Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 618/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 618/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 4837/105/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 618

Ședința publică din data de 15 iunie 2015

Președinte – F. T.

Judecător – L. C.

Grefier – R. E. B.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul V. F. A., fiul lui V. și A., născut la data de 03.04.1988 în municipiul Ploiești, județul Prahova, CNP_, domiciliat în comuna Cosminele, . nr.7, județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.63 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au dispus următoarele:

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul V. F. A. privind schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.194 alin.1 lit.e Cod penal.

În baza art.32 Cod penal rap. la art.188 alin.1 Cod penal, tentativă la infracțiunea de omor, faptă din data de 06.05.2014, parte vătămată Ț. A., inculpatul V. F. A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

Conform art.67 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a ,b Cod penal pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art.65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b Cod penal începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei principale.

S-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3978,14 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu persoana vătămată Ț. A..

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ț. A. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 7.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale.

Conform art.112 alin.1 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte de lemn având lungimea de 1,28 m și diametrul de 2,5 cm, corp delict ce se află la Tribunalul Prahova conform procesului verbal de predare- primire din 12.06.2014, aflat la fila 88 din dosar de urmărire penală.

În baza disp. art.7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în condițiile prevăzute de această lege, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare(S.N.D.G.J.), după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Potrivit art.276 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Ț. A. suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales.

Conform art.274 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat V. F. A., asistat de avocat ales R. D. C. din cadrul Baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale ., nr._ aflată la fila 7 dosar și intimatul parte civilă Ț. A., asistat de avocat N. G., potrivit împuternicirii avocațiale ., nr._ depusă la fila 13 dosar, lipsă fiind intimatul parte civilă S. Județean de Urgență Ploiești.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Avocat R. D. C., pentru apelantul inculpat, depune la dosar o chitanță din care rezultă că acesta a achitat părții civile Ț. A. suma de 1500 lei din contravaloarea daunelor stabilite de instanța de fond. Arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Intimatul parte civilă Ț. A., personal având cuvântul, confirmă faptul că inculpatul i-a achitat suma de 1500 lei.

Curtea aduce la cunoștință apelantului inculpat V. F. A. că are dreptul să dea declarație în fața instanței de apel, acesta precizând, după ce în prealabil a luat legătura cu apărătorul său ales, că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.

Avocat N. G. pentru intimatul parte civilă Ț. A. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Curtea, față de susținerile părților, în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.pr.pen.

Avocat ales R. C., pentru apelantul inculpat, critică sentința pronunțată de Tribunalul Prahova pentru următoarele considerente:

În latură penală, consideră că fapta inculpatului nu este una de tentativă la infracțiunea de omor, ci o faptă de vătămare corporală, iar această susținere a sa are la bază toate probele administrate în cauză, din care rezultă că inculpatul nu a acționat pentru a o ucide pe partea civilă T. A.. Apreciază că instanța de fond nu a ținut seama decât de certificatul medico-legal și de declarația soției părții civile, nu și de declarațiile martorului N. I., singurul martor ocular.

Astfel, pentru a stabili poziția subiectivă a inculpatului la săvârșirea faptei se ține cont în fiecare caz de toate circumstanțele, respectiv instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, urmarea produsă, precum și de toate celelalte împrejurări concrete în contextul în care a fost săvârșită fapta.

În speță, inculpatul nu a vizat o zonă a corpului, ci a aplicat o lovitură părții vătămate, la întâmplare, în partea stânga a capului în zona urechii. Dacă inculpatul ar fi avut intenția de a ucide ar fi putut continua să aplice victimei mai multe lovituri.

Intensitatea loviturii nu este mare așa cum a reținut instanța de fond, întrucât chiar în certificatul medico-legal se arată că este vorba de un traumatism mediu "TCC mediu. GSC 15p", ori acest scor GSC 15 care clasifică traumatismele craniene în funcție de gravitatea apreciată pe scara Glasgow (GSC), indicându-se un traumatism minor spre mediu, GSC 15 fiind cei mai bun scor acordat pacientului, adică cel mai bun prognostic de vindecare. Din moment ce în speță s-a reținut în certificatul medico-legal un traumatism cranian mediu (nu grav/sever), nici lovitura nu putea fi de intensitate mare, ci medie, iar intensitatea loviturii rezultă și din urmările acesteia, victima nesuferind complicații, revenindu-și complet.

