Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 855/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 855/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 3602/281/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.855
Ședința publică din data de 22 septembrie 2015
PREȘEDINTE – I. S.
JUDECĂTOR – C. G.
GREFIER - E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 891 din data de 07 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, sentință prin care, în baza art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ș. M., fiul lui D. și V., născut la data de 25.02.1969, în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., ., jud. Prahova, cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Ploiești, .. 9, ., ., CNP_, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă din data de 21.05.2014.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere :
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În temeiul art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - inculpat Ș. M., personal și asistat de avocat ales N. D. din Baroul București, conform împuternicirii avocațiale nr._/22.09.2015, aflată la fila 15 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat N. D. având cuvântul pentru intimatul - inculpat Ș. M., arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri. Depune la dosar în copie xerox - sentința penală nr.137/23 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2014, aflată la filele 16 - 17, într-o situație similară.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică sentința penală nr.891/07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată inculpatului Ș. M. este prea blândă, prin raportare la gravitatea faptei săvârșite, în considerarea urmăririi socialmente periculoase componentă a laturii obiective, precum și a pericolului social abstract evaluat de legiuitor prin reglementarea acestei fapte drept infracțiune.
Astfel, arată că s-a reținut că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul, sub influența alcoolului, având o alcoolemie foarte mare, respectiv de 1,55 g/l, alcool pur în sânge, acest aspect atribuind faptei un pericol social sporit.
Susține că la aprecierea gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, este necesar a fi evaluată urmarea care s-ar fi putut produce, din acest punct de vedere consecințele faptei putând fi foarte grave, prin raportare la nivelul îmbibației de alcool și locul săvârșirii faptei.
Apreciază că acestor aspecte nu li s-a dar eficiență în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, cât și cu privire la stabilirea modalității de executare.
Având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, precum și atingerea adusă relațiilor sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic, consideră că aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, având ca modalitate de executare disp.art.83 Cod penal, amânarea aplicării pedepsei nu corespunde criteriilor de individualizare prev.la art.74 Cod penal.
Practic, arată că instanța în cazul amânării aplicării pedepsei, deși pronunță o soluție de condamnare, inculpatul nu suportă nicio consecință imediată, nefiind supus nici unei decăderi, interdicții sau incapacități, ci numai în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea - credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.
În speța de față, chiar dacă formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.83 Cod penal, apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins decât în modalitatea prev.de art.91 Cod penal, respectiv suspendarea sub supraveghere.
Față de toate aceste aspecte, în temeiul art.408 - 421 Cod procedură penală, solicită instanței de control judiciar, admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.891/07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești și pronunțarea unei noi hotărâri legale, în sensul criticilor formulate.
Avocat N. D. având cuvântul pentru intimatul - inculpat Ș. M., solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și menținerea sentinței penale nr. 891 din 07 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Astfel, arată că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, în raport de disp.art.74 Cod penal, de circumstanțele comiterii infracțiunii și personale ale inculpatului, cu precizarea că deși în cauză este vorba de o faptă de pericol, dar abstractă, nu s-a întâmplat nimic.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, solicită a se avea în vedere că acesta prezintă condițiile necesare pentru a se reintegra în societate, fără aplicarea unei pedepse, în modalitatea prev.de art.91 Cod penal, respectiv suspendarea sub supraveghere, așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public.
Intimatul - inculpat Ș. M. având ultimul cuvânt, învederează instanței că regretă fapta comisă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 891 din 07 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ș. M., fiul lui D. și V., născut la data de 25.02.1969, în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., ., jud. Prahova, cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Ploiești, .. 9, ., CNP_, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă din data de 21.05.2014.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere :
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În temeiul art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 5959/P/2014 din data de 30.01.2015, P. de pe lângă Judecătoria Ploiești a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ș. M., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C.pen..
În sarcina inculpatului a fost reținută următoarea situație de fapt: inculpatul Ștefanescu M., la data de 21.05.2014, în jurul orei 23.55, a condus autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe . din mun. Ploiești, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 1,55 g/l.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare; rezultat aparat etilotest; B.A.T.A. nr. 832 din 22.05.2014; declarație martor S. N. G. (f. 20); declarații inculpat.
După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunțată la data de 20.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, precum și legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 5959/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dispunând începerea judecății.
Audiat în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat soluționarea cauzei prin parcurgerea procedurii prev.de art.375 Cod proc.pen., cerere admisă de instanța de judecată.
În cursul judecății, Ministerul Public și inculpatul nu au solicitat administrarea de probe noi.
Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, având în vedere soluționarea cauzei prin parcurgerea procedurii recunoașterii învinuirii, s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.05.2014, în jurul orei 23.55, inculpatul Ș. M. a condus autoturismul marca „VW Golf”, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea DUMIS PROD, pe . din mun. Ploiești, din direcția străzii E. Zola către . oprit de un echipaj de poliție rutieră, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de politie.
Întrucât, emana halena alcoolica, organele de politie au dorit sa-l testeze pe inculpat cu aparatul etilotest, însă acesta nu a dorit să efectueze testarea cu aparatul etilotest și a solicitat recoltarea de probe biologice de sânge. Organele de poliție s-au deplasat la Spitalul Județean, unde în prezența medicului de gardă, inculpatul Ș. M. a dorit să efectueze testarea cu aparatul etilotest, rezultatul înregistrat conform diagramei nr._ din data de 22.05.2014, ora 00.29 fiind de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatului Ș. M. i s-a recoltat o probă biologică de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform B.A.T.A. nr. 832 din 22.05.2014 emis de S.M.L. Ploiești, rezultatul alcoolemiei a fost de 1,55 g/l alcool pur în sânge, la ora 00.30.
Fiind audiat, inculpatul Ș. M. a declarat că în data de 21.05.2014, în jurul orei 17.00-17.30, după ce servit masa constând într-un piept de pui cu salată de varză, a consumat aproximativ 50-100 ml. de whisky. După ce a terminat serviciul, în jurul orei 23.30, a luat autoturismul marca „VW Golf” cu nr. de înmatriculare_, proprietatea DUMIS PROD unde acesta este administrator, și a plecat către domiciliul său, iar după aproximativ 100-150 metri a fost oprit de către organele de poliție. Inculpatul a mai precizat că traficul rutier în acel moment era foarte redus datorită orei târzii.
În fața instanței de judecată, în depoziția dată, inculpatul Ș. M. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, declarație care se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului Ș. M., constând în aceea că la data de 21.05.2014, în jurul orei 23.55, a condus autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe . din mun. Ploiești, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 1,55 g/l, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a autoturismului marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe . din mun. Ploiești, drum public în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002– “orice cale de comunicație terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulației publice”.
Condiția elementului material al infracțiunii, aceea ca acțiunea să fie săvârșită de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80‰ alcool pur în sânge, este îndeplinită, așa cum rezultă din buletinul de analiza toxicologică-alcoolemie.
Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.
S-a mai reținut că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, acestea fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material.
Infracțiunea este săvârșita în forma continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural, până la intervenția unei împrejurări contrare, care să determine epuizarea infracțiunii, în cauză fiind vorba de interpelarea inculpatului de organele de poliție.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea acestuia.
La aplicarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa fixate în Codul Penal ( de la unu la cinci ani ), precum și dispozițiile art. 396 alin.10 C.proc.pen., inculpatul beneficiind de o reducere cu o treime a limitelor pedepsei, ce se va încadra între 8 luni – 3 ani și 4 luni, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, s-a reținut că inculpatul a săvârșit o fapta cu un grad de pericol social concret relevat de faptul că a condus când traficul nu era aglomerat, noaptea, nu a fost implicat într-un accident rutier, dar și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o comportare sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei.
Din fișa de cazier judiciar, s-a reținut că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fiind la primul conflict cu legea penală.
Față de considerentele de mai sus, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, suficientă pentru a se atinge scopul preventiv și educativ reglementat de art. 52 C. pen..
Nu s-a considerat că se impune aplicarea pedepselor accesorii si complementare.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere :
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza art. 83 alin. 4 Cod penal, i se atrage atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunii, în ceea ce privește modalitatea de executare.
S-a susținut că instanța de fond a realizat o greșită individualizare a sancțiunii aplicate intimatului-inculpat Ș. M., ignorând criteriile prevăzute de art.74 cod penal și în special, împrejurările în care a avut loc comiterea faptei, care conferă o periculozitate concretă faptei comise, de natură să conducă la concluzia că modalitatea de executare dispusă este insuficientă.
La aprecierea gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, instanța de fond ar fi trebuit să evalueze urmarea care s-ar fi putut produce, din acest punct de vedere consecințele faptei putând fi foarte grave, prin raportare la nivelul îmbibației de alcool și locul săvârșirii faptei, așa încât acestor aspecte nu li s-a dat eficiența cuvenită în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, mai exact cu privire la stabilirea modalității de executare.
Mai mult, s-a mai învederat și împrejurarea că, în cazul amânării aplicării pedepsei, practic inculpatul nu suportă nicio consecință legală imediată, deoarece, deși se pronunță o soluție de condamnare, totuși inculpatul nu este supus nici unei decăderi, interdicții sau incapacități, ci numai în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.
În speță de față, s-a argumentat că, deși formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.83 Cod penal, cu toate acestea scopul pedepsei nu poate fi atins decât în modalitatea prev.de art.91 Cod penal, respectiv suspendarea sub supraveghere.
În raport de acest motiv de apel s-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate intimatului-inculpat Ș. M., prin modificarea modalității de executare, în sensul de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 91 cod penal.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, necontestate și însușite de inculpat prin efectul recunoașterii învinuirii, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul intimat Ș. M. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă legal administrate la urmărirea penală, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, cu declarația de recunoaștere a învinuirii dată de inculpatul intimat în fața instanței de fond (fila 30 dosar fond), în mod corect s-a reținut și rezultă că, la data de 21.05.2014, în jurul orei 23.55, inculpatul fost depistat de agenții de poliție în trafic în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe . din mun. Ploiești, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 1,55 g/l potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, recoltarea probei biologice având loc la ora 00,30 (filele 15-20 dosar urmărire penală).
Curtea constată că încadrarea juridică a faptei comise de intimatul inculpat este legală, așa încât stabilirea unei pedepse pentru infracțiunea ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, inculpatul necontestând vinovăția sa nici în etapa judecății în primă instanță și nici prin formularea unei căi de atac, recunoscând vinovăția sa în cadrul procedurii simplificate de judecată.
Se mai constată, de asemenea, că infracțiunea dedusă judecății, fiind comisă la data de 21.05.2014, este supusă principiului activității legii penale definite de art.3 cod penal, întrucât a fost săvârșită după . noilor coduri, penal și de procedură penală, care a avut loc la data de 1 februarie 2014.
Examinând critica privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului intimat Ș. M., Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, în condițiile în care prima instanță a stabilit, în mod corect, o pedeapsa situată sub limita minimă specială, prin efectul reținerii cauzei legale de reducere a pedepsei reprezentată de recunoașterea învinuirii, însă a dispus o modalitate de individualizare judiciară a pedepsei care este insuficientă în vederea realizării eficiente a scopului preventiv educativ și sancționator avut în vedere de legiuitor, raportat la circumstanțele concrete de săvârșire a infracțiunii și valorile sociale afectate în mod direct prin comiterea faptei.
Într-adevăr, operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că, în cazul de față, modalitatea de individualizare dispusă la primul grad de jurisdicție, nu este optimă în vederea atingerii scopurilor și funcțiilor pedepsei, care pot fi în mod eficient și efectiv atinse nu prin amânarea aplicării acesteia, dimpotrivă oportună fiind instituirea obligațiilor și a măsurilor de supraveghere specifice instituției prevăzute de art. 91 cod penal a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În acest sens, Curtea reține că, un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului, iar pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul avute în vedere de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social, pe care, în mod real îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Chiar dacă inculpatul intimat este lipsit de antecedente penale și a recunoscut vinovăția sa, simplificând durata procedurii judiciare prin această conduită procesuală, curtea constată că, acest aspect nu poate căpăta o valență primordială în cadrul individualizării pedepsei în detrimentul examinării celorlalte criterii stabilite de art. 74 cod penal, între care figurează în primul rând cele referitoare la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.
Or, este incontestabil că infracțiunea dedusă judecății, făcând parte din categoria celor contra siguranței circulației pe drumurile publice, protejează valorile sociale privitoare la normala desfășurare a circulației autovehiculelor pe drumurile publice și în special securitatea tuturor participanților la trafic, infracțiuni care sunt definite în unanimitate de doctrină și jurisprudență ca fiind de pericol și nu de rezultat, astfel încât starea de pericol este generată ex re, chiar la momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, fără a mai fi necesară producerea unei consecințe prejudiciabile, astfel cum în mod corect s-a reținut și la primul grad de jurisdicție.
Din examinarea circumstanțelor faptei se constată că infracțiunea a fost comisă prin conducerea unui autovehicul pe un drum public situat central și intens circulat din municipiul Ploiești, inculpatul având o îmbibație alcoolică semnificativă de 1,50 g/l și în modalitatea intenției directe.
Deși toate aceste aspecte au fost corect reținute la primul grad de jurisdicție, cu toate acestea instanța de fond nu le-a conferit semnificația cuvenită în planul individualizării sancțiunii, în componenta privind modalitatea de executare.
Așa fiind, curtea constată că, în mod cert prin comiterea infracțiunii au fost afectate în mod serios relațiile sociale protejate prin incriminarea conferită de lege, mai ales în contextul proliferării infracțiunilor de acest gen, impunându-se o reacție fermă din partea organelor judiciare, astfel încât, chiar dacă inculpatul este o persoană lipsită de antecedente penale și a recunoscut vinovăția sa în cadrul procedurii simplificate de judecată, curtea apreciază că împrejurările și modul comiterii faptei, precum și starea de pericol social concret creată pentru valoarea ocrotită de lege, astfel cum au fost reliefate mai sus, reprezintă criterii care conduc la concluzia că scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului, numai prin modificarea modalității de executare, în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere.
În fundamentarea acestei concluzii, curtea nu poate omite faptul că, deși, condițiile de aplicare ale amânării aplicării pedepsei – art. 83 cod penal și respectiv ale suspendării sub supraveghere a executării pedepsei – art. 91 cod penal, nu sunt totuși semnificativ diferite, inclusiv în planul conținutului măsurilor și obligaților impuse de lege inculpatului, cu toate acestea efectul amânării aplicării pedepsei este net diferențiat, practic disp. art. 90 cod penal conducând la eliminarea unei componente importante a sancționării propriu-zise a inculpatului, aceea a condamnării, deci a aplicării efective a pedepsei, care conduce la lipsirea, în cazul inculpatului intimat dedus judecății, de finalitatea majoră a scopului efectiv sancționator avut în vedere de legiuitor.
De asemenea, și durata termenului de supraveghere este diferențiată în cadrul celor două instituții, ale amânării aplicării și respectiv ale suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, fiind mai redusă în cadrul amânării aplicării pedepsei, ceea ce întărește concluzia curții în sensul că se impune modificarea modalității de executare, care a fost în mod disproporționat aleasă de instanța de fond, fiind inadecvată gradului de pericol social concret al infracțiunii.
Pe cale de consecință, critica fiind întemeiată, se constată în exercitarea controlului jurisdicțional că se impune a se reforma sentința atacat, acțiunea penală fiind greșit soluționată prin greșita individualizare a pedepsei, astfel că, în baza disp. art. 421 alin. 2 lit. a cod procedură penală, se va admite apelul declarat de Ministerul Public, se va desființa în parte sentința și se va pronunța o nouă hotărâre, în sensul că se va înlătura aplicarea disp.art. 83 - 86 Cod penal, privind amânarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată intimatului inculpat Ș. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului, faptă din 21 mai 2014, urmând ca această pedeapsă să fie suspendată sub supraveghere, conform art. 91 Cod penal, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, potrivit art.92 Cod penal.
În temeiul art.93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune, la datele fixate de acesta ;
- să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa ;
- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;
- să comunice schimbarea locului de muncă ;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.d Cod penal, se va impune inculpatului obligația să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței, pe durata termenului de supraveghere.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 891/07 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpatul Ș. M., fiul lui D. și V., născut la data de 25 februarie 1969, domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova, cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, ..9, ..2, apart.5, județul Prahova, pe care o desființează în parte, și în consecință:
Înlătură aplicarea disp.art. 83 - 86 Cod penal, privind amânarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului, faptă din 21 mai 2014, urmând ca această pedeapsă să fie suspendată sub supraveghere, conform art. 91 Cod penal, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, potrivit art.92 Cod penal.
În temeiul art.93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune, la datele fixate de acesta ;
- să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa ;
- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;
- să comunice schimbarea locului de muncă ;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.d Cod penal, impune inculpatului obligația să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței, pe durata termenului de supraveghere.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 septembrie 2015.
Președinte Judecător
I. S. C. G.
Grefier
E. V.
Red.CG
Tehnored.C.G.
6 ex./ 06.10.2015
dos.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 849/2015. Curtea de... | Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.).... → |
|---|
