Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 724/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-08-2015 în dosarul nr. 8360/204/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.724
Ședința publică din data de 04 august 2015
Președinte – I. N.
Judecător – C. R.
Grefier – D. R. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CÂMPINA și inculpatul C. C. N., fiul lui A. și E., născut la data de 04.05.1972 în Câmpina, jud. Prahova, domiciliat în B., ., jud. Prahova, CNP_, cetățean român, studii 12 clase, stagiu militar neîndeplinit, fără ocupație, cu antecedente penale, recidivist, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 89 din data de 05 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns apelantul inculpat C. C. N., personal, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni și asistat de avocat din oficiu C. E., în substituirea avocatului Tulea I. din Baroul Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/2015, lipsind intimatele părți civile C. F. și C. E. și intimatele persoane vătămate O. A. și I. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură s-au depus motivele de apel ale apelantului inculpat C. C. N., înregistrate sub nr._/31.07.2015.
Avocatul din oficiu C. E., pentru apelantul inculpat C. C. N., solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta avocatul ales.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea avocatului ales O. V. al apelantului inculpat C. C. N. să se prezinte în instanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns apelantul inculpat C. C. N., personal, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni și asistat de avocat V. O., lipsind intimatele părți civile C. F. și C. E. și intimatele persoane vătămate O. A. și I. I..
Avocat ales V. O., pentru avocat din oficiu Tulea I., depune la dosarul cauzei cerere privind acordarea onorariului parțial.
Curtea, în baza art. 91 alin.4 Cod procedură penală, constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, față de prezența avocatului ales.
Totodată, ia act că avocatul din oficiu a formulat cerere pentru acordarea onorariului parțial, asupra căreia se va pronunța odată cu fondul apelului.
Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul ales a luat legătura cu apelantul inculpat C. C. N., aflat în stare de arest preventiv.
Apelantul inculpat C. C. N. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea fi prezente și persoanele vătămate, respectiv partea civilă, susținând că există posibilitatea unei împăcări cu aceste persoane, iar un nou termen de judecată este necesar pentru a face aceste demersuri, întrucât inculpatul are un văr care îl sprijină și prejudiciul de 100 lei solicitat de partea civilă nu este mare.
Avocatul ales V. O. pentru apelantul inculpat C. C. N., arată că susține cererea de acordare a unui nou termen de judecată așa cum a fost solicitată pentru acoperirea prejudiciului și pentru a se încerca o împăcare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra cererii de acordare a unui nou termen, arată că nu se opune în acest sens.
Curtea, luând în examinare cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului inculpat C. C. N., respinge această cerere ca neîntemeiată, având în vedere momentul procesual la care se solicită, iar în ceea ce privește eventuala posibilitate de a se achita prejudiciul apreciază că termenul acordat pentru astăzi a fost suficient în acest sens, același motiv fiind invocat și anterior cu ocazia examinării cererii de înlocuirea a măsurii prevenite a arestării.
Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat C. C. N. posibilitatea de a fi audiat și la instanța de control judiciar precum și faptul că se poate prevala de dreptul la tăcere, în temeiul disp. art. 83 lit. a) Cod procedură penală.
Avocat V. O., având cuvântul pentru apelantul inculpat C. C. N., arată că acesta nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar și că a optat pentru judecarea conform procedurii simplificate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai sunt cereri de formulat.
Avocat ales V. O., pentru apelantul inculpat C. C. N., depune la dosar jurisprudență.
Curtea ia act că din partea apelantului inculpat C. C. N. se depune jurisprudență relevantă pentru soluționarea cauzei și nemaifiind cereri de formulat acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina și învederează că hotărârea instanței de fond este criticată sub două aspecte de nelegalitate.
Un prim aspect vizează faptul că în mod greșit s-a dispus în baza art. 72 Cod penal deducerea perioadei în care inculpatul s-a aflat sub control judiciar, perioada cuprinsă între 29.10._14, având în vedere disp. art. 72 Cod penal, din pedeapsa aplicată se scade numai perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate.
Apreciază astfel că instanța de fond în mod nelegal a dedus această perioadă, în care inculpatului i-a fost dispusă măsura controlului judiciar.
