Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 200/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 200
Ședința publică din data de 24.02.2015
Președinte – E. N.
Judecător – C. G.
Grefier – I. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror T. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurile declarate de inculpatul D. M. fiul lui N. și E., născut la data de 08.05.1992, în ., CNP_, domiciliat în ., județul Dâmbovița și de partea civilă D. G. NICUȘOR, prin reprezentant legal D. E. domiciliat în ., împotriva sentinței penale nr. 306/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, prin care:
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. penală și art. 5 Cod penal fost condamnat inculpatul D. M., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 71 Cod penal anterior s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a și litera b din același cod, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 și art. 71 alin.5 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 82 din același cod, atrăgându-se atenția acestuia asupra prevederilor art. 83 Cod penal anterior.
În latură civilă, potrivit art. 19, 20, 23 și 397 Cod proc. penală comb. cu 998-999 din Codul Civil a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată în cauză, fiind obligat inculpatul D. M. în solidar cu asigurătorul . Vienna Insurance Group SA, la plata sumelor de 15.000 lei daune materiale și de 60.000 lei daune morale.
Totodată, s-a luat act că S. C. de Urgență Floreasca și C. de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii ,,Doctor N. Robănescu” nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul D. M. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 700 lei către stat și în sumă de 4300 lei onorariu avocat către persoana vătămată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul inculpat D. M. asistat de avocat S. G. cu împuternicire avocațială nr._/2014, și intimatul parte civilă D. Nicușor prin reprezentant legal D. E. asistat de avocat P. V. în substituirea av. M. P. A., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind intimații persoane vătămate S. C. de Urgență Floreasca, C. de recuperare neuropsihomotorie pentru copii „Doctor N. Robănescu” și asigurătorul . VIENNA Insurance Group SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus de către apelanți motivele de apel.
Curtea procedează la identificarea inculpatului D. M. (fiul lui N. și E., născut la data de 08.05.1992, în ., domiciliat în ., județul Dâmbovița) și constată că datele de stare civilă sunt identice cu cele menționate în dosar.
Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat dispozițiile legale privind dreptul de a fi audiat în fața instanței de control judiciar și posibilitatea de a uza de dreptul la tăcere fără nici o consecință juridică.
Apelantul inculpat D. M. având personal cuvântul, după consultarea cu apărătorul ales susține că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
Apărătorii apelanților și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea acestora.
Avocat P. V. pentru intimatul parte civilă D. G. Nicușor, la solicitarea instanței, precizează că D. E. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în calitate de reprezentant al minorului, în cauză fiind vorba de o singură acțiune civilă.
Arată că apelul declarat împotriva sentinței penale nr.306/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari vizează latura civilă a cauzei și critică această hotărâre pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
Consideră că instanța de fond nu a motivat hotărârea sub aspectul acoperirii prejudiciului, cu referire pe de o parte la cuantumul daunelor morale și materiale, obligând inculpatul în solidar cu asigurătorul la plata doar a 15.000 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale iar pe de altă parte la persoana căreia îi revin aceste daune: minorul sau reprezentantul său legal.
Solicită instanței admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, în latură civilă, în sensul majorării cuantumului daunelor astfel cum a fost precizat în fața instanței de fond, respectiv 15.000 lei daune materiale și 300.000 euro daune morale, fără cheltuieli de judecată.
Avocat S. G. pentru apelantul inculpat D. M. solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, ca nefondat, întrucât prima instanță în mod corect a stabilit cuantumul daunelor acordate, întrucât acestea au fost dovedite doar în parte.
Prin apelul declarat de inculpat, se critică hotărârea atacată ca fiind nelegală, atât sub aspectul laturii civile, cât și sub aspectul laturii penale.
În latură penală, susține că legea penală mai favorabilă este legea nouă și consideră că față de inculpat instanța poate avea în vedere instituția renunțării la aplicarea pedepsei față de inculpat.
În ce privește latura civilă, arată că deși prima instanță a reținut culpa comună a părților, a admis în integralitate daunele materiale solicitate.
Aceste daune nici nu au fost pe deplin dovedite – la dosar fiind depuse bonuri fiscale fără facturi din care să reiasă cine a fost beneficiarul serviciilor pentru a se aprecia de către instanță dacă au sau nu legătură directă cu persoana vătămată din prezenta cauză.
În ce privește daunele morale, acestea sunt la aprecierea instanței însă cele acordate la primul grad de jurisdicție sunt prea mari.
Solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând cauza, să se dispună pe latură penală renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpat, iar pe latură civilă - solicită reducerea daunelor acordate reținând culpa comună a părților.
Avocat P. V. pentru intimatul parte civilă D. G. Nicușor având cuvântul pe apelul declarat de inculpat- solicită respingerea acestuia pe aspectele civile invocate și lasă la aprecierea instanței cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în mod corect prima instanță a apreciat legea penală mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză, cât și cuantumul daunelor materiale și morale acordate.
Concluzionând, solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Apelantul inculpat D. M. regretă cele întâmplate, arată că nu a avut cum să evite accidentul și solicită admiterea apelului. La solicitarea instanței precizează că nu are un loc de muncă și este de acord să efectueze muncă neremunerată în folosul societății.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, constată;
Prin sentința penală nr. 306/18.11.2014 Judecătoria Răcari inculpatul D. M. (fiul lui N. și E., născut la data de 08.05.1992, în ., CNP_, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale), domiciliat în ., județul Dâmbovița, fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, comb. cu art. 396 alin.10 Cod proc. penală, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal anterior s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a și litera b din același cod, ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 81 și art. 71 alin.5 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 82 din același cod, atrăgându-se atenția acestuia asupra prevederilor art. 83 Cod penal anterior.
În latură civilă, potrivit art. 19, 20, 23 și 397 Cod proc. penală comb. cu 998-999 din Codul Civil, s-a admis în parte, acțiunea civilă exercitată în cauză partea civilă D. Nicușor, prin reprezentant legal D. E., fiind obligat inculpatul D. M. în solidar cu asigurătorul . Vienna Insurance Group SA, la plata sumelor de 15.000 lei daune materiale și de 60.000 lei daune morale către aceasta.
Totodată, s-a luat act că S. C. de Urgență Floreasca și C. de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii ,,Doctor N. Robănescu” nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. penală inculpatul D. M. a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 700 lei către stat și în sumă de 4300 lei onorariu avocat către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală și însușite de inculpat conform art. conform art. 375 alin. 4 Cod proc. penală, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
Prin rechizitoriul nr. 703/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari a fost trimis în judecată inculpatul D. M., în stare de libertate, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969, faptă săvârșită data de 29.03.2012, în jurul orei 16.00.
Efectuând propriul examen asupra probelor administrate în faza de urmărire penală s-au confirmat faptele deduse judecății, în împrejurările descrise prin rechizitoriu.
Astfel, în fapt, s-a stabilit că la data de 29.03.2012, pe raza localității Lungulețu, județul Dâmbovița a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a minorului D. G. Nicușor, în vârstă de 12 ani.
În accident a fost implicat autoturismul Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, proprietatea lui I. N., asigurat RCA la asigurătorul . Group SA, pe care l-a condus inculpatul D. M..
După lovire, minorul D. G. Nicușor a fost transportat cu elicopterul SMURD la S. C. de Urgență București, unde i-a fost stabilit diagnosticul TCC grav GCS-6, comă profundă, leziune cerebrală difuză tip Marshall II, traumatism facial cu hematom periorbital stâng cu sindrom de aspirație traheo-bronșic.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr.444/23.01.2013 eliberat de către SML Dâmbovița s-a concluzionat că politraumatismul cauzat a pus victimei viața în primejdie și a necesitat pentru vindecare 180 – 200 zile de îngrijiri medicale.
După producerea accidentului s-a efectuat verificarea tehnică a autoturismului condus de inculpatul D. M., stabilindu-se că acesta fost corespunzător din punct de vedere tehnic.
Pe de altă parte, față de concluziile buletinului de analiză toxicologică nr. 283/02.05.2012 eliberat de către SML Dâmbovița s-a reținut că la momentul impactului inculpatul D. M. nu prezenta alcool în sânge.
Pentru a se stabili împrejurările producerii accidentului, în cursul urmăririi penale s-a efectuat expertiză tehnică auto de către expertul tehnic Marmalichi M., prin care s-a opinat că accidentul s-a produs în condiții meteo rutiere caracterizate prin timp de zi, vizibilitate bună și carosabil uscat, viteza inițială a autoturismului, anterior producerii accidentului, fiind de 61 km/h.
S-a reținut totodată că victima s-a făcut vinovată prin angajarea sa intempestivă în traversarea carosabilului printr-un loc nepermis și fără a se fi asigurat, iar inculpatul a depășit viteza legală impusă în localitate, de 50 km/h.
Pe de altă parte, inculpatul D. M. trebuia să adopte o conduită preventivă în sensul respectării dispozițiilor legale și să fi putut efectua orice manevră în condiții de siguranță, văzând că pe marginea părții carosabile sunt copii care se jucau cu mingea și trebuia să preîntâmpine orice eveniment pe care l-ar fi putut produce aceștia.
Față de cele ce preced, instanța de fond a luat în calcul culpa comună a părților implicate în accidentul rutier de la data de 29.03.2012.
La aprecierea legii penale mai favorabile s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute pentru fapta dedusă judecății, calculate conform prevederilor art 396 alin.10 Cod procedură penală, celelalte criterii de individualizare înscrise sub art.72. Cod penal 1969, considerându-se că nu se impune executarea efectivă a pedepsei care se va aplica.
Așa fiind potrivit art. 81 din același cod s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate plus intervalul de timp de 2 ani.
Totodată, s-a atras atenția inculpatului că dacă în cursul acestui termen de încercare va comite din nou o infracțiune se va revoca beneficiul suspendării și va avea de executat pe lângă pedeapsa nou stabilită și pe cea de față, fără a fi contopite.
Acțiunea civilă alăturată celei penale, s-a admis în parte, făcându-se aplicarea prevederilor articolelor 19, 20, 23 și 397 Cod procedură penală comb. cu art. 998 – 999 Cod Civil, în raport de probele administrate și de culpa comună apreciată a fi egală a părților implicate în accident.
Astfel, s-a ținut seama că prejudiciul produs părții civile este consecința vătămărilor ce i-au fost aduse victimei prin accidentul în care a fost implicată, care s-a produs atât din culpa inculpatului D. M., dar și propriei sale culpe și include o componență materială (cheltuielile pentru vindecare și tot ceea ce a presupus aceasta, inclusiv transportul) și o alta morală, reprezentată de suferința minorului după cele întâmplate.
Astfel, pretențiile civile formulate s-au admis în condițiile în care prejudiciul dovedit este unul cert și nu a fost încă reparat, cu mențiunea că suma ce reprezintă daunele morale s-a vrut a reprezenta o compensare a suferinței minorului dată fiind vârsta sa, limitarea posibilităților de mișcare pe o perioadă mare de timp și faptului că i-a fost pusă în primejdie viața.
S-a luat act că cele două unități spitalicești nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri inculpatul D. M. și partea civilă D. G. Nicușor, prin reprezentant legal D. E., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin calea de atac exercitată sub un prim aspect, apelantul inculpat D. M. a susținut că față de conduita sinceră adoptată în cursul procesului, inclusiv acceptarea procedurii simplificate prev. de art.375 alin.4 Cod procedură penală, lipsa antecedentelor penale, culpa comună reținută în producerea evenimentului rutier, majoritară în cazul părții civile D. G. Nicușor, netemeinic a fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969.
Atari circumstanțe de fapt și date personale impuneau ca prima instanță să constate că legea favorabilă acestuia o constituie Noul Cod penal, deoarece o condamnare este inoportună, fiind întrunite condițiile cerute de art. 80 din legea intrată în vigoare mai înaintea judecății cauzei, privind renunțarea la aplicarea pedepsei iar îndreptarea lui se poate realiza prin aplicarea unui simplu avertisment conform art. 81 din același cod.
Al doilea motiv de reformare invocat în comun de apelantul inculpat D. M. și partea civilă D. G. Nicușor, prin reprezentant legal D. E., vizează rezolvarea acțiunii civile exercitată de acesta din urmă în procesul penal.
Pentru împrejurările de fapt detaliate în partea introductivă a prezentei decizii, în esență, s-a susținut că atât cuantumul daunelor materiale cât și al daunelor morale s-au stabilit greșit, primele fiind în neconcordanță cu probele (înscrisuri, martori)administrate în cursul cercetării judecătorești iar ultimele contravenind jurisprudenței interne privind determinarea acestora atunci când sunt consecința evenimentelor de circulație, grefată pe culpa concurentă a celor două părți.
Ca urmare, apelanții au solicitat admiterea căilor de atac exercitate, desființarea sentinței primei instanțe, în parte în latură penală și civilă, iar în rejudecare să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se reindividualizeze răspunderea penală inculpatului D. M., în sensul renunțării la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă și aplicarea unui avertisment, iar în latură civilă să se dispună reducerea sumelor acordate părții civile cu titlu de daune materiale și morale.
Corelativ, apelantul parte civilă a solicitat majorarea sumelor stabilite la primul grad de jurisdicție cu titlu de despăgubiri civile, respectiv să fie obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă la plata sumelor de 15.000 lei daune materiale și de 300.000 euro daune morale.
Apelurile nu sunt nefondate.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, funcție de motivele de reformare invocate de cei doi apelanți, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impun dispozițiile art. 417 alin. 2 și art. 418 alin. 1 NCPP, rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului D. M., pe larg detaliate în precedente, s-au stabilit corect și în deplin acord cu probele administrate la urmărirea penală și însușite de acesta, conform art. 375 alin. 4 din același cod.
S-au avut în vedere astfel, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița anexă, procesul verbal de verificare tehnică a vehiculului, acte medicale (în copie) privind starea de sănătate a persoanei vătămate D. G. Nicușor, raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML Dâmbovița, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul judiciar Marmalichi M. din cadrul Biroului de Expertize de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, declarațiile martorilor D. F., N. M. I., D. M., declarațiile reprezentantului persoanei vătămate D. E., documentația medicală și bonurile fiscale depuse în dovedirea pretențiilor civile precum și declarațiile inculpatului D. M..
Din evaluarea acestor mijloace de probă, pertinente pentru stabilirea vinovăției în cazul infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății persoanei, săvârșite prin nerespectarea regimului circulației pe drumurile publice, rezultă ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la data de 29.03.2012 inculpatul D. M. a condus autoturismul Dacia 1310 nr._, proprietatea martorului I. N. și asigurat RCA la . Group SA, deplasându-se în jurul orelor 16 pe drumul județean 711D pe raza localității Lungulețu, județul Dâmbovița.
S-a probat de asemenea, că deși se afla pe un sector de drum în aliniament și în condiții de carosabil uscat și vizibilitate bună, în dreptul imobilului nr. 543, acesta a produs un accident de circulație, intrând în impact cu partea civilă D. G. Nicușor minor în vârstă de 12 ani, care s-a angajat în traversarea drumului (intenționând să prindă o minge), din stânga spre dreapta.
Ca urmare, în împrejurările de fapt expuse, victima a suferit multiple leziuni traumatice, fiind transportat de urgență la S. C. de Urgență București, unde i s-a stabilit diagnostic TCC grav GCS – 6 comă profundă, leziune cerebrală difuză, traumatism facial, prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML Dâmbovița concluzionându-se că acestea i-au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare 180-200 zile de îngrijiri medicale, după un an existând posibilitatea stabilirii și a eventualelor infirmități.
La judecata în primă instanță, în mod corect, s-a reținut că în producerea evenimentului rutier și deci, a gravului politraumatism suferit de minorul D. G. Nicușor, culpa aparține în egală măsură atât acestuia din urmă care lipsit de supraveghere parentală și lipsei de discernământ specifice vârstei de până la 14 ani, intempestiv s-a angajat în traversarea drumului public, fără a se asigura, deși la ora și segmentul de drum se înregistra un trafic intens rutier.
Susținerile apelantului inculpat D. M. privind culpa mai redusă și situată în imediata apropiere a cauzelor de neimputabilitate prevăzute în art. 31 NCP, s-au înlăturat întemeiat de judecătorul fondului, deoarece prin expertiza tehnică auto (necontestată în cursul urmăririi penale și însușită de acesta conform art.374 NCPP), s-a identificat că în dinamica producerii impactului a contribuit nerespectarea normelor de prevedere impuse în legea specială și regulamentul de aplicare a acesteia (OUG nr.195/2002 modificată), anterior accidentului autoturismul condus deplasându-se cu o viteză de 61km/oră, deci superioară aceleia de 50 km/oră admisă în interiorul localității respective.
Mai mult, s-a concluzionat și faptul că, deși minorul D. G. Nicușor a traversat printr-un loc nemarcat și nesemnalizat conform Codului rutier, totuși impactul putea fi evitat printr-o manevră oportună, posibilă dacă apelantul circula cu o viteză de cel mult de 55,5 km/oră.
În drept, sub raport obiectiv și subiectiv, activitatea infracțională stabilită în sarcina inculpatului D. M., constând în aceea că la data de 29.03.2012, în jurul orelor 16, consecință a nerespectării dispozițiilor legale și măsurilor de prevedere impuse de exercițiul activității de conducător auto, deplasându-se la volanul unui autoturism a produs leziuni corporale persoanei vătămate D. G. Nicușor în vârstă de 12 ani, ce au necesitat pentru vindecare 180 – 200 de zile îngrijiri medicale, atât la momentul săvârșirii acesteia, cât și ulterior datei de 01.02.2014, realizează conținutul legal al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, fiind incriminată de ambele coduri penale.
Încadrarea juridică dată faptei în dispozițiile art.184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969, astfel cum s-a apreciat și prin actul de sesizare, este legală, aplicarea prevederilor art. 5 din NCP realizându-se cu respectarea întocmai a Deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6.05.2014 și deciziile pronunțate conform art. 477 NCPP de către Înalte Curte de Casație și Justiție, conform cărora legea penală mai favorabilă se aplică global, nefiind permisă combinarea dispozițiilor din legile penale succesive intervenite de la data săvârșirii faptei și până la judecata definitivă a procesului penal.
Pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, stabilită conform art. 81-83 Cod penal este justă, criteriile de individualizare înscrise sub art. 72 Cod penal 1969 comb. cu art.396 alin.10 rap. la art.375 alin.4 NCPP, respectându-se întocmai.
Analizând sub acest aspect motivul de reformare invocat de inculpatul D. M., se reține că respingerea cererii privind renunțarea la aplicarea pedepsei, formulată de acesta la judecata cauzei în primă instanță, este pe deplin justificată, deoarece nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 80 Cod penal.
Într-adevăr potrivit acestor dispoziții legale instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, deși a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul trimis în judecată, atunci când sunt întrunite condițiile cumulative enumerate în alineatul 1 lit. a) și b).
Analiza sistematică a ultimelor texte de lege determină concluzia că, pe lângă condițiile referitoare la durata pedepsei și antecedentele penale, oportunitatea stabilirii unei astfel de individualizări a tragerii la răspundere penală se apreciază, ținându-se seama, în egală măsură de natura infracțiunii deduse judecății.
La acestea se adaugă și constatarea că, în concret, infracțiunea prezintă o gravitate redusă, raportat la modul și împrejurările în care a fost săvârșită, motivul și scopul urmărit, după caz, întinderea urmărilor produse și mijloacele folosite, așa încât condamnarea inculpatului ar fi inoportună, existând posibilități de îndreptare prin aplicarea unui simplu avertisment asupra conduitei viitoare și consecințelor la care se va expune dacă mai comite infracțiuni, în sensul art.81 Cod penal.
Or, din materialul dosarului, rezultă că la data de 29.03.2012 apelantul D. M. a pus în circulație pe drumurile publice un autoturism, deplasându-se cu o viteză de 61 km/oră într-o zonă și la o oră caracterizată notoriu ca având un trafic intens rutier și pietonal, deși avea restricție de viteză la 50 km/oră, ignorarea dispozițiilor stabilite prin regulamentul de aplicare a legii speciale având drept consecință accidentarea unui copil în vârstă de 12 ani, angajat intempestiv în traversare, consecințele prejudiciabile pentru integritatea corporală a acestuia fiind majore (180 – 200 zile îngrijiri medicale) prelungindu-se temporal și în prezent prin dizabilități de natură psihică (epilepsie).
Atari acte materiale și urmări prejudiciabile, în concret, prezintă gravitate ridicată, chiar dacă inculpatul apelant nu are antecedente penale, a recunoscut vinovăția în condițiile probelor pertinente administrate de organele de urmărire penală și însușite conform art.374 NCPP la judecata cauzei în primă instanță, iar impactul a fost consecința și culpei concurente a victimei, minor în vârstă de 12 ani, scăpat de sub supraveghere parentală.
Prin urmare, nefiind întrunită una din condițiile esențiale ce permit renunțarea la aplicarea pedepsei în cazul constatării săvârșirii unei infracțiuni, datele personale anterior menționate, inclusiv culpa egală și concurentă a victimei nu constituie suficient temei în a considera că vătămarea corporală din culpă, consecință a nerespectării regimului de viteză într-o localitate, în concret, este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gravitatea cerută de legea penală.
În plus, instanța de control judiciar nu poate ignora escaladarea fenomenului infracțional fără precedent în materia nerespectării legislației circulației pe drumurile publice, finalizată prin vătămarea corporală a persoanei, inclusiv în modalitatea de operare stabilită în prezenta cauză și împrejurarea că producerea unor urmări mai grave a fost împiedicată prin intervenția oportună a serviciilor medicale de urgență și tratamentelor de specialitate adecvate și acordate la timp de S. C. de Urgență București.
D. consecință, motivul principal de reformare invocat de apelantul inculpat D. M. se va respinge ca neîntemeiat, constatându-se că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 196 NCP, atâta timp cât se constată că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art.80 NCP privind renunțarea la aplicarea pedepsei.
Separat de cele ce preced se constată că împrejurările de fapt și datele personale, invocate de acesta ca și motive de reformare a laturii penale au primit suficientă eficiență juridică prin condamnarea la pedeapsa închisorii dozată în imediata apropiere a limitei minime speciale rezultată prin reducerea cu 1/3 a aceluia prevăzută de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969, recunoscute ca fiind legea favorabilă și a cărei executare s-a suspendat condiționat pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, în cazul unei infracțiuni contra vieții și integrității persoanei.
Cum s-a argumentat și prin sentința apelată și la examinarea prezentei căi de atac se apreciază că o atare modalitate de executare este aptă să întrunească exigențele de oportunitate pentru realizarea funcției retributive și asigurarea reinserției sociale a inculpatului D. M. dar și pentru siguranța publică, prin descurajarea săvârșirii faptelor de acest gen de către ceilalți participanți la traficul rutier și care se mențin ca și fenomen infracțional, inclusiv în raza de competență teritorială.
Prin urmare, în cazul acestuia dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 din legea penală abrogată sunt mai favorabile întrucât suspendarea condiționată a executării unei pedepse nu mai este prevăzută de legea penală intrată în vigoare la 01.02.2014, iar modalitatea de executare reglementată în art. 91 NCP reprezintă un tratament sancționator mai aspru, cât timp impune obligativitatea prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, pe durata termenului stabilit conform art.93 NCP.
Și rezolvarea acțiunii civile exercitată în procesul penal de partea civilă D. G. Nicușor, prin reprezentant legal D. E. este corectă, dispozițiile art.19 NCPP rap. la art. 1387, art.1391 NCC comb. cu art.50 alin.1 și art.54 din Legea nr.136/1995 ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie, respectiv răspunderea civilă contractuală a societăților de asigurare potrivit convențiilor RCA încheiate cu persoanele fizice pentru prejudiciile materiale și morale produse prin vătămarea corporală a unei persoane din culpă concurentă și egală a inculpatului, conducător auto al unui autoturism asigurat, au fost legal interpretate.
Sub un prim aspect, Curtea reamintește că potrivit textelor de lege menționate, rezolvarea acțiunii civile exercitată în procesul penal este supusă legii civile, situație în care orice pretenție formulată trebuie dovedită de persoanele păgubite, ca fiind certă, lichidă și exigibilă la momentul judecății cauzei în primă instanță.
În prezenta cauză prin cererea de constituire de parte civilă, formulată la data de 5.12.2013, completată la 28.01.2014, asistat fiind de avocat ales, apelantul parte civilă D. G. Nicușor, prin reprezentant legal D. E. a solicitat obligarea inculpatului D. M. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 300.000 euro daune morale și 15.000 lei daune materiale, ultima sumă reprezentând cheltuieli suportate cu tratamentul medical și recuperatoriu, transporturi efectuate la unitățile sanitare de specialitate, medicamente, hrană corespunzătoare și alte asemenea obiecte necesare în perioada internării, consecință a evenimentului rutier din data de 29.03.2013.
Admiterea pretențiilor formulate de aceasta și obligarea inculpatului la plata de 15.000 lei daune materiale, este corectă deoarece, cum s-a expus în precedente, potrivit principiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, persoanele prejudiciate prin vătămări corporale sunt îndreptățite la recuperarea integrală a pagubelor suferite, ori de câte ori suma solicitată cu acest titlu este dovedită prin acte justificative ori alte probe, inclusiv acelea cu martori, admise de legea civilă.
În speță, prin probele administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorului G. C. și ampla documentație depusă de reprezentantul legal D. E. (înscrisuri filele 30- 66, 102 – 108, 155 - 157) s-a dovedit că din culpa concurentă a inculpatului D. M. și părții civile D. G. Nicușor, pentru salvarea vieții acestuia din urmă și recuperarea neuropsihomotorie, s-a impus acordarea de îngrijiri medicale de specialitate pe o perioadă de cel puțin 180 – 200 zile, acesta nefiind restabilit nici în prezent.
Astfel, din coroborarea foilor de observații și biletelor de externare întocmite de S. C. de Urgență București și C. M. C. de Recuperare Neuropsihomotorie pentru copii, Doctor N. Rovănescu, București rezultă că partea civilă minor în vârstă de 12 ani a suferit un grav traumatism cranio-cerebral și, deși a fost internat în trei rânduri în cursul anului 2012, în condițiile externării cu hemiplegie dreaptă post TCC, pareză facială centrală dreapta și afazie mixtă, restabilirea stării de sănătate a impus în continuare efectuarea de tratamente pentru recuperare, consecințele prejudiciabile inițiale necesitând reinternarea în clinici de specialitate cu diagnosticul epilepsie atât în anul 2013 cât și în iunie 2014.
Într-adevăr, în cursul cercetării judecătorești, prin reprezentantul legal aceasta nu a reușit să probeze cu martori cuantumul efectiv al fiecărei pretenții solicitate (medicamente, transporturi, hrană, intervenții medicale, etc.), aceasta rezumându-se să depună o . chitanțe și facturi privind achiziționarea unor produse alimentare sau de îngrijire personală, combustibili folosiți la autoturismul cu care s-a deplasat ori plata unora dintre serviciile medicale.
Totuși și în cadrul controlului judecătoresc ierarhic se apreciazăcă suma de 15.000 lei reprezintă o echitabilă reparație a prejudiciului material, deoarece raportat la perioada spitalizării și recuperării medicale, anterior detaliate, vârsta părții civile și gravitatea traumatismelor suferite, urmările acestora prelungindu-se temporar circa 2 ani, oportunitatea achiziționării acestora este notorie.
Suma de 60.000 lei acordată cu titlu de daune morale, contrar susținerilor ambilor apelanți este justă, având în vedere că potrivit recomandărilor legislației europene și jurisprudenței interne în materie, la determinarea întinderii prejudiciului personal nepatrimonial suferit prin vătămarea integrității corporale a persoanei, instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama ca acestea să nu constituie o amendare excesivă a inculpatului și nici o îmbogățire fără just temei a victimei, respectiv pe lângă traumele fizice și psihice suferite de secunda, luându-se în considerare și unele date referitoare la circumstanțele producerii evenimentului rutier și situația făptuitorului (cum ar fi posibilitățile reale de plată, reputația avută în comunitate și alte obligații față de persoanele avute în întreținere).
Or, din materialul dosarului, rezultă cu certitudine că inculpatul D. M. se află la primul conflict cu legea penală, până la vârsta de 23 de ani a avut o conduită civică normală, realizează venituri medii din activități agricole, fapta stabilită în sarcină face parte din categoria infracțiunilor săvârșite din culpă, iar consecințele prejudiciabile produse s-au datorat în egală măsură și părții civile D. G. Nicușor, care intempestiv a traversat un drum public pentru recuperarea unei mingii, lipsit fiind de supraveghere parentală la o oră caracterizată prin trafic intens rutier.
Chiar dacă traumele fizice și psihice suferite de apelantul parte civilă i-au afectat esențial starea de sănătate, fiind supus și în prezent unor tratamente psihiatrice, nici în cadrul controlului judecătoresc ierarhic nu se identifică motive pentru majorarea cuantumului daunelor morale de la suma de 60.000 lei la suma de 300.000 euro, solicitarea apelantului parte civilă fiind excesivă față de practica judiciară privind întinderea acoperirii prejudiciilor personal nepatrimoniale determinate prin vătămarea integrității corporale în cadrul accidentelor de circulație.
Concluzionând, motivele de reformare invocate prin căile de atac exercitate de inculpatul D. M. și partea civilă D. G. Nicușor, prin reprezentant legal D. E., nu sunt justificate, sentința primei instanțe fiind justă și conformă dispozițiilor legale.
D. consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, se va dispune respingerea apelurilor declarate, ca nefondate, urmând ca aceștia să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de inculpatul D. M. (fiul lui N. și E., născut la data de 08.05.1992, în .), domiciliat în ., județul Dâmbovița și partea civilă D. G. NICUȘOR, prin reprezentant legal D. E., domiciliat în ., împotriva sentinței penale nr. 306/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, ca nefondate.
Obligă pe fiecare apelant la plata sumei de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
E. N. C. G.
Grefier,
I. A.
Red. NE.
2 ex./27.03.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria Răcari
Judec. fond - A. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Agresiunea sexuală. Art.219 NCP. Decizia nr. 158/2015. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 362/2015. Curtea... → |
|---|
