Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 3320/120/2015/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 150
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. V.
Grefier – S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul B. G. E. împotriva încheierii din data de 14.09.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dâmbovița, în ședința din camera de consiliu din data de 14.09.2015, prin care a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, a fost menținută și a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 22.09.2015, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, pronunțând următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 14.09.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dâmbovița, în ședința din camera de consiliu din data de 14.09.2015, cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. G.-E. si cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive:
În temeiul disp. art. 348 alin.2 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. G.-E., fiul lui C. și M., născut la data de 19.03.1989 în P., jud. Dâmbovița, CNP_, domiciliat în . Vulcana P., . bis, jud.Dâmbovița, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, prin încheierea nr.27/28.06.2015 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița în dosarul nr._ și în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.36/UP/28.06.2015.
În temeiul disp. art.207 alin.6 Cod procedură penală rap. la art.207 alin.4 din același cod, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. G.-E..
În temeiul disp. art.242 alin.2 Cod procedură penală, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată de inculpat.
Cu privire la competență, legalitatea sesizării, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală, în dosarul nr.295/P/2015:
În temeiul disp. art.346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.295/P/2015 întocmit de către P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la data de 20.07.2015 în privința inculpatului B. G.-E., fiul lui C. și M., născut la data de 19.03.1989 în P., jud. Dâmbovița, CNP_, domiciliat în . Vulcana P., . bis, jud.Dâmbovița, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art.32 rap. la art.188 Cod penal, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul mai sus menționat.
S-a dispus începerea judecății si s-a stabilit termen la data de 02.10.2015 pentru când se vor cita: inculpatul cu datele de stare civilă atât în Penitenciarul Mărgineni cât și la adresa de domiciliu (. Vulcana P., . bis, jud. Dâmbovița) precum și părțile civile M. I. R., domiciliat în P., ., jud. Dâmbovița și Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..48, jud. Dâmbovița, acestea din urmă cu mențiunea că se pot constitui părți civile până la începerea cercetării judecătorești.
S-a dispus emiterea unei adrese către Baroul Dâmbovița – în atenția domnului avocat N. P., prin care i se va aduce la cunoștință termenul stabilit precum și obligativitatea asigurării prezenței, urmând ca în caz de imposibilitate obiectivă de prezentare să asigure substituirea în condițiile prevăzute de lege.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Deliberând cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. G.-E., verificată în condițiile art.348 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.207 alin.6 din același cod, precum și cu privire la cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestării preventive, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată oral de către inculpat, prin mandatarul avocat, s-au constatat următoarele:
Prin încheierea nr.27/28.06.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița în dosarul nr._, a fost luată față de inculpatul B. G.-E., fiul lui C. și M., născut la data de 19.03.1989 în P., jud. Dâmbovița, CNP_, domiciliat în . bis, jud. Dâmbovița, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, începând cu 28.06.2015 și până la 27.07.2015, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art.223 alin.2 Cod procedură penală, respectiv cea privitoare la existența de probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că este autorul infracțiunii de tentativă la omor în raport de care a fost formulată propunerea de arestare preventivă, cât și cea referitoare la starea de pericol pe care o prezintă inculpatul pentru ordinea publică, rezultată din gravitatea faptei, circumstanțele în care a fost comisă fapta, atitudinea avută de inculpat după săvârșirea faptei (lăsarea fără ajutor a victimei prin părăsirea locului faptei), urmările produse.
De asemenea s-a apreciat că măsura este proporțională cu gravitatea faptei și necesară scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Încheierea astfel pronunțată a devenit definitivă la data de 02.07.2015, prin respingerea contestației formulată de inculpat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița emis la data de 20.07.2015 în dosarul nr. 295/P/2015, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul B. G.-E., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 din același cod, reținându-se ca situație de fapt că la data de 27.06.2015 în jurul orelor 5 00 în cadrul unui conflict spontan a aplicat o lovitură cu un corp tăietor – înțepător (cuțit) persoanei vătămate M. I. R. cauzându-i o plagă înjunghiată de 3 cm lungime dispusă în flancul stâng, cu traiect de 8 – 9 cm penetrantă în abdomen cu secționare cartilaj coastă C IX stâng, leziune care a necesitat pentru vindecare un număr de 16 – 18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Dâmbovița, instanță cu competență materială și teritorială în soluționarea cauzei în raport de disp. art.36 alin.1 lit. a Cod procedură penală rap. la art.44 alin.1 teza a II-a Cod procedură penală, s-a procedat în conformitate cu disp. art.344 alin.1 Cod procedură penală la repartizarea acesteia, judecătorului de cameră preliminară.
După primirea dosarului, în conformitate cu disp. art.348 alin.2 rap. la art.207 alin.2 Cod procedură penală, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpat, prin încheierea pronunțată la data de 24.07.2015, definitivă la 29.07.2015 prin respingerea căii de atac a contestației exercitată de inculpat, dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive, dându-se eficiență disp. art.207 alin.4 Cod procedură penală, fiind respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Ulterior, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive s-a analizat în condițiile art.207 alin.6 Cod procedură penală, prin încheierea din 17.08.015, definitivă la data de 21.08.2015 prin respingerea contestației formulată de inculpat, făcându-se aplicarea dispozițiilor legale care reglementează menținerea măsurii preventive dispusă inițial, fiind respinsă cererea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
S-a constatat astfel că în privința legalității măsurii arestării preventive verificată prin prisma disp. art. 223 Cod pr. penală aceasta este legală în continuare, infracțiunea în raport de care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului regăsindu-se enumerată în rândul celor menționate în cuprinsul alin.2 al art. 223 Cod pr. penală, îndeplinită fiind în continuare și condiția privitoare la existența de probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea, pentru care a fost dispusă arestarea preventivă, condiție rezultată din probele administrate în faza urmăririi penale, reprezentate de: procesul verbal de constatare a situației de fapt în urma solicitării adresată prim SNUAU 112; procesul verbal de redare a convorbirii purtate la data de 27.06.2015 între operatorii 112 și B. A.; procesul verbal de cercetare la fața locului; declarațiile persoanei vătămate M. I. R.; declarațiile martorilor M. I. E.; A. C.; R. D. M.; Plesea G.; M. M. Adelin; raportul de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Dâmbovița; declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei invocând în apărare scuza provocării, toate acestea constituind în înțelesul art.97 Cod procedură penală, „probe”.
S-a mai apreciat că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, pericol dedus din natura și gravitatea faptei, împrejurările și circumstanțele în care se presupune că inculpatul a acționat, măsura luată fiind proporțională cu gravitatea acuzației, neputându-se pune în discuție depășirea unui termen rezonabil.
Totodată s-a constatat că o astfel de măsură este în deplină concordanță și cu jurisprudența CEDO, Curtea de la Strasbourg admițând că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp, împrejurările privitoare la situația familială a inculpatului, constituind criterii ce pot fi avute eventual la un alt moment procesual.
În cauză, în vederea respectării principiului continuității dar și în raport de disp. art.346 alin.7 Cod procedură penală, a fost stabilit un nou termen la data de 14.09.2015 pentru verificarea legalității sesizării instanței, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Având în vedere faptul că măsura arestării preventive a cărei legalitate și temeinicia a fost verificată la data de 17.08.2015 urma să își înceteze efectele la data de 15.09.2015, cauza aflându-se în procedura camerei preliminare, s-a procedat la termenul stabilit (14.09.2015), în prealabil, mai înainte de a se acorda cuvântul pe încheierea reglementată de disp. art.346 Cod procedură penală, la verificarea legalității și temeinicie măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 348 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 207 alin. 6 din același cod, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară, în tot cursul procedurii de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii preventive.
Procedând la o nouă verificare a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea și apoi menținerea măsurii, se apreciază că și la acest moment sunt incidente dispozițiile art. 207 alin. 5 Cod procedură penală, și nu cele ale art. 207 alin. 3 Cod procedură penală, de la ultima verificare a măsurii preventive și până la acest moment nesurvenind modificări pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, având în vedere și stadiul procesual existent – (cameră preliminară).
In privința legalității măsurii arestării preventive verificată prin prisma disp. art. 223 Cod pr. penală s-a constatat că măsura este legală, infracțiunea în raport de care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului și a fost formulată propunerea de arestare preventivă, regăsindu-se enumerată în rândul celor menționate în cuprinsul alin.2 al art. 223 Cod pr. penală, îndeplinită fiind în continuare și condiția privitoare la existența de probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptei, condiție care rezultă din probele administrate în faza urmăririi penale reprezentate de: procesul verbal de constatare a situației de fapt în urma solicitării adresată prim SNUAU 112; procesul verbal de redarea a convorbirii purtate la data de 27.06.2015 între operatorii 112 și B. A.; procesul verbal de cercetare la fața locului; declarațiile persoanei vătămate M. I. R.; declarațiile martorilor M. I. E.; A. C.; R. D. M.; Plesea G.; M. M. Adelin; raportul de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Dâmbovița; declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei invocând în apărare scuza provocării, toate acestea constituind în înțelesul art.97 Cod procedură penală, „probe”.
Pe de altă parte, s-a reținut că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care acesta o reprezintă, pericol dedus din natura și gravitatea faptei, împrejurările și circumstanțele în care se presupune că inculpatul a acționat, dar și din impactul deosebit pe care o astfel de faptă îl are în comunitatea din care părțile provin, măsura luată fiind și la acest moment proporțională cu gravitatea acuzației dar și necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală (buna desfășurare a procesului penal), neputându-se pune în discuție depășirea unui termen rezonabil.
Împrejurările privitoare la lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, dar și celelalte împrejurări invocate ,constituie criterii ce pot fi avute în vedere eventual la un alt moment procesual, neputând constitui prin ele însele, cu atât mai mult cu cât au fost cunoscute și la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, temei al reconsiderării privării de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității faptei și a scopului urmărit prin dispunerea măsurii, apreciindu-se că la acest moment, față de stadiul procesual existent, de perioada de timp scursă de la momentul luării măsurii, de împrejurările concrete ale cauzei, nu se justifică o înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, criteriile enumerate în art. 218 alin.2 Cod procedură penală interpretându-se în mod plural (coroborat), neputându-se da eficiență numai unora dintre acestea, ci trebuie să se aibă în vedere atât circumstanțele personale, cât și cele faptice din contextul cauzei., iar măsura preventiva a controlului judiciar nu este proporțională cu gravitatea faptei.
S-a mai reținut că împrejurarea că inculpatul intenționează să se prevaleze în cauză de disp. art.374 alin.4 – 375 Cod procedură penală, nu constituie motiv de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În consecință, constatând în continuare îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpatului fiind proporțională cu gravitatea acuzației și în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se va da eficiență dispozițiilor art. 207 alin. 4 Cod procedură penală și se va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu/control judiciar.
Deliberând cu privire la competență, legalitatea sesizării, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală, în dosarul nr.295/P/2015 instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, dat în dosarul nr.295/P/2015, la data de 20.07.2015, a fost trimis în judecată inculpatul B. G.-E. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art.32 rap. la art. 188 Cod penal, reținându-se ca situație de fapt că în dimineața zilei de 27.06.2015, în jurul orei 5 00 în cadrul unui conflict spontan a aplicat o lovitură cu un corp tăietor – înțepător (cuțit) persoanei vătămate M. I. R. cauzându-i o plagă înjunghiată de 3 cm. lungime dispusă în flancul stâng, abdominal cu traiect de 8 – 9 cm penetrantă în abdomen cu secționare cartilaj coastă C IX stâng, leziune care i-a pus viața în primejdie și care a necesitat pentru vindecare un număr de 16 – 18 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus descrisă a fost reținută de către procuror în baza următorului probatoriu: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto; declarațiile persoanei vătămate; declarațiile martorilor A. C., R. D. M., P. G., M. M. Adelin, M. I. E., I. E. O., B. A. A.; procesul verbal încheiat între operatorii 112 și B. A. privind redarea convorbirii din 27.06.2015; raportul de expertiză medico-legală; CD-ul cu imaginile surprinse pe camera de supraveghere; declarațiile inculpatului.
Prin aceeași încheiere judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății în cauză, soluție cu caracter definitiv.
Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, care a rămas definitivă în ceea ce privește începerea judecății s-a declarat contestație de către inculpat numai în ceea ce privește menținerea în continuare față de acesta a măsurii arestării preventive, arătând că în raport de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta penală cât și de circumstanțele sale personale, inculpatul recunoscând și regretând comiterea faptei și contribuind la aflarea adevărului în cauză nu se mai justifică menținerea în continuare a acestei măsuri, impunându-se admiterea contestației, desființarea încheierii în ceea ce privește măsura preventivă aplicată inculpatului și înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai ușoară.
Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, a situației de fapt reținute, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de control judiciar apreciază că în cauză se impune admiterea contestației formulată de către inculpat, în sensul că buna desfășurare a procesului penal se poate asigura și prin luarea unei măsuri preventive mai ușoare, așa cum se va arăta în continuare:
Potrivit art. 223 alin. (1) C. proc. pen., „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Conform art. 242 alin. 2 Cod proc. penală, măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod proc. penală.
Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și în mod relevant va reține faptul că acțiunea de lovire a persoanei vătămate în condițiile reținute de organele de urmărire penală reiese mai ales din declarațiile inculpatului care recunoaște cu sinceritate comiterea faptei penale reținută în sarcina sa, declarațiile părții vătămate cât și a martorilor audiați în cauză, respectiv A. C., R. D. M., P. G., M. M. Adelin, M. I. E., I. E. O., B. A. A., acestea coroborându-se și cu concluziile raportului medico-legal efectuat în cauză, existând suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii pentru care este cercetat.
Instanța de control judiciar reține că prin existența unei suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune, iar caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărui cauze (CEO hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii), iar faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare CEDO, hotărârea din 07 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei.)
Așa cum s-a arătat în practica constantă a CEDO inclusiv, în cauzele în care România a fost parte (C. contra România ori Scudeanu contra România) instanțele naționale sunt obligate să examineze posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative potrivit disp. art. 5 paragraful 3 din convenție, acestea fiind obligate să motiveze în concret motivele care justifică menținerea în continuare a măsurii arestării preventive iar în situația în care acestea nu mai subzistă să adopte o altă măsură preventivă mai ușoară prin care să poată asigura buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, în practica judiciară CEDO (cauza T. contra României) instanțele naționale nu pot justifica menținerea pe o perioadă mai lungă a arestării preventive motivată numai pe gravitatea faptelor comise și modul în care acuzatul le-a comis, ori valoarea prejudiciului, instanțele naționale fiind obligate să motiveze care sunt faptele relevante prin care ordinea publică ar fi efectiv amenințată în cazul în care inculpatul ar fi pus în libertate.
Totodată, potrivit practicii CEDO judecătorul este obligat să analizeze din oficiu și posibilitatea luării unor măsuri alternative (cauza Vrencev c. Serbiei; cauza Lelievre c. Belgiei) și numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se procedează la luarea ori menținerea măsurii arestării preventive privative de libertate stabilindu-se cu valoare de principiu general că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală.
De asemenea, măsura privativă de libertate trebuie să fie necesară în circumstanțele specifice ale cauzei.
Curtea a mai arătat că pentru anumite infracțiuni prin gravitatea deosebită și reacția publicului se poate crea o stare de neliniște capabilă să justifice temporar detenția preventivă, dar acest factor poate fi pertinent și suficient numai dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că eliberarea acuzatului tulbură în mod real ordinea publică, precizându-se că detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată întrucât continuarea detenției nu trebuie să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Aplicând principiile enunțate în speță, instanța de control judiciar apreciază că la acest moment procesual după trecerea unui interval de timp semnificativ de la data săvârșirii faptei de către inculpat, ținând seama și de atitudinea procesuală a acestuia care a recunoscut comiterea faptei penale, lipsa antecedentelor penale și existența unei familii organizate, apreciază că în raport de circumstanțele reale dar și de conduita procesuală a inculpatului că la acest moment procesual și prin aplicarea unei măsuri preventive mai ușoare se poate realiza scopul procesului penal, respectiv buna desfășurare a acestuia.
În sensul arătat instanța urmează ca în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală rap. la disp. art. art. 242 alin. 2 Cod proc. penală rap. la disp. art. 202 alin. 1, 3 și 4 lit. d) Cod proc. penală și art. 218, 220 și 221-222 Cod proc. penală va admite contestația formulată de inculpatul B. G. E., în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Dâmbovița, la data de 14.09.2015, în dosarul penal nr._ 15 și în consecință:
Va desființa încheierea contestată în parte și, pe fond în baza disp. art. 242 alin. 2 Cod proc. penală rap. la disp. art. 202 alin. 1, 3 și 4 lit. d) Cod proc. penală și art. 218, 220 și 221-222 Cod proc. penală va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. G. E., cu datele de stare civilă precizate mai sus, măsură luată prin încheierea nr. 27 din data de 28.06.2015, pronunțată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr._ în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu numărul 36/UP/28.06.2015, cu măsura arestului la domiciliu pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.09.2015 până la data de 21.10.2015, inclusiv.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, va impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește, respectiv . Vulcana P., . bis, jud. Dâmbovița, fără permisiunea organului judiciar.
În baza disp. art. 221 alin. 2 Cod proc. penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, ori de câte ori este chemat;
b) să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată M. I. R., cu membrii de familie ai acesteia și de martorii M. I. E., I. E. O., B. A. A., A. C., R. D. M., P. G., M. M. Adelin și să nu comunice cu aceste persoane în mod direct sau indirect, pe nicio cale.
În baza disp. art. 221 alin. 4 și 11 Cod proc. penală, va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. G. E., fiul lui C. și M., născut la data de 19.03.1989 în P., jud. Dâmbovița, CNP_, domiciliat în . Vulcana P., . bis, jud. Dâmbovița, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 36/UP/28.06.2015, emis în baza încheierii nr. 27 din data de 28.06.2015, pronunțată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr._, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza disp. art. 221 alin. 8 Cod proc. penală, va dispune comunicarea prezentei inculpatului, Serviciul de Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ Dâmbovița, Poliției Comunei Vulcana P., Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Pașapoartelor, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Dâmbovița, în vederea respectării obligațiilor care le revin potrivit legii.
Instanța va menține restul dispozițiilor încheierii contestate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de inculpatul B. G. E., fiul lui C. și M., născut la data de 19.03.1989 în P., jud. Dâmbovița, CNP_, domiciliat în . bis, jud. Dâmbovița, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Dâmbovița, la data de 14.09.2015, în dosarul penal nr._ 15 și în consecință:
Desființează încheierea contestată în parte și, pe fond în baza disp. art. 242 alin. 2 Cod proc. penală rap. la disp. art. 202 alin. 1, 3 și 4 lit. d) Cod proc. penală și art. 218, 220 și 221-222 Cod proc. penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. G. E., cu datele de stare civilă precizate mai sus, măsură luată prin încheierea nr. 27 din data de 28.06.2015, pronunțată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr._ în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu numărul 36/UP/28.06.2015, cu măsura arestului la domiciliu pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.09.2015 până la data de 21.10.2015, inclusiv.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește, respectiv . Vulcana P., . bis, jud. Dâmbovița, fără permisiunea organului judiciar.
În baza disp. art. 221 alin. 2 Cod proc. penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, ori de câte ori este chemat;
b) să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată M. I. R., cu membrii de familie ai acesteia și de martorii M. I. E., I. E. O., B. A. A., A. C., R. D. M., P. G., M. M. Adelin și să nu comunice cu aceste persoane în mod direct sau indirect, pe nicio cale.
În baza disp. art. 221 alin. 4 și 11 Cod proc. penală, atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. G. E., fiul lui C. și M., născut la data de 19.03.1989 în P., jud. Dâmbovița, CNP_, domiciliat în . Vulcana P., . bis, jud. Dâmbovița, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 36/UP/28.06.2015, emis în baza încheierii nr. 27 din data de 28.06.2015, pronunțată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr._, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza disp. art. 221 alin. 8 Cod proc. penală, dispune comunicarea prezentei inculpatului, Serviciul de Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ Dâmbovița, Poliției Comunei Vulcana P., Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Pașapoartelor, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Dâmbovița, în vederea respectării obligațiilor care le revin potrivit legii.
Menține restul dispozițiilor încheierii contestate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2015.
Președinte,Grefier,
M. V. S. A.
Red. M.V.
Tehn.grefier S.A.
5 ex/24.09.2015
D.F. nr._ 15, Tribunalul Dâmbovița.
JF. S. N..
Operator de date cu caracter personal nr. 4058
Notificare nr. 3113/2006
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.).... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