Un alt aspect de nelegalitate se referă la împrejurarea că instanța de fond nu a obligat persoanele vătămate O. A. și I. I. la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere că acestea, pe parcursul cercetării judecătorești și-au retras plângerile prealabile cu privire la săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art.224 alin.1 Cod penal.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate și înlăturarea celor două aspecte de nelegalitate invocate.
Avocat ales V. O., pentru apelantul inculpat C. C. N., solicită admiterea apelului declarat de acesta și să fie reindividualizată pedeapsa ce i-a fost aplicată, apreciind că pedeapsa de 4 ani închisoare este mult prea mare pentru fapta comisă, ținând cont de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Învederează că fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul prevede o pedeapsă care începe de la 2 ani închisoare și apreciază că pedeapsa aplicată este exagerată și destabilizatoare pentru cei care privesc fenomenul juridic, în condițiile în care inculpatul a optat pentru aplicarea procedurii simplificate și prejudiciul a fost în mare parte recuperat, singurul prejudiciu nerecuperat fiind contravaloarea reparației geamului și reparația trolerului, care au fost distruse.
Arată că a depus două spețe, în care cei care au fost judecați pentru așa numitul „jaful secolului”, când s-au furat 88 miliarde de lei, dintre care nu s-au recuperat 9 miliarde, însemnând aproximativ 200.000 de euro, au fost condamnați recent la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendare.
A doua speță privește soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani și jumătate pentru o persoană care a fost trimisă în judecată pentru lovituri cauzatoare de moarte.
Susține că pentru parfumurile începute, două obiecte din aur și câteva obiecte din argint, care au fost recuperate în totalitate, să se aplice o pedeapsă de 4 ani, aceasta este foarte mare.
Critică sentința instanței de fond pentru lipsa mecanismului prin care s-a ajuns la această pedeapsă, în condițiile în care s-a spus că inculpatul a fost sincer, referatul de evaluare oferind oarecum circumstanțe atenuante favorabile acestuia.
Precizează că în mod normal trebuia să se arate că s-a aplicat pedeapsa de 4 ani, fapta fiind gravă se ajunge la 6 ani și se reduce cu 1/3 pentru că a recunoscut și nu să se menționeze în dispozitiv o pedeapsă de 4 ani.
Apreciază avocatul ales al apelantului inculpat C. C. N., că nu s-a ținut cont de tehnica redactării logice a unei sentințe, astfel încât această pedeapsă devine neconvingătoare și nu poate să-și atingă scopul, nici pentru inculpat, care este bulversat și vede că are colegi care sunt condamnați pentru tentativă la omor la 2-3 ani închisoare și pentru furtul unor parfumuri se dă o pedeapsă de 4 ani, plus sporul respectiv.
Solicită admiterea concluziilor formulate și reținerea circumstanțelor atenuante, urmând să se scadă cât se poate de mult pedeapsa, cât se va aprecia, ținând cont de atingerea minimă.
Mai arată că una din părțile vătămate, B., l-a iertat și și-a retras plângerea, apreciind că nu se poate ca pentru 50 lei să fie aplicată pedeapsa închisorii.
Pe de altă parte, subliniază înverșunarea părții vătămate C. de a nu-l ierta pe inculpat, cu toate că inculpatul a făcut nenumărate demersuri, și arată că persoana vătămată a suferit o dramă, întrucât i-a murit fiul într-un accidente rutier, și probabil din acest motiv nu a dorit să mai vină la procese, neexplicându-se altfel atitudinea față de o persoană care regretă și își cere iertare.
În ceea ce privește apelul Ministerului Public, avocatul ales al apelantului inculpat C. C. N., apreciază că este întemeiat și solicită admiterea acestuia, învederând că nu trebuia dedusă perioada controlului judiciar în condițiile în care s-a suprapus cu o perioadă de arest care a fost dedusă.
Cu privire la obligarea celor două persoane vătămate la suportarea cheltuielilor de judecată, apreciază că acestea sunt întemeiate, urmând a se admite aceste solicitări.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpatul C. C. N., susține că este nefondat și că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, raportat la natura infracțiunii de furt calificat, aceea de furt din locuințe și la antecedentele penale ale inculpatului.
Apelantul inculpat C. C. N., având ultimul cuvânt, arată că a dorit să se împace la acest termen, că a încercat și prin alte mijloace o împăcare dar nu a fost posibil, însă în această situație, consideră că pedeapsa care s-a aplicat și a fost condamnat, pentru un singur furt, este exagerat de mare.
Afirmă că cineva a avut ceva cu el și solicită să se dea dovadă de transparență în acest dosar și să se țină seama de faptul că are o vârstă la care 4 ani închisoare înseamnă foarte mult, având în vedere că mama sa este paralizată și nu mai are decât doi veri.
Mai arată că greșelile lui au fost repetate dar nu au fost fapte cu violență, astfel că nu vrea să plătească la nesfârșit, pedeapsa fiind exagerată.
Învederează că este în cameră cu o persoană care este recidivistă, cu trei tâlhării și două furturi, care a fost condamnată la 3 ani și 10 luni.
De asemenea, arată că față de prejudiciu din acest dosar se face o nedreptate și că în penitenciar este mizerie și nu se acordă reeducare, urmând să iasă nebun de acolo.
Susține că o pedeapsă mai mică l-ar ajuta să-și dea seama că a greșit și că nu este bine să mai facă așa ceva, dându-i timp să o ia pe alt drum, în 2-3 ani având speranța de a-și face un viitor, o familie pe care și-o dorește, astfel că peste 4-5 ani este târziu în condițiile în care în penitenciar este supraaglomerație.
Totodată, solicită aplicarea unei amenzi, a muncii în folosul comunității, sub promisiunea că nu o să se mai întâmple.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 89 din data de 05 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-au dispus următoarele:
În temeiul disp. art. 228 - 229 alin. 1 litera d) și alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală rap. la art. 375 Cod procedură penală și a art. 41 alin. 1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. C. N. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 20/21.10.2014).
În baza disp. art. 43 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 20/21.10.2014), aplicată prin această sentință penală, la restul neexecutat de 603 zile din pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, aplicata prin sentința penală nr. 1990/04.11.2009 pronunțată de Judecătoria Baia M., inculpatul având în total de executat 4 (patru) ani și 603 zile închisoare.
Potrivit disp. art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. C. N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 Cod penal, la plângerea prealabilă a părții vătămate O. A., ca urmare a retragerii acesteia.
Conform disp. art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. C. N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 Cod penal, la plângerea prealabilă a părții vătămate I. I., ca urmare a retragerii acesteia.
În temeiul disp. art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. C. N., iar conform art. 72 Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii (de la data de 23.10.2014, 24.10.2014) și a arestării preventive (de la data de 25.10.2014 la zi), durata controlului judiciar (de la data de 29.10.2014 la data de 18.12.2014).
În baza disp. art. 397 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul către partea civilă C. E. la plata sumei de 1.100 lei cu titlul de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, emis la data de 15.12.2014 sub nr. 3381/P/2014 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C. C. N., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 228-229 alin. 1 lit. d) și alin. 2 lit. b) Cod penal (constând în aceea că în perioada 20-21.10.2014 a sustras prin efracție mai multe bunuri din imobilul aparținând persoanelor vătămate C. E. și C. F.); violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată O. A.) și violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată I. I.), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal.
Prin încheierea de ședință din data de 27.01.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt: în perioada 20-21.10.2014, inculpatul a pătruns în imobilul aparținând persoanelor vătămate C. F. și C. E., din mun. Câmpina, ., prin forțarea unei ferestre termopan. Din interiorul acestuia, inculpatul C. C. N. a furat mai multe bunuri care aparțineau persoanelor vătămate: 50 lei, două casete pentru bijuterii, din care una în formă de inimă, iar alta dreptunghiulară, cu picioare de metal, mai multe bijuterii din aur și argint, produse cosmetice și un troler.
Inculpatul a dus bijuteriile la S.C. Stelis Stoc IFN S.R.L. din localitatea B., pentru a le amaneta. Din conținutul contractului nr. 4943/21.10.2014 precum și din declarația martorei Lepus R. E., gestionar la S.C. Stelis Stoc I.F.N. S.R.L., a reieșit că inculpatul a amanetat o pereche de cercei tip sferă, cu striații, pentru suma de 100 de lei. Acesta a încercat să amaneteze și o pereche de cercei cu fundiță și un lanț, dar, pentru că gestionara nu avea certitudinea că sunt din aur, a refuzat să îi primească.
O parte dintre bunurile sustrase din imobilul persoanelor vătămate a fost dusă de inculpat la locuința familiei D.. Din declarația martorului D. I. C. a rezultat că inculpatul C. C. N. a venit la locuința acestuia, în perioada 21-22.10.2014, aducând o brățară, o pereche de cercei și o cutie pentru bijuterii în formă de inimă, pentru a le face cadou. A fost întrebat de către D. I. C. de unde provin bunurile, inculpatul ascunzând proveniența acestora, spunându-i că îi aparțin. Tot din declarația acestui martor a reieșit că la 27.10.2014 C. C. N. a sunat-o pe soția lui, D. E., și i-a transmis că bunurile „sunt cu probleme, și ar fi bine să le predea". Soția acestuia a predat bijuteriile și caseta agenților din cadrul Poliției Municipiului Câmpina.
O mare parte din lucrurile sustrase a fost identificată și ridicată cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului: o pereche de cercei cu piatră maro, trei brățări, o cutie pentru bijuterii dreptunghiulară cu picioare de metal, un parfum marca Dolce&Gabanna, unul Armani Code, etc. Bunurile au fost prezentate și predate persoanei vătămate C. E., care le-a recunoscut ca fiind cele sustrase din locuința sa.
Față de împrejurarea că pe parcursul urmăririi penale au existat probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228- 229 alin. 2 lit. b) Cod penal, în dauna numitului B. C., inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore, începând cu data de 23.10.2014, ora 8.30 și până la data de 24.10.2014, ora 8.29. După expirarea mandatului de reținere, inculpatul, aflat în incinta Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina a hotărât sa plece. Ulterior, inculpatul a fost văzut fugind de către martorii P. C. și Lamba E. C.. Martorul P. C. l-a văzut pe inculpat cum a sărit gardul în curtea imobilului persoanei vătămate O. A., situat în mun. Câmpina, ., nr. 9. După ce a pătruns în curtea persoanei vătămate O. A., inculpatul a sărit peste un alt gard, intrând în beciul locuinței persoanei vătămate I. I.. În acel loc a fost surprins de persoana vătămată care a anunțat organele de poliție. În scurt timp, lucrătorii de poliție au ajuns la fața locului și l-au scos pe inculpat din beciul casei.
Prin declarațiile autentice depuse la dosar, persoanele vătămate O. A. au învederat că își retrag plângerile prealabile formulate împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, precizând totodată că nu au pretenții civile.
S-a reținut de instanța de fond că potrivit disp. art. 158 Cod penal, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.
Potrivit art. 224 alin. 3 Cod penal, în cazul infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 al. 1 și 2 C.p, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea penală a persoanei vătămate.
Față de aceste considerente și față de declarațiile persoanelor vătămate, instanța de fond în temeiul disp. art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. C. N., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile formulate de persoanele vătămate O. A. și I. I..
Situația de fapt reținută în ceea ce privește fapta de furt calificat, a rezultat cu certitudine din ansamblul probelor administrate în faza urmăririi penale: declarație persona vătămata C. F. (f. 8); declarație persona vătămata C. E. (f. 11-13); proces-verbal de cercetare la fața locului - locuința persoanei vătămate C. F. - cu planșe foto ( f. 16-44); imagini video casa de amanet S.C. Stelis Stoc I.F.N. S.R.L. (f. 47); copia contractului de amanet încheiat între inculpat și S.C. Stelis Stoc LF.N. S.R.L. (f. 49); declarații martori Lepus R. E. (f. 51), D. I. C. (f.58), Trandafirecu A.-N. (f. 88), C. E.-M. (f. 90), Lamba E.-C. (f. 188) și P. C. (f. 190); proces-verbal de prezentare a cerceilor ridicați de la casa de amanet, persoanei vătămate Ciroba E. și planșe foto (f.54-56); declarațiile date de C. C. N. în calitate de suspect, respectiv inculpat (f. 96,97; 107-109; 154-157; 193-196); proces verbal de percheziție domiciliară cu planșe foto (f. 119-139); declarație persoana vătămată I. I. (f. 147,148); proces-verbal de intervenție la fața locului, la domiciliul persoanei vătămate I. I. (f. 149), proces verbal de depistare a inculpatului (f 150) și declarație persoana vătămată O. A. (f. 186), coroborate cu declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată (f. 97-98).
Cu ocazia audierii sale în fața instanței de fond, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, la termenul de judecată din 10.03.2015, inculpatul a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cod procedură penală, că recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii învinuirii, regretând comiterea faptelor. Totodată, inculpatul a precizat că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și că, dacă ar fi condamnat, ar fi de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității (f. 97-98).
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Dâmbovița (f. 140 - 144) a rezultat că inculpatul are o situație locativă stabilă, că manifestă disponibilitate de a se distanța de preocupările antisociale și a de a-și îndeplini cu mai multă maturitate responsabilitățile familiale și că poate beneficia de sprijinul apropiaților în vederea valorificării unor oportunități de a se întreține și a se redresa sub aspect comportamental. Însă, s-a apreciat, raportat la istoricul său de viață, că doar intervențiile specifice mediului carceral ar putea contribui la atingerea, în cele din urmă, a scopului sancțiunilor penale, executarea unei pedepse privative de libertate, în cazul în care nu va fi posibilă împăcarea părților, fiind singura în măsura să răspundă nevoilor de reeducare relevate de situația inculpatului.
Cu adresa depusă la dosar la 09.03.2015, persoana vătămată C. E. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestuia la despăgubiri civile în cuantum de 1100 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor parțial distruse cu ocazia furtului prin efracție (f. 91). Pretențiile formulate au fost precizate și susținute și cu ocazia audierii părții civile în ședința publică din 21.04.2015 (f. 158).
Cu adresa depusă la dosar la 09.03.2015, persoana vătămată C. F. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului (f. 92).
În drept: fapta inculpatului C. C. N., care în perioada 20-21.10.2014 a sustras, prin efracție, mai multe bunuri din imobilul aparținând persoanelor vătămate C. E. și C. F., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. 1 litera d) și alin. 2 lit. b) Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului, reduse conform art. 396 al. 10 Cod procedură penală, iar, conform art. 74 Cod penal, s-au avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, scopul urmărit și rezultatul obținut, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, are 43 de ani, studii medii și nu are un loc de muncă, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător dozat, de natură a asigura scopul educativ – preventiv și punitiv al pedepsei.
În raport de cele reținute, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 228 - 229 alin. 1 litera d) și alin. 2 lit. b) Cod penal, cu executarea acesteia în regim de detenție, conform disp. art. 60 Cod penal.
Văzând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 125-126) și constatând că fapta pentru care este judecat în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al liberării condiționate, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie, astfel că, în temeiul disp. art. 43 Cod penal, a dispus adăugarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință penală, la restul neexecutat de 603 zile din pedeapsa de șase ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1990/04.11.2009 pronunțată de Judecătoria Baia M..
Având în vedere faptul că inculpatul a fost judecat în prezenta cauză în stare de arest preventiv, în temeiul disp. art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea acestei măsuri preventive, și, în conformitate cu disp. art. 72 Cod procedură penală, a fost dedusă din pedeapsa aplicată a duratei reținerii, de la data de 23.10.2014, 24.10.2014, a arestării preventive, de la data de 25.10.2014 la zi, și a controlului judiciar, de la data de 29.10.2014 la data de 18.12.2014.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere probele existente la dosar, susținerile părții civile precum și recunoașterea inculpatului, în temeiul disp. art. 397 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C. E. a sumei de 1.100 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând prejudiciul provocat prin săvârșirea infracțiunii, respectiv contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate și a celor distruse total sau parțial cu aceeași ocazie.
Împotriva sentinței penale nr. 89 din 5 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Câmpina și inculpatul C. C. N. care au criticat soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, P. de pe lângă Judecătoria Câmpina a arătat că primul motiv de apel vizează faptul că în mod greșit prima instanță a dispus deducerea perioadei în care inculpatul s-a aflat sub control judiciar, perioada cuprinsă între 29.10._14, întrucât față de dispozițiile art. 72 Cod penal, din pedeapsa aplicată se scade numai perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate.
Cel de-a doilea motiv de apel se referă la împrejurarea că instanța de fond nu a obligat persoanele vătămate O. A. și I. I. la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere că acestea, pe parcursul cercetării judecătorești, și-au retras plângerile prealabile cu privire la săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art.224 alin.1 Cod penal.
Apelantul inculpat C. C. N. a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nereținerii dispozițiilor art.75 alin.2 lit.a) Cod față de eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.
Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, conform art.417 alin.2 Cod proc. penală, constată că apelul inculpatului C. C. N. este nefondat, iar apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză din care rezultă atât existența faptei de furt calificat pentru care inculpatul C. C. N. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, respectiv art.16 alin.3 lit.a) Cod penal.
Pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: plângerea și declarațiile persoanelor vătămate C. F. și C. E.; mențiunile din proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de fotografiile judiciare; imaginile video de la casa de amanet S.C. Stelis Stoc I.F.N. S.R.L.; copia contractului de amanet încheiat între inculpat și S.C. Stelis Stoc LF.N. S.R.L.; declarații martorilor; procesul-verbal de prezentare a cerceilor ridicați de la casa de amanet, persoanei vătămate C. E. însoțit de fotografii judiciare; procesul verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare însoțit de fotografii judiciare, având în vedere și poziția procesuală a inculpatului C. C. N. care a recunoscut comiterea infracțiunii, în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul C. C. N. în perioada 20-21.10.2014 a pătruns, prin efracție, fără drept în imobilul aparținând persoanelor vătămate C. E. și C. F., de unde a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, două casete pentru bijuterii, bijuterii din aur și argint, produse cosmetice, un troler, precum și suma de 50 lei, unele bijuterii fiind amanetate la Casa de amanet S.C. Stelis Stoc I.F.N. SRL, iar o parte din bunuri fiind duse la locuința familiei D..
Curtea reține că încadrarea juridică stabilită de judecătorul fondului în dispozițiile cuprinse în art.228-229 alin.1 lit.d) și alin.2 lit.b) Cod penal penal este corectă, fiind corespunzătoare faptei săvârșită de inculpat și formei de vinovăție, respectiv intenția directă calificată, prin scopul urmărit de inculpat, constând în însușirea bunurilor sustrase din locuința persoanelor vătămate. De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut starea de recidivă conform art. art.41 alin.1 Cod penal, având în vedere că inculpatul C. C. N. a comis infracțiunea de furt calificat după condamnarea la pedeapsa de șase ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1990/04.11.2009 pronunțată de Judecătoria Baia M. și până la reabilitare, și incidența art.396 alin.10 Cod procedură penală, având în vedere poziția procesuală a inculpatului.
Față de manifestarea de voință a persoanelelor vătămate O. A. și I. I. care și-au retras plângerile formulate împotriva inculpatului C. C. N. sub aspectul comiterii infracțiunilor de violare de domiciliu, instanța de fond în mod legal a dispus încetarea procesului penal pentru comiterea acestor infracțiuni prev. de art.224 alin.1 Cod penal, fiind incidentă o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale.
În ceea ce privește critica de netemeinicie invocată de inculpatul C. C. N., Curtea reține că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile pentru stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a celor menționate de legiuitor în art.74 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual cât și a celor ce vizează persoana sa.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Raportat la împrejurările în care a fost comisă infracțiunea de furt calificat (inculpatul a pătruns prin efracție, fără drept, în locuința persoanelor vătămate), relațiile sociale încălcate și care ocrotesc patrimoniul, inviolabilitatea domiciliului și a vieții private a persoanei, prejudiciul modic cauzat de 1.100 lei și care nu a fost recuperat, o parte din bunurile sustrase din locuința persoanelor vătămate fiind restituite urmare a demersurilor efectuate de polițiști și nu datorită inculpatului, Curtea reține că în cauză prima instanță a realizat o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art.74 Cod penal.
Este adevărat că apelantul inculpat C. C. N. a recunoscut comiterea infracțiunii, însă conduitei sale procesuale nu i se poate acorda o semnificație mai mare în raport de cele rezultate din examinarea gradului de pericol social concret al infracțiunii comise, astfel cum au fost menționate mai sus, și circumstanțele personale ale inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist, condamnat în numeroase rânduri pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni comise în diferite localități din țară, pedepsele care i-au fost aplicate, pedepse mai mari decât cea stabilită de prima instanță în prezenta cauză, neatingându-și scopul preventiv educativ, inculpatul perseverând în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului persoanei, infracțiunea dedusă judecății fiind comisă pe durata liberării condiționate când inculpatul ar fi trebuit să dea dovezi de îndreptare și să-și adapteze comportamentul la normele sociale ocrotite de lege, pe parcursul acestui procesul penal inculpatul dând dovadă că nu a conștientizat gravitatea infracțiunii comise, furt din locuință, minimalizând consecințele acesteia.
Curtea reține că inculpatul a recunoscut în totalitate și necondiționat fapta descrisă în actul de sesizare, iar orice susțineri referitoare la denaturarea faptelor, astfel cum a precizat inculpatul în memoriile depuse la instanța de control judiciar, nu vor fi analizate, întrucât cerința esențială pentru aplicarea procedurii simplificate de judecată incluzând beneficiul reducerii legale a limitelor pedepsei prevăzute de lege, este aceea a recunoașterii totale și fără condiții a faptei sau faptelor în materialitatea lor. Totodată, motivația care a stat la baza pătrunderii acestuia în locuința persoanelor vătămate (inculpatul susținând că avea de recuperat o sumă de bani de la o persoană) nu este de natură a-l exonera pe inculpat de răspundere penală.
În ceea ce privește susținerile apelantului inculpat cu privire la faptul că în alte dosare au fost aplicate pedepse modice altor inculpați, se reține că la individualizarea unei pedepse, astfel cum a arătat și judecătorul fondului, se au în vedere circumstanțele reale de comitere ale faptei/faptelor și circumstanțele personale ale făptuitorului, circumstanțe care în cauză dedusă judecății nu sunt favorabile inculpatului C. C. N..
Curtea subliniază că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Se constată, așadar, că pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită de prima instanță, pentru comiterea infracțiunii deduse judecății la care s-a adăugat restul de 603 zile închisoare din pedeapsa de șase ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1990/04.11.2009 pronunțată de Judecătoria Baia M., având în vedere disp. art.43 alin.1 Cod penal, este proporțională și de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Curtea constată că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art.75 alin.2 lit.a) Cod penal, cu consecința reducerii limitelor speciale ale pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că inculpatul nu a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, iar împrejurarea că a încercat să se împace cu persoanele vătămate, care în opinia sa ar fi fost influențate de polițiști, nu conduce la reținerea acestei circumstanțe atenuante. Instituția împăcării, cauză care înlătură răspunderea penală, presupune o manifestare de voință a persoanelor vătămate, exprimată în acest sens, poziție procesuală care nu a fost adoptată de C. E. și C. F. la instanța de fond.
Constatând că motivele invocate de inculpatul C. C. N. în susținerea căii de atac sunt neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de acesta.
În ceea ce privește calea de atac exercitată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, instanța de control judiciar constată că acesta este fondată întrucât în mod greșit judecătorul fondului a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. C. N. durata de timp cât inculpatul s-a aflat sub control judiciar, întrucât art.72 Cod penal prevede că din durata pedepsei închisorii pronunțate se scade perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate, iar măsura controlului judiciar nu are un astfel de caracter.
Totodată, prima instanță constatând că persoanele vătămate O. A. și I. I. și-au retras plângerile prealabile formulate împotriva inculpatului C. C. N. sub aspectul comiterii infracțiunilor de violare de domiciliu, nu a aplicat disp. art. art.275 alin.1 pct.2 lit.b) Cod procedură penală, conform cărora cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile.
Față de cele expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina împotriva sentinței penale nr. 89 din 5 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina pe care o va desființa, în parte, în sensul că va fi înlăturată dispoziția din sentință privind deducerea măsurii controlului judiciar de la 29 octombrie 2014 la 18 decembrie 2014.
Conform art.275 alin.1 pct.2 lit.b) Cod procedură penală vor fi obligate persoanele vătămate O. A. și I. I. la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Nefiind invocate alte critice, iar din oficiu neconstatându-se încălcări de ordine publică, se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
Va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 octombrie 2014, la zi.
Fiind în culpă procesuală determinată de promovarea căii de atac, față de soluția dispusă cu privirea la aceasta, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina împotriva sentinței penale nr. 89 din 5 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina privind pe inculpatul C. C. N., pe care o desființează în parte, în sensul că înlătură dispoziția din sentință privind deducerea măsurii controlului judiciar de la 29 octombrie 2014 la 18 decembrie 2014.
Conform art.275 alin.1 pct.2 lit.b) Cod procedură penală obligă persoanele vătămate O. A. și I. I. la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. N. împotriva aceleași sentințe.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 octombrie 2014, la zi.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 august 2015.
Președinte, Judecător,
I. N. C. R.
Grefier,
D. R. D.
Tehnored.jud. C.R./DDR.
5 ex./24.08.2015
Dosar fond_
Jud. fond T. S. E.
Operator de date caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 699/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 748/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
