și faptul că în perioada imediat următoare se propunea asamblarea unei oferte unitare, ceea ce s-a întâmplat la data de 30 septembrie 2009, astfel cum rezultă din înscrisul, aflat la fila 96, vol.III, d.a., semnat de reprezentantul Acmat Franța.

În mod evident însă conținutul acestei adrese este incomplet, întrucât, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor O. C., M. R., D. V. și M. I., redate în detaliu anterior, aceștia l-au plasat pe inculpat la întâlnirea din 25 septembrie 2009 în ședința în care s-au discutat aspectele legate de prețul oferit de Uzina Automecanica Moreni dar și prețul până la care, în etapa finală a licitației s-ar fi putut ajunge, împrejurări ce se coroborează cu convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpați dar și de inculpata I. cu alte persoane și din care rezultă contrariul celor susținute de apărare.

Că la momentul respectiv, inculpatul R. I. V. I. avea cunoștință de prețul minim cu care compania la care era angajat ar fi putut să participe la licitație, rezultă și din convorbirea telefonică pe care acesta a purtat-o la data de 25 septembrie 2009 la ora 11:47:43 cu o persoană de sex masculin, S., după cum urmează:

R. I. V. I.: Prețul, prețul, prețul nu prea ne iese bine.

S.: Îhâm…

R. I. V. I.: Iese cam sus, în …mă-sii, și nu știu ce metode am avea să-l…coborâm. Deci, eu cred că…eu cred c-o mașină de asta se adjudecă cam pe la vreo două sute cincizeci …maxim!”, proces verbal fila 139 dosar dup vol. I.

Nici apărarea potrivit căreia abia la data de 30 septembrie 2009 partea franceză a propus o ofertă unitară în legătură cu contribuția fiecărui partener la realizarea produsului și implicit la obținerea prețului de ofertă, nu poate fi avută în vedere, întrucât, era important ca până la data de 28 septembrie 2009, să fie cunoscut prețul estimativ al contracandidatului său, pentru ca firma reprezentată de inculpată să-și poată adapta oferta, în scopul menționat, ceea ce s-a și întâmplat.

Mai trebuie subliniată împrejurarea că în declarația sa, martorul M. I., directorul general al Automecanica Moreni a susținut că în măsura în care C.N. Romarm s-ar fi calificat la licitație, firma condusă de acesta ar fi fost nevoită să realizeze produsul, indiferent de costuri și riscând să nu aibă nici un profit financiar, însă inculpatul R., subestimând posibilitățile reale ale unității al cărei angajat era, a considerat că produsul nu putea fi realizat, oferta în sine fiind, în opinia sa, ”o cacialma”.

De asemenea, nici apărarea potrivit căreia C.N. Romarm nu avea un produs finit nu poate fi avută în vedere în scopul exonerării inculpaților de răspundere penală, întrucât, așa cum a rezultat din caietul de sarcini, o asemenea condiție nu a fost impusă, în plus, inculpații aveau cunoștință că și în alte rânduri această companie a participat la licitații cu proiecte iar nu cu produse finite.

Oricum, această apărare nu prezintă relevanță în realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii analizate, deoarece între infracțiune prev. de art. 12 alin.1 lit.b) teza a II-a din Legea nr.78/2000 și îndeplinirea condițiilor impuse prin caietul de sarcini nu există nici un fel de legătură.

În ceea ce privește apărarea potrivit căreia parte dintre martori nu și-ar fi menținut declarațiile de la urmărirea penală, se constată, în urma evaluării acestora și prin raportare la celelalte probatorii menționate, că nu sunt elemente de natură să determine această concluzie, declarațiile date de martorii O. C. și M. R. în timpul cercetării judecătorești, fiind consecința audierii acestora în condiții de contradictorialitate și timpului îndelungat ce a trecut de la evenimentele la care au participat.

