Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 137/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 257/277/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 137
Ședința publică din data de 9 februarie 2015
Președinte - S. P. B.
Judecător - T. L.
Grefier - V. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul E. C., fiul lui natural și H. născut la 6 martie 1983, CNP_, deținut în altă cauză în Penitenciarul Timișoara împotriva sentinței penale nr.101 pronunțate la 4 noiembrie 2014 de Judecătoria Pătârlagele, prin care s-au dispus următoarele:
În baza art.228 alin.1 Noul cod penal cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal și cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal 1969 și a art.39 alin.4 din Codul penal 1969, a fost condamnat inculpatul E. C., fiul lui natural și H., născut la data de 6.03.1983 în Municipiul Timișoara, județul T., domiciliat în satul Bucovăț nr. 364,., posesor al CI . nr._, CNP_, naționalitate română, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.397 Cod procedură penală, combinat cu art.19 și art.25 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă . – prin reprezentantul său și, în consecință, a fost obligat inculpatul E. C. să plătească acestei părți civile suma de 393 lei, reprezentând diferența dintre suma sustrasă și suma recuperată.
În baza art.398 Cod procedură penală, raportat la art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat E. C., în stare de deținere și asistat de avocat desemnat din oficiu N. M. din Baroul Prahova în substituirea avocatului M. I. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/06.02.2015 aflată la fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Potrivit dispozițiilor art.356 alin.3 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul inculpat E. C., aflat în stare de deținere.
Potrivit art.235 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a adus la cunoștința apelantului inculpat că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței, atrăgându-i, totodată, atenția că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa în măsura în care se coroborează cu alte probe dar și că în cazul opțiunii contrare nu va suferi nicio consecință negativă.
Apelantul inculpat E. C. având personal cuvântul declară că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel și își menține declarațiile date anterior. De asemenea, precizează că este arestat în altă cauză în Penitenciarul Timișoara.
Curtea ia act că inculpatul E. C. este arestat în lată cauză și nu consimte să dea o nouă declarație în fața instanței de apel menținându-și declarațiile date anterior.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul apelantului inculpat E. Cristain, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Avocat N. M., având cuvântul pentru apelantul inculpat E. C., arată că a formulat apel împotriva sentinței penale nr.101 pronunțate la 4 noiembrie 2014 de Judecătoria Pătârlagele deoarece a fost judecat în lipsă, nu a fost citat legal și adus la judecată, era arestat în altă cauză dar a fost citat atât la domiciliu cât și la locul săvârșirii faptei. Sub acest aspect consideră că sentința primei instanțe este nelegală întrucât inculpatul nu a fost prezent la judecarea pe fond a cauzei.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că primează acest aspect oricăror alte eventuale motive de apel și solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea pentru rejudecarea cauzei cu inculpatul prezent.
Apelantul-inculpat E. C., având ultimul cuvânt, arată pe de o parte că este de acord cu admiterea apelului, iar pe de altă parte, nu ar mai dori să fie adus de la Penitenciarul Timișoara tocmai la Judecătoria Pătârlagele.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.101 pronunțată la 4 noiembrie 2014 de Judecătoria Pătârlagele, s-au hotărât următoarele:
În baza art.228 alin.1 Noul cod penal cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal și cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal 1969 și a art.39 alin.4 din Codul penal 1969, a fost condamnat inculpatul E. C., fiul lui natural și H., născut la data de 6.03.1983 în Municipiul Timișoara, județul T., domiciliat în satul Bucovăț nr. 364,., posesor al CI . nr._, CNP_, naționalitate română, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.397 Cod procedură penală, combinat cu art.19 și art.25 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă . – prin reprezentantul său legal și a fost obligat inculpatul E. C. să plătească acestei părți civile suma de 393 lei, reprezentând diferența dintre suma sustrasă și suma recuperată.
În baza art.398 Cod procedură penală, raportat la art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.968/P/2013 din data de 20.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, județul B., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul E. C., domiciliat în ., ., pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit.b din Codul penal, constând în aceea că în ziua de 12.08.2013, în jurul orelor 12,00, a pătruns în barul restaurantului „Hanul de Piatră” unde lucra ca muncitor necalificat și a sustras suma de 4.500 lei.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 12.08.2013, Postul de Poliție Măgura, județul B., a fost sesizat prin plângerea formulată de numitul M. C., administrator al S.C. A. I. S.R.L., cu privire la faptul că în ziua de 12.08.2013, în jurul orelor 12,00, inculpatul E. C., angajat ca muncitor necalificat al societății menționate, a sustras din barul restaurantului Hanul de Piatră din satul Ciuta, ., suma de 4500 lei (fila 6 dosar).
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, în ziua de 12.08.2013, în jurul orelor 12,00, în timp ce se afla la Restaurantul Hanul de Piatră din satul Ciuta, . ca îngrijitor în cadrul acestui local din data de 17.07.2013 (contract individual de muncă, filele 49-51 dosar) inculpatul a observat pe tejgheaua din spatele barului, în geanta numitei P. C., angajată în cadrul aceleiași societăți, o pungă transparentă în care se aflau încasările din zilele de 10-11.08.2013.
Deoarece P. C. încuiase ușile exterioare de acces în restaurant, inculpatul i-a solicitat acesteia să lase descuiată ușa dintre sala de protocol și restaurant pentru a schimba un bec; în continuare, inculpatul a așteptat ca P. C. și o altă angajată a restaurantului, Mangaloiu E., să urce la etajul imobilului pentru a face curățenie, nefiind altă persoană prezentă în restaurant, iar în jurul orelor 12,00 acesta a pătruns în barul restaurantului prin bucătărie și pe ușa solicitată a fi lăsat neasigurată, luând din geanta victimei P. C. o sacoșă cu bani (încasările a două zile de activitate) ce conținea aproximativ 4.500 lei, fără a număra banii după care a părăsit restaurantul „Hanul de Piatră” pe același traseu pe care a și intrat și s-a deplasat în Municipiul B., cu ajutorul unei mașini de ocazie.
Constatând lipsa banilor din geantă, numita P. C. l-a anunțat imediat pe angajatorul său M. C. care, 1a rândul său, a anunțat organele de poliție care l-au depistat în scurt timp pe inculpat, în jurul orelor 13,00, pe . B., în fața Hotelului Bucegi, având asupra sa, în afara bunurilor personale, suma de 4.143 lei sustrasă din incinta restaurantului Hanul de Piatră, sumă
ridicată de organele de poliție și ulterior restituită administratorului M. C. (conform procesului verbal de predare-primire, fila 12 dosar).
De asemenea, în drum către gară inculpatul a achiziționat un încărcător de telefon în valoare de 5 lei.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a bazat pe materialul probator administrat în cursul urmării penale, respectiv: declarații inculpat (filele 28-30); declarație reprezentant parte vătămată (filele 10-11); declarații martori (filele 40-45); proces-verbal predare-primire (fila 12); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică (filele 13-23); proces-verbal de depistare (filele 24-25).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.b Cod penal, inculpatul fiind recidivist postexecutoriu conform sentinței penale nr.2713/05.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare.
În privința laturii civile, s-a reținut că partea vătămată, prin reprezentantul său, s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 393 lei, reprezentând diferența dintre suma sustrasă și suma recuperată prin restituire.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ /30.01.2014 pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, primind termen de judecată la data de 21.02.2014 în procedură de cameră preliminară iar prin încheierea nr.12 din 27.03.2014, în temeiul art. 346 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat competența și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.968/P/2013 emis la data de 20.01.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, județul B., legalitatea administrării probelor, cu respectarea dispozițiilor art. 100, art.101, art.107, art.108, art.172, art.181 din Codul de procedură penală, precum și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
În cauză s-au acordat mai multe termene, procedându-se la citarea inculpatului cu mandat de aducere, atât la adresa de domiciliu indicată de acesta pe parcursul urmăririi penale, cu mandat de aducere, organele de poliție din ., stabilind cu prilejul executării acestuia că la adresa respectivă, proprietarul locuinței N. C. a declarat că E. C. nu locuiește și nu a locuit niciodată la această adresă și că este plecat din țară fără a putea da alte amănunte; de aceea s-a dispus citarea inculpatului în conformitate cu disp.art.259 alin.5 Cod procedură penală prin afișarea citației.
În cauză a fost ascultată martora P. C., renunțându-se la audierea martorei Mangaloiu E. - V., avându-se în vedere că aceasta este plecată din țară și dându-se citire declarației acesteia din cursul urmăririi penale, așa cum dispune art.381 alin.7 Cod procedură penală.
Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv a declarațiilor părții vătămate, procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, procesul verbal de depistare, procesul-verbal de predare-primire, declarațiile martorilor, coroborate cu recunoașterea inculpatului în cursul urmăririi penale, precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de 14.08.2013, prima instanță a reținut că în ziua de 12.08.2013, în jurul orelor 12,00, inculpatul a pătruns în barul restaurantului Hanul de Piatră unde lucra ca muncitor necalificat și a sustras suma de 4500 lei, fiind ulterior identificat de organele de poliție în zona Gării CFR B., pe . Hotelului Bucegi și găsindu-se asupra sa suma de
4.143 lei, din suma sustrasă (ulterior s-a stabilit că a cheltuit 357 lei), sumă ce a fost ridicată și ulterior predată reprezentantului legal al părții vătămate S.C. A. I. S.R.L.
Această fapt, recunoscută de inculpat prin declarațiile date la urmărirea penală constituie infracțiunea de furt prev.de art.208 alin.1 din Codul penal anterior iar în reglementarea Noului Cod penal, fapta corespondentă este prevăzută de art.228 alin.1.
În sarcina inculpatului prima instanță a reținut agravanta recidivei postexecutorii, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința nr.2713 din 05.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, pedeapsă executată înainte de data comiterii prezentei infracțiuni.
Fiind îndeplinite condițiile art.396 alin.2 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului și în aplicarea disp.art.5 din Noul Cod penal, privind legea mai favorabilă, a considerat mai favorabil Noul Cod penal, care prevede limite ale pedepsei cu închisoare mai mici decât în vechea reglementare, precum și posibilitatea aplicării amenzii ca pedeapsă alternativă.
Referitor la recidivă, s-a făcut aplicarea disp.art.37 alin.1 lit.b și a art.39 alin.4 din Codul penal 1969, deoarece potrivit art.10 din Legea nr.187/2012 tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi numai atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, situație ce nu se regăsește in cazul de față.
Având în vedere starea de recidivă a inculpatului, instanța s-a orientat spre pedeapsa închisorii, astfel încât, în baza art.228 alin.1 Noul cod penal – lege mai favorabilă – cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal și cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal 1969 și a art.39 alin.4 din Codul penal 1969, a fost condamnat inculpatul E. C., la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a apreciat, în raport de disp.art.67 alin.1 Cod penal, că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare inculpatului și pe cale de consecință, văzând dispozițiile art.65 alin.1 din Codul penal, nu a fost aplicată nici pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
În baza art.397 Cod procedură penală, combinat cu art.19 și art.25 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . – prin reprezentantul său și, în consecință, a fost obligat inculpatul E. C. să plătească acestei părți civile suma de 393 lei, reprezentând diferența dintre suma sustrasă și suma recuperată.
În baza art.398 Cod procedură penală, raportat la art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul E. C. (fila 5) fără a-l motiva însă în ședința dezbaterilor a susținut prin apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu că a fost lipsă la judecată în fața primei instanțe deoarece se afla arestat în altă cauză și nu a fost citat la locul de deținere, fiind astfel incident cazul de nulitate a hotărârii prevăzut de art.281 lit.e cod pr.pen., ceea ce determină admiterea apelului, casarea sentinței și reluarea judecății cu citarea și prezența inculpatului.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de critica formulată, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale care sunt incidente în cauză precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 alin.2 cod pr.pen., constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:
Inculpatul E. C., trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de furt în stare de recidivă, a lipsit de la judecata în primă instanță fiind citat la domiciliul din acte pe care l-a indicat cu prilejul declarației date la data de 12 august 2013 în fața organului de cercetare penală(filele 28 și 31 dosar urm.pen)fără a fi găsit precum și prin publicitate, în condițiile legii.
Lipsa de la judecată se explică prin aceea că a fost arestat începând cu data de 19 iulie 2014 în Penitenciarul Timișoara în executarea unei pedepse privative de libertate de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, conform sentinței penale nr.4004/2014 a Judecătoriei Timișoara și în executarea căreia se află și actualmente, așa cum rezultă din adresa nr._ din 11 decembrie 2014(fila101 dosar fond).
D. urmare, pe tot parcursul judecății la instanța fondului inculpatul a fost deținut în penitenciar, situație în care prezența sa la judecată era obligatorie potrivit art.364 alin.1 cod pr.pen.
Sancțiunea procedurală a încălcării acestei norme este stabilită de legiuitor prin art.281 lit.e din același cod în sensul nulității hotărârii pronunțate în lipsa inculpatului, chiar deținut în altă cauză fiindcă prezența sa era obligatorie.
În aceste condiții, Curtea fără a mai cerceta sentința în fondul său, va admite apelul și în temeiul art.421 pct.2 lit.b cod pr.pen., va desființa hotărârea pronunțată de prima instanță trimițând cauza spre rejudecare acesteia, prilej cu care va verificată și incidența dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014 care este obligatorie de la data de 20 mai 2014 în sensul posibilității combinării dispozițiilor legale din cele două legi penale succesive cu privire la încadrarea juridică și respectiv recidivă, urmând să aprecieze care este legea penală mai favorabilă inculpatului luată în ansamblul prevederilor sale, după criteriul aprecierii globale și dacă art. 10 din legea de punere în aplicare a noului cod penal este sau nu aplicabil în cauza de față., ținând cont de faptul că inculpatul nu a fost judecat pentru o pluralitate de infracțiuni.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 cod pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul E. C. fiul lui natural și H. născut la 6 martie 1983, CNP_, deținut în altă cauză în Penitenciarul Timișoara împotriva sentinței penale nr.101 pronunțate la 4 noiembrie 2014 de Judecătoria Pătârlagele pe care o desființează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 9 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
T. L. S. P. B.
Grefier,
V. R.
Red.SPB
2 ex. – 10.03.2015
Dosar fond –_
Judecător fond – Ș. M.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... → |
|---|
