Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 624/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 31454/281/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.624
Ședința publică din data de 16 iunie 2015,
Președinte: - C. G.
Judecător: - E. V.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul G. G., fiul lui G. și V., născut la data de 12 iulie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Găești, împotriva sentinței penale nr.3719/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art.432 și urm. C.pr.penală s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator cu referire la sentința penală nr.714/2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.146/2014 a Tribunalului Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: apelantul-condamnat G. G. personal, în sare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. I. în substituire pentru avocat B. N. din cadrul Baroului Prahova (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/27.05.2015).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul-contestator G. G..
Avocat M. I. având cuvântul pentru apelantul-contestator susține că acesta își menține calea de atac întrucât trebuia să beneficieze de legea penală mai favorabilă și nu s-a reevaluat cuantumul pedepsei pe Noul cod penal aplicându-i-se o pedeapsă prea mare.
Curtea, pune în vedere apărătorului apelantului să ia din nou legătura cu acesta și să precizeze dacă cererea formulată este o contestație în anulare sau contestație la executare.
Avocat M. I. având cuvântul pentru apelantul-contestator susține că acesta stăruie în judecarea apelului iar cererea formulată este o contestație în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul invocă excepția inadmisibilității apelului, întrucât hotărârea împotriva căreia a declarat apel este definitivă nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel.
Avocat M. I. având cuvântul pentru contestatorul-apelant G. G. precizează că lasă la aprecierea instanței cu privire la dispozițiile imperative prevăzute de lege.
Apelantul-contestator G. G. având personal ultimul cuvânt solicită respingerea excepției invocate de reprezentantul parchetului și admiterea contestației sale. Susține că și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.598 din Noul Cod de procedură penală și că se impunea, aplicarea legii mai favorabile și reducerea limitei maxime a pedepsei, respectiv de la 7 ani la 5 ani închisoare. Depune un memoriu și practică judiciară.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.3719/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 432 și urm. C.pr.penală s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G. G., fiul lui G. și V., născut în data de 12.06.1983, în prezent aflat în stare de deținere în Penitenciarul Ploiesti, cu referire la sent. pen. nr. 714/2014 a Jud. Ploiești, def. Prin dec.pen.nr. 146/2014 a Tribunalului Prahova.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. contestatorul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești condamnatul G. E. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța îi fie redusa pedeapsa pentru infracțiunea de furt calificat la 5 ani și să se constate ca fapta de asociere este dezincriminată, criticând soluția Tribunalului Prahova - decizia penală nr. 361/23.07.2014 privind aplicarea legii penale mai favorabile, precum și modalitatea în care i-au fost contopite pedepsele. Totodată acesta a criticat faptul că o altă persona a fost condamnată la o altă pedeapsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1281/17.04.2014 Judecătoria Ploiești, în baza art. 595 C.proc.penală, a respinsa ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată G. E. C. de aplicare a legii penale mai favorabile.
Prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.154/12.06.2012 a Judecătoriei Valenii de M., definitivă prin decizia penală nr.1430/26.10.2012 a Curții de Apel Ploiești petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare, compusa dintr-o pedeapsa de 7 ani aplicata pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat in forma continuata, prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a, g, i, alin. 4 C.p., cu aplic. art. 41 alin.2 C.p., art.74 alin. 1, lit.a C.p., art.76 alin.1, lit. a C.p. si dintr-o pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 323 alin. 1 C. p, cu aplic. art.74 alin.1, lit. a C.p., art.76 alin. 1, lit. c C. p.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.217/ 12.06.2012 de Judecătoria Vălenii de M..
Potrivit art.6 alin.1 C.penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Potrivit noului Cod penal, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul furtului calificat în forma săvârșită de condamnat (art. 228 alin 1- 229 alin 1 lit b, d NCP, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Noul cod penal) este de 5 ani.
Conform art. 36 alin. 1 „infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea săvârșita, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.”
Instanța de fond a constatat că, prin majorarea maximului special prevăzut de noua lege pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în modalitatea comisă de condamnat cu sporul de 3 ani prevăzut de noua lege pentru săvârșirea faptei în forma continuată s-ar ajunge la o pedeapsă de 8 ani, cuantum superior pedepsei de 7 ani aplicată condamnatului, astfel încât nu se impune reducerea acestei pedepse.
În ceea ce privește fapta prev. si ped. de art. 323 alin. 1 C.pen. instanța de fond a constatat că aceasta nu a fost dezincriminată, regăsindu-și aplicabilitatea în prevederile art. 367 Noul cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că prin sentința penală nr.154/2012 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și la pedeapsa de 2 ani și 6 luni pentru infracțiunea de asociere prev. de art.323 c.p.
A mai arătat că pentru infracțiunea de furt calificat încadrarea juridică este de la 1 an la 5 ani iar conform art.6 alin.1 c.p. pedeapsa de 7 ani închisoare depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru fapta comisă, solicitând admiterea contestației și a se dispune reducerea pedepsei la 5 ani.
S-a retinut de către Tribunalul Prahova că spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art.6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă; ca infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani.
Au fost avute in vedere si dispozițiile deciziei 1/14.04.2014 a ICCJ, care a stabilit ca în cazul în care se pune în discuție posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile, în cazul existentei unui concurs de infracțiuni, pedeapsa trebuie sa fie stabilită conform dispozițiilor art. 39 din Noul cod penal.
Tribunalul a admis contestația formulată de condamnatul G. GH. E. C., a desființat sentința penală nr.1282/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 154/12.06.2012 a Judecătoriei Vălenii de M., definitivă prin decizia penală nr. 1430/26.10.2012 a Curții de Apel Ploiești, in pedepse componente de: 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat in formă continuată, prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a, g, i, alin. 4 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., art. 74 alin. 1, lit. a C. pen., art. 76 alin. 1, lit. a C.p. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b cod penal; 3 ani închisoare aplicata pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 323 alin. 1 C. pen, cu aplicarea art. 74 alin. 1, lit. a C. pen. art. 76 alin. 1, lit. c C. pen.
În baza art.23 din Legea 255/2013, a fost redusa pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat in formă continuată, prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a, g, i, alin. 4 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p., art. 74 alin.1, lit. a C. p., art. 76 alin.1, lit. a C. p., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.229 alin.1 n.c.p.
În baza art.39 alin.1 lit.b cod penal, au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b cod penal.
S-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 20.07.2011 la 12.06.2012 și a perioadei executate de la 12.06.2012 la zi și anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.217/2012 si Judecătoriei Vălenii de M. și va dispune emiterea unui nou mandat de executare.
Astfel atât instanța de fond cât și instanța superioară au reținut toate pedepsele la care acesta a fost condamnat petentul, în mod corect a fost aplicată legea penală mai favorabilă, în urma căreia a fost reținută pedeapsa de 5 ani închisoare conform noului cod penal, în urma recalificării faptei, astfel ca motivele petentului nu se regăsesc in disp. art. 426 c.p.p., cazurile de contestație în anulare.
În baza art. 432 și urm. C.p.p. s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G. G., cu referire la sent. pen. nr.714/2014 a Jud. Ploiești, def. Prin dec.pen.nr. 146/2014 a Tribunalului Prahova.
Examinând apelul formulat prin raportare la motivele invocate și lucrările dosarului Curtea urmează să îl respingă ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Contestatia în anulare este o cale de atac de retractare prin intermediul căreia se pot remedia procesual erori de neînlăturat pe alte căi procesuale . Exercitarea contestatiei în anulare este prevăzută numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege ,contribuind astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești penale definitive.
In cauză, în mod corect instanța de fond a constatat inadmisibilitatea contestatiei în anulare promovată de către condamantul G. G. întrucât motivele prezentate nu se circumscriu celor prevăzute de norma procesuală, apelantul invocând în fapt pe calea contestatiei în anulare o eroare în judecata cauzei.Văzând dispozițiile art. 431 alin.2 Cod pr. Penală care stabilesc că în cadrul examinării admisibilității în principiu instanța verifică dacă motivele pe care se sprijină contestatia este dintre cele prevăzute la art. 426, curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins contestatia în anulare ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b Cod pr. Penală Curtea va respinge apelul formulat de condamnatul G. G. ca nefondat.
In baza art. 275 alin.2 Cod pr. Penală apelantul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat din care suma de de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul G. G., fiul lui G. și V., născut la data de 12.07.1983, în prezent aflat în Penitenciarul Găești, împotriva sentinței penale nr. 3719/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă apelantul-condamnat la plata sumei de 360 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
C. G. E. V.
Grefier,
M. M.
Red.E.V/23.06.2015
Tehnored.MM
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. Z. A. C.
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 625/2015. Curtea de... → |
|---|
