Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 9905/315/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 418
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. M.
Judecător - G. C.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. V., fiul lui N. și al lui M., născut la 03 ianuarie 1985, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 48/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar în urma contopirii pedepselor aplicate s-a stabilit ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 1 an și 6 luni și un rest de 363 de zile închisoare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru acest termen, dând următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 48/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit.d din NCP cu aplicarea art. 41 alin.1 NCP, art. 396 alin.2,10 NCPP a fost condamnat inculpatul C. V., fiul lui natural și M., născut la 03.01.1985 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în municipiul Târgoviște, ., județ Dâmbovița, aflat în detenție la Penitenciarul Mărgineni, în stare de arest preventiv în cauză, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, persoană vătămată N. A. C..
În baza art. 43 alin.1 NCP s-a adăugat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la restul de 363 zile rămas de executat din pedeapsa de 1097 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1779/9.09.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute în total 1 an 6 luni și 363 zile închisoare.
În baza art.67 al.1 NCP rap. la art. 66 al.1 lit. a, b NCP au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei principale.
În temeiul art.65 al.1 NCP au fost interzise inculpatului exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b NCP mai sus menționate.
În temeiul art. 404 alin.4 lit.a NCPP rap. la art.72 alin.1 NCP deduce din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 18.09.2014 la zi.
În baza art.399 alin.1 NCPP s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat.
S-a luat act că persoana vătămată N. A. C. a renunțat la acțiunea civilă exercitată în procesul penal.
În baza art. 112 alin.1 lit.e NCPP s-a dispus confiscarea sumei de 15 lei de la inculpat.
În baza art. 274 alin. 1 din NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 din NCPP cheltuielile privind avocații din oficiu: avocat Ș. G. ( împuternicire avocațială . nr.3926/2014 – f.71 dup, în cuantum de 200 lei ) și avocat G. L. ( împuternicire avocațială . nr. 4634/2014 – f.6 d.inst, în cuantum de 200 lei ), au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 10.10.2014 a fost trimis în judecată inculpatul C. V., sub aspectul savarsirii infracțiunii de furt calificat prevăzute de art.228 al.1 – 229 al.1 lit.d și al.2 lit.b NCP cu aplicarea art.41 al.1 NCP.
În fapt, s-a reținut în esență că la data de 26.08.2014 inculpatul a sustras prin spargerea geamului de la ușa de acces în locuința persoanei vătămate N. A. C., din . din Târgoviște, un radiocasetofon, două cutii de cremă de mâini și o sticluță de parfum.
Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută de procuror pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de constatare criminalistică și declarațiile inculpatului (suspectului).
Față de inculpat a fost dispusă la 18.09.2014 măsura arestării preventive prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Târgoviște în dosarul nr._ . Această măsură a fost menținută prin încheierea din 15.10.2014 de către judecătorul de cameră preliminară și de către instanță prin încheierile din 11.11.2014 și 8.01.2015.
Prin încheierea din 07.11.2014, definitivă, în temeiul art. 346 alin. (2) NCPP, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 5426/P/2014 din data de 10.10.2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, precum și a dispozițiilor legale referitoare la administrarea probelor și efectuarea actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a fost de acord ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit procedurii recunoașterii vinovăției.
În faza de urmărire penală persoana vătămată N. A. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 600 lei și înaintea instanței, prin înscrisul depus la dosar la 3.12.2014 a renunțat la cererea de constituire de parte civilă (f.13 d.i.).
Au fost atașate sentința penală nr. 1779/9.09.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă, pronunțată în dosarul nr._ și referat întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Ploiești.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că situația de fapt prezentată în rechizitoriu este confirmată de probe, inculpatul făcându-se vinovat de desfășurarea activității expuse în actul de sesizare.
Situația de fapt a rezultat din ansamblul probelor administrate. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarațiile acestuia, în care arată că fiind recent liberat din penitenciar, în timp ce căuta deșeuri feroase reciclabile a observat poarta de la locuința persoanei vătămate deschisă, a intrat în curte, de unde a luat niște bare de fier, apoi în casă, de unde a luat un radiocasetofon și un parfum, ulterior vânzând elementele din cupru din casetofon și barele din fier la un centru de colectare a fierului vechi pentru suma de 15 lei, coroborându-se cu declarația persoanei vătămate, care a relatat că după ce a desfășurat activități gospodărești în curte, s-a întors în locuință și a observat că unele obiecte fuseseră mutate din locul în care se aflau, că lipseau un radiocasetofon, două cutii de cremă de mâini și o sticluță de parfum, a căror valoare a estimat-o la suma de 600 lei și că geamul de la ușa de acces în imobil era spart; cu procesul verbal de cercetare a locului faptei întocmit de organele de cercetare penală și planșele fotografice, în cuprinsul cărora sunt fixate urmele constatate de persoana vătămată și sesizate de aceasta, ocazie cu care au fost prelevate urme papilare digitale de pe geamul vitrinei din dormitor; cu raportul de constatare criminalistică, lucrare de specialitate ce a concluzionat că una dintre că urmele papilare descoperite și ridicate cu ocazia cercetării locului faptei a fost creată de inculpat.
Instanța de fond a concluzionat că inculpatul C. V. este autorul faptei din data de 26.08.2014, când, în jurul orei 13.00, acesta a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate N. A. C., situată în . din Târgoviște și ulterior, prin utilizarea efracției (spargerea geamului de la ușa de acces) a sustras din imobil un radiocasetofon, două cutii de cremă de mâini și o sticluță de parfum, din vânzarea unora dintre componentele aparatului electric obținând suma de 15 lei, valoarea obiectelor fiind estimată de persoana vătămată la suma de 15 lei.
Evaluând probele administrate în cauză instanța de fond a constatat că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel încât a dispus condamnarea inculpatului Ș. C. V. pentru comiterea a infracțiunii de furt în formele agravante reținute în actul de sesizare: prin violare de domiciliu și prin efracție.
Instanța de fond a reținut și prevederile art.41 alin.1 Cod penal, referitoare la recidivă, față de comiterea infracțiunii a cărei pedeapsă cu închisoarea prevăzută de lege este cuprinsă între 2 și 7 ani, după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1779/9.09.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă, pronunțată în dosarul nr._, prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 1097 zile închisoare, rezultată din efectuarea unor operațiuni de contopire/revocare, din care a fost liberat condiționat la 17.06.2014, a cărei durată ar fi expirat la 15.06.2015.
În drept, fapta inculpatului săvârșită cu vinovăție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.d alin.2 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.
La alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art. 74 NCP, pericolul social concret al faptei, relevat în special de modul în care a acționat inculpatul, în timpul zilei, cu pătrunderea în spațiul personal al persoanei vătămate, cu nesocotirea patrimoniului acesteia, de faptul nerecuperării prejudiciului produs persoanei vătămate, de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind condamnat succesiv la pedepse cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate, trei dintre pedepse fiind aplicate pentru infracțiuni contra proprietății, scopul educativ-preventiv nefiind atins, și liberat condiționat cu două luni anterior comiterii infracțiunii, precum și limitele pedepsei prevăzute de lege, reduse cu o treime în contextul utilizării de către acesta a procedurii simplificate conform recunoașterii acuzației.
S-a ținut cont, pe de altă parte, și de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiuni, colaborând cu organele de anchetă.
Față de toate aceste aspecte instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea comisă în dauna persoanei vătămate N. A. C. acest cuantum al pedepsei asigurând realizarea scopurilor pedepsei.
Față de săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă, înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost considerată executată, potrivit dispozițiilor art 43 alin.1 din NCP, pedeapsa anterior stabilită, de 1 an și 6 luni închisoare, s-a adăugat la restul rămas neexecutat din pedeapsa de 1097 zile închisoare, respectiv de 363 zile, urmând ca inculpatul să execute în total 1 an 6 luni și 363 zile închisoare.
Singura modalitate de executare a pedepsei de 1 an 6 luni și 363 zile închisoare este cea în detenție raportat la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea unei alte modalități de executare.
Raportat la infracțiunea comisă, respectiv la valorile sociale încălcate, instanța de fond a constatat că este necesară aplicarea unor pedepse complementare față de inculpat, referitoare la interzicerea unor drepturi, fiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de lege, respectiv de art.67 al.1 NCP.
Astfel, în baza art. 66 al.1 lit. a, b NCP a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei principale.
În temeiul art.65 al.1 NCP a interzis inculpatului exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b NCP mai sus menționate.
Față de inculpat s-a făcut și aplicarea dispozițiilor prevederilor de art.72 alin.1 NCP urmând a se deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 18.09.2014 la zi.
În ceea ce privește măsura preventivă dispusă în cauză s-a stabilit că se impune față de inculpat menținerea arestului preventiv în vederea executării pedepsei privative de libertate dispuse, temeiurile inițiale fiind actualmente existente și impunând izolarea inculpatului de mediul social.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a luat act că persoana vătămată N. A. C. a renunțat la acțiunea civilă exercitată în procesul penal, în faza de urmărire penală.
În baza art. 112 alin.1 lit.e NCPP s-a dispus confiscarea sumei de 15 lei de la inculpat, reprezentând suma dobândită de acesta din vânzarea bunurilor sustrase de la partea civilă T. M. L., nerestituite și care nu servește la despăgubirea acesteia.
În baza art. 274 alin. 1 din NCPP s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței a promovat apel inculpatul C. V., invocand netemeinicia acesteia.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanta, in considerarea faptului ca a recunoscut comiterea faptei si a fost de acord sa achite prejudiciul produs, chiar daca persoana vătămată nu s-a constituit parte civila in cauza.
Curtea, examinând sentinta apelata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit art. 417 Cod proced. penala si in limitele impuse de art. 418 si 419 Cod proced. penala, constata ca apelul este nefondat, dupa cum se va arata in continuare:
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, in baza cărora inculpatul a fost judecat, potrivit solicitării sale, in cadrul procedurii simplificate prev.de art. 375 Cod proced. penala, rezultând ca in data de 26.08.2014 a sustras prin spargerea geamului de la usa de acces in locuința persoanei vătămate Nitescu A. C. situata pe . din Târgoviște un radiocasetofon, doua cutii crema de mâini si o sticluță cu parfum, din vânzarea unora dintre componentele aparatului electronic obținând suma de 15 lei.
In urma aprecierii temeiniciei respectivelor dovezi, constând in recunoașterea inculpatului care se coroborează si este confirmata de declarația persoanei vătămate, procesul verbal de cercetare la fata locului si planșele foto anexate, raportul de constatare criminalistica ce a analizat urmele papilare descoperite la locul faptei, aceeași instanța a pronunțat in mod legal și temeinic condamnarea sa pentru infracțiunea reținuta în actul de sesizare, respectiv furt calificat prin efracție prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit d Cod penal.
Criticile aduse sentinței penale apelate de inculpat au vizat tratamentul sancționator adoptat de prima instanță si nu situația de fapt reținută în hotărârea atacată.
Referitor la pedeapsa, Curtea reține că, pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său prevăzut de lege, acesta trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și al duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
In speta, instanța de apel a constatat ca modul de proportionalizare a duratei pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea comisa se înscrie in cadrul legalității, limitele la care s-a ajuns prin reducerea sa cu o treime ca urmare a recunosterii învinuirii fiind de la 1 an si 4 luni pana la 4 ani si 8 luni.
Dincolo de acest aspect, cuantumul spre minimul astfel redus catre care s-a orientat prima instanța apare pe deplin justificat raportat la considerentele avute in vedere de respectivul judecător in materia individualizării, relevându-se îndeosebi modului de comitere al infracțiunii, inculpatul dand dovada de un deosebit curaj, pătrunzând pe timpul zilei in locuința persoanei vătămate, dar si natura si frecventa infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale acestuia, trei dintre pedepsele aplicate anterior fiind pentru infracțiuni contra patrimoniului.
F. de aceste aspecte, ținând seama de disp. art. 74 Cod penal, in ciuda prejudiciului redus produs prin infracțiune, instanta de control judiciar nu identifica împrejurările legate de gravitatea faptei comise sau de periculozitatea infractorului, care sa justifice o noua reducere a pedepsei, prima instanța dand dovada de suficienta clementa in exercitarea actului de justitie.
Același judecător a reținut in mod legal si temeinic ca prezenta fapta a fost comisa in stare de recidiva postcondamnatorie, inculpatul savarsind-o in condițiile art. 41 alin.1 Cod penal, înainte ca pedeapsa anterioara de 1097 zile aplicata prin s.p. nr.1779/9.09.2013 a Judecătoriei Ploiesti, din care a fost liberat condiționat la data de 17.06.2014 cu un rest de 363 zile, sa fie considerata ca executata. Ca urmare, s-a procedat in mod corespunzător la realizarea cumulului aritmetic intre pedepsa aplicata in prezenta cauza si restul rămas neexecutat din cea anterioara, potrivit art. 43 lin.1 Cod penal.
In consecință, critica inculpatului aparand ca fondata, se va proceda conform disp. art. 421 pct.1 lit. b Cod proced. penala la respingerea apelului promovat de acesta.
Totodată, in conformitate cu disp. art 422 Cod proced. penala, se va computa din pedeapsa rezultanta, perioada reținerii si arestării preventive începând cu 18.09.2014 la zi.
Văzând si disp. art. 275 alin.2 Cod proced. penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Compută din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestării preventive începând cu 17.09.2014.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
D. M. G. C.
Grefier,
S. A.
Red. D.M.
Tehnored. S.A.
5 ex./05.05.2015.
Dos. fond_, Judecătoria Târgoviște.
Jud. fond M. D..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