De asemenea, relevantă este și relația dintre inculpat și partea vătămata, care nu se aflau în relații de dușmănie, ci dimpotrivă de buna vecinătate, inculpatul respectând victima care este mai în vârsta.

Concret, conflictul între cei doi s-a declanșat spontan, ca urmare a comportamentului părții vătămate care, chiar de la sosirea sa s-a manifestat nervos, agresiv verbal și a lovit (tăiat) fără motiv câinele pui al inculpatului, de altfel inofensiv, existând la dosarul de urmărire penală documente de la medicul veterinar care atestă vârsta câinelui - 6 luni și rana provocată - tăiere.

Nu se poate reține în cauză că partea vătămată a fost atacată de către câinii de la stână sau familia sa, că i-a fost frică de câini, întrucât declarația părții vătămate nu se coroborează cu celelalte declarații.

Astfel, chiar instanța de fond a reținut că după ce partea vătămata a tăiat câinele acesta ar fi aruncat toporul, apoi a intervenit soția sa, ulterior fiind lovit de către inculpat, în timp ce partea vătămată declara că, în timp ce se apară cu toporul de câini, a venit inculpatul pe la spatele său și l-a lovit.

Declarația părții vătămate, a martorei Ț. O., soția sa, și a fiicei sale, sunt nesincere în parte, întrucât susțin că inculpatul l-ar mai fi lovit pe partea vătămată și peste spate sau peste mână, în fiecare declarație relatând altfel, însă nu se coroborează cu constatările raportului de expertiza medico-legală, în are se menționează "fără alte leziuni traumatice externe" sau cu concluziile preliminare "în afara plăgii craniene nu s-au constatat alte leziuni traumatice externe".

Desigur, declarațiile soției și fiicei minore a părții vătămate sunt clar subiective și este normal să fie așa, având în vedere sentimentele care îi leagă, acestea nu descriu comportamentul părții vătămate ori nu-și aduc aminte sau ocolesc adevărul tocmai pentru a nu acuza în vreun fel partea vătămată. De remarcat că își amintesc doar ce a făcut inculpatul și atât.

Dar, chiar și așa parțial nesincere sau subiective, în toate se declară că partea vătămată era agresiv și nervos fără vreun motiv anume, probabil așa cum susține martorul N. I. era într-o ușoara stare de ebrietate "așa a auzit pe soția sa reproșându-i". Mai mult, același martor a susținut că se comportă agresiv și cu soția sa, astfel se justifică și afirmația soției în care susține că a intervenit și l-a ținut pe soțul său (declarația olografa dosar urmărire penala filele 6-8), întrucât i-a fost frică să nu îl lovească pe inculpat cu toporul.

Singurul martor ocular care nu are motive să fie subiectiv și nici alt interes este N. I., care a privit derularea conflictului de la distanță și care a precizat și a descris de fiecare dată la fel cum s-au petrecut lucrurile, afirmând că partea vătămata a avut un comportament agresiv, că nu a fost atacat de câinii inculpatului, că a tăiat câinele inculpatului, că a fluturat toporișca amenințându-l pe inculpat și, foarte important, partea vătămată avea toporul în mână când amenința și a fost lovit.

Importantă este și precizarea medicului-legist care a confirmat că lovitura a putut surveni atât din fața, cât și din spate sau lateral, însă coroborând cu declarația martorei (soția) care precizează că a intervenit între cei doi e logic că inculpatul se afla în fața părții vătămate, nu în spatele sau așa cum a declarat.

Într-adevăr, guvernează principiul liberei aprecieri a probelor, însă trebuie analizate amănunțit atât probele în acuzare, cât și în apărare, întrucât până la urma se decide soarta unui om, iar de o corectă apreciere a probelor și o corectă încadrare juridică a faptei atârna viața unui om.

Or, în atare împrejurări nu este just să se rețină că inculpatul a avut intenția de a ucide, fie ea indirectă, întrucât nu putem spune că inculpatul s-a gândit vreun moment să ucidă sau că a acceptat moartea, chiar dacă nu a urmărit, ci fără dubiu inculpatul nu a intenționat decât să lovească victima mai înainte să fie lovit cu toporul de către acesta, astfel să se sisteze conflictul. Inculpatul a dat la întâmplare, fără să vizeze zona capului, ci așa cum a nimerit.

Prin urmare, în opinia sa, absolut neîntemeiat instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate, fără o motivare în concret și dând o apreciere greșita a probelor, întrucât în speța, cel puțin, chiar dacă nu rezultă cu certitudine că intenția inculpatului nu a fost de a ucide, există îndoială în ceea ce privește intenția inculpatului și nu se poate stabili cu precizie dacă inculpatul a acționat cu intenția de a ucide sau de a produce numai o vătămare corporala, astfel că fapta sa se încadrează în dispozițiile art.194 alin.1 lit.e CP, deoarece îndoiala profită inculpatului.

Nu în ultimul rând, susține că trebuie avută în vedere și persoana inculpatului, care este un tânăr cioban, ce a renunțat la scoală fiind pasionat de oierit, ce își petrece aproape tot timpul alături de animalele sale, între el și animalele sale creându-se o relație afectivă puternică, este muncitor, liniștit, cinstit, iar reținerea unei asemenea fapte deosebit de grave și condamnarea sa la 5 ani cu executare va produce o gravă tulburare a întregii sale existente și în loc să fie recuperat un tânăr și reintegrat, ar putea deveni un om revoltat, considerându-se nedreptățit și condamnat pentru o faptă care nu corespunde cu cele întâmplate, întrucât nu a urmărit uciderea victimei și nici nu a acceptat vreun moment acest rezultat.

În concluzie, solicită în baza art.421 alin.2 lit.a Cod proc. penală, admiterea apelului, desființarea în tot pe latură penală sentința atacată, și rejudecând, pe fond să se dispună admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice așa cum a fost formulată, urmând să se aplice inculpatului o pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala cu punerea în primejdie a vieții persoanei, cu aplicarea art.91 Cod penal.

În subsidiar, solicită diminuarea pedepsei aplicate, dându-se o eficiență maximă circumstanțelor atenuante ale inculpatului.

Avocat ales N. G., pentru intimatul parte civilă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.

Precizează că în mod corect instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului este una de tentativă la infracțiunea de omor și nicidecum o infracțiune de vătămare corporală, întrucât în cauză s-a efectuat un raport de expertiză medico-legal din care rezultă că viața victimei a fost pusă în primejdie.

Referitor la declarațiile martorului ocular N. I., precizează că în mod corect instanța le-a înlăturat ca fiind nesincere, întrucât acesta a fost supus testului poligraf, iar concluzia a fost că a avut un comportament nesincer. Nici susținerea că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice nu poate fi primită de către instanța de control judiciar.

Concluzionând, arată că în mod cert ne aflăm în cazul unei infracțiuni de tentativă la omor, motiv pentru care solicită respingerea apelului. Cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de către Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond a făcut o încadrare juridică judicioasă, în raport de situația de fapt confirmată de probele administrate în cauză, care au confirmat intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate de către inculpat și că i-au pus viața în primejdie.

Cu obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat.

Apelantul inculpat V. F. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă ceea ce s-a întâmplat, cu precizarea că nu a dorit acest lucru.

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.63 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul V. F. A. privind schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.194 alin.1 lit.e Cod penal.

Prin aceeași sentință, în baza art.32 Cod penal rap. la art.188 alin.1 Cod penal, tentativă la infracțiunea de omor, faptă din data de 06.05.2014, parte vătămată Ț. A., inculpatul V. F. A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

Conform art.67 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b Cod penal începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei principale.

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ț. A. și a fot obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 7.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale.

În baza art.276 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Ț. A. suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales.

Conform art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr.267/P/2014 din 12 iunie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art.32 raportat la art.188 al.1 Cod penal, constând în aceea că în data de 06.05.2014, în jurul orelor 18⁰⁰, în timp ce se afla pe raza comunei Cosminele, ., județul Prahova, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat cu intenție și cu intensitate o lovitură cu o bâtă din lemn (cu lungimea de 1,28 m și diametrul de 2,5 cm) în zona capului persoanei vătămate Ț. A., provocându-i acestuia leziuni traumatice (fracturi ale cutiei craniene) ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale în lipsa complicațiilor și care au pus în primejdie viața victimei.

Pentru stabilirea situației de fapt reținută în sarcina inculpatului, în faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal din 06.05.2014, declarațiile martorilor Ț. O., T. M. A., N. I., concluzii preliminare nr.334/07.05.2014, proces-verbal din 07.05.2014, proces-verbal din 08.05.2014, declarațiile suspectului/inculpatului V. F. A., raportul de expertiză criminalistică nr._ din 19.05.2014 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Prahova, declarația persoanei vătămate Ț. A., două procese-verbale din 12.05.2012, proces-verbal din 21.05.2014, planșe fotografice, raportul de expertiză medico-legală nr.334/07.05.2014.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiată persoana vătămată Ț. A., care a arătat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 19.000 lei din care 7.000 lei reprezintă daune materiale (cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării precum și ulterior cu achiziționarea de medicamente, contravaloarea transportului către și de la spitalul județean) și 12.000 lei daune morale.

De asemenea, în faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, în sensul că în data de 6 mai 2014 a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu bâta în zona capului, apreciind însă că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Au fost reaudiați martorii din acte Ț. M. A., N. I. și Ț. O., iar în dovedirea laturii civile s-au depus la dosar acte și a fost audiată martora V. S..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 06.05.2014, în jurul orelor 18⁰⁰, persoana vătămată Ț. A. a plecat de la domiciliu său din comuna Cosminele, ., nr.200A, prin spatele grădinii, către pădurea din apropiere, împreună cu soția sa Ț. O. și fiica sa M. A., pentru a culege muguri de brad. Acesta a luat cu el și o toporișcă pentru crengi de brad, să adune muguri împreună cu familia.

Persoana vătămată Ț. A. și familia acestuia, în drum către marginea pădurii care se află la mică distanță de grădina persoanei vătămate, a trecut pe lângă o turmă de oi ce se afla la păscut, aparținând inculpatului V. F. A.. Persoana vătămată a fluierat după câinele său care se afla în grădină, pentru a-l chema la el. În acel moment, inculpatul V. F. A., care se afla în apropierea turmei sale, i-a solicitat persoanei vătămate să nu-și cheme câinele, întrucât cei trei câini ai săi care păzeau turma vor sări asupra acestuia.

Persoana vătămată i-a reproșat inculpatului faptul că locul pe care se afla nu-i aparține acestuia sau familiei sale, spunându-i „ce e averea lu" mă-ta?" Atunci inculpatul V. F. A., care avea o bâtă din lemn asupra sa, s-a apropiat de persoana vătămată reproșându-i cuvintele adresate, considerând că acestea reprezentau o înjurătură la adresa mamei sale. Între cei doi a avut loc o discuție aprinsă în care ambele părți s-au înjurat reciproc. La un moment dat, inculpatul V. F. A. l-a lovit pe Ț. A., care nu avea toporul în mână, cu bâta în zona corpului, fără a-i cauza însă semne exterioare, lovitura fiind de mică intensitate, pentru a-l intimida pe acesta.

În urma acestui conflict, câinii inculpatului V. F. A. s-au apropiat de familia persoanei vătămate, numita Ț. M. A. urcându-se, de frica acestora, într-un copac. Inculpatul V. F. A. nu și-a chemat câinii la el pentru a-i liniști, motiv pentru care persoana vătămată Ț. A. a luat de la pământ toporișca pentru a se apăra de aceștia.

Întrucât câinii inculpatului au sărit asupra sa, persoana vătămată a lovit cu toporișca spre aceștia, lovind pe unul dintre ei, inculpatul neintervenind pentru îndepărtarea câinilor săi. În momentul în care persoana vătămată a lovit pe unul dintre câinii inculpatului V. F. A., acesta din urmă s-a îndreptat către persoana vătămată, având bâta în mână, reproșându-i lovirea câinelui.

În acel moment a intervenit martora Ț. O. care a încercat să-l împiedice pe inculpat să se apropie de soțul său, încercând să evite astfel o agresiune fizică între aceștia, punându-se în fața acestuia. După ce persoana vătămată a lovit pe unul dintre câinii inculpatului, aceștia s-au îndepărtat de lângă el.

În momentul în care cele două părți s-au apropiat una de cealaltă, inculpatul V. F.-A., fiind nervos din cauza lovirii unuia dintre câinii săi, iar persoana vătămată fiind nervoasă din cauza atitudinii inculpatului care nu a intervenit pentru îndepărtarea câinilor, ambele părți înjurându-se reciproc, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură puternică în zona capului, cu bâta pe care o avea asupra sa. În acel moment, persoana vătămată s-a dezechilibrat, fără a cădea însă la pământ. După acest moment, persoana vătămată și familia sa au plecat către domiciliul lor, iar inculpatul V. F. A. a rămas cu turma de oi.

Întrucât persoana vătămată Ț. A. se simțea rău în urma loviturii primite, a fost transportat de soția sa la S. Județean de Urgență Ploiești pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Persoana vătămată a fost internată la S. Județean de Urgență Ploiești cu diagnosticul „TCC mediu. Fracturi regiunea temporo-parieto-occipitală stânga și regiunea mastoidiană stânga. Plagă contuză regiunea temporală stânga", a rămas internată până în data de 20.05.2014, când a fost externată cu diagnosticul „TCC mediu. GCS 15 p. Plagă cranio - cerebrală temporo-occipitală stânga cu fractură craniană complexă parietotemporooccipitală stânga, interesând și mastoida, cu fragmente cominutiv intruzive parasigmoidian stâng neverificată operator (pacientul refuză intervenția chirurgicală). Pneumatocele endocraniene resorbite cvasitotal. Hemotimpan stâng”.

În urma efectuării în cauză a unei expertize medico-legale asupra numitului Ț. A. de către Serviciul de medicină legală Ploiești, prin raportul de expertiză medico-legală nr.334/07.05.2014, încheiat la 29.05.2014, s-au concluzionat următoarele: „Numitul Ț. A. prezintă leziuni traumatice ce pot data din 06.05.2014. S-au putut produce prin lovire cu corp dur. Necesită 35-40 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Leziunile au pus în primejdie viața".

Tribunalul a reținut că situația de fapt expusă mai sus rezultă fără putință de tăgadă din depozițiile părții vătămate și ale martorilor din acte N. I., Ț. O. și Ț. M. A., probele coroborându-se în parte și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut faptul că în data de 6.05.2014 a lovit-o pe persoana vătămată cu bâta în zona capului.

Deși inculpatul invocă în apărare comiterea faptei în stare de legitimă apărare, susținând că a procedat în modul arătat pentru a se apăra de atacul material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa de persoana vătămată, care l-a amenințat și a îndreptat toporul către el, punându-i în pericol viața, instanța de fond a apreciat că această apărare nu poate fi reținută, întrucât din coroborarea declarațiilor nu rezultă împrejurarea că persoana vătămată l-ar fi atacat pe inculpat înainte de a fi lovită, astfel că nu poate fi reținută legitima apărare. Această împrejurare rezultă și din declarația dată de inculpatul V. F. A. în data de 2.06.2014, acesta susținând că persoana vătămată a ridicat toporul pentru a-l lovi, însă el s-a ferit, aplicând imediat lovitura cu bâta în zona capului. Ca atare, nu se poate reține apărarea potrivit căreia ar fi încercat să se apere de un atac direct și imediat.

În ceea ce privește latura subiectivă, deși inculpatul în apărare a arătat că nu a avut intenția de a ucide, din probele administrate în cauză rezultă că acesta a acționat cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând producerea rezultatului constând în suprimarea vieții persoanei vătămate.

Lovirea victimei cu o bâta din lemn de dimensiuni considerabile, aptă de a produce leziuni traumatice incompatibile cu viața, într-o zonă vitală a corpului (zona capului), cu intensitate mare, materializată în leziuni traumatice grave și care au pus în primejdie viața, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico - legală nr.334/7.05.2014 întocmit de SML Prahova, conduce la concluzia existenței intenției indirecte, inculpatul având posibilitatea de a prevedea și urmările faptei, urmări pe care chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat eventualitatea producerii lor.

A mai constatat instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului V. F. A., care în data de 06 05.2014, în jurul orelor 18⁰⁰, în timp ce se afla pe raza comunei Cosminele, ., județul Prahova, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat cu intenție și cu intensitate o lovitură cu o bâtă din lemn (cu lungimea de 1,28 m și diametrul de 2,5 cm) în zona capului persoanei vătămate Ț. A., provocându-i acestuia leziuni traumatice (fracturi ale cutiei craniene) ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, în lipsa complicațiilor și au pus în primejdie viața acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art.32 al.1 din Codul penal raportat la art.188 al.1 din Codul penal.

S-a apreciat de către tribunal că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.194 alin.1 lit.e Cod penal, în raport de modalitatea de comitere a faptei și de împrejurările comiterii acesteia, precum și de considerentele arătate mai sus în ceea ce privește latura subiectivă.

În temeiul textului de lege indicat, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea pedepsei având în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările comiterii acesteia, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal și-a manifestat regretul cu privire la fapta din data de 6 mai 2014.

Totodată, prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art.33 alin.2 Cod penal, potrivit cărora tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate.

În raport de criteriile arătate, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător, apt spre a atinge scopul preventiv – educativ și sancționator al pedepsei, apreciind totodată, în raport de circumstanțele personale al inculpatului, care nu are antecedente penale, că acesta poate fi atins în cazul inculpatului prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că scopul preventiv și sancționator al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate a inculpatului.

Conform art.67 Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, iar în baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive hotărârii și până la executarea pedepsei principale.

Tribunalul a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.19 Cod procedură penală, obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuite părții vătămate, iar potrivit dispozițiilor civile răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.

Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat, acesta trebuind să fie cert (sigur în ceea ce privește existența și posibilitățile de evaluare). Prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs, cât și cel viitor, însă nu și prejudiciul eventual.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului (existența unor fapte ilicite, respectiv tentativa la infracțiunea de omor, existența prejudiciului, a vinovăției și a legăturii dintre fapta ilicită și prejudiciu), tribunalul, în baza art.19 Cod procedură penală și art.397 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ț. A. și l-a obligat pe inculpat să plătească acestuia suma de 7.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării și ulterior cu achiziționarea de medicamente, analize medicale și transport, astfel cum rezultă din declarația martorei V. S. (fila 62 dosar fond) și bonurile fiscale depuse la dosar.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă, tribunalul a reținut că este mai presus de orice îndoială că leziunile traumatice cauzate acesteia prin acțiunea violentă a inculpatului au pricinuit suferințe fizice și chiar traume psihice inerente, în această perioadă partea civilă neputând avea un regim de viață obișnuit, împrejurări care se circumscriu noțiunii de prejudiciu personal nepatrimonial care trebuie reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale.

Ca atare, și sub acest aspect instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 5.000 lei daune morale.

Constatând că în cauza sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului (existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, a vinovăției și a legăturii dintre fapta ilicită și prejudiciu), tribunalul a admis și acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești (fila 75 dosar urmărire penală) și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 3978,14 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea persoanei vătămate Ț. A. conform actelor medicale anexate și decontului de cheltuieli aflat la fila 87 din dosarul de urmărire penală.

În baza art.112 alin.1 lit.b Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte de lemn având lungimea de 1,28 m și diametrul de 2,5 cm, corp delict aflat la Tribunalul Prahova, conform procesului verbal de predare - primire din 12.06.2014, aflat la fila 88 din dosar de urmărire penală.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, tribunalul a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în condițiile prevăzute de această lege, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare(SNDGJ), după rămânerea definitivă a sentinței.

În baza art.276 Cod procedură penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Ț. A. suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales, iar în baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, inculpatul V. F. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a arătat, prin intermediul apărătorului său ales, că fapta nu este una de tentativă la infracțiunea de omor, ci o faptă de vătămare corporală, iar această susținere are la bază probele administrate în cauză, din care rezultă că inculpatul nu a acționat pentru a o ucide pe partea civilă Ț. A.. Instanța de fond nu a ținut seama decât de certificatul medico-legal și de declarația soției părții civile, nu și de declarațiile martorului N. I., singurul martor ocular.

A mai arătat că, pentru a se stabili poziția subiectivă a inculpatului la săvârșirea faptei, se ține cont în fiecare caz de toate circumstanțele, respectiv de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, urmarea produsă și de toate celelalte împrejurări concrete în contextul în care a fost săvârșită fapta.

Inculpatul nu a vizat o zonă a corpului, ci a aplicat o lovitură părții vătămate, la întâmplare, în partea stânga a capului în zona urechii. Dacă ar fi avut intenția de a ucide ar fi putut continua să aplice victimei mai multe lovituri.

De asemenea, intensitatea loviturii nu este mare, așa cum a reținut instanța de fond, întrucât chiar în certificatul medico-legal se arată că este vorba de un traumatism mediu "TCC mediu. GSC 15p", ori acest scor GSC 15 care clasifică traumatismele craniene în funcție de gravitatea apreciată pe scara Glasgow (GSC) indicându-se un traumatism minor spre mediu, GSC 15 fiind cei mai bun scor acordat pacientului, adică cel mai bun prognostic de vindecare. Din moment ce în speță s-a reținut în certificatul medico-legal un traumatism cranian mediu (nu grav/sever), nici lovitura nu putea fi de intensitate mare, ci medie, iar intensitatea loviturii rezultă și din urmările acesteia, victima nesuferind complicații, revenindu-și complet.

Relevantă este și relația dintre inculpat și partea vătămată, care nu se aflau în dușmănie, ci în relații de bună vecinătate, inculpatul respectând victima care este mai în vârsta.

Conflictul s-a declanșat spontan, ca urmare a comportamentului părții vătămate, care chiar de la sosire s-a manifestat nervos, agresiv verbal și a lovit fără motiv un pui de câine al inculpatului, de altfel inofensiv, vârsta câinelui fiind 6 luni.

Inculpatul a mai arătat, prin avocat, că nu se poate reține în cauză că partea vătămată a fost atacată de câinii de la stână sau familia acesteia ori că le-a fost frică de câini, întrucât declarația părții vătămate nu se coroborează cu celelalte declarații. Astfel, chiar instanța de fond a reținut că după ce partea vătămata a tăiat câinele ar fi aruncat toporul, apoi a intervenit soția sa, ulterior fiind lovit de către inculpat, în timp ce partea vătămată declara că, în timp ce se apăra cu toporul de câini, a venit inculpatul pe la spatele său și l-a lovit.

Declarația părții vătămate, a martorei Ț. O., soția sa, și a fiicei sale, sunt nesincere în parte, întrucât susțin că inculpatul l-ar mai fi lovit pe partea vătămată și peste spate sau peste mână, în fiecare declarație relatând altfel, însă nu se coroborează cu constatările raportului de expertiza medico-legală, în are se menționează "fără alte leziuni traumatice externe" sau în concluziile preliminare "în afara plăgii craniene nu s-au constatat alte leziuni traumatice externe ".

Declarațiile soției și fiicei minore a părții vătămate sunt clar subiective și este normal să fie așa, având în vedere sentimentele care îi leagă, acestea nu descriu comportamentul părții vătămate ori nu-și aduc aminte sau ocolesc adevărul, tocmai pentru a nu acuza în vreun fel partea vătămată, dar își amintesc doar ce a făcut inculpatul.

Chiar și așa subiective, în toate declarațiile se arată că partea vătămată era agresiv și nervos fără vreun motiv anume, probabil așa cum susține martorul N. I. era într-o ușoară stare de ebrietate "așa a auzit pe soția sa reproșându-l". Același martor a susținut că se comportă agresiv și cu soția sa, astfel se justifică și afirmația soției în care susține că a intervenit și l-a ținut pe soțul său, întrucât i-a fost frică să nu îl lovească pe inculpat cu toporul.

Singurul martor ocular care nu are motive să fie subiectiv și nici alt interes este N. I., care a privit derularea conflictului de la distanță și care a precizat și a descris de fiacre dată la fel cum s-au petrecut lucrurile, afirmând că partea vătămata a avut un comportament agresiv, că nu a fost atacat de câinii inculpatului, că a tăiat câinele inculpatului, că a fluturat toporișca amenințându-l pe inculpat și foarte important, partea vătămată avea toporul în mână când amenința și a fost lovit.

Importantă este și precizarea medicului-legist, care a confirmat că lovitura a putut surveni atât din fața, cât și din spate sau lateral, însă, coroborând cu declarația martorei (soția), care precizează că a intervenit între cei doi, e logic că inculpatul se afla în fața părții vătămate, nu în spatele sau așa cum a declarat.

Chiar dacă guvernează principiul liberei aprecieri a probelor, acestea trebuie analizate amănunțit, atât în acuzare, cât și în apărare, întrucât se decide soarta unui om, iar de o corectă apreciere a probelor și o corecta încadrare juridică a faptei atârna viața unui om.

În atare împrejurări nu este just să se rețină că inculpatul a avut intenția de a ucide, fie și indirectă, întrucât inculpatul nu s-a gândit vreun moment să ucidă sau să accepte moartea, chiar dacă nu a urmărit-o, ci fără dubiu nu a intenționat decât să lovească victima mai înainte să fie lovit cu toporul de către acesta și să sisteze conflictul. Inculpatul a lovit la întâmplare fără a viza zona capului, ci cum a nimerit.

Prin urmare, instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererea de schimbare a încadrării juridice, fără o motivare în concret și dând o apreciere greșită a probelor, întrucât, chiar dacă nu rezultă cu certitudine că intenția inculpatului nu a fost de a ucide, există îndoială în ceea ce privește intenția sa, astfel fapta sa se încadrează în dispozițiile art.194 alin.1 lit.e Cod penal, deoarece îndoiala îi profită.

De asemenea, trebuie avută în vedere și persoana inculpatului, care este un tânăr cioban, ce a renunțat la scoală fiind pasionat de oierit, ce își petrece aproape tot timpul alături de animalele sale, între el și animalele sale creându-se o relație afectivă puternică, este muncitor, liniștit, cinstit, iar reținerea unei asemenea fapte deosebit de grave și condamnarea sa la 5 ani cu executare va produce o gravă tulburare a întregii sale existente, și în loc să fie recuperat un tânăr și reintegrat, ar putea deveni un om revoltat, considerându-se nedreptățit și condamnat pentru o faptă care nu corespunde cu cele întâmplate, întrucât acesta nu a urmărit uciderea victimei și nici nu a acceptat nici un moment acest rezultat.

Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai sus, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

În ceea ce privește atitudinea psihică a inculpatului cu privire la fapta săvârșită, Curtea reține că, chiar dacă acesta nu a avut intenția de a ucide persoana vătămată, a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii unui asemenea rezultat, având în vedere că persoana vătămată a fost lovită cu o bâtă din lemn cu lungimea de 1,28 m și diametrul pe lungime de 2,5 cm, iar la unul din capete de circa 3,5 cm, instrument apt să producă leziuni traumatice incompatibile cu viața, zonă în care a fost lovită este una vitală a corpului (zona capului), intensitatea loviturii a fost mare, aspect care rezultă din leziunile traumatice produse (fracturi ale cutiei craniene), care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața persoanei vătămate, leziuni consemnate în raportul de expetriză medico-legală nr.334/07.05.2014 întocmit de SML Prahova.

Desfășurarea faptelor este confirmată de probele administrate în cauză, arătate mai sus, coroborate parțial chiar cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată cu bâta în zona capului.

În ceea ce privește declarațiile martorului N. I. și ale inculpatului, Curtea reține că aceste două persoane au fost de acord să fie testate cu tehnica poligraf. Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr._/19.05.2014 întocmit de Serviciul criminalistic din cadrul IJP Prahova, la întrebările relevante în cauză, respectiv cele privind lovirea persoanei vătămate de către inculpat fără a fi atacată cu toporul de aceasta, dar și cele privind înțelegerea dintre martor și inculpat de a nu spune adevărul în cauză, răspunsurile celor două persoane au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Curtea mai reține că, potrivit propriilor declarații, martorul N. I. se afla la o distanță de circa 300 de metri de locul incidentului.

Prin urmare, Curtea reține că situația de fapt a fost stabilită corect de instanța de fond.

Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea reține că aceasta s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.74 Cod penal, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, așa cum au fost reținute de prima instanță, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, dedusă din modalitatea de comitere, respectiv cu o bâtă din lemn cu lungimea de 1,28 m și diametrul pe lungime de 2,5 cm, iar la unul din capete de circa 3,5 cm, instrument apt să producă leziuni traumatice incompatibile cu viața, zonă vitală lezată, intensitatea loviturii, așa cum s-a arătat mai sus.

Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. F. A. împotriva sentinței penale nr.63/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.

În baza art.275 alin.2 și art.276 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cheltuieli judiciare către către partea civilă Ț. A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. F. A., fiul lui V. și A., născut la data de 03.04.1988 în municipiul Ploiești, județul Prahova, CNP:_, domiciliat în comuna Cosminele, ., nr.7, județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.63/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cheltuieli judiciare către către partea civilă Ț. A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.06.2015.

Președinte, Judecător,

F. T. L. C.

Grefier,

R. E. B.

Red./Th.-LC/BER

6 ex./29.06.2015

Dosar fond nr._ Tribunalul Prahova

Judecător fond – I. P. D.

Operator de date cu caracter personal

← Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 645/2015. Curtea de... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 618/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 618/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI