Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 177/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 6466/315/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 177
Ședința publică din data de 17 februarie 2015
Președinte – N. E.
Judecător – D. M. S.
Grefier – G. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE și inculpatul V. M. I. fiul lui V. și M., născut la data de 03 ianuarie 1974, domiciliat în municipiul București, .. 17, ., ., sector 3 împotriva sentinței penale nr. 421 din 28 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care în baza art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 5 cod penal și art. 396 al.10 Cod proc. penală precum și art. 75 al. 2, lit. b) Cod penal și art. 38, al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. M. I., fiul lui V. și M., născut la data de 03.01.1974 în A., județul V., domiciliat în București, .. 17, ., la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 4.10.2013 a unei infracțiuni de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 335 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 al.10 Cod proc. penală precum și art. 75 al. 2 lit. b) Cod penal și art. 38 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. M. I. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea la data de 4.10.2013 a unei infracțiuni de refuz de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În baza art. 39 al.1 lit. b) Cod penal s-au contopit aceste pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 luni și 20 de zile închisoare.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Conform art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 93 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri: se va prezenta la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; va comunica schimbarea locului de muncă; va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; nu va părăsi teritoriul României fără acordul instanței; inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare București sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului București, sector 3.
În baza art. 404 al.2 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, în acest caz urmând a executa în mod efectiv pedeapsa.
În baza art. 275 al.1 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat V. M. I., asistat de avocat ales D. G. din Baroul Dâmbovița conform împuternicirii avocațiale . nr._ din 08.08.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Avocat ales D. G. pentru apelantul inculpat V. M. I. depune un set de acte în circumstanțiere: copie certificat de naștere al minorului V. Christian A. și două caracterizări date de foștii colegi de muncă ai inculpatului.
Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat dreptul de a fi audiat în fața instanței de control judiciar.
Apelantul inculpat V. M. I. având personal cuvântul susține că nu dorește să dea declarație.
Avocat ales D. G. pentru apelantul inculpat V. M. I. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate apelurile în stare de judecată.
Curtea ia act de declarații, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că prin sentința penală nr. 421 din 28 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-a dispus condamnarea inculpatului V. M. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 337 Noul Cod penal la o pedeapsă de 5 luni închisoare și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 2 Noul Cod penal la o pedeapsă de 2 luni închisoare, contopite potrivit art. 39 al.1 lit. b) Cod penal într-o pedeapsă de 5 luni și 20 zile închisoare, față de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere potrivit art. 91 Cod penal.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului atât dispozițiile art. 396 alin. 10 cod proc. penală cât și circumstanțe atenuante, situație în care limitele prevăzute de textele incriminatorii urmau să fie reduse succesiv cu o treime prin aplicarea art. 396 alin. 10 cod proc. penală și ulterior cu încă o treime prin reținerea circumstanțelor atenuante.
Instanța de fond a aplicat în mod greșit pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 337 Noul Cod penal o pedeapsă de numai 5 luni închisoare, deoarece ca efect al reducerilor succesive nu se putea ajunge la o pedeapsă mai mică de 5 luni și 10 zile închisoare, procedându-se la calcularea termenelor pe zile potrivit art. 186 Cod penal.
Hotărârea este și netemeinică deoarece sancțiunile penale aplicate inculpatului sunt prea blânde și nu reflectă pericolul concret pe care l-a constituit activitatea infracțională a acestuia.
Astfel, acesta a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce avea permisul de conducere suspendat și a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
De asemenea, nu s-a dat eficiență împrejurării că inculpatul a săvârșit un concurs de infracțiuni, iar la individualizarea sancțiunilor penale nu a valorificat circumstanțele personale care îl caracterizează, reținând în favoarea acestuia aceste circumstanțe atenuante fără a individualiza împrejurările legate de fapta comisă.
Arată că nu se justifica reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, față de care s-au aplicat dispozițiile art. 396 alin. 10 cod proc. penală cu consecința diminuării substanțiale a cuantumului sancțiunilor penale.
Totodată, susține că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală săvârșind infracțiuni de același gen, respectiv refuzul de a se supune recoltării de probe biologice pentru care i s-a aplicat o sancțiune administrativă.
Solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și majorarea sancțiunilor penale aplicate acestuia pentru ambele infracțiuni urmând a menține aplicarea disp. art. 91 Cod penal.
Avocat ales D. G. având cuvântul pentru apelantul inculpat V. M. I. referitor la apelul declarat de inculpat, arată cu privire la pedeapsa de 5 luni și 20 de zile închisoare aplicată inculpatului, că se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei conform art. 80 alin. 1 lit. a, b și alin. 2 Cod penal, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege.
Arată că inculpatul a recunoscut faptele și nu s-a sustras de la executarea pedepsei. Acesta are un copil minor în întreținere, și-a pierdut locul de muncă întrucât permisul de conducere i-a fost ridicat urmare comiterii faptelor.
Solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și pe fond să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei raportat la gravitatea faptei și conduita inculpatului.
Solicită respingerea apelului declarat de parchet, ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond este îndestulătoare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, pedeapsa aplicată fiind nejustificat de blândă față de faptele comise, prin care au fost pusă în pericol siguranța traficului rutier.
Apelantul inculpat V. M. I. având ultimul cuvânt susține că recunoaște faptele comise, le regretă, solicitând admiterea apelului.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr. 421 din 28 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 5 cod penal și art. 396 al.10 Cod proc. penală precum și art. 75 al. 2, lit. b) Cod penal și art. 38, al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. M. I., fiul lui V. și M., născut la data de 03.01.1974 în A., județul V., domiciliat în București, .. 17, ., ., sector 3, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 4.10.2013 a unei infracțiuni de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 335 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 al.10 Cod proc. penală precum și art. 75 al. 2 lit. b) Cod penal și art. 38 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. M. I. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea la data de 4.10.2013 a unei infracțiuni de refuz de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În baza art. 39 al.1 lit. b) Cod penal s-au contopit aceste pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 luni și 20 de zile închisoare.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Conform art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 93 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri: se va prezenta la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; va comunica schimbarea locului de muncă; va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; nu va părăsi teritoriul României fără acordul instanței; inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare București sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului București, sector 3.
În baza art. 404 al.2 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, în acest caz urmând a executa în mod efectiv pedeapsa.
În baza art. 275 al.1 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 5514/P/2013 din 25.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V. M. I., fiul lui V. și M., născut la data de 3.01.1974 în A., județul V., domiciliat în București, .. 17, ., sector 3, CNP_, studii medii, muncitor, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere a conducătorului unui vehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 337 Cod penal, în concurs cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 38, al.1 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în data de 4.10.2013, în jurul orelor 21:20, inculpatul a condus autovehiculul marca VW Polo cu număr de înmatriculare_, pe . din Târgoviște, județul Dâmbovița, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost probate cu procesul-verbal de depistare din data de 4.10.2013, procesul-verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice, adresa nr._ din 5.11.2013 emisă de I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Rutier, declarațiile martorului V. F. V. și ale inculpatului V. M. I..
Prin încheierea din data de 09.09.2014 a judecătorului de cameră preliminară, a fost constatată legalitatea sesizării instanței și a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.
La termenul din data de 28.10.2014, înainte de a se dispune începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și își însușește materialul de urmărire penală, cererea admisă de către judecătorul cauzei raportat la faptul că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu sunt pedepsite cu detențiune pe viață.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale dar și al judecății, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului constând în aceea că la data de 04.10.2013, ora 21:20, a condus autovehiculul marca VW Polo cu număr de înmatriculare_, pe . din Târgoviște, județul Dâmbovița, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform adresei nr._ din 5.11.2013, emisă de I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Rutier din care rezultă că inculpatul avea permisul suspendat în perioada 16.09.2013 – 15.10.2013 ca urmare a săvârșirii unei abateri contravenționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 335, al.2 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului constând în aceea că la data de 04.10.2013, în jurul orei 21.20, a refuzat testarea cu aparatul alooltest Drager întrucât emana halenă alcoolică precum și că, după ce a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat și acest lucru, conform procesului-verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice de la fila 8 din dosarul de urmărire penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice prevăzută de art. 337 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, prima instanță a reținut că inculpatul, deși a mai fost avertizat în acest sens, anterior fiind sancționat administrativ tot pentru o infracțiune de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (conform fișei de cazier judiciar de la fila 22 din dosarul de urmărire penală) și având și dreptul de a conduce suspendat, a consumat alcool și s-a urcat la volanul mașinii sale cu care a circulat pe drum public (chiar dacă pe o distanță scurtă), ignorând eventualele pericole și asumându-și inconștient riscuri prea mari.
S-a mai constatat că inculpatul este muncitor RATB în București unde are și domiciliul și că veniturile familiei sunt modeste, fiind afectate de rate stabilite pentru credite.
De asemenea, acesta a solicitat judecarea în procedura simplificată, urmând a fi reduse limitele de pedeapsă corespunzător, apreciindu-se și că noua lege penală îi este mai favorabilă, raportat la limitele de pedeapsă stabilite de legea veche pentru infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice precum și la faptul că a săvârșit două infracțiuni în concurs.
Pentru aceste motive, în baza art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod proc. penală precum și art. 75 al. 2 lit. b) Cod penal și art. 38 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. M. I. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 4.10.2013 a unei infracțiuni de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 335 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 al.10 Cod proc. penală a fost condamnat inculpatul V. M. I., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 4.10.2013 a unei infracțiuni de refuz de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind incident concursul de infracțiuni, în baza art. 39, al.1 lit. b) Cod penal au fost contopite aceste pedepse, la pedeapsa de 5 luni închisoare fiind adăugată o treime din cealaltă pedeapsă de 5 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 luni și 20 de zile închisoare.
Ca urmare a contopirii, în baza art. 66, al. 1 lit. a), b), Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, iar, în temeiul art. 65 al. 1 raportat la art. 66 al. 1 lit. a), b) Cod penal s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța de fond a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 5 luni și 20 de zile închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât, instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Față de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei.
În temeiul art. 93 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri: se va prezenta la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; va comunica schimbarea locului de muncă; va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; nu va părăsi teritoriul României fără acordul instanței; inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare București sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului București, sector 3.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, în acest caz urmând a executa în mod efectiv pedeapsa.
În consecință, ca urmare a condamnării, în baza art. 275 al.1 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva sentintei au promovat apel P. de pe Judecatoria Tragoviste si inculpatul Vantu M. I., invocand nelegalitatea si neteminicia acesteia.
P. a motivat calea de atac in sensul ca pedeapsa aplicata de prima instanta este nelegala, in conditiile in care prin retinerea atat a disp. art. 396 alin.10 Cod proced. penala cat si a circumstantelor atenuante trebuiau reduse in mod succesiv cu cate o treime limitele prev. de lege, ajungandu-se la un minim de 5 luni si 10 zile pentru infractiunea prev. de art. 337 Cod penal si nu 5 luni cat a stabilit respectiva instanta .
Totodata, s-a sustinut ca pedepsele aplicate sunt prea blande, nejustificandu-se cicumstantele atenuante in conditiile in care inculpatul fusese sanctionat administrativ in trecut pentru fapte de acelasi gen, respectiv refuz de a se supune recoltarii de proe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul si-a motivat apelul in sensul ca intruneste cumulativ conditiile prev. de art. 80 Cod penal pentru a se dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, infractiunile comise fiind de o gravitate redusa iar prin raportare la persoana sa, intrucat a recunoscut comiterea faptelor si beneficiaza de circumstante personale favorabile, aplicarea pedepselor apare ca inoportuna.
Curtea, examinand sentinta apelata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit art. 417 Cod proced. penala si in limitele impuse de art. 418 si 419 Cod proced. penala, ajunge la urmatoarele constatari:
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, in baza carora inculpatul a fost judecat, potrivit solicitarii sale, in cadrul procedurii simplificate prev.de art. 375 Cod proced. penala, rezultand ca în data de 4.10.2013, în jurul orelor 21:20, inculpatul a condus autovehiculul marca VW Polo cu număr de înmatriculare_, pe . din Târgoviște, județul Dâmbovița, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Cu aceeasi ocazie, a refuzat testarea cu aparatul alooltest Drager întrucât emana halenă alcoolică precum și că, după ce a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat și acest lucru,
In urma aprecierii temeiniciei respectivelor dovezi, constand in recunoasterea inculpatului care se coroboreaza si este confirmata de procesul-verbal de depistare din data de 4.10.2013, procesul-verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice, adresa nr._ din 5.11.2013 emisă de I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Rutier din care rezultă că inculpatul avea permisul suspendat în perioada 16.09.2013 – 15.10.2013 ca urmare a săvârșirii unei abateri contravenționale, declarațiile martorului V. F. V., aceeasi instanta a pronuntat in mod legal și temeinic condamnarea sa pentru faptele reținute în actul de sesizare, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal si refuz de la prelevarea de mostre prev. de art. 337 Cod penal.
Criticile aduse sentinței penale apelate de catre parchet si inculpat au vizat tratamentul sancționator adoptat de prima instanță si nu situația de fapt reținută în hotărârea atacată.
Desi respectiva instanta nu a facut nici o referire la modalitatea in care a stabilit legea penala mai favorabila, acesta a aplicat unitar Codul penal, atat in ceea ce priveste conditiile de incriminare, de tragere la raspundere penala cat si conditiile referiroare la pedepse, atribuind eficienta actualei reglementari, iar imprejurarea nu a facut obiectul niciunei critici, mai mult decat atat inculpatul solicitand expres in apel a se face aplicarea unei institutii care nu exista in vechea reglementare, respectiv renuntarea la aplicarea pedepsei.
Referitor la pedeapsa, Curtea reține că pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său prevazut de lege, acesta trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și al duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
In speta, instanta de apel a constatat ca modul de proportionalizare a duratei pedepsei aplicate inculpatului pentru infractiunea prev. de art. 337 Cod penal nu se inscrie in limitele legalitatii, minimul la care s-ar fi ajuns prin reducerea in mod succesiv cu cate o treime a acesteia ca urmare a recunosterii invinuirii precum si al retinerii circumstelor atenuante prev. de art. 75 alin2. lit. b Cod penal fiind 5 luni si 10 zile, si nu 5 luni, cat a stabilit instanta de fond.
Dincolo de acest aspect, caracterul excesiv de bland al celor doua pedepse este evident, prin prisma cuantumurilor care apar exagerat de mici raportat chiar la unele dintre considerentele avute in vedere la judecatorul fondului in materia individualizarii - acesta atitudine a inculpatului de a aduce atingere legislatiei rutiere neconstituind un fapt singular, izolat, el fiind sanctiunat adminsitrativ in trecut pentru acelasi gen de fapte, respectiv refuz de recoltare probe biologice, in vederea stabilirii alcoolemiei, ceea ce nu l-a impidicat sa consume alcool si sa se urce la volan desi ii fusese suspendat dreptul de a conduce, dovedind dispret fata de normele de drept si regulile de convietuire sociala si punand in pericol siguranta circulatiei.
F. de aceste aspecte, instanta de control judiciar nu identifica imprejurarile legate de faptele comise care sa diminueze graitatea infractiunilor sau periculozitatea infractorului, atare imprejurari nefiind relevate nici de prima instanta, care insa i-a aplicat in mod nejustificat in aprecierea Curtii, circumstante atenuante prev. de art. 75 alin.2 lit. b cod penal.
In ceea ce priveste individualizarea judiciar a rezultantei, se constata ca pentru a suspenda sub supraveghere executarea pedepsei conform disp. art. 91 si urmatoarele Cod penal, prima instanta a verificat intrunirea cumulativa a conditiilor reglemetate de textul de lege enuntat, stabilind in mod corect ca acestea se confirma, ceea ce a convins-o ca scopul pedepsei poate fi atins fara executarea efectiva.
Aceste considerete conduc la concluzia ca nu se poate proceda la renuntarea aplicarii pedepsei solicitate in apelul sau de catre inculpat, conditiile prev. de disp art. 80 Cod penal nefiind intrunite in speta,
Astfel, infractiunile rutiere comise de acesta, raportat la natura lor, la urmarile care s-ar fi putut produce in trafic, inculpatul aflat sub influenta alcoolului putad provoca cu mai multa usurinta accidente de circulatie, nu conduc la aprecierea ca acestea ar reprezenta fapte de o gravitate redusa; nici conduita infractorului avuta anterior savarsirii infractiunilor nu este una care sa faca inoportuna aplicarea pedepsei, acesta avand in antecedenta, asa cum s-a motivat anterior, o fapta contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice, neintelegand clementa de care a beneficiat din partea organelor judiciar, care l-au sanctionat administrativ.
In consecinta, fata de considerentele mai sus expuse, ambele critici ale Parchetului apar ca fondate, astfel ca in temeiul art. 421 pct.2 lit.a Cod proced. penala se va proceda la admiterea apelului, la desfiintarea in parte a sentintei atacate si in urma rejudecarii, la desfacerea rezultantei stabilite conform art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, in pedepsele componente la care inculpatul a fost condamnat, la inlaturarea disp. art. 75 alin.2 lit. b cod penal din incadrarea juridica data celor doua fapte si la majorare pedepselor principale pana la cunatumul minim rezultat ca urmare a reducerii cu o treime a respectivei limite ca efect al aplicarii disp. art. 396 alin.10 Cod proced. penala.
Totodata, in conformitate cu disp. art 421pct.1 lit. b cod proced. penala, se va respinge, ca nefondat, apelul exercitat de inculpat.
Vazand si disp. art. 275 alin.2 Cod proced. penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE împotriva sentinței penale nr. 421 din 28 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște privind pe inculpatul V. M. I. fiul lui V. și M., născut la data de 03 ianuarie 1974, domiciliat în municipiul București, .. 17, ., ., sector 3.
Desființează, în parte, în latură penală, sentința primei instanțe și rejudecând pe fond pronunță o nouă hotărâre în sensul că:
Descontopește pedeapsa rezultantă principală de 5 luni și 20 zile închisoare în componentele sale de 5 luni închisoare, 2 luni închisoare și 20 zile închisoare, stabilite prin sentința apelată.
Înlătură de la încadrarea juridică dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal și majorează pedepsele principale aplicate inculpatului V. M. I. de la 5 luni închisoare la 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 337 Cod penal și de la 2 luni închisoare la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod proc. penală comb. cu art. 5 Cod penal.
Conform art. 39 alin. 1 lit. d) Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare la care se adaugă un spor de o lună și 10 zile închisoare (1/3 din 4 luni închisoare), urmând ca inculpatul V. M. I. să execute pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare.
Menține dispozițiile privind pedepsele accesorii, pedepsele complementare și suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate conform art. 91-art. 93 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V. M. I. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
N. E. D. M. S.
Grefier,
M. G.
Red. DM
3 ex. / 10.03.2015
Dosar fond nr._ Judec. Târgoviște
Judec. fond E. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 156/2015. Curtea... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 219/2015. Curtea... → |
|---|