Raportat la cele anterior expuse, Curtea constată, contrar apărărilor invocate, că deși nu există probă directă în legătura cu ceea ce s-a discutat de către inculpați în autoturism, toate celelalte probatorii se coroborează în sensul impus de art.103 alin.2 teza ultimă Cod proc. penală, respectiv, că acuzațiile aduse acestora cu privire la infracțiunea prev. de art. 12 lit.b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, sub forma autoratului, în ceea ce îl privește pe inculpatul R. I. V. I., și a instigării prev. de art. 25 Cod penal din 1969 rap. la art. 12 alin.1 lit.b) teza a II-a din Legea nr.78/2000, referitor la inculpata I. R., au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, și prin urmare, soluția de achitare dispusă de prima instanță este greșită, astfel că, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 396 alin.2 Cod proc. penală, în baza acestor texte de lege urmează să se dispună condamnarea inculpaților.

D. urmare, Curtea, constatând că apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și partea civilă C.N. Romarm SA sunt fondate, în temeiul disp. art. 421 pct.2 lit. a) Cod proc. penală, urmează să admită căile de atac formulate, să desființeze în parte sentința și în rejudecare, să dispună condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art. 12 alin.1 lit.b) teza a II-a din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 5 Cod penal, a inculpatului R. I. V. I., în calitate de autor, și a inculpatei I. R., în calitate de instigator potrivit art. 25 Cod penal din 1969.

La individualizarea pedepselor, instanța de control judiciar va ține cont de criteriile arătate sub art. 72 Cod penal din 1969, respectiv: dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise apreciat ca fiind relativ ridicat ce rezultă din împrejurările reale în care au fost comise faptele și natura relațiilor sociale încălcate care presupun probitate profesională din partea celor obligați la respectarea secretelor de serviciu, respectiv, circumstanțele personale ale inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, cu bună reputație în societate, astfel că urmează să aplice acestora pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește scopul pedepsei, astfel cum rezultă din art. 52 Cod penal anterior, Curtea subliniază că exemplaritatea unei pedepse produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

În cauză, Curtea apreciază că scopul preventiv – educativ și sancționator impus de art. 52 Cod penal anterior poate fi atins în condițiile suspendării condiționate potrivit art. 81 Cod penal din 1969, neimpunându-se executarea pedepselor în regimul închisorii, având în vedere circumstanțele personale favorabile ale inculpaților, astfel cum au fost menționate anterior iar pe de altă parte, perioada de timp scursă de la data comiterii infracțiunii, respectiv 25 septembrie 2009, de natură să conducă la estomparea rezonanței sociale negative a infracțiunilor comise, astfel că aplicarea unei pedepse privative de libertate după mai mult de 5 ani de la comiterea faptelor ar fi excesivă.

În aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea reține că între instituția suspendării condiționate din vechiul Cod penal și cea a suspendării sub supraveghere din Codul penal în vigoare, este mai favorabilă instituția suspendării condiționate prev. de art. 81 Cod penal din 1969, având în vedere condițiile în care poate fi dispusă și efectele pe care le produce, respectiv reabilitarea de drept, în condițiile prev. de art. 86 din același cod, care prevalează față de durata mai redusă a termenului de supraveghere.

În plus, suspendarea sub supraveghere prev. de art. 91 Cod penal este supusă îndeplinirii mai multor obligații, inexistente în reglementarea prev. de art. 81 Cod penal din 1969, acestea fiind argumentele pentru care s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă inculpaților.

Concluzionând, în urma admiterii apelurilor declarate de unitatea de parchet și partea civilă, în rejudecare, se va dispune condamnarea inculpaților Trășcălie I. V. I. și I. R. la pedepse de câte un an închisoare, a cărei executare va fi suspendată condiționat, potrivit art. 81 Cod penal din 1969, acesta din urmă reprezentând lege penală mai favorabilă, după cum s-a arătat anterior.

Referitor la celelalte critici invocate de către apelanți, ce vizează netemeinicia sentinței în ceea ce privește soluțiile de achitare dispuse pentru celelalte infracțiuni, Curtea, în acord cu argumentele avute în vedere de judecătorul fondului și care nu vor mai fi reluate, constată că în privința acestora, nu s-a făcut dovada impusă de art. 396 alin.2 Cod proc. penală, potrivit căruia „ condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”, dispoziții similare regăsindu-se în art. 103 alin.2 teza ultimă din același cod.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată în varianta agravată prev. de art. 13² din Legea nr.78/2000, rap. la art. 248 Cod penal din 1969 și art. 248¹ Cod penal din 1969, Curtea constată, în acord cu apărările invocate de către inculpați, că pentru existența acesteia este necesar să se dovedească, în mod neîndoielnic, că fapta prev. de art. 248 Cod penal din 1969 a avut consecințe deosebit de grave.

