Coruperea sexuală a minorilor (art.221 NCP). Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 463/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 10944/200/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 463

Ședința secretă din data de 07 mai 2015

Președinte – D. A. E.

Judecător – P. M. F.

Grefier – M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

………..

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr.345 din data de 24.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., prin care în baza art. 386 Cod proc.pen., a schimbat încadrarea juridica a faptei prevăzută, în rechizitoriu, de art. 202 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal( din 1968) în infracțiunea prevăzuta de art. 221 alin.1 Cod penal (3 infracțiuni), cu aplicarea art. 38 Cod penal.

In baza art.396 alin.5 Cod proc. pen., rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod proc. pen., cu referire art. 4 Cod penal, a fost achitat inculpatul R. L., fiul lui N. și E., născut la data de 20.02.1958 în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., ., jud. B., studii superioare, cadru didactic la Școala nr.1 și nr.15 B., căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP-_, pentru infracțiunea prevăzuta în rechizitoriu, de art. 202 alin.1 Cod penal( din 1968), săvârșita fata de partea vătămata D. R., domiciliată în mun. B., . 84, ., întrucât fapta nu mai este prevăzuta de legea penala(a fost dezincriminata).

S-a constatat că faptele (reținute în rechizitoriu ca acte materiale, prev. de art. 202 alin.1Cod penal-din 1968, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal-din 1968), săvârșite față de părțile vătămate P. F., domiciliată în mun. B., . 8 D, ap. 3, ., T. C. D., domiciliată în mun. B., ., ., . si E. S. G., domiciliată în mun. B., ., jud. B., au fost dezincriminate.

In baza art. 396 alin.5 Cod proc. pen., rap. la art. 16 alin.1 lit.a Cod proc. pen. și art. 5 Cod penal, a fost achitat inculpatul R. L. pentru infracțiunile prevăzute de art. 221 alin.1 Cod penal (3 infracțiuni), cu aplicarea art. 38 Cod penal, săvârșite față de părțile vătămate B. M. S., domiciliată în mun. B., .. 32, jud. B., H. A. M., domiciliată în mun. B., ., si C. A. M., domiciliată în mun. B., . 92, ., întrucât fapta( latura obiectiva) nu există.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămata T. C. D.; s-a luat act că celelalte parți vătămate nu s-au constituit parți civile.

In baza art. 275 alin.3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integranta din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 07 mai 2015, când a pronunțat prezenta decizie:

CURTEA:

Asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr. 345 din data de 24.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 386 Cod proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridica a faptei prevăzută, în rechizitoriu, de art. 202 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal( din 1968) în infracțiunea prevăzuta de art. 221 alin.1 Cod penal (3 infracțiuni), cu aplicarea art. 38 Cod penal.

S-a constatat că faptele (reținute în rechizitoriu ca acte materiale, prev. de art. 202 alin.1Cod penal-din 1968, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal-din 1968), săvârșite față de părțile vătămate P. F., domiciliată în mun. B., ., T. C. D., domiciliată în mun. B., ., ., . si E. S. G., domiciliată în mun. B., ., jud. B., au fost dezincriminate.

In baza art. 396 alin.5 Cod proc. pen., rap. la art. 16 alin.1 lit.a Cod proc. pen. și art. 5 Cod penal, a fost achitat inculpatul R. L. pentru infracțiunile prevăzute de art. 221 alin.1 Cod penal (3 infracțiuni), cu aplicarea art. 38 Cod penal, săvârșite față de părțile vătămate B. M. S., domiciliată în mun. B., .. 32, jud. B., H. A. M., domiciliată în mun. B., . 15 B, ., jud. B., si C. A. M., domiciliată în mun. B., . 92, ., întrucât fapta( latura obiectiva) nu există.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămata T. C. D.; s-a luat act că celelalte parți vătămate nu s-au constituit parți civile.

In baza art. 275 alin.3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 3562/P/2013, din data de 08.07.2013, înregistrat la această instanță la data de 08.07.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. L., pentru săvârșirea a două infracțiuni de corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv art. 202 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, inculpatul R. L., având calitatea de profesor la disciplina „Muzică”, la data de 05.06.2013, cu ocazia orelor de curs ținute la clasa a VI-a B din cadrul Școlii Gimnaziale „C. Aviator M. T. B.”, în intervalul 14.00-15.00, a săvârșit acte obscene asupra minorelor H. A. M., C. A. M., P. F. și B. M. Ș., în sensul că le-a sărutat ori le-a atins pe sâni și pe fese, continuând, în baza aceleiași rezoluții infracționale, să aibă același tip de manifestări față de minorele T. C. D. și E. S. G., în timpul orelor de curs din intervalul 15.00-16.00, ținute la clasa a VII-a D din cadrul Școlii Gimnaziale G. E. P. B., inculpatul i-a atins un sân elevei D. R. sub pretextul că trebuie să stea dreaptă în bancă.

In cursul judecații, fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost prezentate in rechizitoriu, neasumându-si vinovăția penala.

Au fost audiate părțile vătămate B. M. S., T. C., C. A. M., E. S., P. F..

De asemenea au fost audiați martorii acuzării, indicați în rechizitoriu, cu excepția celor a căror prezență la instanța nu a putut fi asigurată, declarațiile acestora de la urmărirea penala urmând a fi valorificate, precum si martori propuși de către inculpat. S-au audiat martorii:G. M., C. C., Ticea D. A., I. Albertin N., V. A., B. D. M., S. G., D. M. C., A. M. R., T. S., T. B., M. C., D. M. L., M. C. A., S. T. I., G. D. E., P. I. A., D. V. L., T. A. C., Ignatescu A., E. D. N., G. E., Ceomirtan R. C., D. B. F., M. I., S. A. T., S. R. A., S. T., D. A., Banulescu R., D. G. M..

S-au depus la dosar concluzii scrise, atât de către apărătorii aleși ai inculpatului, cât și de reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria B..

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor P. I. A., G. M., C. C. E., V. A., M. C. A., I. Albertin N., T. B. A., Ticea D., G. D. E., A. M. R., Sfrja R. A., S. T. I., D. V. L., T. A. C., G. E., I. A., D. M. Grațiela, E. D. N., Ș. R. A., I. M., Ș. A. T., S. T., D. A., B. R. C. si ale celorlalți menționați mai sus; procese-verbale; înregistrarea pe suport optic (CD) a momentelor surprinse la ora de curs ținută la clasa a VII-a C; declarațiile inculpatului, alte înscrisuri, instanța de fond a reținut următoarele:

Până la data de 10.06.2013, inculpatul Rusul L. și-a desfășurat activitatea, în calitate de profesor la disciplina muzică, în cadrul Școlilor Gimnaziale„C. Aviator M. T. B.” și „G. E. P.”, cunoscute în municipiul B. sub denumirea de Școala nr. 1, respectiv Școala nr. 15.

La data de 10.06.2013, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, la data de 05.06.2013, inculpatul R. L., în timp ce ținea orele de curs la clasele a VI-a B și a VIII-a C din cadrul Școlii nr. 1 din municipiul B., a săvârșit acte obscene față de mai multe eleve minore, constând în sărutări pe obraz sau pe gură, îmbrățișări, atingeri în zona feselor ori a sânilor, precum și loviri ușoare, ostentative, peste fese.

În concret s-au reținut următoarele:

La data de 05.06.2013, în intervalul orar 13.00-16.00, inculpatul a avut ore de curs la clasele a VII-a D, a VI-a B și a VIII-a C (în aceasta ordine) din cadrul Școlii Gimnaziale „C. Aviator M. T. B.”, la care s-a prezentat, emanând halenă alcoolică.

Având în vedere că urma să aibă loc festivitatea de închidere a anului școlar, inculpatul, organizator al corului de copii al școlii, a decis să facă repetiții în cursul orelor de la clasele a VI-a B și a VIII-a C. Astfel, între orele 14.00-15.00, în sala de curs a clasei a VI-a B, au fost prezenți 30 de elevi, la care s-au adăugat 9 eleve de la clasa a V-a A, care făceau parte din cor și care fuseseră învoite de la ora pe care o aveau în acest interval de timp. Din clasa a VI-a B făceau parte din cor aproximativ 13 eleve.

Inițial, inculpatul a constituit formația corului în fața clasei, pe două rânduri, prin alăturarea elevilor de la clasa a V-a A cu cei de la clasa a VI-a B. Ora a debutat cu întrebarea adresată de inculpat elevilor din cor-dacă vor să meargă alături de el într-o tabără din Delta Dunării. În acest context, inculpatul a început să le îmbrățișeze pe elevele care au răspuns afirmativ, pe unele ridicându-le de la sol, și să le sărute pe obraz. Mai mult, inculpatul a sărutat-o pe colțul gurii pe partea vătămată H. A. M., care a început să plângă ca urmare a acestui gest. Gesturile de tandrețe au culminat cu atingerea pe fese a părților vătămate B. M. Ș. și C. A. M., precum și cu atingerea pe unul din sâni a părții vătămate P. F., fapt pentru care aceasta a făcut un pas înapoi de teamă să nu se repete acest gest. Observând manifestările inculpatului, pentru a nu fi supuse acelorași gesturi, mai multe eleve, printre care și martorii P. I. A. și S. R. A. au părăsit sala de curs și au mers la grupul sanitar al școlii. Acestea au revenit, dar apoi au mers la grupul sanitar de mai multe ori în timpul orei, constatând de fiecare dată că R. L. continua să aibă același comportament.

După terminarea orei, eleva S. R. A. s-a întâlnit pe holurile școlii cu diriginta clasei, martorul C. C. E., care în depoziția sa a arătat faptul că eleva se afla într-o vădită stare de agitație și datorită acestei stări cu greu i-a relatat ce s-a întâmplat la oră, în sensul că inculpatul a îmbrățișat mai multe fete din clasă și le-a atins pe sâni și fese. De asemenea, martorul a mai arătat că a doua zi, la ora de dirigenție, toți elevii i-au confirmat cele întâmplate cu o zi înainte, cu precizarea că nu toate fetele din clasă au fost în situația descrisă mai sus.

De asemenea, directoarea școlii, martorul G. M., având oră de biologie în intervalul 16.00-16.50, cu clasa a VI-a B, a luat la cunoștință de la elevi că inculpatul pipăise pe fund și pe sâni mai multe eleve, printre care B. M. Ș. și P. F., iar eleva H. A. M. fusese pupată pe obraji și pe buze. Totodată, G. M. a discutat cu eleva H. A. M., care i-a mărturisit timid că inculpatul, după ce a luat-o în brațe și a pupat-o pe obraz, în momentul în care a vrut să se retragă, a pupat-o și pe buze.

Gesturile inculpatului au fost confirmate și de elevele M. C. A., T. B. A., Ș. R. A., I. M., Ș. A. T., S. T. și D. A..

În aceeași zi, între orele 15.00-16.00, inculpatul R. L. a avut ore de curs la clasa a VIII-a C, unde, pentru a face repetiții în vederea festivității de închidere a anului școlar, a venit însoțit de elevele T. C. D., E. S. G., C. A. E. și G. D. E., toate din clasa a VIII-a B.

Cele patru au fost așezate în fața clasei, lângă catedra unde se afla inculpatul, pentru a cânta, împrejurare care i-a conferit acestuia ocazia să continue să aibă o atitudine intimă cu elevele. Astfel, inculpatul a început cu gesturi de prindere de șolduri, atingeri pe spate, totul culminând cu mângâieri pe fese, în această situație fiind părțile vătămate T. C. D., E. S. G. și C. A. E..

Deoarece atitudinea inculpatului a fost observată de ceilalți elevi din clasă, martorul I. Albertin N. a filmat cu ajutorul telefonului său mobil momente în care inculpatul efectua gesturile cu caracter obscen, semnificativă în acest sens fiind înregistrarea în care partea vătămată T. C. D. îi spune elevei ce se afla în stânga ei următoarele: Mi-a pus mâna pe fund! Înregistrările efectuate de martor au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală, fiind atașate la dosarul cauzei.

După terminarea orelor de curs, partea vătămată T. C. D. a informat-o pe mama sa despre cele petrecute prin mai multe SMS-uri, care au fost fixate prin fotografiere și, de asemenea, atașate la dosarul cauzei. Părintele elevei T. C. D. a mers în aceeași zi la școală și a purtat discuții cu directoarea școlii despre acest incident.

Ora de curs a luat sfârșit după ce inculpatul a adresat celor patru eleve următoarea întrebare: Fetele mele frumoase, cine mă pupă și pe mine?, acestea conformându-se și sărutându-l pe domnul profesor pe obraz.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză a fost identificată si partea vătămată D. R., fostă elevă a clasei a VII-a D din cadrul Școlii Gimnaziale „G. E. P.” B., unde inculpatul, de asemenea, a predat disciplina muzică.

S-a reținut că din investigațiile efectuate a rezultat că în cursul anului 2012, în timp ce se afla la ora de muzică, inculpatul i-a atins un sân elevei D. R., sub pretextul că trebuie să stea dreaptă în bancă. Acest gest a fost observat de colegul acesteia de bancă, martorul E. D. N., care a constatat că după gestul inculpatului, partea vătămată era vizibil emoționată, fiind aproape să izbucnească în plâns. Eleva a relatat imediat incidentul mamei sale și cadrelor didactice ale școlii, respectiv dirigintei clasei, T. A. C., și celor două directoare, G. E. și I. A., care în depoziția lor au confirmat faptul că partea vătămată le-a spus că ar fi fost atinsă pe sân de către inculpat în timpul orei.

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, inițial negând că ar fi procedat la astfel de atingeri decât pe spate sau pe umeri, iar ulterior dând gesturilor sale o altă conotație decât cea sexuală. Inculpatul a motivat gesturile sale ca având rol didactic, în sensul că pentru a obține performanțe muzicale, elevii trebuie să aibă o anumită ținută, în sensul să țină spatele drept și capul ridicat în timpul unui cântec. Pentru aceasta îi îndemna verbal pe elevi să adopte această ținută, iar cei care nu respectau acest îndemn erau corectați prin atingerea ușoară cu mâna a spatelui, respectiv a umerilor, fără să atingă sânii elevelor. Apărarea inculpatului, în sensul că din dorința de a implementa grupului vocal emoții artistice, a fost prea apropiat de elevi, și nu a realizat că actele sale ar putea fi interpretate ca fiind obscene, nu poate fi reținută în contextul existenței acestui dosar penal, care constituie un avertisment pentru inculpat că o atitudine prea intimă față de minore, chiar într-un domeniu artistic cum este cel al muzicii, nu este cea corespunzătoare și este percepută ca având conotație sexuală. S-a subliniat că pentru realizarea infracțiunii de corupție sexuală sunt lipsite de relevanță moralitatea minorului-bună, îndoielnică, precară, experiențele sale sexuale sau poziția de admitere ori respingere a actului obscen.

Despre faptul că inculpatul în mod intenționat săvârșea gesturi cu conotație sexuală, sunt relevante în acest sens depozițiile martorilor D. M. Grațiela, coordonator programe și proiecte educative în cadrul Liceului Pedagogic B., Ticea D., învățător în cadrul Școlii Gimnaziale„C. Aviator M. T. B.” și a martorului cu identitate protejată, M. M., persoane majore care au „beneficiat” de gesturi din partea inculpatului ca cele ce fac obiectul prezentei cauze, întărind astfel convingerea organelor de urmărire penală cu privire la comportamentul cu tentă sexuală al inculpatului. Astfel, din depozițiile acestor martori rezultă în mod incontestabil cum inculpatul, de regulă pe fondul unui consum de alcool, fie și minim, ceda pornirilor lăuntrice și proceda la sărutarea inopinată pe buze și atingerea intenționată a sânilor persoanelor de sex feminin. Și mai grav este faptul că aceste manifestări au fost extinse și asupra victimelor minore.

S-a menționat si faptul că inculpatul a fost cercetat anterior în dosarul penal nr. 1514/P/2011 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria B., soluționat prin neînceperea urmăririi penale, care a avut ca obiect sesizarea minorei M. B. D., elevă a clasei a VI-a D din cadrul Școlii Gimnaziale „G. E. P.”, din care rezultă că în timp ce aceasta se afla la domiciliul inculpatului pentru a lua lecții particulare de chitară, R. L. a sărutat-o pe gură și i-a mângâiat sânii.

Totodată, s-a reținut că, la nivel local, este de notorietate faptul că activitatea profesională a inculpatului a fost meritorie, cu rezultate excelente în privința descoperirii și pregătirii copiilor cu aptitudini în domeniu, acesta fiind motivul pentru care mai multe persoane adulte și minore, care însă nu au fost victime ale faptelor deduse judecații și-au manifestat susținerea morală față de inculpat și, totodată, dezacordul în ceea ce privește cercetarea acestuia de către organele de urmărire penală, in rechizitoriul întocmit în cauză menționându-se că se propune sancționarea faptelor de corupție sexuală săvârșite asupra unor minori cu vârste cuprinse între 12-15 ani și nu activitatea profesională a inculpatului. Totodată, s-a apreciat că gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat este și mai ridicat în contextul în care, date fiind buna sa reputație și calitatea sa de pedagog, inculpatul apare ca un model de urmat în ceea ce privește personalitatea în formare a minorilor, iar astfel de fapte induc, în mod prematur, minorilor imagini ale vieții sexuale, ce provoacă consecințe nefaste în plan subiectiv-alterarea simțului moral, al pudorii și bunei cuviințe, incitarea la practice sexuale ori chiar la săvârșirea unor fapte penale în legătură cu viața sexuală, mai ales pentru minorii care au asistat ori le-au fost relatate astfel de scene.

Cele expuse mai sus au fost reținute în rechizitoriu, în baza probelor administrate în această fază procesuală și a aprecierilor proprii ale procurorului ce a întocmit actul de sesizare a instanței.

In cursul judecății, probele administrate au conturat o situație de fapt, care au determinat o altă interpretare a faptelor și, evident, a vinovatei inculpatului.

Pentru început, s-a menționat că infracțiunea dedusă judecații de corupție sexuală, prevăzuta de art. 202 Cod penal, din 1968, nu se mai regăsește ca atare, nu-și găsește deplin corespondent in actualul Cod penal, intrat în vigoare pe parcursul judecații. Art. 221 alin.1 din Noul Cod penal, care incriminează infracțiunea de corupere sexuala a minorilor, se refera doar la acte de natura sexuala asupra unui minor, ce nu a împlinit vârsta de 13 ani.

Prin urmare, în considerarea celor de mai sus, în cauză au rămas de dezbătut faptele săvârșite de inculpat împotriva/asupra a trei minore care îndeplinesc condiția de vârsta impusă de lege, și anume B. M. S., H. A. M., C. A. M.. Rezulta, astfel, că celelalte fapte deduse judecații, prin raportare la textul legal indicat și care au fost analizate au fost dezincriminate prin Noul Cod penal, fiind aplicate prevederile art. 4 din Noul Cod penal si ale art. 3 din Legea nr. 187/2012.

Aceasta nu înseamnă însă că nu s-au avut în vedere și celelalte fapte, declarațiile acelor persoane pretins vătămate, dar numai pentru a se contura contextul în care s-a manifestat inculpatul, modul de manifestare, intențiile și scopul avute.

In primul rând, s-a remarcat optica diferită de percepere, analiză și interpretare a contextului faptic, de către cei implicați - parți pretins vătămate și martori, față de care și în prezența cărora s-au petrecut faptele. Nu a existat unanimitate, nici măcar majoritate de opinii( raportat la declarațiile acestor persoane), care să delimiteze cert conduita inculpatului și, cu atât mai puțin, care să incrimineze această conduită, faptele pretins ilicite, în sens penal.

Astfel, părțile vătămate și martorii audiați în aceasta fază procesuală au relatat diferit cele întâmplate, aceleași aspecte ale situației incriminate fiind altfel redate, fiind vorba nu numai de diferențe minore, de exprimare ori de detaliere, ci si de diferențe vădite, între declarațiile de la urmărirea penala și cele din fața instanței, între declarațiile date de aceeași persoană sau între declarațiile celor audiați, în sensul că nu s-au coroborat unele cu altele, or, situația de fapt și vinovăția celui acuzat se rețin când ansamblul probator( coroborarea probelor) conturează fapta penală și vinovăția penală. Orice contradicții, neconcordante, trebuie lămurite, înlăturate, iar orice situație dubitativă trebuie interpretată în favoarea celui acuzat.

In analiza făcută, s-au avut în vedere doar aspectele diferite față de cele reținute la urmărirea penală, și evident doar cele cu relevanță juridică.

Cu referire la declarațiile celor audiați în cursul cercetării judecătorești, s-a retinut:

Partea vătămata B. M. S. a învederat că inculpatul-profesorul sau de muzică a sărutat-o pe obraz și a luat-o în brațe, pe o fată din altă clasă, care participa la repetițiile corului, a sărutat-o pe buze, unei alte colege, „F.” i-a pus mana pe sân, le-a lovit/dat cu palma peste fund. Ea a interpretat aceste gesturi ca având tentă sexuală, precizând că nu se constituie parte civilă.

Partea vătămată C. A. M. a declarat ca nu i s-a părut nimic deplasat în comportamentul profesorului, respectiv în faptul că i-a dat cu palma peste fund, că a sărutat-o pe obraz, considerând acestea ca gesturi de afecțiune, părintești, arătând și că inculpatul a ridicat-o în brațe pe M.( B.) si, cum aceasta s-a împotrivit ușor, i-a dat drumul.

Partea vătămată H. A. M. și-a menținut declarația dată în fața organelor de politie, depunând la dosar un înscris/ cerere în acest sens. S-a arătat că în declarația de la urmărirea penală ( fila 48 dosar urmărire penala), aceasta a învederat că inculpatul a sărutat-o pe obraz, pe doua fete, mai micuțe de statură, le-a luat în brațe, nu a văzut altceva, nu a perceput alte gesturi/ fapte ale inculpatului. In declarație nu s-au găsit mențiuni cu privire la modul cum a afectat-o toate acestea.

Partea vătămată E. S. a învederat că nu a simțit când/ că inculpatul i-a pus mana pe șold, a văzut aceasta pe înregistrarea ce i s-a prezentat, oricum, nu i s-a părut deplasat, poate doar palma peste fund, considerând că a fost vorba de exagerări ale colegelor, nu au putut să-și dea seama de semnificația gesturilor, arătând că doar numita T. C. a zis, atunci, ca profesorul a exagerat, menționând că mama acestei fete a fost colegă cu inculpatul și că nu se înțelegea cu acesta.

Partea vătămată P. F. a învederat că inculpatul s-a sprijinit cu brațul de corpul ei, deasupra sânului, atunci când acesta s-a apropiat, pentru a o auzi cum cânta, înțelegându-se aceasta ca o mișcare în prelungirea unui act didactic. Trebuie amintit că partea vătămată B. M. S. declarase ca inculpatul o atinsese pe sân pe F., fapt neconfirmat de acesta, cum s-a arătat anterior.

Si partea vătămată T. C. a dat declarație ( fila 96 dosar).

Raportat la declarațiile martorilor audiați de instanță, s-a punctat, din declarația martorului G. M., că doar H. A. M. era vizibil afectată ( dar din declarația acesteia nu a reieșit această afectare aparte), iar din declarația martorului M. I. s-a reținut că inculpatul a ridicat-o în brațe pe M., de subsuori.

Martorii - cadre didactice - audiați au învederat situația de fapt care le-a fost relatata de elevi, remarcându-se că nu a existat de la început un punct de vedere unitar cu privire la cele întâmplate în sălile de curs și, totodată, o exacerbare a impresiilor.

Pe de alta parte, elevii audiați, în calitate de persoane vătămate și de martori, dincolo de faptul că au interpretat diferit faptele - aceleași gesturi, manifestări au fost văzute de unii, de alții nu, percepute ca vizând alte parți corporale și în alt scop decât cel al unei atingeri cu tentă sexuală, au învederat, cei mai mulți dintre ei, ca audierea lor de către organele de politie nu a fost corespunzătoare, unii vorbind de oarecare intimidare, influențare prin unele remarci, orientări, alții de reformularea propriilor relatări, care au nuanțat, dar, poate, și denaturat sensul situației descrise. Fiind vorba de minori, date fiind vârsta si specificitatea limbajului, modului de redare a unor situații, fragilitatea psihica a acestora, au fost plauzibile susținerile acestora, cu privire la cele menționate anterior.

In analiza conduitei inculpatului, au fost lămurite mai multe aspecte, așa cum au rezultat acestea din declarațiile date atât la urmărirea penala, cât și la judecată.

Din coroborarea probelor, s-a reținut că inculpatul a venit la cele două ore de curs, unde au avut loc repetiții cu corul, pentru serbarea de sfârșit de an școlar și unde au avut loc faptele deduse judecații, într-o anumită stare, determinată de un consum, chiar și minim, de alcool - elevii au susținut că mirosea a alcool și chiar și inculpatul a declarat că a consumat mai multe bomboane ce conțineau alcool - stare care, potențata și de alte aspecte, respectiv relaxarea de la sfârșit de an școlar, apropierea sa față de elevi, deschiderea manifestata față de aceștia, concretizată în relațiile bune, prietenești, cu aceștia, implicarea sa și rezultatele deosebite obținute în activitatea didactică, îndeosebi cu grupul coral organizat și coordonat, emoția artistică, așteptările legate de reușita repetițiilor ce aveau loc la cel moment, cu acest grup coral, în anticiparea unei reușite serbări de final de an școlar, bucuria, mulțumirea determinate de răspunsul favorabil al unor elevi/ membri ai corului la inițiativa sa de organizare a unei excursii/ tabere școlare, care să răsplătească eforturile și succesul comune, a dus la un comportament exuberant,exultant, la o ușoară exaltare, inculpatul manifestându-si sentimentele, emoțiile legate de aspectele menționate anterior, prin gesturi ca săruturi ușoare pe obraz ( doar într-un caz, fără a exista intenția respectiva, ci prin ferire, a fost atins coltul gurii unei eleve), apropierea de corpul unor eleve din cor ( apropiere care, în raport de declarațiile parților, a apărut, cel puțin pe alocuri, ca o mișcare/ gest/ atitudine încorporate în actul didactic, de ascultare a elevului cum cânta, și de corectare a poziției corporale, prin îndreptarea spatelui, a umerilor, care să ajute actul muzical) și atingerea unor parți ale corpului - zona pieptului, a feselor, atingeri ușoare, în treacăt, care nu au urmărit obținerea unei satisfacții de natura sexuală.

S-a mai arătat că gesturile, atingerile nedorite, la care a făcut referire procurorul, în sensul că orice atingeri nedorite pot constitui acte de natura sexuala, nu numai ca trebuiau să vizeze zona organelor genitale sau alte zone cu potențial erogen, sexual, circumscrise sferei sexualității, dar trebuiau să aibă o anumita intensitate, durata, context și mod de exteriorizare, care să confere actului în mod indubitabil caracter penal. Evident, atingerile sânilor, feselor, privite în general ar fi susceptibile de o astfel de interpretare, însă, ar trebui să vorbim de mângâieri prelungi, palpări, ciupituri, mușcături, etc., care în mod cert să aibă o semnificație vulgara, nerușinata, indecentă, trivială, pornografică.

Nici cadrul de manifestare - în săli de curs, în prezenta tuturor celor prezenți, nici comportamentul propriu-zis al inculpatului nu au fost susceptibile de a fi interpretate în sensul unor intenții cu conotație, tentă sexuală.

In opinia instanței de fond, intențiile de această natura-dorința, instinctul primar, sexual, atingerile unor parți ale corpului cu potențial sexual, satisfacția obținuta prin/ după astfel de manifestări de natura sexuala, trebuie să rezulte din acte specifice - atingeri, mângâieri și este de presupus că sunt însoțite de alte gesturi, cuvinte, expresii, atitudini, care delimitează specificitatea actelor incriminatorii.

S-a avut în vedere și jurisprudența instanțelor, cu privire la această infracțiune, când actele obscene/ cu caracter sexual au specificitatea necesară pentru încadrarea ca fapte penale.

In speța, a reținut instanța de fond, că nu se poate vorbi de astfel de acte specifice, în baza cărora să fie tras la răspundere penală inculpatul. Ansamblul contextual, conduita concreta a inculpatului nu au putut fi încadrate în dispozițiile legale ce incriminează corupția sexuală/ coruperea minorilor.

Coruperea sexuala a minorilor, infracțiune care se regăsește actualmente în art. 221 din Noul Cod penal se referă la comiterea unui act de natura sexuala, altul decât cel prevăzut la art. 220 ( raport sexual, act sexual oral sau anal, orice acte de penetrare vaginală sau anală), cu un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau determinarea unui minor sa suporte un astfel de act.

Art. 202 din Codul penal, din 1969, text legal în vigoare la data săvârșirii faptelor, pe care s-a întemeiat și sesizarea instanței, incriminau și sancționau actele cu caracter obscen săvârșite asupra sau în prezenta unui minor.

Obscen în sens lingvistic înseamnă vulgar, nerușinat, indecent, trivial, pornografic.

Nu trebuie omis alin.2 al ac. art., care se referea la actele prevăzute la alin.1 săvârșite în cadrul familiei și nici alin.2/1 al aceluiași articol, care se referă la faptele menționate în alineatele precedente, comise în scopul producerii de materiale pornografice, ceea ce înseamnă, prin interpretare, că aceleași acte, vulgare, nerușinate, indecente, triviale, au această conotație și în cadrul familiei și dacă ar fi materiale pornografice. Or, în speță, manifestările inculpatului, propriu zise si cum au fost interpretate de elevi, nu ar putea fi privite ca acte cu caracter obscen in cadrul familiei si nici nu ar putea constitui material pornografic.

Actele materiale, cum au fost reținute în concret de instanța de fond, nu au fost apreciate ca suficiente pentru antrenarea răspunderii penale, nu trebuie confundate răspunderea disciplinara, răspunderea civila delictuala pentru un eventual prejudiciu moral, cu răspunderea penală pentru infracțiune. Firește, comportamentul acestuia este reprobabil, total necorespunzător pentru un cadru didactic, condamnabil din punct de vedere uman, moral, pedagogic, însă gravitatea, semnificația acestuia nu a fost una penală, ar fi putut fi sancționat conform normelor ce reglementează activitatea cadrelor didactice. Instanța de fond nu se referit la un grad redus de pericol social care ar duce la concluzia că fapta penal nu constituie infracțiune și la aplicarea prevederilor art. 18/1 din codul penal anterior, ci chiar la inexistenta faptei/faptelor penale.

. comportamente ale cadrelor didactice, frecvente, cel puțin în ultima perioadă de timp în scoli, trebuie combătute, înlăturate, actul educativ trebuie să fie corespunzător, în așa fel încât atât elevii, cât și părinții acestora să nu aibă ce reproșa cadrelor didactice, în sensul unei afectări, chiar minime, minore, a elevului. Profesorul trebuie să păstreze oarecare distanță de elev, fără a fi rigid, inabordabil, să evite gesturile interpretabile, permise membrilor familiei, prietenilor apropiați, dar inadecvate pentru un dascăl, inculpatul având de reflectat la conduita sa ulterioara.

De asemenea, trebuie aplicate normele legale specifice domeniului învățământului, corpului didactic, când există derapaje de la aceste norme, cu referire la consumul de alcool, care afectează actul didactic și conduita față de elevi, în prezența unor date care „incriminează” un anumit cadru didactic.

S-a mai arătat că instanța de fond a constatat în mod direct, nemijlocit, că unii elevi - persoane vătămate, martori, nu au știut exact a indica părțile corpului persoanelor, pe care le-a atins inculpatul, unii s-au referit la piept, fără a fi vorba despre sâni, la sold, fără a fi vorba despre fese, aceeași atingere a fost percepută diferit, ca vizând altă zonă a corpului, iar semnificațiile date gesturilor au fost diverse.

Acestea s-au explicat prin curiozitatea și instabilitatea emoționala specifice vârstei acestor elevi, atribuirea unor semnificații eronate aspectelor ce țin de sfera sexualității, sensibilitatea diferită, uneori exagerată, exacerbarea impresiilor, emoțiilor, gradul de influențare, manipulare. Încă o dată s-a menționat că cei mai mulți dintre elevi au văzut în conduita inculpatului manifestarea apropierii față de ei, mai toți referindu-se la acesta ca la un profesor special, mai puțin rigid, sever, ca alții, prietenos cu ei, profesionist în domeniul său, manifestare influențată și de consumul, în prealabil, de alcool.

In ceea ce privește comportamentul inculpatului față de una din colegele sale, cadru didactic, s-a relevat starea euforică în care se afla, pe fondul consumului de alcool.

Referitor la sexul persoanelor față de care s-a manifestat inculpatul, respectiv numai fata de fete/ eleve, s-a menționat că numai acestea au făcut parte din corul coordonat de inculpat.

In ceea ce privește conduita față de numita D. R., dincolo de faptul că fapta dedusă judecații a fost dezincriminată, din probe a rezultat că fapta nu a existat, acuzația minorei respective vădindu-se nefondată.

De asemenea, declarația martorei D. M. Grațiela nu a avut relevanță în ceea ce privește faptele deduse judecații.

Aceste precizări au fost necesare pentru că procurorul a avut în vedere la incriminarea și deplina conturare a conduitei inculpatului și aceste aspecte.

In considerarea tuturor celor ce preced, instanța de fond, având în vedere prevederile Codului penal din 1969 și noile reglementari legislative, respectiv prevederile Noului Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecații, în sensul că reținerea caracterului continuu al infracțiunii de corupție sexuală, din data de 05.06.2013 nu s-au justificat, încadrarea fiind impusă de numărul persoanelor pretins vătămate și nu de unitatea de rezoluție infracțională, prin urmare fiind vorba de infracțiuni distincte, aflate în concurs și nu de o singură infracțiune, în formă continuată, așa cum s-a reținut în rechizitoriu; prin raportare la prevederile Noului Cod penal, fiind vorba de trei infracțiuni de corupere a minorilor, parți vătămate fiind B. M. S., H. A. M. si C. A. M..

Așa fiind, în baza art. 386 Cod proc.pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în rechizitoriu, prevăzuta de art. 202 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal( din 1968) în infracțiunea prevăzuta de art. 221 alin.1 Cod penal (3 infracțiuni), cu aplicarea art. 38 Cod penal.

Față de cele reținute mai sus și considerațiile făcute cu privire la actele concrete săvârșite de către inculpat, instanța de fond, în baza art. 396 alin.5 Cod proc. pen., rap. la art. 16 alin.1 lit.a Cod proc. pen si art. 5 Cod penal, l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 221 alin.1 Cod penal (3infractiuni), cu aplicarea art. 38 Cod penal, săvârșite față de părțile vătămate B. M. S., H. A. M. și C. A. M., întrucât fapta ( latura obiectiva) nu există.

Instanța de fond a reținut ca temei al achitării art. 16 alin.1 lit. a Cod proc. pen, având în vedere deopotrivă prevederile ambelor coduri; astfel, în Codul de procedură penală anterior se prevedea la lit. d a art. 10, ca temei al achitării lipsa unui element constitutiv al infracțiunii - latura obiectivă sau subiectivă, iar în actualul cod penal s-a divizat acest temei, lit. b a alin.1 a art. 16 N.C.P.P. prevăzând lipsa vinovatei cerute de lege( deci, lipsa laturii subiective) și neprevederea faptei de legea penală, care exista și în vechea reglementare - art. 10 lit. b - dar se referea la fapte contravenționale, alte delicte civile, etc. iar art. 16 alin.1 lit. a NC.P.P. se refera la inexistenta faptei, or, în speța, instanța de fond a reținut, conform celor de mai sus, că faptele penale, ca infracțiuni ( latura obiectivă, element material - acte de natura sexuală) deduse judecații nu au existat.

Totodată, în baza art.396 alin.5 Cod proc. pen., rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod proc. pen., cu referire art. 4 Cod penal, a achitat inculpatul pentru infracțiunea indicată în rechizitoriu, ca fiind prevăzuta de art. 202 alin.1 Cod penal( din 1968), săvârșita față de partea vătămată D. R., întrucât fapta nu mai este prevăzuta de legea penală (a fost dezincriminată).

De asemenea, în considerarea prevederilor art. 4 Noul Cod penal si art. 3 din Legea nr. 187/2012, instanța de fond a constatat că faptele (reținute în rechizitoriu ca acte materiale, prev. de art. 202 alin.1Cod penal-din 1968, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal-din 1968), săvârșite față de părțile vătămate P. F., T. C. D. si E. S. G., au fost dezincriminate, nu mai sunt prevăzute de legea penală.

F. de soluția dispusă în latură penală, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată T. C. D. și a luat act că celelalte parți vătămate nu s-au constituit parți civile.

In temeiul prevederilor art. 275 alin.3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv preventiv în perioada 10.06._13. La data de 09.07.2013 s-a luat față de inculpat măsura preventivă de a nu părăsi țara, stabilindu-se și alte obligații, menționate în încheierea instanței din această dată, cu referire la aceasta măsura preventiva urmând a se avea în vedere prevederile art. 241 alin.1 lit.b din N.C.P.P.

Împotriva acestei soluții a formulat apel P. DE PE L. TRIBUNALUL B. care a criticat-o pentru motive de nelegalitate.

A susținut în esență apelantul că instanța de fond a reținut o altă stare de fapt decât cea menționată în actul de sesizare a instanței și rezultată din administrarea probelor în cursul cercetării judecătorești și, în baza acestei situații de fapt, a pronunțat o greșită hotărâre de achitare a inculpatului.

Precizează apelantul că, pentru a pronunța această soluție, prima instanță a interpretat în mod eronat modul în care au fost percepute acțiunile inculpatului de către persoanele vătămate și martori, în opinia sa interpretând prin prisma persoanelor menționate starea generată de acțiunile inculpatului, acestea constituie elementul material al infracțiunii de corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 alin. 1 C.pen., ce face obiectul actului de sesizare.

Împrejurarea că ulterior persoanele vătămate și martorii au încercat diminuarea dimensiunii incidentului, în condițiile în care inculpatul se bucură de apreciere și admirație din partea elevilor și părinților acestora din școala în care își desfășoară activitatea, nu este de natură a conduce la reținerea unei dimensiuni mai reduse a acestuia, amploarea sa rezultând cu certitudine din materialul probator.

Învederează apelantul că modificarea declarațiilor date de către martori și persoanele vătămate în fața instanței de judecată poate fi explicată prin faptul că inculpatul s-a bucurat de un important sprijin din partea unora dintre elevi și a părinților acestora, chiar dacă de la o altă școală decât cea la care s-a petrecut incidentul, susținere concretizată în manifestările organizate în fața sediilor parchetului și instanței de fond. În aceste condiții, apare în opinia apelantului, ca justificată tendința de nuanțare a declarațiilor persoanelor menționate anterior care nu ar fi dorit a se expune oprobiului susținătorilor inculpatului.

Precizează apelantul, după ce prezintă în motivele de apel starea de fapt așa cum ar rezulta din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, că în materialitatea lor acțiunile inculpatului s-au limitat la sărutări, îmbrățișări și loviri ușoare peste fund, dar prin modalitatea concretă în care acestea acte au fost efectuate, precum și prin prisma persoanelor care au fost ținta acestui comportament, este evident că acestea au fost acte de natură sexuală, astfel cum prevede art. 221 alin. 1 C.pen. Mai mult toate actele inculpatului au vizat zone ale corpului care au un potențial erogen, mai ales pentru persoanele vătămate, față de vârsta acestora, iar acestea chiar dacă nu au putut să interpreteze corect aceste manifestări, reacția pe care a stârnit-o acțiunea inculpatului, de indignare, relevă acest potențial. De asemenea, durata în timp a atingerilor nu trebuie să prevaleze în detrimentul intenției inculpatului în comiterea actelor materiale și a zonelor vizate, faptul că acțiunea de mângâiere a avut o durată redusă în timp datorându-se exclusiv reacției de respingere a persoanelor vătămate.

Susține apelantul că acțiunile inculpatului trebuie interpretate și prin prisma întregii sale activități, chiar dacă în raport cu noul cod penal unele acte materiale au ieșit de sub incidența legii penale. În acest sens se precizează că acțiuni similare cu cele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise de către inculpat, în aceeași zi, și cu privire la elevele din clasa a VIII –a, reacția acestor persoane constituind un indiciu cu privire la modul în care au fost percepute manifestările sale.

De asemenea, se învederează că acesta reprezintă un comportament uzual al inculpatului, un indiciu cu privire la această susținere fiind filmarea realizată de către unul dintre elevii din clasa a VIII C, din care rezultă că acest tip de comportament nu reprezintă o noutate.

În plus, susține apelantul că inculpatul a mai fost anterior cercetat pentru comiterea unor fapte similare, dar soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată în cauză nu a constituit un avertisment pentru acesta în sensul revizuirii comportamentului pe care l-a adoptat.

Mai mult, susține apelantul că unui dascăl rigorile profesiei îi impun adoptarea unui comportament care să excludă comiterea oricărui act de natură sexuală, sau care poate fi interpretat ca atare, față de elevii săi, tocmai pentru a-i feri pe aceștia de la o expunere timpurie la imagini sau situații legate de viața sexuală. Mai puțin important este dacă acțiunea întreprinsă, astfel cum ea a fost exteriorizată a reprezentat pentru inculpat un act conștientizat ca fiind de natură sexuală, ci relevantă este modalitatea în care aceste acțiuni sunt catalogate de către persoanele abilitate, luând în considerare și reacția pe care a generat-o în rândul minorilor, subiecți pasivi ai infracțiunii.

Apelantul a mai învederat și faptul că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză, formulând și cereri de liberare provizorie sub control judiciar, ocazie cu care mai mulți magistrați au apreciat că există indicii temeinice pentru cu privire la comiterea faptei de către inculpat, precum și că prin lăsarea acestuia în libertate ar exista un pericol concret pentru ordinea publică.

În fine, a mai arătat apelantul că noua incriminare a infracțiunii prev. de art. 221 C.pen. are un caracter mult mai previzibil decât forma prevăzută în vechiul cod penal, nefiind în prezența unei dezincriminări a acesteia în situația în care actele ce constituie elementul material al infracțiunii ar fi fost constituite din acte cu caracter obscen.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții legale.

În fața instanței de apel au fost readministrate, la solicitarea apelantului, probele administrate în cauză, procedându-se la reaudierea inculpatului, a persoanelor vătămate, precum și a martorilor audiați în cauză.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, readministrate nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești.

Pe baza mijloacelor de probă de probă legal administrate în cursul cercetării judecătorești situația de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță.

Astfel, inculpatul R. L., avea calitatea de profesor la disciplina „Muzică”, și, la data de 05.06.2013, a avut ore de curs la clasa a VI-a B din cadrul Școlii Gimnaziale „C. Aviator M. T. B.”, în intervalul 14.00-15.00.

Având în vedere că urma să aibă loc festivitatea de închidere a anului școlar, inculpatul, organizator al corului de copii al școlii, a decis să facă repetiții în cursul orei de clasă menționate.

Astfel, între orele 14.00-15.00, în sala de curs a clasei a VI-a B, au fost prezenți 30 de elevi, la care s-au adăugat 9 eleve de la clasa a V-a A, care făceau parte din cor și care fuseseră învoite de la ora pe care o aveau în acest interval de timp.

Ora a debutat cu felicitările adresate de către inculpat membrilor corului pentru rezultatele obținute la un concurs desfășurat în săptămâna anterioară, precum și cu întrebarea adresată elevilor din cor - dacă vor să meargă alături de el într-o tabără din Delta Dunării. În acest context, inculpatul și-a manifestat bucuria cu privire la mai mulți elevi, membrii ai corului, atunci când aceștia au acceptat invitația de a participa la respectiva activitate, în sensul că le-a sărutat pe obraji pe fetele participante la cor, iar altora le-a aplicat lovituri în partea dorsală.

Ulterior acestui moment, inculpatul a desfășurat o activitate didactică normală, circumscrisă însă condițiilor specifice sfârșitului de an școlar.

Având în vedere pe de o parte materia pe care o preda inculpatul, precum și conduita sa în relația cu elevii, conduită care era una apropiată de aceștia, iar pe de alta, că ora de curs avea loc la sfârșitul anului școlar, fiind în toi pregătirile pentru sfârșitul de an școlar, atmosfera în clasă era una relaxată.

În aceste condiții, așa cum rezultă din ansamblul probelor dosarului, atât probele administrate în cursul cercetării judecătorești de către prima instanță, cât și cele readministrate de către instanța de apel, cu privire la cele trei persoane vătămate menționate în actul de sesizare care sunt vizate de cererea de apel formulată de către P., Curtea nu poate reține că gesturile pe care inculpatul le-a făcut față de acestea au caracterele necesare pentru a constitui elementul material al infracțiunii prev. de art. 221alin. 1 și 2 C.pen.

Astfel, în ceea ce o privește pe persoana vătămată H. A. M., așa cum a reținut și prima instanță, aspect confirmat și prin declarația părții dată în fața Curții, fila 117, inculpatul, după ce aceasta și-a manifestat acordul să participe la excursia menționată anterior, a sărutat-o pe un obraz, alături de alte fete din cor.

Persoana vătămată B. M. Ș. a învederat că, în contextul descris mai sus, inculpatul i-a aplicat o lovitură peste fund și a sărutat-o pe un obraz.

În fine, persoana vătămată C. A. M. a precizat în fața instanței de apel că inculpatul, de bucurie că și-a manifestat acordul să participe la excursia din Delta Dunării a sărutat-o pe obraz, alături de alte fete din cor, iar atunci când a trecut pe lângă ea i-a dat și o palmă peste fund, palmă pe care a apreciat-o ca fiind una părintească.

Toate aceste declarații ale persoanelor vătămate, sunt confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză, doar declarațiile martorilor cadre didactice, fiind discordante. Este de remarcat însă faptul că nici unul dintre acești martori, care au calitatea de cadru didactic în școala în care s-a petrecut incidentul, nu au asistat la incident, acesta fiindu-le relatat de către copii participanți la ora de muzică, în considerarea funcțiile administrative sau didactice ocupate.

Curtea constată existența unor diferențe între declarațiile date de persoanele vătămate și martori în cursul urmăririi penale și cele date în cursul cercetării judecătorești, atât la fond, cât și în apel, însă aceste diferențe sunt mai mult de nuanță, decât de esență, termenii utilizați fiind diferiți, fără ca starea de fapt să nu corespundă celei descrise de instanța de fond și reținută și de instanța de apel.

Analizând criticile formulate de către apelant, Curtea consideră că prima instanță în mod corespunzător a apreciat că actele materiale comise de către inculpat nu pot constitui elementul material al infracțiunii prev. de art. 221 C.pen.

În plus față de argumentele reținute în motivarea hotărârii atacate, argumente pe deplin pertinente și convingătoare, Curtea consideră că acțiunile inculpatului nu pot fi privite ca fiind unele cu tentă sexuală pentru că în mod evident contextul în care au fost comise gesturile acestuia nu pot decela o astfel de natură.

În condițiile în care atmosfera din sala de clasă era una extrem de relaxată, atât din cauza circumstanțelor în care se desfășura, oră de final de an la materia muzică, cu pregătirea serbării de închidere a anului școlar, cât și datorită conduitei apropiate a inculpatului față de elevii săi, manifestările inculpatului prin care acesta dorea să își manifeste bucuria că unii dintre elevi au fost de acord să participe la o excursie, chiar dacă au presupus sărutarea unora dintre fetele membre ale corului pe obraji, nu pot fi considerate ca având o tentă sexuală. Identic, faptul că inculpatul a aplicat unora dintre fetele din cadrul corului lovituri peste fund, nu au natura actelor ce sunt incriminate de prevederile art. 221 C.pen.

Curtea consideră că susținerea apelantului în sensul că zonele corpului pe inculpatul le-a atins contribuie la reținerea naturii sexuale a actelor sale nu este una corectă, în condițiile în care nu orice acte de atingere a părților corpului menționate de către apelant ca fiind zone erogene pot avea o astfel de natură. Este necesar un întreg context care să certifice fără putință de tăgadă acest caracter al manifestării umane, context care în prezenta cauză nu se regăsește, condițiile concrete fiind în mod evident contrare reținerii caracterului sexual al acțiunilor inculpatului.

Conduita inculpatului, chiar dacă în mod evident reprobabilă, în condițiile în care acesta are calitatea de cadru didactic, iar manifestările sale se repercutează asupra unor elevi cu o vârstă fragedă, nu poate fi însă apreciată ca reprezentând elementul material al infracțiunii pentru care acesta este cercetat.

Așa cum anterior s-a menționat, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, critica formulată de către apelant sub acest aspect fiind în mod evident nefondată.

Modul în care prima instanță a apreciat declarațiile persoanelor vătămate și a martorilor audiați în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit, în cursul cercetării judecătorești, este unul pe deplin legal și temeinic.

În conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 C.pr.pen. „ probele nu au o valoarea dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”.

Împrejurarea că în cursul cercetării judecătorești unele persoane vătămate sau martori și-au nuanțat declarația, existând deosebiri față de declarațiile date în cursul urmării penale, deosebiri pe care însă Curtea le apreciază ca nefiind de substanță, nu poate fi pusă în seama unei presiuni exterioare la adresa martorilor și persoanelor vătămate, așa cum susține apelantul, ci se explică în mod evident prin trecerea timpului, trecere care mai determină înlăturarea din memoria umană a elementelor apreciate ca fiind neesențiale.

În aceste condiții, în care declarațiile menționate au suferit modificări cu privire la elemente apreciate, poate chiar involuntar de cei care au fost audiați, ca nefiind esențiale, dar care din punctul de vedere al apelantului dovedeau natura sexuală a actelor inculpatului, întreaga teorie dezvoltată în motivele de apel, referitoare la percepția acțiunilor inculpatului de către elevi, nu se susține.

Faptul că inculpatul a fost cercetat anterior pentru comiterea unor fapte similare, dar în privința cărora s-a dispus o soluție de neîncepere a urmării penale, precum și faptul că în prezenta cauză acesta a fost cercetat și pentru acte comise în ora ulterioară de curs, acte ce au ieșit de sub incidența legi penale, nu sunt elemente care să poată influența soluția din prezenta cauză, nefiind nici măcar de natură a circumstanția persoana inculpatului. Pronunțarea unei soluții de începere a urmării penale, precum și constatarea faptului că anumite acțiuni nu sunt incriminate de legea penală implică nerăsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură orice cetățean, lipsind de orice consecințe penale actele judiciare efectuate față de acesta.

Dacă în privința stării de fapt reținute și a încadrării juridice date faptelor inculpatului Curtea reține că sentința atacată este legală și temeinică, în ceea ce privește temeiul juridic al soluției de achitare pronunțată acesta este apreciat ca fiind eronat.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., temei de drept menționat de către instanța de fond în sentință, achitarea se dispune când nu există nici o faptă, adică nici o acțiune din parte inculpatului, ceea ce în prezenta cauză nu este cazul, inculpatul realizând anumite acțiuni, care însă nu reprezintă elementul material al infracțiunii pentru care acesta a fost cercetat.

În accepțiunea Curții, care este în acord cu doctrina juridică, în cazul în care inculpatul a comis anumite acte materiale, dar care nu reprezintă elementul material al infracțiunii pentru care acesta este cercetat, putând fi însă fapte contravenționale ori disciplinare, temeiul juridic al soluției de achitare îl reprezintă prevederile art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen.

Așadar, în baza art.421 pct.2 lit.a cod procedură penală, Curtea va admite calea de atac declarată, va desființa în parte sentința, în latură penală, și, după rejudecare, în baza art. 396 alin.5 Cod proc. pen., rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod proc. pen. și art. 5 Cod penal, va achita inculpatul R. L., pentru infracțiunile prevăzute de art. 221 alin.1 Cod penal (3 infracțiuni), cu aplicarea art. 38 Cod penal, săvârșite față de persoanele vătămate B. M. S., H. A. M. și C. A. M..

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr.345 din data de 24.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., pe care o desființează, în parte, în latură penală și după rejudecare, în baza art. 396 alin.5 Cod proc. pen., rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod proc. pen. și art. 5 Cod penal, achită inculpatul R. L., fiul lui N. și E., născut la data de 20.02.1958, domiciliat în B., ., județul B., pentru infracțiunile prevăzute de art. 221 alin.1 Cod penal (3 infracțiuni), cu aplicarea art. 38 Cod penal, săvârșite față de părțile vătămate B. M. S., H. A. M. și C. A. M..

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuieli judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07 mai 2015.

Președinte, Judecător,

D. A. E. P. M. F.

Fiind în concediu de odihnă semnează

președintele de complet

Grefier,

M. P.

Red.E.D.A.

Tehnored. P.M.

d.f._ Judecătoria B.

j.f. M. A.

7 ex./05.06.2015

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr....		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 547/2015. Curtea de... →

Coruperea sexuală a minorilor (art.221 NCP). Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Coruperea sexuală a minorilor (art.221 NCP). Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI