Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 4975/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 64
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Președinte - S. P. B.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de condamnatul G. E. N. fiul lui N. și E., născut la 15 mai 1971 deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.163 pronunțată la 13 februarie 2015 de Tribunalul Dâmbovița prin care a fost respinsă contestația formulată de către condamnatul G. E. N. și în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, a fost obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 190 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu –av. C. R., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 6050/2015 din 08.12.2014, onorariu care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul condamnat G. E. N., reprezentat de avocat din oficiu D. A. din Baroul Prahova conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 7628/2015.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care aduce la cunoștința instanței că prin intermediul administrației locului de deținere – Penitenciarul Mărgineni a fost depusă o cerere din partea contestatorului condamnat prin care acsta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, după care:
Avocatul desemnat din oficiu contestatorului condamnat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Avocat D. A., având cuvântul pentru contestatorul condamnat G. E. N., declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată în raport de documentele aflate la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației la executare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 163 pronunțată la 13 februarie 2015 de Tribunalul Dâmbovița a fost respinsă contestația formulată de către condamnatul G. E. N. și în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, a fost obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 190 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu –av. C. R., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 6050/2015 din 08.12.2014, onorariu care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin adresa nr._ din 12.11.2014 înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ la data de 18.11.2014, Judecătoria Moreni a înaintat spre competentă soluționare cererea având ca obiect „contestație la executare” formulată de către condamnat, deoarece prin sentința penală nr.1390 din 29.10.2014 a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița în raport de disp. art.598 rap. la art.553 Cod procedură penală.
Prin cererea formulată condamnatul G. E. N. a contestat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.267/2011 și 290/2011.
După sesizarea instanței, au fost dispuse măsuri în vederea respectării disp. art.597 alin.1 și 2 Cod procedură penală privitoare la prezența condamnatului și la asigurarea asistenței judiciare a acestuia.
În cadrul ședinței publice de la termenul din 13.02.2015, în urma solicitării de lămuriri condamnatului cu privire la motivul pe care înțelege să îl invoce în susținerea contestației, acesta a precizat că un astfel de motiv este întemeiat pe faptul că în mod greșit a fost condamnat cu numele de G. E. N., adevăratul său nume fiind G. V..
La același termen de judecată, în raport de disp. art.597 alin.1 și 6 Cod procedură penală rap. la art.598 alin.2 din același cod, instanța și-a declarat competența materială și teritorială în soluționarea cauzei, reținând-o în vederea soluționării, în prealabil încuviințând proba cu înscrisuri solicitată de către condamnat prin apărător, luându-se act de administrarea acesteia la termenul la care a fost propusă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că în prezent, condamnatul G. E. N., fiul lui N. și E., născut la data de 15.05.1971 în M., județul Prahova, CNP_, domiciliat în B., ., județul B., se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață astfel cum a fost stabilită prin sentința penală nr.339 din 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, definitivă la 29.04.2014, prin
neapelare, sentință în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.482 din 29.04.2014, pedeapsa executând-o în Penitenciarul Mărgineni.
În conformitate cu disp. art.598 alin.1 literele a-d Cod procedură penală, contestația împotriva hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripție, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Prin urmare, cazurile de contestație la executare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, motivul de contestație invocat de condamnatul G. E. N. neîncadrându-se în niciunul din aceste cazuri.
Mai mult, pe rolul instanței au mai existat cauze având un obiect similar, iar potrivit art.599 alin.5 Cod procedură penală „cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări”.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța de fond a respins cererea formulată de către condamnat, aplicând în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat cu procesul penal, disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal condamnatul G. E. N. a formulat contestație fără a o motiva(fila 5) iar prin cererea depusă de unitatea de penitenciar unde acesta se află încarcerat în executarea pedepsei(fila 10) a cerut expres ca judecata să se desfășoare în lipsa sa, conform art.364 alin.4 cod pr.pen.
Curtea, verificând hotărârea primei instanțe în raport de susținerile din calea de atac exercitată de contestatorul-condamnat, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale care au incidență în cauză, constată că nu este afectată legalitatea și temenicia acesteia, pentru considerentele care succed:
În mod corect judecătorul fondului a stabilit că motivele pentru care condamnatul G. E. N.-ce execută în Penitenciarul Mărgineni pedeapsa detențiunii pe viață dispusă împotriva sa prin sentința penală nr.339 din 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, definitivă la 29.04.2014-a formulat contestație la executare, nu se încadrează între cele expres prevăzute de art.598 lit.a-d cod pr.pen. care au fost citate textual de prima instanță în considerentele hotărârii pronunțate și de aceea a respins-o ca neîntemeiată.
De altfel, condamnatul a mai formulat anterior peste 50 de contestații la executare, așa cum rezultă din evidența dosarelor aflate pe rolul primei instanțe(filele 2-7 dosar fond).
D. urmare, cum la controlul de legalitate și temeinicie exercitat sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea nu a identificat aspecte de natură să conducă la reformarea sentinței, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cod pr.pen., va fi respinsă ca nefondată contestația declarată de contestatorul-condamnat G. E. N. împotriva sentinței penale nr.163 pronunțată la 13 februarie 2015 de Tribunalul Dâmbovița, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cod pr.pen., respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul-condamnat G. E. N. fiul lui N. și E., născut la 15 mai 1971 deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.163 pronunțată la 13 februarie 2015 de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 28 aprilie 2015.
Președinte,
S. P. B.
Grefier,
B. Năvîrcă
Red.SPB
2 ex./8 iunie 2015
dos.f._ Tb. Dâmbovița
j.f. S. N.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 389/2015.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... → |
|---|