Codul penal din 1969 definește în art. 146 noțiunea de consecințe deosebit de grave ca fiind o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art.145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Pentru existența infracțiunii, este necesar, așadar, să se dovedească de cel care acuză că prin acțiunea ori inacțiunea funcționarului public, persoana vătămată a suferit o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității sale.

În cauză, s-a imputat inculpaților Trășcălie L. și Dubiț O. M. că, prin declararea drept câștigătoare a ofertei Plasan Sasa Ltd, în condițiile în care această societate a depus o ofertă cu un preț neobișnuit de scăzut, a depus clarificări la oferta pe care ulterior le-a falsificat, privitoare la nivelul de blindaj al autospecialei și pentru că au relaționat, nu în formă scrisă, cu reprezentantul acesteia, au cauzat M.A.I. - Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, care a achiziționat autospeciala, un prejudiciu în sumă de 772.154,82 lei și a creat un avantaj patrimonial în suma de 560.525,26 lei inculpatei I. R..

Corelativ, s-a imputat inculpatei I. R. că în realizarea scopului urmărit de a fi declarată câștigătoare oferta Plasan Sasa Ltd și de a obține un avantaj patrimonial pentru sine, reprezentând comisionul pentru această tranzacție, i-a sprijinit pe inculpații Trășcălie L. și Dubiț O. M. la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată în varianta prev. de art. 13² din Legea nr.78/2000, prin falsificarea mențiunilor din clarificările la ofertă ( ...), ceea ce a avut ca rezultat prejudicierea M.A.I.- Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu sumă de 772.154,82 lei.

În cauză, astfel cum rezultă din adresa nr._ din 6 iunie 2012 emisă de Jandarmeria Română - Direcția Financiară, și care, potrivit acuzării, ar fi fost prejudiciată prin faptele inculpaților, sens în care i-a fost atribuită calitatea de persoană vătămată, în evidența contabilă a instituției publice respective nu a fost înregistrată nicio pagubă și nici nu a fost sesizat vreun prejudiciu având ca obiect autospeciala blindată de intervenție, achiziționată în anul 2009, punct de vedere exprimat atât în timpul urmăririi penale, prin adresa nr. 96.825 din 07 iunie 2012, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, la instanța de fond și în fața instanței de control judiciar.

Raportat la poziția procesuală adoptată de Jandarmeria Română în mod constant și neechivoc în sensul că în patrimoniul său nu s-a produs nici-un prejudiciu ca urmare a achiziționării, prin licitație publică, a autospecialei blindate, reținând, totodată, că aceasta nu face parte din categoria persoanelor vizate de art. 17-18 Cod proc. penală anterior, respectiv, art. 19 alin.3 Cod proc. penală în vigoare, în privința cărora acțiunea civilă se exercită din oficiu de procuror, care o și susține, se conchide că soluția de achitare dispusă de prima instanță este temeinică și legală, în cauză nefiind îndeplinită cerința referitoare la urmarea produsă, ca element al laturii obiective.

De asemenea, contrar criticii de netemeinicie susținute de procuror, se constată, pe baza Certificatului de complianță ( Certificate of Compliances) și a Declarației de conformitate ( Statement of compliances) că produsul ofertat de Plasan Sasa Ltd. corespunde nivelului de blindaj impus prin caietul de sarcini, stabilit conform standardului STANAG 4569, respectiv, Anexa A ( nivel de protecție 2) și Anexa B ( Nivel de protecție 2 a și 2 b), așa încât, nici în varianta alternativă a unei perturbări deosebit de grave a activității cauzate instituției publice, nu se poate reține această infracțiune.

Susținerea acuzării în sensul că certificatul de complianță ar reprezenta un draft și din acest motiv cerințele de blindaj nu sunt îndeplinite, nu poate fi avută în vedere întrucât acesta conține elemente de identificare specifice unui certificat autentic respectiv: logo, semnătură, ștampilă, dată, avizare expert tehnic.

Referitor la punctul de vedere tehnic întocmit de Agenția de Cercetare pentru Tehnică Militară și Tehnologii Militare, se constată că expertul nu a concluzionat în sensul neîndeplinirii nivelului de protecție 2, 2 a și 2 b conform standardului STANAG 4569, astfel cum s-a susținut prin motivele de apel, ci a menționat doar că documentele puse la dispoziție nu sunt suficiente pentru a formula un punct de vedere în acest sens, astfel că această probă nu poate fi considerată relevantă în sensul pronunțării unei soluții de condamnare.

Că autospeciala blindată îndeplinește cerințele de protecție cerute de autoritatea contractantă rezultă și din adresa înaintată la dosar de către Jandarmeria Română, potrivit căreia aceasta a fost utilizată cu succes în cadrul Misiunii Eulex Kosovo în zone cu grad ridicat de risc, marcate de necesitatea folosirii în permanență a tehnicii de dotare cu gradul cel mai înalt în privința protecției. Opiniile pozitive referitoare la performanțele autospecialei în cauză au fost consolidate și prin analizarea site-urilor de profil în care sunt evidențiate caracteristicile tehnice superioare celor solicitate de către Jandarmeria Română în specificația tehnică.

Referitor la adresa nr. 654/III-13/2015 din 21 aprilie 2015, depusă în fața instanței de control judiciar în susținerea criticii referitoare la neîndeplinirea condițiilor de blindaj de către produsul achiziționat cu ocazia licitației publice, se constată că defecțiunile menționate ca fiind apărute pe parcursul exploatării și care au necesitat: înlocuirea prezoanelor butucului roții față dreapta; înlocuire cap bară dreapta; verificare instalație aer condiționat; înlocuire anvelope; etanșarea caroserie, sunt inerente folosirii produsului în condițiile specificate, cu atât mai mult cu cât din conținutul adresei respective rezultă că autospeciala blindată nu a suferit lucrări tehnice de amploare ori la sistemele de siguranță ( frânare, direcție), ci doar lucrări de întreținere, înlocuire acumulatori, inspecții tehnice periodice.

Din perspectiva disp. art.5 Cod penal, deși Codul penal adoptat prin Legea nr.286/2009, în vigoare de la data de 1 februarie 2014, ar putea reprezenta lege penală mai favorabilă, atât din punct de vedere al incriminării prev. de art. 297 alin.1 Cod penal, sub aspectul laturii obiective, cât și al consecințelor deosebit de grave, conform art. 309 raportat la art.183 Cod penal, raportat la considerentele ce au condus la concluzia neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și agravată, se concluzionează că nu se mai impune o astfel de analiză, în lipsa existenței unui prejudiciu.

În raport de cele ce preced și în acord cu argumentele avute în vedere de prima instanță, Curtea constată că faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 Cod penal din 1969 cu referire la art. 248¹ din același cod, sub forma autoratului, respectiv, a complicității, îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, motiv pentru care soluția de achitare este justă iar critica invocată de către unitatea de parchet nu se justifică.

Examinând critica de nelegalitate invocată de unitatea de parchet privind greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal, în forma autoratului, pretins comise de inculpații Trăscălie L. și Dubiț O. M., respectiv, complicitate la aceeași infracțiune, pretins comisă de inculpata I. R., din patru infracțiuni într-una singură, Curtea constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, contrar celor reținute de judecătorul fondului, respectiv că doar în cazul infracțiunilor contra persoanelor există pluralitate de infracțiuni, se constată, pe baza analizei conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, potrivit căruia urmarea imediată constă în vătămarea intereselor legale ale unei persoane, că ori de câte ori prin aceeași acțiune sau inacțiune a funcționarului public sunt vătămate interesele legale a mai multor persoane, în cauză devin incidente dispozițiile cuprinse în art. 33 lit. b) Cod penal anterior, ce reglementează concursul ideal de infracțiuni, motiv pentru care, urmare admiterii căii de atac, în temeiul disp. art. 386 Cod proc. penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei stabilită prin sentință, în patru infracțiuni, așa cum s-a stabilit prin actul de sesizare.

În ceea ce privește însă faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 33 lit.b) Cod penal din 1969, se constată că în mod temeinic și legal prima instanță a dispus achitarea inculpaților Trășcălie L. și Dubiț O. M., în calitate de autori, respectiv, I. R., în calitate de complice, Curtea reținând în completarea argumentelor avute în vedere de judecătorul fondului că, în calitate de membrii ai comisiei de evaluare, numiți prin O.Z.U. nr. S/155 din 12 august 2009, inculpații Trășcălie L. și Dubiț O. M. și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu conform celor dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. 925/2006, în vigoare la data comiterii presupuselor fapte.

Astfel, în ceea ce privește prețul aparent neobișnuit de scăzut la care se referă art. 202 alin.1 din O.U.G. nr. 34/2006 ce a fost oferit de ., se constată că prin adresa nr. 387.258/ 26 octombrie 2009, după prelungirea perioadei de evaluare, conform art. 200 alin.1 și 2 din același act normativ și anterior stabilirii ofertei câștigătoare, au fost solicitate ofertantului clarificări în acest sens, conform alineatului 2 din același act normativ, iar cu adresa nr. 223 din 28 octombrie 2012, . a justificat pertinent prețul în cauză, din înscrisurile depuse de aceasta reieșind că a livrat produse similare în Suedia, Bulgaria ori Israel, cu prețuri medii de 170.000 USD- 300.000 USD, echivalentul a_.000 euro în funcție de varianta de echipare, în care se încadra și prețul ofertat de aceasta.

Referitor la informațiile cerute în temeiul disp. art. 202 alin.2 din O.U.G. nr. 34/2006, se constată, contrar susținerilor formulate pe calea apelului, că acestea sunt stabilite cu caracter exemplificativ, comisia de evaluare fiind îndreptățită să ia în considerare orice explicații concludente transmise de către ofertant pentru justificarea prețului aparent neobișnuit de scăzut, fără a fi obligată să se limiteze la cele enunțate de legiuitor.

În acest sens, sunt și dispozițiile art. 36¹ alin.3 din H.G. 925/2006, potrivit cărora, în scopul efectuării verificărilor prevăzute la alin.2, autoritatea contractantă va solicita ofertantului documente privind, după caz, prețurile la furnizori, situația stocurilor de materii prime și materiale, modul de organizare și metodele utilizate în cadrul procesului de lucru, nivelul de salarizare a forței de muncă, performanțele și costurile implicate de anumite utilaje sau echipamente de lucru, sintagma „ după caz” folosită de legiuitor având semnificația adaptării informațiilor la obiectul ofertei.

Numai în cazul în care ofertantul nu prezintă informațiile solicitate sau acestea nu pot justifica prețul aparent neobișnuit de scăzut, oferta intră sub incidența prevederilor art.36 alin.1 lit.f) din același act normativ și devine inacceptabilă, așa cum prevăd disp. art. 36¹ alin. 4 din H.G. 925/2006, ceea ce nu a fost cazul în situația ofertei prezentate de ..

Mai mult, comisia de evaluare a stabilit că aceasta este și admisibilă doar după analizarea documentelor și clarificărilor prezentate în cadrul procedurii de către S.C. Plasan Sasa Ltd, fiind respectate, prin urmare, prevederile art. 37 alin.1 și 2 din H.G. nr. 925/2006.

În ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor tehnice de către produsul ofertat, se constată că și această critică este nefondată, argumentele prezentate anterior cu ocazia analizei infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, fiind valabile și în prezent, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Faptul că inculpații Trășcălie L. și Dubiț O. M. au relaționat cu inculpata I. R., altfel decât prevăd dispozițiile cuprinse în art. 59 și 66 din O.U.G. nr. 34/2006 nu pot conduce, în lipsa altor dovezi certe, că aceștia și-au încălcat atribuțiile de serviciu și prin aceasta, au vătămat interesele legale ale societăților participante la licitație, întrucât, informațiile solicitate fac parte din categoria celor la care se referă art. 80 din H.G. nr. 925/2006, fiind determinate de necesitatea clarificării anumitor aspecte din propunerea tehnică, cu scopul îndreptării viciilor de formă și a erorilor evidente din cuprinsul documentației depuse de către S.C. Plasan Sasa Ltd.

Astfel, așa cum rezultă din Punctul de vedere tehnic întocmit de Agenția de Cercetare pentru Tehnică Militară și Tehnologii Militare, modificările propuse a fi efectuate în fișa din documentele depuse în apărare, reprezintă transpunerea fișei emise de către Oran Safety Glass - O.S.G. în modelul de format emis de Plasan Sasa Ltd. De asemenea, înscrierea cifrei 961 în loc de 691, este o evidentă eroare materială, aceasta din urmă fiind asumată ulterior de către companie.

Deși din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate rezultă că inculpații au purtat discuții în legătură cu clarificarea unor aspecte din propunerea tehnică și erorile din documentele depuse, se constată că apărarea invocată de inculpați în sensul că acestea au fost determinate de neînțelegerea noțiunilor tehnice militare de către inculpații Dubiț și I., la solicitările șefului comisiei de licitație, inculpatul Trășcălie, apar ca fiind plauzibile, atâta timp cât respectivele convorbiri s-au purtat prin folosirea telefonului fix al instituției publice la care lucrau membrii comisiei iar din conținutul acestora nu rezultă că inculpații s-ar fi înțeles în scopul prejudicierii intereselor celorlalți participanți și favorizării S.C. Plasan Sasa Ltd.

Însă, determinantă în aprecierea că prin faptele lor, inculpații Trășcălie L., Dubiț O. M. și I. R. nu au prejudiciat interesele legale ale celor patru societăți participante la licitația organizată de Jandarmeria Româna la data de 28 septembrie 2009, este împrejurarea că ofertele .., S.C. A. S.A. și S.C. I.C.P.S.P. S.A. au fost respinse, ca neconforme, potrivit art.36 alin.2 lit.a) din H.G. 925/2006 iar oferta C.N. Romarm. SA, a fost respinsă, de asemenea, ca neconformă, pe temeiul art. 36 alin.2 lit.b) din H.G. 925/2006, întrucât nici-una dintre acestea nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor stabilite în caietul de sarcini respectiv, de la pct.2.12.1.2.1 „Nivel de protecție 2 (conform standardului Stanag 4569, Anexa A)”, respectiv, pct.2.12.1.3.1 „ Nivel de protecție 2 a și 2 b (conform standardului Stanag 4569, Anexa B)”.

Că societățile anterior menționate nu au fost prejudiciate în procedura de licitație rezultă și din atitudinea procesuală adoptată de acestea în sensul că deși îndreptățite să formuleze contestații, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 256² alin.1 din O.U.G. nr.34/2006, nu au uzat de acest drept, cu excepția C.N. Romarm SA, a cărei cale de atac a fost respinsă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor prin Decizia nr. 6617/631C4/7600 din 2 decembrie 2009, care, însușindu-și argumentele autorității contractante a reținut că documentele prezentate de aceasta în dovedirea îndeplinirii de către produsul ofertat a caracteristicilor tehnice se referă la un vehicul similar celui ofertat.

Raportat la cele expuse, Curtea constată că sentința primei instanțe este justă și în ceea ce privește modul de soluționare a acțiunilor civile formulate de S.C. A. SA și C.N. Romarm S.A, prin respingerea acestora.

Astfel, așa cum rezultă din art. 249 Cod procedură civilă, aplicabil în cauză potrivit art. 2 alin.2 din același cod „ Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”. În cauză, se constată, contrar susținerilor invocate de apelanta parte civilă, aceasta nu numai că nu au făcut dovada pretențiilor solicitate dar nici nu a arătat în concret ce reprezintă suma pretinsă cu titlu de prejudiciu, în ce constă vătămarea produsă ca urmare a declarării neconforme a ofertei pe care a depus-o, pentru a se putea verifica dacă între faptă și prejudiciu există legătură de cauzalitate, așa cum impun disp. și art. 998 - 999 Cod civil, în vigoare la data comiterii presupuselor fapte și care să justifice admiterea acțiunii civile.

Respingerea acțiunii civile formulate de C.N. Romarm SA își menține valabilitatea și în prezent deoarece deși instanța de control judiciar a dispus condamnarea inculpaților R. I. V. I. și I. R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin.1 lit.b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, după cum s-a motivat anterior, această infracțiune este una de pericol și nu generează, prin ea însăși, prejudicii, motiv pentru care apelul este, sub acest aspect, nefondat.

Referitor la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură directă cu infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție prev. de art. 290 Cod penal din 1969 comb. cu art. 17 lit.c) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, imputată inculpatului Trășcălie L. sub formă instigării prev. de art. 25 Cod penal din 1969 și inculpaților Dubiț O. M. și I. R., în calitate de autori, se constată, sub un prim aspect, că ulterior pronunțării sentinței, odată cu . Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, prin art. 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost abrogate dispozițiile cuprinse în art. 17 din Legea nr. 78/2000, astfel că acestea nu mai pot fi analizate din perspectiva scopului, intervenind o dezincriminare parțială a faptei.

Analizate din perspectiva dispozițiilor cuprinse în art. 290 Cod penal din 1969, în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că faptelor imputate inculpaților le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât nu s-a dovedit de către acuzare că modificările evocate se circumscriu vreunuia dintre modurile alternative prev. de art. 288 Cod penal din 1969, respectiv contrafacerea scrierii, ori a subscrierii, sau prin alterarea în orice mod și nici în privința consecințelor juridice nu există dovezi, atâta timp cât s-a stabilit că vehiculul ofertat de . corespunde standardului STANAG 4569.

În plus, cu privire la inculpatul Trășcălie L., nu s-a făcut dovada că acesta ar fi determinat-o cu intenție pe inculpata I. R. să comită respectiva faptă, discuția telefonică purtată cu aceasta, nefiind, în lipsa altor probe, suficientă pentru a face dovada participației sale penale.

Și în ceea ce privește infracțiunile de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin.1 și 3 Cod penal din 1969, sub forma instigării prev. de art. 25 Cod penal, în cazul inculpatului Trașcălie L. și a autoratului pentru inculpatul Dubiț O. M., se constată, de asemenea, contrar criticilor de netemeinicie formulate de unitatea de parchet, că soluția de achitare dispusă în cauză, este justă și nu se impune a fi desființată.

Potrivit normei de incriminare, această infracțiune constă în sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau alt înscris care se află în păstrarea ori în deținerea unui organ sau a unei instituții de stat ori a unei unități din cele la care se referă art. 145 Cod penal.

Din dovezile administrate în cauză, constând în procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpații Dubiț O. M. și I. R. și imaginile captate cu ocazia întâlnirii celor doi, din data de 15 octombrie 2009, rezultă, într-adevăr, că inculpatul Dubiț s-a întâlnit cu inculpata I. și după o discuție de circa 14 minute, purtată în autoturismul celei din urmă, acesta a coborât, având asupra sa o pungă inscripționată” Penny”, însă, din nici-o probă administrată nu reiese că în conținutul pungii s-ar fi aflat rezultatul testului balistic ori alte înscrisuri privind clarificări la oferta depusă de .., așa cum s-a susținut, și cu atât mai puțin, că în împrejurările arătate, s-ar fi realizat înlocuirea înscrisurilor depuse inițial la autoritatea contractantă, cu altele.

Pe de altă parte, se constată că prin același act de acuzare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi inculpați sub aspectul infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 Cod penal din 1969, respectiv, dare de mită prev. de art. 255 din același cod, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pe temeiul prev. de art. 10 lit.a) Cod proc. penală, motiv pentru care acuzațiile privind faptele de sustragere de înscrisuri fiind fondate pe susținerea comiterii unor fapte de corupție în aceleași împrejurări și în privința cărora s-a stabilit că nu există, apar ca simple supoziții, lipsite de suport probator.

De altfel, în ceea ce privește rezultatul testului balistic, se constată, pe o parte, că se susține înlocuirea înscrisului depus inițial cu un altul, care ar fi condus la câștigarea licitației de către Plasan Sasa Ltd., iar pe de altă parte, că declararea firmei câștigătoare s-a făcut cu încălcarea condițiilor impuse prin caietul de sarcini în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor impuse de standardul Stanag 4569, or, este evident că existența uneia dintre variante o exclude pe cealaltă.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 Cod penal din 1969 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, pretins comisă de inculpata I. R. constând în aceea că ar fi antedatat împuternicirea nr. 123 din 25 septembrie 2009, atât cea în limba română cât și cea în limba engleză, se constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că faptei îi lipsește elementul material al laturii obiective, respectiv ca înscrisul menționat să poată produce consecințe juridice, și aceasta deoarece existența unui cont deschis la Trezoreria Statului, cerință impusă autorității contractante prin prisma disp. art. 6¹ din O.U.G. nr. 146/2002, nu a reprezentat o condiție de participare ori de câștigare a licitației.

În aceste condiții, nici acuzațiile aduse inculpaților Trășcălie L. și Dubiț O. M. de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru că ar fi determinat-o pe inculpata I. R. să antedateze împuternicirea în cauză, nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspect obiectiv.

Referitor la împuternicirea nr. 211 din 28 septembrie 2009, completată și semnată la data de 28 decembrie 2009, nici antedatarea acesteia nu a produs consecințe juridice, atât pentru argumentele expuse în precedent, cât și față de împrejurarea că numitul O. D. cunoștea că este împuternicit să semneze contractul din partea S.C. Pro Optica S.A.

Pentru toate considerentele anterior expuse, Curtea constatând că sentința primei instanțe este afectată parțial de nelegalitate și netemeinicie, în temeiul disp. art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, urmează să admită apelurile declarate, în limitele și pentru argumentele anterior expuse, menținând în rest dispozițiile acesteia.

Față de soluția de condamnare dispusă, în temeiul disp. art.274 alin.1 Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpatei I. R. la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și a inculpatului R. I. V. I. la plata sumei de 1.000 lei, cu același titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești și partea civilă C. Națională – ROMARM S.A. împotriva sentinței penale nr. 1352 din data de 22 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Moreni, pe care o desființează în parte, în latură penală și rejudecând cauza, în aplicarea disp. art. 5 alin.1 Cod penal, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014:

I.- În temeiul disp. art. 12 alin.1 lit.b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpatul R. I. V. I., fiul lui I. și V., născut la data de 13 iulie 1953 în Filipeștii de Târg, județul Prahova, domiciliat în Municipiul Moreni, ., nr. 46, județul Dâmbovița, CNP_, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Conform art. 81 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal din 1969.

În baza disp. art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) Cod penal din 1969, a cărei executare se suspendă, potrivit art. 71 alin.5 Cod penal din 1969.

Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 Cod penal din 1969.

II. - În temeiul disp. art. 25 Cod penal din 1969 rap. la art. 12 alin.1 lit.b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpata I. R., fiica lui T. și A., născută la 22 august 1977 în Caransebeș, județul C. S., domiciliată în București, . A, etaj 1 ., CNP_, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Conform art. 81 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal din 1969.

În baza disp. art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) Cod penal din 1969, a cărei executare se suspendă, potrivit art. 71 alin.5 Cod penal din 1969.

Atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 Cod penal din 1969.

III. - În temeiul disp. art. 386 alin.1 Cod proc. penală, schimbă încadrarea juridică a faptei prev. de art. 26 Cod penal din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal din 1969 reținută de prima instanță, în patru infracțiuni prev. de art. 26 Cod penal din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 33 alin.1 lit.b) Cod penal din 1969, și conform art. 396 alin. 5 Cod proc. penală, rap. la art. 17 alin.2 și art. 16 lit.b) Cod proc. penală, dispune achitarea inculpatei I. R. pentru toate cele patru infracțiuni.

IV.- În temeiul disp. art. 386 alin.1 Cod proc. penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal din 1969 reținute de prima instanță cu privire la inculpații Trășcălie L. și Dubiț O. M., în patru infracțiuni prev. art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 33 alin.1 lit.b) Cod penal din 1969, și conform art. 396 alin. 5 Cod proc. penală rap. la art. 17 alin.2 și art. 16 lit.b) Cod proc. penală, dispune achitarea inculpaților TRĂȘCĂLIE L. și DUBIȚ O. M. pentru toate cele patru infracțiuni.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Conform art. 274 alin.1 Cod proc. penală obligă pe inculpata I. R. la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul R. I. V. I. la plata sumei de 1.000 lei, cu același titlu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

I. N. C. R.

Grefier,

C. M.

Tehnored.I.N.- C.R.

7 ex/03.07.2015

D.f._

Jud.fond.M.E.S.

Operator date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

← Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea...		Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 589/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 674/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Sentința nr. 46/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 664/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Mandat european de arestare. Hotărâre din 02-06-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 595/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI