Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 647/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 4387/114/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 647

Ședința publică din data de 19 iunie 2015

PREȘEDINTE – V. M.

JUDECĂTOR – I. S.

GREFIER - E. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul municipiul B., ., județul B. și de inculpatul P. D., fiul lui F. și M., născut la data de 23.12.1976 în B., cu același domiciliu, ..28, ., fără forme legale în B., ., ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 16 pronunțată la data de 13.03.2015 de Tribunalul B., prin care în baza art.31 alin.2 Cod penal anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, a fost condamnat inculpatul P. D., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la evaziune fiscală la data de 23.06.2009.

În temeiul art.65 alin.2 C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b și c C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art.292 C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., a fost condamnat inculpatul P. D., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații la data de 23.06.2009.

În temeiul art.215¹ alin.1 C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., a fost condamnat inculpatul P. Danie, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații la data de 23.06.2009.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b, 35 al.1 C.pen. anterior cu referire la art.5 N.C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 2 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b și c C.pen. anterior pe o durată de 2 ani.

În baza art.86¹ C.pen. anterior raportat la art.86²C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante a închisorii

aplicate, sub supraveghere, pe durată de 5 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

În temeiul art.86³ al.1 C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art.404 al.2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, neexecutării obligațiilor civile sau neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.

În temeiul art.71 C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b și c C.pen. anterior cu referire la art.5 N.C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art.71 alin.5 C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată si executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art.19 C.pr.pen. raportat la art.998 C.civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., suma de 30.281 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art.118 alin.1 lit.e C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 106.219 lei.

În temeiul art.25 alin.3 C.pr.pen., s-a anulat declarația notarială din data de 23.06.2009 cu privire la prețul de vânzare al imobilului din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1961/23.06.2009 la B.N.P. Ș. V.-județul B..

În baza art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005, o copie a dispozitivului prezentei sentințe se va comunica, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În temeiul art.274 al.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocați B. din fondul special al Ministerului Justiției urmând a rămâne în sarcina statului.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul - inculpat P. D., personal și asistat de avocat ales Tibișoiu D. D. din Baroul B., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 21 dosar, lipsă fiind apelanta - parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat Tibișoiu D. D. având cuvântul pentru apelantul - inculpat P. D., arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.

Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat Tibișoiu D. D. având cuvântul pentru apelantul - inculpat P. D., arată că sentința penală nr.16 din 13 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B. este întemeiată pe o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, se constată de fapt denaturate și neconforme cu realitatea evidentă, existând o contrarietate evidentă și necontroversată între ceea ce spune instanța prin soluția dată.

Astfel, arată că din depozițiile martorilor nu rezultă faptul că a existat o negociere la încheierea contractului de vânzare - cumpărare și nici faptul că părțile au stabilit un alt preț de vânzare, decât cel din contract, sub acest aspect declarațiile fiind contradictorii (exp. în faza de u.p. martorul P. N.), susține că a participat la discuția dintre părți, că nu a existat o negociere, ceea ce pare neverosimil, iar în faza de judecată contrariul, nu știe dacă a participat la discuții și nici prețul ; martora B. C., sora cumpărătoarei a precizat că în fața sa, s-a dat suma de 33.000 euro, însă toate celelalte declarații dovedesc că aceasta nu a fost prezentă la notar când s-a încheiat convenția și nici unul din martorii prezenți la încheierea convenției nu pot preciza moneda în care s-ar fi făcut plata, dat fiind faptul că i se impută o sumă foarte mare, este evident că aceștia ar fi cunoscut moneda, precum și faptul că dacă ar fi existat o diferență de preț, este nevoie de o perioadă de timp pentru a se număra o sumă într-un cuantum atât de mare, cum se pretinde, pe de altă parte există contradicții între declarațiile martorilor care pretind că au fost prezenți la momentul semnării contractului, respectiv în biroul notarului.

În continuare, precizează că martora B. C. susține că a fost prezentă, însă toți ceilalți martori nu confirmă acest lucru ; martora I. L. susține că și tatăl ei a fost prezent și chiar a purtat o discuție cu inculpatul P. D., însă din probe nu rezultă că nu a fost prezent, situație confirmată de toți ceilalți martori audiați, inclusiv de domnul notar și doamna secretară, iar discuțiile cu privire la preț nu au existat în acest sens fiind și depoziția martorului V. Ș.; pe de altă parte, nici unul din martori nu au precizat în faza de urmărire penală prezența tatălui martorei I. L., de fapt nu a cunoscut niciodată această persoană, situație ce rezultă din probele administrate în faza de u.p., etc.); după repunerea cauzei pe rol, în urma audierii martorei I. L., contradicțiile privind prețul, persoanele prezente, proveniența banilor, au continuat, context în care este evident că prețul real este cel menționat în contractul din 23 iunie 2009.

Sub acest aspect, susține că instanța reține contradicțiile, însă consideră, în mod eronat, că acestea se datorează unei perioade de timp ce a trecut de la momentul primei audieri, deși acestea în principiu au existat și în faza de urmărire penală și nu sunt urmarea scurgerii timpului ; prima instanță trebuia să facă o corectă aplicare

a disp. art.103 din Noul Cod de procedură penală, urmând ca decizia să fie luată cu trimitere la toate probele evaluate, iar hotărârea dată să fie rezultatul convingerii că acuzația este dovedită dincolo de orice îndoială, în speță, însă, se întemeiază tocmai pe acest aspect, având în vedere considerentele hotărârii, respectiv pe probe îndoielnice și contradictorii (exp. martora B. C., susține că a fost prezentă la notar, însă toți ceilalți martori nu confirmă acest lucru, o astfel de afirmație nu poate fi explicată prin trecerea timpului, ci este evident subiectivă în condițiile în care aceasta este sora numitei I. L., fiind dată din dorința de a-și ajuta sora).

În opinia sa, instanța trebuia să analizeze fiecare probă în parte și ulterior, pe toate împreună în ansamblul lor, ori dacă ar fi procedat astfel, în ceea ce privește depozițiile martorilor ar fi constata subiectivismul acestora și nu faptul că nu-și mai amintesc datorită trecerii timpului.

În acest caz, arată că la momentul lichidării conturilor de către mama și sora cumpărătoarei, rezultă faptul că I. L. nu avea suma de 55.000 euro la momentul respectiv, întrucât la ora 11,43 (fila 14 dosar u.p.) a fost lichidat primul cont, iar la ora 15,37 (fila 15 dosar u.p.) cel de-al doilea cont, interval în care contractul era deja încheiat, conform probelor administrate (martori și înscrisuri), iar cumpărătoarea la ora 14,21 (fila 27 dosar u.p.) a schimbat o sumă de 12.000 euro la o casă de curs valutar pentru investiții, ceea ce confirmă că nu avea la momentul încheierii convenției o sumă de 55.00 euro, așa cum se pretinde.

De asemenea, susține că depoziția martorei I. L. este subiectivă, chiar în contradicție cu cea dată în faza de u.p. având în vedere cele menționate mai sus, precum și faptul că ar fi lichidat un cont personal, ceea ce nu este real, conform înscrisurilor depuse în cauză și depozițiilor martorilor și nu poate fi justificat de trecerea timpului, declarația fiind îndoielnică.

În ceea ce privește valoarea de vânzare a apartamentului, consideră că prima instanță nu a dat eficiență probelor din care rezultă că este cea reală (declarația notarului care afirmă că prețul nu este derizoriu, precum și faptul că părțile au declarat că prețul din contract este cel real și că și-l însușesc) situație confirmată și de faptul că ulterior administratorul judiciar a înstrăinat bunul la prețul de 131.742 lei, preț în care a fost inclusă și investiția de 12.000 euro, astfel încât, este evident că valoarea apartamentului este aceeași cu prețul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare din 23 iunie 2009, fapt ce rezultă și din atitudinea cumpărătoarei care nu a pretins nici în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată, restituirea sumei ce ar reprezenta diferența până la suma de 55.000 euro.

Referitor la testul poligraf, susține că a fost interpretat greșit de prima instanță, pe de o parte nu constituie un mijloc de probă, iar pe de altă parte, rezultatul nu se coroborează cu probele administrate în cauză, apreciind că prin această tehnică nu se poate stabili faptul că s-a dat un preț de 55.000 euro, existând și un semn de întrebare, întrucât cumpărătoarea a refuzat efectuarea testului.

Mai arată că, chiar din atitudinea cumpărătoarei rezultă că nu s-a dat suma de 55.000 euro, având în vedere faptul că aceasta a manifestat pasivitate în cauză, s-a prezentat la ultimul termen de judecată cu mandat de aducere, nu s-a constituit parte civilă, formulând o plângere fără însă ca ulterior să participe la procesul penal pentru a se stabili corect situația de fapt și de drept, dând declarații contradictorii cu ea

însăși, precum și cu cele ale martorilor, mai mult decât atât, dacă într-adevăr, ar fi fost prejudiciat, ar fi solicitat în mod evident despăgubiri.

În raport de cele menționate, consideră că nu există nici un prejudiciu, apartamentul a reintrat în patrimoniul societății prețul de vânzare ulterior a fost stabilit de administratorul judiciar cu același cumpărător, înstrăinarea făcându-se la același preț pretins a nu fi real, deși administratorul judiciar cunoștea situația de fapt privind prețul invocat de cumpărătoare, însă cu toate acestea a consimțit la vânzarea în aceleași condiții existente în contractul din 23 iunie 2009 (în caz contrar prin cea de-a doua vânzare s-a creat un prejudiciu societății în mod asemănător cu cel i se impută).

Față de situația de fapt și de drept existentă în cauză, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Noul Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și raportat la art.396 alin.5 din Noul Cod de procedură penală, a se dispune achitarea inculpatului, având în vedere faptul că din probe nu rezultă săvârșirea infracțiunilor prev.de art.215/1, art.292 Cod penal și art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere disp.art.410 Cod procedură penală, solicită respingerea apelului părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., ca tardiv formulat, întrucât a declarat apel după 10 zile de la comunicare, urmând a se vedea fila 206 dosar fond, cererea de apel fiind depusă la data de 27 aprilie 2015.

În final, invocă disp.art.140 alin.2 pct.1 și 2 Cod fiscal.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de inculpatul P. D., susținând că în mod corect instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor deduse judecății și a înlăturat depozițiile sale.

Avocat Tibișoiu D. D., solicită instanței de control judiciar a avea în vedere filele 14, 15, 27.

Apelantul - inculpat P. D. având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date anterior, cu precizarea că aportul său a fost mai mare de 55.000 euro, nu a intenționat niciodată să vândă apartamentul cu un preț mai mare, prețul real fiind cel declarat la notariat.

Consideră că este nevinovat și solicită achitarea sa.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față ;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 pronunțată la data de 13.03.2015 de Tribunalul B., în baza art.31 alin.2 Cod penal anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, a fost condamnat inculpatul P. D., fiul lui F. și M., născut la data de 23.12.1976 în B., cu același domiciliu, ..28, ., fără forme legale în B., .. .,

CNP._, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la evaziune fiscală la data de 23.06.2009.

În temeiul art.215¹ alin.1 C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., a fost condamnat inculpatul P. D., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații la data de 23.06.2009.

În baza art.86¹ C.pen. anterior raportat la art.86²C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante a închisorii aplicate, sub supraveghere, pe durată de 5 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

În temeiul art.86³ al.1 C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În temeiul art.71 C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b și c C.pen. anterior cu referire la art.5 N.C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art.118 alin.1 lit.e C.pen. anterior, cu referire la art.5 N.C.pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 106.219 lei.

În temeiul art.25 alin.3 C.pr.pen., s-a anulat declarația notarială din data de 23.06.2009 cu privire la prețul de vânzare al imobilului din cuprinsul contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1961/23.06.2009 la B.N.P. Ș. V.-județul B..

În baza art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005, o copie a dispozitivului prezentei sentințe se va comunica, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr.164/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., înregistrat la data de 12.08.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals în declarații și delapidare, prevăzute de art.31 al.2 C.pen raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, art.292 C.pen. și art.215¹al.1 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

În susținerea Rechizitoriului, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 23.06.2009, a înstrăinat către I. L. apartamentul situat în municipiul B., ., ., aparținând S.C. C&D PROD CONSTRUCT S.R.L., determinând administratorul judiciar al firmei să înregistreze în contabilitate venituri în sumă de 136.500 lei (fără TVA), cu consecința sustragerii de la plata unui impozit pe profit în sumă de 8.522 lei și a unei TVA în cuantum de 21.759 lei către bugetul de stat, faptă comisă fără vinovăție de Cășaru V.; la aceeași dată, a declarat în fața notarului public un preț de vânzare a imobilului susmenționat în sumă de 90.000 lei (fără TVA), față de prețul real, în sumă de 55.000 euro, cu consecințele descrise mai sus; la aceeași dată și-a însușit diferența dintre prețul declarat al apartamentului și cel real, în valoare de 136.500 lei, din patrimoniul S.C. C&D PROD CONSTRUCT S.R.L., acționând ca un administrator de fapt.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate și ulterior martorei I. L., declarațiile învinuitului și ale inculpatului P. D., procesele-verbale de control financiar, rapoartele de inspecție fiscală și anexele acestora, procesul-verbal de inventar și anexele acestuia, documentele de plată, declarațiile martorilor, raportul criminalistic de testare a comportamentului simulat, contractul de vânzare-cumparare încheiat cu I. L., adresele emise de Biroul Notarial Public “Ș. V.”, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:

S.C. C&D PROD CONSTRUCT S.R.L. a avut sediul social în comuna Poșta Cîlnău, ., fiind înregistrată la O.R.C. B. sub numărul J_, având C.U.I RO_, obiect principal de activitate – lucrări de construcție a clădirilor nerezidențiale și ca asociat și administrator pe P. D..

Această societate comercială a funcționat până la data de 18.06.2009, când, urmare solicitării S.C. DISTRIB EXPERT S.R.L. București, Tribunalul B. a dispus deschiderea procedurii insolvenței pentru o datorie de 18.915,8 lei,

stabilind ridicarea dreptului de administrare al învinuitului P. D. și numirea unui administrator judiciar, în persoana lui Cășaru V..

La începutul lunii iunie 2009, inculpatul P. D. a început negocieri cu I. L. A. în vederea vânzării unui apartament cu 3 camere, situat în municipiul B., ., . S.C. C&D PROD CONSTRUCT S.R.L.

Inculpatul și martora I. L. A., au convenit ca prețul de vânzare să fie de 55.000 euro, sumă ce a fost apoi achitată, astfel: 84.700 lei la CEC Bank, în contul unui credit cu ipotecă asupra imobilului în cauză, 13.267 lei taxe, impozite și amenzi la Primăria B., pentru obținerea certificatului de atestare fiscală iar diferența de 136.500 lei, a fost remisă în fața notarului unde s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

Astfel, la data de 23.06.2009, la sediul Biroul Notarial „Ș. V.” din municipiul B. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1961 din 23.06.2009, în care s-a stipulat ca preț pentru apartamentul în cauză suma de 90.000 lei fără TVA (valoare totală 94.500 lei), sumă pentru care inculpatul a întocmit factura fiscală nr.BZ PRO_/23.06.2009 și chitanța ._/23.06.2009.

Deși inculpatul P. D. a susținut că prețul real încasat a fost de 94.500 lei, susținerile sale sunt contrazise de declarațiile martorilor P. I. N., B. C., I. E. și I. L.; lichidarea de către martora I. L., în ziua vânzării, a două depozite de câte 30.000 euro, constituite anterior de aceasta pe numele surorii și mamei sale; schimbarea la aceeași dată de către martora I. L. a sumei de 12.000 euro în lei, la o casă de schimb valutar; remiterea unei sume de bani în fața notarului, suma plătită în contul creditului de la CEC Bank împreună cu taxele și impozitele achitate de I. L. excluzând rămânerea vreunui rest de plată până la 94.500 lei; valoarea facturată subevaluată față de valoarea de piață a unui astfel de apartament la acea dată, țînând cont de faptul că suma de 94.500 lei este mai mică decât cea de 145.000 lei, valoarea imobilului la nivelul anului 2005; comportamentul simulat al inculpatului în privința prețului de vânzare a apartamentului, aspect rezultat după testarea cu aparatul poligraf.

Este adevărat că între declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și cele date în faza de judecată există unele contradicții însă acestea se datorează duratei de timp care a trecut de la percepția situațiilor de fapt la care au asistat, toți martorii declarând că își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală, declarații luate la date mai apropiate de sitauțiile de fapt descrise în cuprinsul acestora.

Ulterior, administratorul judiciar Cășaru V., constatând caracterul fraudulos al actului de vânzare a apartamentului, întocmit după data la care inculpatului i-a fost ridicat dreptul de administrare a firmei de instanța de judecată, a solicitat în instanță și a obținut prin sentința comercială nr.981/30.098.2010 a Tribunalul B., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1961/23.06.2009.

Martora I. L. A., motivată de investițiile făcute pentru renovarea apartamentului, a răscumpărat imobilul în cauză, plătind încă odată

suma de 48.641 lei din totalul de 131.742 lei cât a reprezentat prețul vânzării, diferența de 83.100 lei compensându-se cu suma cu care s-a înscris la masa credală.

La data de 14.07.2010 Garda Financiară B. a întocmit un proces-verbal de control la S.C. C&D PROD CONSTRUCT S.R.L. din care rezultă că, prin neînregistrarea în contabilitate a sumei de 136.500 lei, reprezentând diferența dintre suma de bani încasată de P. D. pentru acest imobil și cea de 94.500 lei facturată, s-a sustras de la plata unei TVA de 21.759 lei și a unui impozit pe profit de 18.324 lei, prejudiciul total adus bugetului consolidat al statului fiind de 40.083 lei.

Actul de control al Gărzii Financiare a fost urmat de inspecția fiscală a D.G.F.P. B., care a stabilit că, prin neînregistrarea diferenței dintre prețul real obținut și cel declarat, s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 32.646 lei reprezentând TVA și 8.522 lei, reprezentând impozit pe profit.

Cuantumul taxei pe valoarea adăgată este diferit față de cel stabilit de Garda Financiară, întrucât organele fiscale au constatat că s-a aplicat o cotă de 5%, potrivit art.140 al.2¹ lit.c pct.1, 2 Cod fiscal, fără să se verifice respectarea procedurilor stabilite de textul invocat respectiv, în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5% (fila 95 vol.I dosar de urmărire penală).

Reținând situația de fapt mai sus descrisă, prima instanță a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunile menționate, pentru care a dispus condamnarea în condițiile mai sus arătate, stabilind ca în final pedeapsa de 2 ani închisoare, să fie suspendată sub supraveghere.

În latură civilă, inculpatul a fost obligat la 30.281 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Conform art.118 alin.1 lit.e Cod penal, cu referire la art.5 din Noul Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 106.219 lei, iar în temeiul art.25 alin.3 Cod procedură penală, s-a anulat declarația notarială din data de 23 iunie 2009 cu privire la prețul de vânzare al imobilului din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1961/23 iunie 2009 la B.N.P. Ș. V. - județul B..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, inculpatul P. D. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, așa cum se va arăta în continuare:

În apelul declarat, inculpatul P. D. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății și a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, achitarea pentru motivele invocate în precedent.

În apelul său, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a criticat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat, solicitând în esență admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, în latură civilă și obligarea inculpatului P. D. la plata sumei de 41.168 lei, cu titlu de despăgubiri civile, așa

cum de altfel s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, prin adresa nr.3851/12 septembrie 2013.

Curtea, examinând hotărârea apelată, în raport de situația de fapt reținută, d probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de inculpatul P. D. este nefondat și urmează a fi respins, în timp ce apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., este tardiv formulat, așa cum se va arăta în continuare:

I. - CU PRIVIRE LA APELUL DECLARAT DE INCULPATUL P. D..

Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute și pe larg descrise mai sus, în sensul că:

- la data de 23 iunie 2009, inculpatul a înstrăinat către I. L., apartamentul situat în municipiul B., ., ..32, aparținând . Construct”SRL, determinând administratorul judiciar al firmei să înregistreze în contabilitate venituri în sumă de 136.500 lei (fără TVA), cu consecința sustragerii de la plata unui impozit pe profit, în sumă de 8.522 lei și a unei TVA, în cuantum de 21.759 lei către bugetul de stat, faptă comisă fără vinovăție de Cășaru V. ;

- la aceeași dată, a declarat în fața notarului public un preț de vânzare a imobilului sus menționat, în sumă de 90.000 lei (fără TVA), față de prețul real, în sumă de 55.000 euro, cu consecințele descrise mai sus ;

- la aceeași dată, și-a însușit diferența dintre prețul declarat al apartamentului și cel real, în valoare de 136.500 lei, din patrimoniul . Construct”SRL, acționând ca un administrator de fapt.

Probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate I. L., procesele verbale de control financiar, rapoartele de inspecție fiscală și anexele, procesul verbal de inventar și anexele, documentele de plată, declarațiile martorilor, raportul criminalistic de testare a comportamentului simulat, contractul de vânzare cumpărare, adresa emisă de BNP Ș. V. - județul B., înscrisurile relevante, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate și interpretate de prima instanță, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.

La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, pericolul social creat, cuantumul prejudiciului, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale,

dar și împrejurarea că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, deși din întregul material probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora.

În atare situație, în mod corect prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.

Motivele invocate de inculpat în apelul declarat, cu referire la contradicțiile dintre declarațiile martorilor, la cuantumul prejudiciului, la discuțiile purtate la momentul întocmirii actului autentic și la prețul corect al apartamentului înstrăinat,

nu pot fi primite de instanța de control judiciar, atâta vreme cât nu au un suport probatoriu.

De altfel, urmează a se observa că administratorul judiciar Cășaru V. - față de care prin actul de acuzare s-a dispus neînceperea urmăririi penale, existând o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume: eroarea - constatând caracterul fraudulos al actului de vânzare al apartamentului, întocmit după data la care inculpatului i-a fost ridicat dreptul de administrare a firmei de instanța de judecată, a solicitat Tribunalului B. și a obținut prin sentința comercială nr.981/30 septembrie 2010, anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1961/23 iunie 2009, așa cum de altfel s-a arătat mai sus.

Așa fiind, pe cale de consecință, apelul declarat de inculpatul P. D., se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

II. - CU PRIVIRE LA APELUL DECLARAT DE PARTEA CIVILĂ AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B..

Partea civilă a criticat hotărârea apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat, solicitând în esență admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, în latură civilă și obligarea inculpatului P. D. la plata sumei de 41.168 lei, cu titlu de despăgubiri civile, așa cum de altfel s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, prin adresa nr.3851/12 septembrie 2013.

Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sentința penală nr.16/13 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B., a fost comunicată acestei părți civile la data de 16 martie 2015, așa cum rezultă din dovada de comunicare, aflată la fila 26 dosar instanță fond. Apelul declarat de partea civilă și aflat la filele 16 - 20 dosar instanță de control judiciar, a fost expediat prin intermediul poștei la data de 24 aprilie 2015, cu mult peste termenul de 10 zile, prevăzut de dispozițiile art.410 alin.1 Cod procedură penală.

Așa fiind, pe cale de consecință, apelul declarat de această parte civilă, urmează a fi respins ca tardiv formulat, în temeiul art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală.

Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I). - Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. D., fiul lui F. și M., născut la data de 23 decembrie 1976, domiciliat în municipiul B., Cartier D. I, ..4, apart.9, județul B. și fără forme legale în municipiul B., . 11 A, apart.13, județul B., împotriva sentinței penale nr. 16 din 13 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B..

II). - Respinge ca tardiv formulat, apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul municipiul B., ., județul B., împotriva aceleiași sentințe.

Obligă fiecare apelant la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 iunie 2015.

Președinte Judecător

V. M. I. S.

Grefier

E. V.

Red.IS

Tehnored.EV

5 ex./25.06.2015

dos.f._ Tribunalul B.

j.f. F. A.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

← Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.)....		Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI